54 matches
-
din nou fibra colectivistă, acea "tincturare" biologică ce caracterizează spețele omenirii și pe care și-o asumă. Compămîntenii săi sînt, în vederile sale, oameni harnici, care trudesc cu tenacitate aidoma furnicilor. Dacă le sfărîmi mușuroiul, îl pot reface. Sînt indivizi "abrași", care nu cunosc felonia: "îți spun verde-n față ce gîndesc", străini de "dubla sau tripla morală" ce s-ar putea întîlni în restul țării: "Sînt oameni sănătoși: se însoară devreme, mănîncă de dimineață, se scoală cu noaptea-n cap
Extraordinarul Petre Pandrea (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11628_a_12953]
-
cu imagini dintr-un reportaj teve, că nana Vrâncioaia a fost puțin și cam... "lele", adică a avut și o fată, Smaranda, zămislită din patriotism, dar și din respect sentimental pentru Ștefan cel Mare. Așadar, știind-o cu mult mai abrașă decât toți cei șapte fii ai săi la un loc, dar nerecunoscută legitim de marele domnitor prin repartizarea, și ei!, a celui de-al optulea munte, lelea Vrâncioaia a măritat-o în mare taină cu primarul Giurgiului, Lucian Iliescu, alături de
Dosariada șși alte mitu(i)riț by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10338_a_11663]
-
știa, si nu puteam nicidecum să ne închipuim că aceasta ar fi fost o figură de stil... Figuri, noi știam că făcea sau făcuse. Nu însă și de stil, și acest om, aparent de treabă, în ciuda aerului sau de neguțător abraș, e și poet. S-a văzut. Ba chiar au fost unii gazetari ce susținură că dacă ar fi fost el prim-ministru cum era dânsul poet, alta era soarta țării. Să fi fost, adică, un zeu cu-adevărat; și nu
De ce, nene Vasile, de ce?.. by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17702_a_19027]
-
Constantin Țoiu Moale, vicios, afemeiat, abraș doar la câștiguri, când dezvălui dedesubturile unui fel de demon șchiop, întreprinzător, dar lipsit de curaj. Incapabil să treacă de o anumită limită a lui, - pe care el o crede - limita - un crez ideologic, - consecvența acestui crez sau fidelitate ideologică
Caractere by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8403_a_9728]
-
științifică par să se susțină reciproc" (Mănăstirea veche de lemn a Putnei în arhi-tec-tura medievală românească - Alexandru Baboș - Hans Linderson - Anuarul Institutului de Istorie "A. D. Xenopol", Iași, 2002/2003). Cert este că la fel de distrugătoare - am zice, la concurență cu intemperiile abrașe - sunt cariile. Nu-ți trebuie ochi de specialist ca să vezi cum acest monument istoric/de artă medievală din Moldova - e măcinat de timp (de fapt, de indiferența oamenilor) și de insectele nevăzute. Doamna muzeografă Croitoru Erika (și custodele monumentului de
Monument în primejdie: Biserica de lemn de la Putna by Vasile Iancu () [Corola-journal/Journalistic/8204_a_9529]
-
o juma' dacă ai nevoie. Nu că aș fi io zgârcit, doar mă știi. Da' e d-ăla concentratu'. Pui un kil și peste el adaugi nouă. Abia atunci iese soluție ca aia din comerț. Numa' că asta-i mai abrașă. Cân' ai dat, moare toți carcalacii. Tre' doar să mai dai după două săptămâni, cân' iese puii lor din ouă, ca să-i omoare și p-ăia. Unu' nu mai rămâne și efectu' durează cel puțin un an. Nu mai are
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
o intensitate aproape electrică. În orice caz, realizarea hair-stilistei era una de mare excepție, arhitectura barocă a coafurii având un straniu iz de construcție ce omagiază arta culinară. Pe capul onorabilei profesoare păreau să se fi adunat, într-o devălmășie abrașă, tot felul de cârnăciori, sărmăluțe și clătite de un purpuriu fluorescent. Se auzi un ciocănit discret. Doamna Săvulescu privi iritată înspre intrare, șoptind: "Asta sigur e Milena. Numai moaca asta stă ca fraiera în fața ușii așteptând să zbier eu să
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
să mă trimită la București, la Liselle; cînd se zbătea în incertitudinea a fi sau a nu fi arestat. Dacă s-ar fi mutat în '46-'47 la Sibiu... Prietenul Achim Stoia era acolo. Dar fidela mea mamă, gospodină (cam) abrașă, s-a vrut în casa ei. Nehotărît era și în '48. Ba nu, a vrut să plece la Cluj, dar cineva (parcă Antonin Ciolan se zice -) nu i-a dat referințe. Celebrul dirijor, celebru și pentru nenumărate aventuri galante, fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
și să mai audă o dată glasul cornului de vînătoare: - "Cornul, Ródy, sună-l tare, Glasu-i munții l-or răsfrînge. Cornul meu putere n-are, Ci suspină doar și plînge." Stau în jurul lui hăitașii Pe durere nestăpîni. Chipul i-l privesc abrașii Cîini, și tineri și bătrîni. Doar un cîine orb, cuminte, Stînd pe iarbă, sur și blînd, Una cu stăpînul simte, Capul trist aridicînd. Scheaună, și-n jos și-l lasă. Ochii i se sting, bătrînii; Mortul este dus în casă
Epistolă către Odobescu (VIII) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7916_a_9241]
-
accentele deplasate își pierd gravitatea. Autorul are geniul sentințelor scurte, puterea de a încondeia un om în trei cuvinte, grație unei intuiții inițiale pe care o concentrează apoi într-o formulă scurtă. Nu lipsesc ticurile verbale purtînd marca Pandrea: mandarin, abraș, afaniseală, cobilițar, fiștigoi, leprozerie penală penitenciară, lest obscenic, bețivan picnic etc. Cărțile despre Brâncuși sunt ultimele pe care a apucat să le scrie înaintea morții. Își presimțea sfîrșitul, dovadă tristețea pe care i-o simți pe alocuri. În totul, un
Cititorul de dicționare by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5649_a_6974]
-
de nevastă și-o s-o iubesc și n-o s-o las, bă, n-o s-o las... n-o s-o las... Faianță tace. Țigara fumegă, aproape stinsă. Amândoi privesc nemișcați o fotocopie înrămată după "România revoluționară" a lui Rosenthal... Șoferul Abrașa are 28 de ani, un nume scurt, un mestecău mare și o pasiune și mai mare: mașinile. În parcarea încinsă de soarele care acum a intrat în nori, privește cu ochii mari o mașină scumpă. O bijuterie. Tacticos, stinge țigara
Debut în proză: Tică Popescu by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Imaginative/15375_a_16700]
-
maximă... Mașina este ca o femeie... Trebuie să știi ce să-i dai ca să știi ce-i poți cere... Altfel, te lasă când ți-e lumea mai dragă. Nu... Visele se măsoară. Plăcerea de a conduce nu se măsoară... Încet, Abrașa scoate din buzunarul interior al jachetei un fel de riglă metalică pe care o introduce între cheder și geamul din stânga șoferului. Fără grabă, ca în timpul unei operații pe creier, Abrașa deschide portiera, cu o mișcare scurtă și profesionistă, fermă, dar
Debut în proză: Tică Popescu by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Imaginative/15375_a_16700]
-
se măsoară. Plăcerea de a conduce nu se măsoară... Încet, Abrașa scoate din buzunarul interior al jachetei un fel de riglă metalică pe care o introduce între cheder și geamul din stânga șoferului. Fără grabă, ca în timpul unei operații pe creier, Abrașa deschide portiera, cu o mișcare scurtă și profesionistă, fermă, dar blândă, în același timp. Scaunele sunt de piele, bordul este asemănător cu cel al navei Enterprise din Star Trek, este ceva incredibil. - Frumoasa mea... Ți-au dat tot ce era
Debut în proză: Tică Popescu by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Imaginative/15375_a_16700]
-
Enterprise din Star Trek, este ceva incredibil. - Frumoasa mea... Ți-au dat tot ce era mai bun... Piele, silicon, bord electronic... cu calculator de bord... ahh!!... ai și ecran... Vrei să mă conduci tu? Frumoaso, nu se poate, știi bine... Abrașa mângâie volanul, bordul, portierele, pielea de pe scaune... - ...Și nu suni tu? Să nu suni tu? Păi, bine, măi, frumoaso, îmi faci tu mie chestia asta? Ai tu... Se apleacă sub bord și meșterește ceva, în liniște și fără grabă, cu
Debut în proză: Tică Popescu by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Imaginative/15375_a_16700]
-
s-o pornească. Mâna-i tremură pe dispozitivul din contact... - ...Să nu știe nimeni unde ai fost și să te tragă de urechi la întoarcere... ă, ce zici? Răsucește la fel de sigur pe el dispozitivul în contact. Mașina pornește. Chipul lui Abrașa se luminează. Vorbește singur... - Sunt Abrașa, am 28 de ani, sunt expert în automobile. Sufăr de o boală grea. Pasionat până la extrem... Abrașa scoate un sunet exclamativ, de bucurie amestecată cu plăcere. Sunetul motorului este incredibil. Silențios... - Cum torci tu
Debut în proză: Tică Popescu by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Imaginative/15375_a_16700]
-
pe dispozitivul din contact... - ...Să nu știe nimeni unde ai fost și să te tragă de urechi la întoarcere... ă, ce zici? Răsucește la fel de sigur pe el dispozitivul în contact. Mașina pornește. Chipul lui Abrașa se luminează. Vorbește singur... - Sunt Abrașa, am 28 de ani, sunt expert în automobile. Sufăr de o boală grea. Pasionat până la extrem... Abrașa scoate un sunet exclamativ, de bucurie amestecată cu plăcere. Sunetul motorului este incredibil. Silențios... - Cum torci tu, mânca-te-ar tata... Scoate o
Debut în proză: Tică Popescu by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Imaginative/15375_a_16700]
-
la întoarcere... ă, ce zici? Răsucește la fel de sigur pe el dispozitivul în contact. Mașina pornește. Chipul lui Abrașa se luminează. Vorbește singur... - Sunt Abrașa, am 28 de ani, sunt expert în automobile. Sufăr de o boală grea. Pasionat până la extrem... Abrașa scoate un sunet exclamativ, de bucurie amestecată cu plăcere. Sunetul motorului este incredibil. Silențios... - Cum torci tu, mânca-te-ar tata... Scoate o casetă din buzunarul interior al jachetei de piele neagră și o introduce în casetofon. Din aparat se
Debut în proză: Tică Popescu by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Imaginative/15375_a_16700]
-
de nuci". Începe "Dansul zânei prunelor zaharisite"... În jurul mașinii, mâțișori albi, tomnateci, se rotesc peste tot. Mașina este învăluită de puful alburiu ca într-un basm... După câteva secunde de muzică, automobilul se urnește... Înaintează încet, deloc violent, de parcă lui Abrașa i-ar fi frică să calce pedala accelerației prea tare, cu toate că știe că poate... Printre fulgii plopilor, ca un inorog alergând pe o câmpie însorită, primăvara... ...mașina ajunge la un semafor. Lângă ea, altă mașină sport. Abrașa îl provoacă pe
Debut în proză: Tică Popescu by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Imaginative/15375_a_16700]
-
violent, de parcă lui Abrașa i-ar fi frică să calce pedala accelerației prea tare, cu toate că știe că poate... Printre fulgii plopilor, ca un inorog alergând pe o câmpie însorită, primăvara... ...mașina ajunge la un semafor. Lângă ea, altă mașină sport. Abrașa îl provoacă pe șofer, ambalând motorul. Acesta îl privește cu dezinteres. Undeva, lângă semafor, dintr-un panou publicitar, lui Abrașa îi zâmbește prostește veșnicul candidat la președinție. Semaforul arată verde acum și mașinile pleacă. Abrașa demarează... Abrașa conduce prin oraș
Debut în proză: Tică Popescu by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Imaginative/15375_a_16700]
-
plopilor, ca un inorog alergând pe o câmpie însorită, primăvara... ...mașina ajunge la un semafor. Lângă ea, altă mașină sport. Abrașa îl provoacă pe șofer, ambalând motorul. Acesta îl privește cu dezinteres. Undeva, lângă semafor, dintr-un panou publicitar, lui Abrașa îi zâmbește prostește veșnicul candidat la președinție. Semaforul arată verde acum și mașinile pleacă. Abrașa demarează... Abrașa conduce prin oraș. Depășește mașinile, valsând, parcă, pe acordurile "Spărgătorului de nuci"... La un semafor, altă mașină sport lângă a sa. Abrașa ambalează
Debut în proză: Tică Popescu by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Imaginative/15375_a_16700]
-
Lângă ea, altă mașină sport. Abrașa îl provoacă pe șofer, ambalând motorul. Acesta îl privește cu dezinteres. Undeva, lângă semafor, dintr-un panou publicitar, lui Abrașa îi zâmbește prostește veșnicul candidat la președinție. Semaforul arată verde acum și mașinile pleacă. Abrașa demarează... Abrașa conduce prin oraș. Depășește mașinile, valsând, parcă, pe acordurile "Spărgătorului de nuci"... La un semafor, altă mașină sport lângă a sa. Abrașa ambalează motorul, privind către șoferul din stânga. Acesta îi răspunde, privindu-l, ambalând motorul, la rândul său
Debut în proză: Tică Popescu by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Imaginative/15375_a_16700]
-
altă mașină sport. Abrașa îl provoacă pe șofer, ambalând motorul. Acesta îl privește cu dezinteres. Undeva, lângă semafor, dintr-un panou publicitar, lui Abrașa îi zâmbește prostește veșnicul candidat la președinție. Semaforul arată verde acum și mașinile pleacă. Abrașa demarează... Abrașa conduce prin oraș. Depășește mașinile, valsând, parcă, pe acordurile "Spărgătorului de nuci"... La un semafor, altă mașină sport lângă a sa. Abrașa ambalează motorul, privind către șoferul din stânga. Acesta îi răspunde, privindu-l, ambalând motorul, la rândul său. Abrașa zâmbește
Debut în proză: Tică Popescu by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Imaginative/15375_a_16700]
-
lui Abrașa îi zâmbește prostește veșnicul candidat la președinție. Semaforul arată verde acum și mașinile pleacă. Abrașa demarează... Abrașa conduce prin oraș. Depășește mașinile, valsând, parcă, pe acordurile "Spărgătorului de nuci"... La un semafor, altă mașină sport lângă a sa. Abrașa ambalează motorul, privind către șoferul din stânga. Acesta îi răspunde, privindu-l, ambalând motorul, la rândul său. Abrașa zâmbește, ca un drăcușor... Cei doi demarează în trombă, ca doi nebuni. Restul lumii nu mai există pentru ei... A rămas undeva în
Debut în proză: Tică Popescu by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Imaginative/15375_a_16700]
-
demarează... Abrașa conduce prin oraș. Depășește mașinile, valsând, parcă, pe acordurile "Spărgătorului de nuci"... La un semafor, altă mașină sport lângă a sa. Abrașa ambalează motorul, privind către șoferul din stânga. Acesta îi răspunde, privindu-l, ambalând motorul, la rândul său. Abrașa zâmbește, ca un drăcușor... Cei doi demarează în trombă, ca doi nebuni. Restul lumii nu mai există pentru ei... A rămas undeva în urmă și-i privește cu gura căscată... Cele două mașini se urmăresc nebunește, schimbând benzile rapid... Muzica
Debut în proză: Tică Popescu by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Imaginative/15375_a_16700]
-
drăcușor... Cei doi demarează în trombă, ca doi nebuni. Restul lumii nu mai există pentru ei... A rămas undeva în urmă și-i privește cu gura căscată... Cele două mașini se urmăresc nebunește, schimbând benzile rapid... Muzica îl face pe Abrașa să țipe ca un descreierat, gonind nebunește pe lângă mașini care așteaptă la semafoare, pe lângă pietoni care îl privesc speriați, pe lângă câini... Cei doi traversează orașul în viteză. Sunt pe un bulevard lat. Deodată, Abrașa trage de volan, cu o smucitură
Debut în proză: Tică Popescu by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Imaginative/15375_a_16700]