237 matches
-
de neformulat, de neînțeles, pentru că, potrivit tradiției, textelor patristice, acesta depășește marginile intelectului - în ce măsură spațialitatea, dincolo de orice conotație mundană, servește căii urmate de contemplativ. Temă recurentă a scrierilor mistice, fuga de lume devine fuga de spațiu. Spațiul nu este însă abolit, ci epuizat, trecut în non-determinare. Există cîteva modele spațiale care sugerează însăși rămînerea în urmă a spațiului, cele în care inaccesibilul, ilimitatul pot căpăta intimitate - pustia, lumina, întunericul� Rămîne în această spațialitate, lipsită de măsură și de limită, mai mult
Calea nesfîrșită by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14690_a_16015]
-
M). Tăcerea e ultimul hotar al acestui baroc paradoxal, marcat de sacrificiu. Dar odată atinsă cota cea mai de jos a deconvenționalizării, discursul poetic caută a-și reintra în drepturi. Adică a parcurge drumul înapoi, către ceea ce părea definitiv compromis, abolit. Se cuvine precizat că această reversibilitate nu e nici ea străină barocului care se întemeiază, după cum se știe, pe antiteze, pe jocul extremelor. Odată stabilită, arătată ostentativ cu degetul, banalitatea se arată dispusă a se ritualiza, a se încărca din
Un baroc paradoxal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15295_a_16620]
-
totuși îmi aduc aminte/ un cuvînt/ ce pîlpîia între urechile noastre/ cusute una de alta// la cîțiva centimetri deasupra/ sau dedesubtul pămîntului" - rayuela sau 27 de poeme găsite într-un tomberon) ori ca o priveliște suprarealistă, în cadrul căreia resturile geometriei abolite levitează alături de entitățile organice ori spirituale, într-un soi de bonomie delirantă: "oare cum se numea acel tablou/ plutind încă în lichid amniotic/ ghilotina împărțise pătratul/ în cîteva triunghiuri/ ce își luau zborul în direcții felurite/ era spre dimineață/ eșafodul
O lacrimă a lucidității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15023_a_16348]
-
atare raționalism aberant este preluat de adepții psihofarmacologiei. Se revine, în fapt, la teze ante-freudiene, prin care ideea de inconștient este fie neutralizată ca inconștient cerebral (sau al automatismelor) - precum la Marcel Gauchet, fie totalmente - chiar dacă cel mai adesea nedeclarat - abolită. Asemenea fenomene iau naștere într-o societate depresivă, într-o societate în care psihiatrii înșiși sunt nevindecați și asimilați, iar conflictul - interior - este expurgat; interioritatea nu doar că nu va fi explorată, dar va fi chiar abandonată. Pandantul acestor soluții-minune
Freud - ultimul "câine mort"? by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15191_a_16516]
-
eterogenie caracteristică, întrucît nu omogenitatea, unitatea viziunii îl mai interesează, ci însăși starea deprecierii, devalorizării fără scăpare. O stare lipsită de reguli, abolind orice disciplină. Existența corespunzătoare unei atari viziuni e și ea ostentativ degradată, umbră groasă a luminii mitice abolite. Departe de-a se instala în Olimpul hiperborean numit Valhala, poetul din Satu Mare preferă localul sordid, crîșma care e toposul adecvat al ființei sale frustrate, oscilînd între realitate și irealitate, ambele nemîntuite, atinse de moarte și duhnind a infernală pucioasă
Un poet al Nordului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15172_a_16497]
-
umanul, răzvrătire împotriva tuturor valorilor pozitive, implicînd o despărțire de sacral, corespunzătoare ipostazei de damnare. Avem a face cu o dezideralizare crîncenă a existenței, cu un antiumanism programatic, întemeiat pe un spațiu vid (devalorizat) în care înfloresc succedaneele elementelor vitale abolite, artificiile care sînt conveniențele, mondenitatea, dandysmul. Monotonia, rutina, stereotipiile golului moral duc la un plictis greu de îndurat, la spleen-ul care nu poate fi învins, ci doar redus prin exacerbarea unor forme desubstanțiate, ale unor protocoluri și cutume proprii
Despre Hortensia Papadat-Bengescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15195_a_16520]
-
în situații tragi-comice. Văzuți de Nicolae Stan, oamenii din Slobozia au ceva trist și ridicol, sînt goliți de idealuri și speranțe, trăiesc într-un fel de automatism și în absența unui sistem de valori valabil (cele vechi au fost parțial abolite, iar cele noi întîrzie să apară). Privirea autorului către personajele sale este mereu una caldă, încărcată de o foarte umană înțelegere. Inevitabil, citind cartea lui Nicolae Stan, comparația cu James Joyce vine de la sine, dar ea nu știrbește cu nimic
Oameni din Slobozia by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13544_a_14869]
-
e rodul unui impact dintre normă ( integrare) și eliberare ( dezintegrare). Cu atît e mai de efect emanciparea cu cît conștiința ordinii e mai acută, rebeliunea împotriva acesteia avînd potențalitatea stabilirii unei noi ordini de-o relevanță direct proporțonală cu cea abolită. De aci pedanteria terminologică, paradoxal revărsată în opulență, precum un nesațu al exactități, la ambii poeț, ludicul filologicalelor la secundul. Punctul de pornire e grav și acribios tocmai pentru a asigura pe de o parte dezlănțuirea orgiastică a imaginarului, iar
Duet Foarță-Dimov by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13795_a_15120]
-
peste un an, timp în care caută, caută, caută (și timpul suspendat, dintre filmări, e cît se poate de costisitor!). Dar lucrurile se echilibrează, financiar vorbind, de vreme ce publicul merge să vadă această "căutare a unui altundeva și a unui timp abolit - ghidată de un simț al timpului radical diferit față de cel occidental"... Uneori "romantismul" se dovedește mai rentabil decît violența. Nu s-a întîmplat așa la ediția 2004. Filmul preferat al președintelui Tarantino a fost, previzibil, și cel mai violent film
VIVE LA DIFFÉRENCE ! by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/12801_a_14126]
-
care, dacă n-ar fi jenantă, ar fi ridicolă. Și invers. n P.S. În revista "Luceafărul", un scriitor cu termenul de garanție expirat, pe numele său Fănuș Neagu, oferă o mostră de vulgaritate și mitocănie pe care le credem demult abolite, măcar din peisajul revistelor culturale. Viteaz nevoie-mare, Neagu își începe discursul cu o afirmație peremptorie, menită să ne arate pe ce înălțimi Himalayce s-a cocoțat unul dintre cei mai desăvârșiți mânuitori de tirbușoane și desfăcătoare de capace din istoria
Panașul de muceg by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10249_a_11574]
-
timp, dar și a ieșirii din timp în zona dominată de atotputernica poezie. Ca să ții treaza și prizoniera atenția cititorului e nevoie de multă varietate, mobilitate, inteligență proiectiva. Evenimențialul e doar un punct de plecare, un dat motivațional, fiind când abolit, cănd absorbit, spre a lăsa drum liber doar metaforei: „Viețuiesc precum moneda înnodata în colțul batiștei cu care bunica își ștergea fruntea mai înainte de-a îngenunchea la strana. /Albastre sunt cearcănele genunchiului meu și este luni, apoi... marți, miercuri
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
timp, dar și a ieșirii din timp în zona dominată de atotputernica poezie. Ca să ții treaza și prizoniera atenția cititorului e nevoie de multă varietate, mobilitate, inteligență proiectiva. Evenimențialul e doar un punct de plecare, un dat motivațional, fiind când abolit, cănd absorbit, spre a lăsa drum liber doar metaforei: „Viețuiesc precum moneda înnodata în colțul batiștei cu care bunica își ștergea fruntea mai înainte de-a îngenunchea la strana. /Albastre sunt cearcănele genunchiului meu și este luni, apoi... marți, miercuri
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
mult decat simple notițe, au alcătuit până la urmă un volum. Cam asta ar fi explicatia-capcană pe care Livius Ciocârlie încearcă să o plaseze discret - însă un ochi atent nu poate să nu observe arhitectură complexă a cărții. Dezordinea Caietelor este abolita de o compartimentare exactă în noua capitole, fiecare tratând câte o "tema" (jurnalul, stilul, românii etc.). Divagația este jucată după niște reguli stricte. Citat din Cioran plus un comentariu scurt (de cele mai multe ori) al autorului - cam așa arată fiecare pagină
Cărti si caiete by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17744_a_19069]
-
cu auzul în alertă maximă, cu tușe groase aplicate pe pânză cu o paradoxală pensulație lisă, adăstând pe detalii. Grotescul se umanizează, urâtul e grațios, grosolănia are farmec tocmai fiindcă descrierea fără plasă, cu distanța dintre privire și obiectul privit abolită, conferă paginilor o autenticitate vibrantă, de reality-show: „Ridică mâna a lehamite, un balans prelung, parcă s-ar apăra de ceva, apoi cască puternic, două lacrimi i se preling din ochii mari, cețoși, întâlnindu-se cu broboanele de sudoare de pe obraz
Privirea cinematografică by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/2685_a_4010]
-
secret, pe care tovarășul de suferință i-l descoperă într-o zi - și, după ceva eforturi, reușește să-l și rezume. Iată cîteva fragmente: „Emblema muzeului e trecutul. E istoria ca lectură a morților. Istoria, ca și geografia, vor trebui abolite; numai așa va putea fi năruit muzeul; căci exploratorul de altădată n-a făcut decît să devină, aici, implorator. Cînd am hotărât să denunț muzeul ca formă de tortură, eu știam deja totul despre construcția lui deocheată, pornită dinainte înapoi
Florile răului by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/2636_a_3961]
-
o simplă contrareacție la dictatura realismului. Între lume ca atare și imaginea modelată mental a acesteia, diferența de orizont rămâne, în orice moment, sensibilă. Capitolul de Sinteze - în care se regăsesc autori ca Tolstoi ori Dostoievski - și cel intitulat Legături abolite, universuri insondabile aduc puternice garanții în acest sens. Problema pe care o identifică Toma Pavel aici nu e nici pe departe realismul romanului, ci exclusivismul realismului în modul de a concepe genul romanesc. În alte vorbe, nu atât datul istoric
Gândirea romanului cea de pe urmă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8137_a_9462]
-
simbolice. Țărani cu pălărie, fizionomii nemeșteșugit, prompt adevărate, - le sîngeră altfel decît fizic, un roșu fără origine, în jurul creștetului, ca un nimb. Spectre dolente, iată-le deasemeni invocate, cu ceva sacrificial în figură, principi al căror turn a fost desigur abolit, ca acela dintr-un faimos poem sibilin - „prince d’Aquitaine à la tour abolie”; cînd le potrivește ritmat perindarea, pictorul o face după încărcătura lor simbolică, după tot ce tezaurizează lăuntrul lor inatacabil. Nu-mi vine în ajutor la întîmplare
În magnetismul imaginarului by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/4452_a_5777]
-
în artă și în medicină operează un anumit fel de sensibilitate. Însă gestionată, dozată în moduri diferite. În lucrarea artistică sensibilitatea se află la larg, e amplificată, orice o îngrădește scade creativitatea. În medicină dimpotrivă, sensibilitatea este controlată, dozată, înfrânată. Abolită nu poate fi, pentru că medicina se întemeiază pe principiul milei. Rezervată sesizării semnelor patologicului, ea nu trebuie să pătrundă în zona deciziei terapeutice, chirurgicale, care e bine să rămână, în principiu, a unei cântăriri la rece a riscurilor și beneficiilor
Despre literatură și medicină cu conf. dr. Cătălin Vasilescu by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/9998_a_11323]
-
în fanar veneau să inunde țările române, să înlocuiască obiceiurile austere ale poporului român<footnote Munteanu, I. (1931), La corruption des fonctionnaires publics en droit pénal roumain, Genève, p. 24. footnote>. Regulamentele și legile edictate de predecesorii fanarioților erau adesea abolite, pentru a fi înlocuite cu altele, având un caracter personal. La Constantinopol domnitorul era corupător, aici, el era cel care se lăsa corupt. Sumele risipite la Constantinopol ca preț al funcției sale trebuiau recuperate. Cu astfel de scopuri traficul de
Integritate publică şi corupţie Abordări teoretice şi empirice. In: Integritate publică şi corupţie:abordări teoretice şi empirice by Florin Marius POPA () [Corola-publishinghouse/Administrative/230_a_217]
-
murdăria din pagină ori măcar să atragă atenția "capului limpede" care eram că rîndul cu sminteala rămăsese pitit sub pastă neagră. Toate astea se întîmplau într-o tipografie în plumb, unde se opera altfel decît acuma. Direcția Presei (încă nu fusese "abolită") cerea două "perii" de pe fiece pagină. Pe una se aplica ștampila cu "bun de tipar"; alta rămînea la arhiva cenzurii. Din viteză, nu s-a mai trecut greșeala pe al doilea exemplar. Și tot din viteză, ștampila rotundă cu B.T.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
virtuozitate, însă puțin penetrant în profunzime, mă refeream la o coardă lirică de o mai adâncă vibrație - și care, totuși, nu trăda matca. Văr primar cu epigramistul, autorul de sonete/ rondeluri nu devine niciodată un demiurg, nici damnatul cu turn abolit, el rămâne un Călător răpit de frumusețile firii, de farmecele Doamnei sale, sensibil la frumusețea formelor și la rigoarea canoanelor, în care vede pârghii și nu obstacole. Cu valul de impresii și de imagini ce-i provoacă fervoarea, dar și
În fericite aruncări de zaruri by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/6824_a_8149]
-
din piatră sau bronz, sculptorul a continuat să le înzestreze cu o linie prelung fluidă, de ibiși care se apleacă înspre un humus bătrîn, la antipodul spumegărilor falacioase. „Pasărea care-și înghite umbra" se ghemuiește în sinele ei adînc, zboruri abolite mallarmean, care nu s-au desprins din crusta care le reține -, arta lui Gorduz se apără de o anume facondă a ascensiunii orgolioase. Ele nu se dau in exemplu, aceste ființe, adunînd în trupul lor, ca rațiune inalterabilă, dimensiunea de
Gorduz - „Deasupra celor trei dimensiuni“ by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/6233_a_7558]
-
ca un nume modest pentru altitudinea spirituală, pictorul își suspendă însă vigilența, își acceptă o neașteptată deschidere, cînd simte ecoul unor tainice chemări, cînd îi apare în preajmă, să-l atingă mîntuitor, orizontul copilăriei. Desigur, nu e vorba despre versantul abolit al unei inocențe exclusive, căci lumina care vine dintr-acolo n-a scăpat de sfîșierile istoriei. Ca în prima capodoperă a lui Tarkovski, filmul unde, imens tandră, copilăria se încarcă de o povară cruntă, devenită destin, întoarcerile, la Constantin Flondor
CONSTANTIN FLONDOR - T r i p t i c by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/6030_a_7355]
-
în varianta primitivă a egalitarismului drastic, genul de fantast care visează la topirea tuturor într-un ocean de frăție colectivă. Octogenarul luminat crede că tot ce aparține în chip privat unui om înseamnă privațiune pentru alții, deci elementul privat trebuie abolit. Pe scurt, un credincios care face figura unui aristocrat degenerat, sau mai curînd a unui om din popor căruia înnobilarea nu i-a rafinat instinctul plebei. Un conte cu mentalitate de mujic, dar un mujic încredințat că absența religiei duce
Un vizionar de limfă caldă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6305_a_7630]
-
vină în Norvegia. „Cum să nu crezi că, după 200 de ani, acest lucru nu este asimilat unei încercări de a împiedica intrarea romilor în regat?", a declarat Baard Solhjell, referindu-se în mod implicit la un articol - în prezent abolit, dar perceput ca rușinos - al Constituției norvegiene, care interzicea pătrunderea evreilor pe teritoriul țării, în urmă cu 200 de ani. De asemenea, Arild Knutsen, președintele unei asociații de toxicomani, a declarat pentru postul de televiziune TV2 Nyhetskanalen că, astfel, cei
Norvegia: Lege controversată, dedicată, în special, românilor by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/54035_a_55360]