47 matches
-
A iubi, din nou, mă-nvață! Dorurile mele toate le adun seară de seară Le așez mereu sub pernă lângă lacrima amară... Mă trezesc cu ochii-n lacrimi tot așa precum adorm Gândul nu-și găsește tihna, inima-mi bate abnorm. Nu mai pot s-o liniștesc, nici odihnă n-am în noapte Imi lipsește-al tău sărut, mângâierile cu șoapte... Simți, Iubite, la fel, dorul, cum iți macină gândirea? Vino-n noapte, plin de patimi să îți dăruiesc iubirea! Ia
VREAU FIORUL PLIN DE FLĂCĂRI... de DOINA THEISS în ediţia nr. 1885 din 28 februarie 2016 by http://confluente.ro/doina_theiss_1456685840.html [Corola-blog/BlogPost/377958_a_379287]
-
dimpotrivă, putem grăi, fiindcă tirania “banului cosmopolit” (obținut prin toate mijloacele machiavelice posibile în contemporaneitate) a ajuns să modifice completamente încărcătura filozofică reală a verbului “a fi” și să o poziționeze pe un traiect atipic, permițând, astfel, un transfer semantic abnorm și extrem de periculos către un alt element gramatical comun, verbul “a avea”. Este aici un semn evident al trecerii Ființei umane într-un nou palier existențial, ce va cunoaște cu totul și cu totul alte limite stricte de integrare (limite
NOUA CONJUGARE A VERBULUI „A FI” LA TIMPUL PREZENT AL ANTIVALORII de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Magdalena_albu_noua_conjugar_magdalena_albu_1389785006.html [Corola-blog/BlogPost/380921_a_382250]
-
ca și cum acesta ar fi modul corect și unic de a ocupa un loc anume în cadrul artistic mundan actual. Vorbim aici despre o amputare voită a semnificației sacramentale a cuvântului OM prin aruncarea pe piață a unor concepte artistice inestetice și abnorme, capabile să înfigă în scoarța vie a rațiunii colective o altă definiție „stilizată” a realității din jur, nimic altceva însă decât un act de evidentă deconstrucție dinamică ce merge până la esența spiritului, o spoliere, practic, a specificului curat, inocent al
CE CAUT EU ÎN POSTMODERNITATE? de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 606 din 28 august 2012 by http://confluente.ro/Magdalena_albu_ce_caut_eu_in_postmode_magdalena_albu_1346160151.html [Corola-blog/BlogPost/355288_a_356617]
-
impuse cu forța azi de căpăteniile conjuncturale ale umanității, repet acest lucru. Singurii actori umani neimplicați în acțiunea demolatoare a firescului ontologic de până acum nu sunt convinsă că mai pot schimba ceva fundamental, prin acțiunile lor singulare, din mersul abnorm al răului deja instalat, motiv pentru care propun ca tablou reprezentativ cu iz deconstructivist al realității din jur un imens urinal ruginit - privit deja ca formă „genială” de „artă” a contemporaneității - pe fundul căruia să fie aruncată laolaltă toată sumedenia
CE CAUT EU ÎN POSTMODERNITATE? de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 606 din 28 august 2012 by http://confluente.ro/Magdalena_albu_ce_caut_eu_in_postmode_magdalena_albu_1346160151.html [Corola-blog/BlogPost/355288_a_356617]
-
este pulverizat dinadins în uitare și falsificat cu bună știință de fitecine, prezentul fiindu-ți vlăguit, astfel, de cea mai solidă parte constitutivă a sa, iar viitorul sortit în mod categoric a se îneca în mlaștina unui tip de dezvoltare abnormă, fundamentată numai și numai pe torente de ignoranță și porniri instinctuale diverse, ceea ce va naște, desigur, cea mai simplă și tragică, în același timp, formă de manipulare colectivă a nației - manipularea prin incultură și sexualitate. De aici înainte, orice guvern
ÎNTRE DEMOCRAŢIA NENĂSCUTĂ ÎNCĂ ŞI OLIGOCRAŢIA CU CHIP DE DRAC ICONIC de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 639 din 30 septembrie 2012 by http://confluente.ro/Intre_democratia_nenascuta_inca_s_magdalena_albu_1348999064.html [Corola-blog/BlogPost/348421_a_349750]
-
a contrafacerii privită pe bună dreptate azi drept sursa primară a anulării de facto a majorității frontierelor culturale contemporane și a zămislirii unui amalgam globalizant, ce se străduiește din răsputeri, pe baza unor criterii pur cantitative, a încropi un țarc abnorm, de dimensiuni planetare, unde diferențierile zonale să fie șterse încetul cu încetul sau absorbite pe de-a-ntregul în neo-codificarea axiologică a vremii. Putem afirma cu siguranță, așadar, faptul că pornografia e catalogată drept unul dintre plozii malefici preferați ai zeului
MASCA OBOSITĂ A ZEULUI NOM ... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 958 din 15 august 2013 by http://confluente.ro/Magdalena_albu_pornografia_magdalena_albu_1376563202.html [Corola-blog/BlogPost/366548_a_367877]
-
și diversă „este alcătuită din substanțe cu însușiri senzoriale de permanență variabilă” (E.H. Gombrich), motiv pentru care, la o primă vedere sumară, analiza fotografică a umanității ne indică ceva extrem de grav și, în același timp, foarte greu de stăvilit, anume abnormul existențial. De ce? Ei bine, tocmai fiindcă aceasta vinde cu asupra de măsură, într-un mod mai mult ca perfect și cumplit de persuasiv iluzia optică a așa-zisei „normalități” ontologice a prezentului, ignorând aproape complet chipul hâd al Realiei, așa cum
MASCA OBOSITĂ A ZEULUI NOM ... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 958 din 15 august 2013 by http://confluente.ro/Magdalena_albu_pornografia_magdalena_albu_1376563202.html [Corola-blog/BlogPost/366548_a_367877]
-
lăcașul sacru al propriei inimi în mrejele perverse ale răului exterior dominant. Sigur că vectorul pornografic tocmai așa ceva urmărește cu minuție de atâția și atâția ani încoace: uciderea stării de trezvie din Om și abandonarea acestuia în brațele unui principiu abnorm, care glăsuiește algoritmic faptul că singura lui valență fără echivoc nu poate fi reprezentată decât de umilirea în fel și chip a trupului omenesc în fața invaziei anomaliilor sexuale atât de exacerbate acum, dar considerate, culmea, drept posesoarele unei viguroase tușe
MASCA OBOSITĂ A ZEULUI NOM ... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 958 din 15 august 2013 by http://confluente.ro/Magdalena_albu_pornografia_magdalena_albu_1376563202.html [Corola-blog/BlogPost/366548_a_367877]
-
timp, ci, mai degrabă, să o încurajeze. Dezrădăcinarea impusă este la ora actuală, din nefericire, o traumă severă care va secera multe alte vieți și în viitor. Ei și ce? Îi pasă cuiva de acest mers înainte al omenirii completamente abnorm? Dimpotrivă. Era globalizării a trecut și va trece în continuare cu tăvălugul peste multe destine și peste mult prea multă durere umană. Lacrima deznădejdii de pe fața și din sufletul celorlalți nu interesează absolut deloc - oare de ce, ne întrebăm în mod
ROMÂNUL ÎNGROPAT ÎN PĂMÂNTUL ALTEI PATRII de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 585 din 07 august 2012 by http://confluente.ro/Magdalena_albu_romanul_ingropat_in_magdalena_albu_1344324059.html [Corola-blog/BlogPost/365583_a_366912]
-
depins și va depinde până la finele spu previzibil de pixul și de mințile întunecate ale unei tagne de guvernanți vremelnic statuați de soartă, dar așezați, prin diabolice uneltiri de culise, în scaunul perfid al puterii, loc unde, în circumstanțe deloc abnorme, nici unul dintre ei nu ar fi avut, pe bună dreptate, ce să caute. Putem afirma că este vorba despre un soi de satisfacere a acelor nevoi patologice aparținătoare unui segment „elitist” (doar cu numele, evident), dominat de o formă gravă
DIN LAGĂRUL SIBERIEI ÎNGHEŢATE ÎN AZILUL DE NOAPTE AL UE ... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 967 din 24 august 2013 by http://confluente.ro/Magdalena_albu_paralela_45_1_magdalena_albu_1377340782.html [Corola-blog/BlogPost/364404_a_365733]
-
cu ironie amară prăbușirea interioară a lui Dimitrie, „malul de siècle, solitudinea care-l apropie de moarte”, generate de însuși procesul de cunoaștere narativă. Deznodământul, care integrează destinul protagonistului și al „operei” sale cu titlu simbolic, pare a eterniza încremenirea abnormului și a lipsei de sens în istoria individuală și colectivă. Moartea lui Dimitrie alegorizează imposibilitatea salvării în registru tragi-comic, aceasta survenind ca o consecință nefastă a stilului de viață sănătos asupra organismului său viciat. Contemplând destrămarea personajului și a lumii
Val Mănescu () [Corola-website/Science/337550_a_338879]
-
de igienă, se impune modernizarea celor două WC-uri publice. Lucrările rutiere proiectate se vor extinde pe o suprafață de cca 5 910 mp, după cum urmează: 3 955 mp - pavaj din calupuri de andezit; 1 025 mp - pavaj din pavele abnorme din rocă dură; 410 mp - suprafață carosabilă din calupuri din andezit; 70 mp - suprafață carosabilă cu îmbrăcăminte asfaltică; 400 mp - spații verzi; 50 mp - monument și WC-uri. V. CORDUNEANU
Agenda2005-27-05-general 4 () [Corola-journal/Journalistic/283890_a_285219]
-
însuși mi se pare discutabil. Ion Mureșan, Florin Iaru, Cristian Popescu sau, adaug, chiar Virgil Mazilescu sunt poeți care nu se prea pretează formatului unor antologii individuale. Mă gândesc la cazul extrem: o selecție din poezia lui Cârlova. Ar fi abnorm! În plus, aș fi înțeles la rigoare un Mazilescu esențializat, redus (cum scria un publicist acum ceva timp) la dimensiunile unui buletin de identitate. Dar un Mazilescu aproape complet, fără să fie totuși complet, mi se pare mai degrabă un
Precizări asupra preciziei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2828_a_4153]
-
în Poetica. "Teoria catharsis-ului exagerează. Arta nu te eliberează de pasiuni, ci te încarcă de ele". Dacă pentru poezie poate fi adevărat, ce facem cu tragedia? Este și contra lui Arthur Schopenhauer (a se vedea Estetica, unde consideră geniul abnorm, teorie însușită și de Maiorescu): "Geniul este omul normal, adică acela înzestrat în cel mai înalt grad cu simțul realului". De aceea, crede mai mult în maxima deschisă decât în maxima închisă: "Orice reflecție e o oglindă. De aceea, nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
totuși, omenescului. Imperceptibil aproape, cu pași mărunți, se infiripă o filozofie subiectivă, un fantastic al relațiilor obscure; imersiunea în mysterium reclamă un ceremonial textualizant, nu o dată grotesc, deliberat ilogic. Un murmur difuz,subtextual, se proiectează în fantastic. Câte o notație abnormă are tangențe cu himerele suprarealistului Victor Brauner: "E un om cu un ochi enorm pe umeri. Sau este doar un ochi mergând?"... În poemul titular (Tratat despre Ochiul Orb), arătări apocaliptice terorizează "întregul oraș". Situații similare (în Hagiografii pentru ochiul
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
atunci când crește nu declină de la caracteristica sa definitorie umană, ci se pare că, dimpotrivă, își realizează din ce în ce mai bine umanitatea. Aristotel se referă însă la un fel de creștere care se prezintă ca o „excrescență”, iar constituțiile negative sunt asemenea creșteri abnorme înăuntrul cărora esența pozitivă își schimbă calitatea datorită unei creșteri uneori cantitative, uneori intensive. Oligarhia, de pildă, ar fi atunci o aristocrație cu trăsături hipertrofice, iar acest chip caricatural, tocmai datorită debilității, ajunge să aibă o formă politică cu un
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
pare cert. Deci genurile structurale comune ale celor șase forme, alături de criteriul numărului celor ce conduc, ar completa tabelul inițial în felul următor: Numărul celor care conduc Genuri structurale Actualizarea corectă a structurii în forme pozitive Declinul formei în excrescențe abnorme negative Un unic conducător Monarhia Regalitate Tiranie Cei puțini Oligarhia Aristocrație Oligarhie Cei mulți Democrația ca și pletoarhie Politeia/Timocrație Democrație Precizarea care trebuie făcută este însă următoarea: o formă pozitivă înclină înspre identicul ei, conform structurii comune; însă în
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
monarhie, oligarhie și pletoarhie (democrație). Corect ar fi însă ca, după analiza aporiilor legate de criteriu, să rebotezăm ultimele două dintre aceste genuri: Criteriul celor care conduc Genuri structurale Actualizarea corectă a structurii în forme pozitive Declinul formei în excrescențe abnorme negative Un unic conducător Monarhia Regalitate Tiranie Bogăție plou=toj Accidental, cei puțini Oligarhia ca plutoarhie Aristocrație Oligarhie Sărăcie peni/a Accidental, cei mulți Democrația ca penioarhie Politeia/Timocrație Democrație O ultimă observație: dacă genurile structurale au parte de o
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
mai ghidează decât după tendințele divergente ale propriilor dezordini. Este infinit avantajat și integrat normei reflexive individul care beneficiază de o constituție unitară, cel care a știut să-și cultive coeziunea sufletească în detrimentul unei tentante "specializări" funcționale care dezvoltă până la abnorm o latură a dotării sale integrale. Problema constituției și a propriei cultivări deschide un capitol esențial al profilacticii pedagogice, al acelui domeniu care se ocupă de buna administrare a ceea ce există, fără o atenție excesiv îndreptată către acumulare și construcție
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
și nici răul ca atare, ceva în felul figurii testamentare a lui Satan. Se cere acum gândit totul altfel decât în acea metafizică a identității simple și absolute, în care celălalt, străinul, era prin însăși diferența sa o apariție deficitară, abnormă. El era văzut atunci în felul unui defect ontologic și împins departe de centrul semnificativ al ființei, departe de orice umbilicus mundi. I se refuza un limbaj propriu și un sens distinct, ca și cum ar fi fost străin oricărui logos. Era
by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
puțin aparent reprezintă gradul maxim de alteritate față de civilizația românească, Germa nia. În rest, conținuturile operei, subliniază Ioana Pârvu lescu, contrazic etosul unei societăți și implicit al unei literaturi „naționale”, adică profund identitare, prin faptul că deformează până la grotesc și abnorm exempla- ritatea unui profil identitar. Istoricul literar relevă în operă un „fond latent”, un nucleu proteic din a cărui magmă se întrupează toate alcătuirile posibile, toți interpretanții gata să explodeze într-o polisemie derutantă. „Acest fond latent, gata să iasă
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
deforma proprie limbajului artistic al caricaturii sunt portretele politicianului marxist C. Mille, al lui Luigi Cazzavillan și al lui Caragiale însuși părăsind ziarul Epoca. Imaginea domnișoarei cu capul mare ne trimite la un joc al contrastelor care creează efectul de abnorm. Capul este imens nu doar în raport cu corpul, ci și cu mâinile, astfel încât gesticulația pudorii relevă dis- proporția monstruoasă. Scriitorul insistă până la tautologie pe cele două diminutive alăturate : „mânușițe mititeluțe”. Deformarea are un model artistic, cel al caricaturii, la care vom
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
lentilă prin care opera este privită : „simț enorm și văz monstruos”. Lucian Pintilie în De ce trag clopotele, Mitică ?, sinteză filmică a operei caragialiene, ni-l propune ca motto și totodată ciclopic ochi al camerei prin care o percepție hipertrofiată sesizează abnormul și caricatura lumescului autohton. Contextul care o validează generează un anumit orizont interpretativ de care ne vom ocupa. Putem spune însă că nu putem aprecia fraza în context decât ca pe un artificiu retoric menit să sublinieze starea de exasperare
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
grotescului. Această sensibilitate la grotesc și burlesc îi aparține în mod clar scriitorului, ține de intentio auctoris și nu poate fi recuperată din genuinul textelor care i-au servit drept reper. Cu alte cuvinte, deformările comice, grotești, împinse uneori spre abnorm și absurd reprezintă perspectiva lui Caragiale prin care autorul înscrie în logica textului acel „simț enorm și văz monstruos”. O a patra axă o oferă povestirile fantastice, dar și aici Caragiale se oprește foarte repede, se joacă, exersează, îi „iese
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
enormitățile” debitate de personajul caragialian au trecut bariera timpului, fiind vehiculate în registrul cult ca mărci de recunoaștere, ca mărci identitare. Cei care le vehiculează le acordă tocmai această supremă valoare de întrebuințare, ele fixează în ceea ce o situație are abnorm, absurd, hilar, grotesc o marcă identitară pentru că nu doar expresia unui stil particular este invocată, ci aceea a unui stil de viață pe care Caragiale l-a fixat memorabil, „monumental”. Scrii- torul a reușit să-și impună numele ca atribut
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]