47 matches
-
percepută inconștient ca un zid. Chemarea la viață și singura legătură cu lumea exterioară le realizează fereastra, simbol voyeur-ist, în apropierea căreia adulmecă autoerotic căldura, dar și semn al sexului feminin, ce nu poate fi asumat psihofiziologic de către eroină. Evoluînd abnorm, aceasta are satisfacții fantasmatice, mijlocite de ochiul transparent al ferestrei. Chiar dacă subiectul, elaborat în mod clasic lipsește, totuși punctul culminant apare oarecum firesc: în cameră năvălesc mai mulți bărbați, după ce bruschează ușa, aducînd cu ei un domn în stare de
Sephora, Bianca și Sofia by Gabriel Onțeluș () [Corola-journal/Journalistic/14429_a_15754]
-
se ridica la înălțimea gravității faptei și implicit de a nu gera surogatul justițiar cu elevi care se bîlbîie întru exercitarea votului democratic de excludere, nu are un fundament ideologic, ci reprezintă un refuz firesc, aș zice aproape instinctiv al abnormului, grotescului instituțional. Regăsim acest abnorm în șabloanele discursurilor oficiale, dar pînă și în încercarea copiilor de a scrie o poezie patriotică cu asistența călăuzitoare a unui adult: "Zi o rimă la partid iubit" "Sunt fericit". Cătălin Mitulescu nu lasă nimic
Apocalipsa veselă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/10000_a_11325]
-
faptei și implicit de a nu gera surogatul justițiar cu elevi care se bîlbîie întru exercitarea votului democratic de excludere, nu are un fundament ideologic, ci reprezintă un refuz firesc, aș zice aproape instinctiv al abnormului, grotescului instituțional. Regăsim acest abnorm în șabloanele discursurilor oficiale, dar pînă și în încercarea copiilor de a scrie o poezie patriotică cu asistența călăuzitoare a unui adult: "Zi o rimă la partid iubit" "Sunt fericit". Cătălin Mitulescu nu lasă nimic să devină tragic, fatal, printr-
Apocalipsa veselă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/10000_a_11325]
-
însuși mi se pare discutabil. Ion Mureșan, Florin Iaru, Cristian Popescu sau, adaug, chiar Virgil Mazilescu sunt poeți care nu se prea pretează formatului unor antologii individuale. Mă gândesc la cazul extrem: o selecție din poezia lui Cârlova. Ar fi abnorm! În plus, aș fi înțeles la rigoare un Mazilescu esențializat, redus (cum scria un publicist acum ceva timp) la dimensiunile unui buletin de identitate. Dar un Mazilescu aproape complet, fără să fie totuși complet, mi se pare mai degrabă un
Precizări asupra preciziei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2828_a_4153]
-
am avut, unul din cei mai de seamă polemiști ai limbii române, unul dintre esteticienii cei mai puri (!?), ba mai mult, corolar al admirației adjectivale, este socotit adept al autonomiei esteticului. E vorba de seria exagerărilor mari, de principiu, unele abnorme, dar nu lipsesc nici altele de detaliu, oarecum de plan secund. Astfel, Aderca susține că studiul Karl Marx și economiștii noștri are o valoare de îndrumare neîntrecuta pentru inițierea în sistemul ideatic al materialismului istoric, studiile despre Eminescu, Caragiale, Coșbuc
Felix Aderca sau "un spectacol al registrelor extreme"(II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17725_a_19050]
-
viu este tipică pentru hipersensibilitatea maladivă a lui Lynch. și acesta nu este decât una din numeroasele scene în care regizorul se suprapune pe frecvența de emisie a filmelor lui Lynch, cu imagini viscerale, monstruoase, sau cu detalii dilatate până la abnorm și terifiant ilustrând unul și același lucru, o angoasă profundă cu ceva din insolitarea oribilă a monștrilor. Lynch știe să creeze aceste efecte spectrale, psihedelice, care vibrează asemeni unui fluture de noapte izbindu-se bezmetic de geam, aceste momente halucinante
Ecce Homo by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6914_a_8239]
-
alteritatea maximă, cu dușmanul ireconciliabil prezentat într-o formă care face însă să treacă mesajul democratic. Dar să revenim la întrebarea inițială: cum recunoști un dictator? Larry Charles ne invită să-l recunoaștem în caricatură, forma benignă a devenirii întru abnorm a liderului maxim. În cazul filmului, caricaturalul este tradus prin gag. Cultul personalității este fundamental în economia oricărui totalitarism. În Hitler, Chaplin a văzut mustața micului burghez cu pretenții de vizonar și artist, Sacha Baron Cohen vede barba acestui dictator
Aventurile lui Aladeen în America by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4458_a_5783]
-
maturizează brusc, ca niște copii care și-au lăsat seara papucașii lângă pat și dimineața picioarele, monstruos de mari, nu mai încap în aceștia. Nu e povestea lui Gulliver, ci a unui "eu" inadaptat la dimensiunile lumii înconjurătoare, stupefiante și abnorme. Această stupoare, pe care o bănuim terifiantă, acest disconfort, fie și al organelor de simț, sunt în căutarea unui sens care se află în trecut, în amintire. Amintirea devine oglinda în care poetul, narcisiac, se autocontemplă: Lașitățile mele vor fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
Stewardeza, cu un soporific zîmbet pe buze vrea să pună un zîmbet pe fiecare figură, numai că actul filantropic asumat o depășește și ia proporțiile unui război al nervilor. În încercarea de-ai face pe toți fericiți, dictatura stewardezei realizează abnormul pus sub semnul acestui deziderat, și avionul se prăbușește, în timp ce fiecare are ca un căluș un zîmbet pe figură. Celălalt film vorbește despre inadaptare, despre căutarea semeneului într-o mare de posibilități care se multiplică necontenit, comuniunea este realizată paradoxal
Anonimul român între Dunăre și Mare (II) by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9316_a_10641]
-
care ține locul lui Dumnezeu în poveste, a intuit evoluția evenimentelor și că a creat încă o diversiune pentru a analiza un nou stadiu al experimentului. În realitate, timpul evenimentelor în interior se dilată ca și fiecare acțiune redimensionată până la abnorm, iar absența de o zi a Profesorului proiectează în delir total experimentul, cu gardienii transformați în torționari și deținuții într-un fel de plastilină umană, un spectacol deopotrivă grotesc și atroce. Ca și experimentul real, au fost necesare doar șase
6 zile by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4654_a_5979]
-
tensiunea care se instalează între cel care nu știe și cel care știe, pentru care bucuriile celuilalt trăiesc în rama invizibilă și inconturnabilă a nenorocirii. Doar atunci când nu mai poate păstra secretul, Pașa îi spune, și sub semnul dilatării până la abnorm a propriei spaime, încarcă echivocul reacției lui Golybin cu sensul unilateral al crimei. Fugar adăpostit într-o cabană părăsită pe care este silit s-o abandoneze când Golybin îl caută acolo, trăind cu ouăle păsărilor care-și fac cuib pe
Tristețea de sfârșit a verii by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5671_a_6996]
-
estetica lui Liviu Rusu, poetul german credea că „geniul este o anumită formă de degenerare pură care declanșează creativitatea” - și cu toate astea și-a pus verbul sub flamuri naziste, printr-un paradox al spiritului care socotește normalul ca fiind abnormul. Așadar, o ființă irațională, așa cum este inclusiv poetul care se hrănește intuitiv din straturile prelogice ale existenței, cele care „adăpostesc dionisiacul și prin aceasta și puterea de creație.” (Ioana Orleanu) Iubirile sale nu sunt mai puțin ardente decât opera, iar
Gottfried Benn – melancolie și distrugere by Nicolae Coan () [Corola-journal/Journalistic/3450_a_4775]
-
de igienă, se impune modernizarea celor două WC-uri publice. Lucrările rutiere proiectate se vor extinde pe o suprafață de cca 5 910 mp, după cum urmează: 3 955 mp - pavaj din calupuri de andezit; 1 025 mp - pavaj din pavele abnorme din rocă dură; 410 mp - suprafață carosabilă din calupuri din andezit; 70 mp - suprafață carosabilă cu îmbrăcăminte asfaltică; 400 mp - spații verzi; 50 mp - monument și WC-uri. V. CORDUNEANU
Agenda2005-27-05-general 4 () [Corola-journal/Journalistic/283890_a_285219]
-
depins și va depinde până la finele spu previzibil de pixul și de mințile întunecate ale unei tagne de guvernanți vremelnic statuați de soartă, dar așezați, prin diabolice uneltiri de culise, în scaunul perfid al puterii, loc unde, în circumstanțe deloc abnorme, nici unul dintre ei nu ar fi avut, pe bună dreptate, ce să caute. Putem afirma că este vorba despre un soi de satisfacere a acelor nevoi patologice aparținătoare unui segment „elitist” (doar cu numele, evident), dominat de o formă gravă
DIN LAGĂRUL SIBERIEI ÎNGHEŢATE ÎN AZILUL DE NOAPTE AL UE ... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 967 din 24 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364404_a_365733]
-
a contrafacerii privită pe bună dreptate azi drept sursa primară a anulării de facto a majorității frontierelor culturale contemporane și a zămislirii unui amalgam globalizant, ce se străduiește din răsputeri, pe baza unor criterii pur cantitative, a încropi un țarc abnorm, de dimensiuni planetare, unde diferențierile zonale să fie șterse încetul cu încetul sau absorbite pe de-a-ntregul în neo-codificarea axiologică a vremii. Putem afirma cu siguranță, așadar, faptul că pornografia e catalogată drept unul dintre plozii malefici preferați ai zeului
MASCA OBOSITĂ A ZEULUI NOM ... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 958 din 15 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/366548_a_367877]
-
și diversă „este alcătuită din substanțe cu însușiri senzoriale de permanență variabilă” (E.H. Gombrich), motiv pentru care, la o primă vedere sumară, analiza fotografică a umanității ne indică ceva extrem de grav și, în același timp, foarte greu de stăvilit, anume abnormul existențial. De ce? Ei bine, tocmai fiindcă aceasta vinde cu asupra de măsură, într-un mod mai mult ca perfect și cumplit de persuasiv iluzia optică a așa-zisei „normalități” ontologice a prezentului, ignorând aproape complet chipul hâd al Realiei, așa cum
MASCA OBOSITĂ A ZEULUI NOM ... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 958 din 15 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/366548_a_367877]
-
lăcașul sacru al propriei inimi în mrejele perverse ale răului exterior dominant. Sigur că vectorul pornografic tocmai așa ceva urmărește cu minuție de atâția și atâția ani încoace: uciderea stării de trezvie din Om și abandonarea acestuia în brațele unui principiu abnorm, care glăsuiește algoritmic faptul că singura lui valență fără echivoc nu poate fi reprezentată decât de umilirea în fel și chip a trupului omenesc în fața invaziei anomaliilor sexuale atât de exacerbate acum, dar considerate, culmea, drept posesoarele unei viguroase tușe
MASCA OBOSITĂ A ZEULUI NOM ... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 958 din 15 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/366548_a_367877]
-
timp, ci, mai degrabă, să o încurajeze. Dezrădăcinarea impusă este la ora actuală, din nefericire, o traumă severă care va secera multe alte vieți și în viitor. Ei și ce? Îi pasă cuiva de acest mers înainte al omenirii completamente abnorm? Dimpotrivă. Era globalizării a trecut și va trece în continuare cu tăvălugul peste multe destine și peste mult prea multă durere umană. Lacrima deznădejdii de pe fața și din sufletul celorlalți nu interesează absolut deloc - oare de ce, ne întrebăm în mod
ROMÂNUL ÎNGROPAT ÎN PĂMÂNTUL ALTEI PATRII de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 585 din 07 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365583_a_366912]
-
ca și cum acesta ar fi modul corect și unic de a ocupa un loc anume în cadrul artistic mundan actual. Vorbim aici despre o amputare voită a semnificației sacramentale a cuvântului OM prin aruncarea pe piață a unor concepte artistice inestetice și abnorme, capabile să înfigă în scoarța vie a rațiunii colective o altă definiție „stilizată” a realității din jur, nimic altceva însă decât un act de evidentă deconstrucție dinamică ce merge până la esența spiritului, o spoliere, practic, a specificului curat, inocent al
CE CAUT EU ÎN POSTMODERNITATE? de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 606 din 28 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355288_a_356617]
-
impuse cu forța azi de căpăteniile conjuncturale ale umanității, repet acest lucru. Singurii actori umani neimplicați în acțiunea demolatoare a firescului ontologic de până acum nu sunt convinsă că mai pot schimba ceva fundamental, prin acțiunile lor singulare, din mersul abnorm al răului deja instalat, motiv pentru care propun ca tablou reprezentativ cu iz deconstructivist al realității din jur un imens urinal ruginit - privit deja ca formă „genială” de „artă” a contemporaneității - pe fundul căruia să fie aruncată laolaltă toată sumedenia
CE CAUT EU ÎN POSTMODERNITATE? de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 606 din 28 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355288_a_356617]
-
dimpotrivă, putem grăi, fiindcă tirania “banului cosmopolit” (obținut prin toate mijloacele machiavelice posibile în contemporaneitate) a ajuns să modifice completamente încărcătura filozofică reală a verbului “a fi” și să o poziționeze pe un traiect atipic, permițând, astfel, un transfer semantic abnorm și extrem de periculos către un alt element gramatical comun, verbul “a avea”. Este aici un semn evident al trecerii Ființei umane într-un nou palier existențial, ce va cunoaște cu totul și cu totul alte limite stricte de integrare (limite
NOUA CONJUGARE A VERBULUI „A FI” LA TIMPUL PREZENT AL ANTIVALORII de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/380921_a_382250]
-
este pulverizat dinadins în uitare și falsificat cu bună știință de fitecine, prezentul fiindu-ți vlăguit, astfel, de cea mai solidă parte constitutivă a sa, iar viitorul sortit în mod categoric a se îneca în mlaștina unui tip de dezvoltare abnormă, fundamentată numai și numai pe torente de ignoranță și porniri instinctuale diverse, ceea ce va naște, desigur, cea mai simplă și tragică, în același timp, formă de manipulare colectivă a nației - manipularea prin incultură și sexualitate. De aici înainte, orice guvern
ÎNTRE DEMOCRAŢIA NENĂSCUTĂ ÎNCĂ ŞI OLIGOCRAŢIA CU CHIP DE DRAC ICONIC de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 639 din 30 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348421_a_349750]
-
A iubi, din nou, mă-nvață! Dorurile mele toate le adun seară de seară Le așez mereu sub pernă lângă lacrima amară... Mă trezesc cu ochii-n lacrimi tot așa precum adorm Gândul nu-și găsește tihna, inima-mi bate abnorm. Nu mai pot s-o liniștesc, nici odihnă n-am în noapte Imi lipsește-al tău sărut, mângâierile cu șoapte... Simți, Iubite, la fel, dorul, cum iți macină gândirea? Vino-n noapte, plin de patimi să îți dăruiesc iubirea! Ia
VREAU FIORUL PLIN DE FLĂCĂRI... de DOINA THEISS în ediţia nr. 1885 din 28 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377958_a_379287]
-
și fără deosebire de masele poporului de jos din capitală și din provincii c-un fel de îmbulzitoare asiduitate, împăratul începu să se sfătuiască serios în sine însuși și-și aduse aminte de acele cazuri ciudate în cari cererile chiar abnorme ale bolnavilor sânt în stare să înlăture boala, când doftorii adecă se văd în poziția de-a satisface poftele bolnavilor contrarie meșteșugului medical, chiar contra științei întemeiate, numai pentru că e cu putință ca, intrîndu-le în voie și ascultând de un
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
atunci când crește nu declină de la caracteristica sa definitorie umană, ci se pare că, dimpotrivă, își realizează din ce în ce mai bine umanitatea. Aristotel se referă însă la un fel de creștere care se prezintă ca o „excrescență”, iar constituțiile negative sunt asemenea creșteri abnorme înăuntrul cărora esența pozitivă își schimbă calitatea datorită unei creșteri uneori cantitative, uneori intensive. Oligarhia, de pildă, ar fi atunci o aristocrație cu trăsături hipertrofice, iar acest chip caricatural, tocmai datorită debilității, ajunge să aibă o formă politică cu un
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]