54 matches
-
ai scăpare - atâta doar că ce-a trecut pe viitor va fi călare. NOAPTEA DINTRE ANI Ornată cu beteală pizmăreață, ce goliciunea și-o răsfrânge în delicate cupe de șampanii, fereastra nopții dintre ani se-ntredeschide plictisită de-atâtea repetări abrașe, și-i plânge ochiul ațintit spre viitorul tăinuit de-a omului etern ispită, dar gol, uscat și-ncremenit e ochiul-far pentru trecut, căci viața-i timpul bine drămuit. George PETROVAI Sighetul Marmației 16 februarie. 2012 Referință Bibliografică: George PETROVAI - STIHURI DIN
STIHURI DIN LUMINĂ (X) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 431 din 06 martie 2012 by http://confluente.ro/George_petrovai_stihuri_din_lumina_x_george_petrovai_1331024940.html [Corola-blog/BlogPost/348398_a_349727]
-
doaga ce-i lipsește, că răului i se supune, iar Binele îl necinstește?!) Convins că n-are nici o șansă să schimbe omul cum n-a fost, după ce Însuși Creatorul în lume îi dăduse-un rost și el cu firea lui abrașă norocului i-a făcut vânt, divinul sol L-am așteptat într-un pustiu de pe Pământ, ca să-I descriu pericolul la care sigur se expune. Firește, nu m-a ascultat, ci Și-a văzut de misiune... (În Evanghelii întâlnirea e prezentată
LUCIFER (PANORAMA DEZILUZIILOR) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 902 din 20 iunie 2013 by http://confluente.ro/George_petrovai_lucifer_pan_george_petrovai_1371735215.html [Corola-blog/BlogPost/346104_a_347433]
-
unui timp de lavă, tomnatic, purpuriu. Timizi, absconși, departe sub stratul de ozon Cu must în căni, frenetici, triști ( suflete ciobite...), Stau inorogii pașnici ai lumii răzvrătite Încătușați ( vremelnic ) la ultimul peron... Ei, ultimii romantici ai unui neam de viță Abrași și fără frică, puternici, înspre zori Dispar fără de pată... În secol de erori, Rămân tristețea mea și tu... O luminiță... Mugurel Pușcaș ( Liga Scriitorilor din România ) Referință Bibliografică: LUMINIȚĂ ÎN NOAPTE / Mugurel Pușcaș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1728
LUMINIŢĂ ÎN NOAPTE de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1728 din 24 septembrie 2015 by http://confluente.ro/mugurel_puscas_1443124125.html [Corola-blog/BlogPost/381824_a_383153]
-
observă că toate lucrurile sunt așezate doar pentru deznădejdea existenței: ”Pretutindeni domnește / o ordine a lucrurilor / aici cu totul neobișnuită...” ce impresionează ca reprezentare supusă observației, numai al acesteia pentru că în realitate toată această ordine este ”părăginită / servilă și totodată abrașă” (Ordine, 2008:22). Versul lui se rupe precum amarul în părți fiinduale, se dezlipește de întreg și se regăsește în bucăți de stih, ce pare că nu are puterea înțelesului uman. Revoltă și așteptare, dorință și încercare: Se repetă la
FRĂMÂNTĂRILE LUI RUFFILLI ÎN ÎNCĂPERILE CERULUI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1315 din 07 august 2014 by http://confluente.ro/stefan_lucian_muresanu_1407407584.html [Corola-blog/BlogPost/353889_a_355218]
-
Mugurel Pușcaș Publicat în: Ediția nr. 1682 din 09 august 2015 Toate Articolele Autorului VIS DE LIBERTATE Suflul ce răzbate din baltă e nou, Ideea abia se-nfiripă... Apar fantomatici, eretici și goi, Sunt uzi, plini de tremur și frică. Abrași, minunați, cu coamele-n vânt, De stăpâni au uitat! Nu le pasă! Strănepoți de vestiți inorogi știu că sunt, Au uitat de padoc și cravașă. Sunt albi ca o spumă de lapte-n condei, Sunt vifor, sunt ceață, sunt abur
VIS DE LIBERTATE LA CAI... de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1682 din 09 august 2015 by http://confluente.ro/mugurel_puscas_1439093983.html [Corola-blog/BlogPost/377362_a_378691]
-
Lângă speranță stă îndoiala și doar regrete țese de zor că prea adesea a-nvins greșeala în conștiința umui popor . Lângă-mplinire, fiindu-i umbră, râde eșecul hâd și trufaș, privind spre viața tristă și sumbră cutreierată de-un țel abraș. Lângă ursită chiar Domnul plânge privind cu milă tristul destin în care scrie că ne va frânge ura pe care-o trăim din plin !!! 3 februarie 2017 Anatol Covali Referință Bibliografică: Lângă / Anatol Covali : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
LÂNGĂ de ANATOL COVALI în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 by http://confluente.ro/anatol_covali_1486151128.html [Corola-blog/BlogPost/361063_a_362392]
-
din partea prietenilor, Theodor Damian a dat citire unui poem trimis de poetul George Filip din Montreal: Dorul prin solie... în întâmpinarea unui suflet... printre americani... o Mugurașă, ne pică rar... ca îngerii din cer; consider că-i o veste prea abrașă din plaiul mioritic, de mister. iar dacă ați deschis poarta-ntr-o vineri, hai să ne-ncălecam pe cai bălani și să venim copii, bătrâni și tineri să-i spunem mesagerei... LA MULȚI ANI! că nu ne prea vin îngeri
Întâlnirea literară cu scriitoarea Muguraș Maria Petrescu din România, la New York by http://uzp.org.ro/intalnirea-literara-cu-scriitoarea-muguras-maria-petrescu-din-romania-la-new-york/ [Corola-blog/BlogPost/92504_a_93796]
-
Yacuma, Maniquí, Ibare și Apere, toate fiind navigabile. De asemenea, se găsesc diverse lacuri și lagune. Cele mai importante sunt: Laguna Suárez, Rogagua, Rogaguado, Sân Luis, Sân Pablo, Huachi, Huatunas, Yusala, Huachuna, Agua Clară, Ginebra, La Dichosa, Bolivia, Navidad, Las Abraș, Largă, Maracaibo și Lacul Aquiles. Departamentul a fost creat prin decret pe data de 18 noiembrie 1842 în timpul administrației generalului José Ballivián. Departamentul este la rândul sau împărțit în opt "provincii" (în ), care la rândul lor, sunt împărțite în 19
Departamentul Beni () [Corola-website/Science/329725_a_331054]
-
izbeliște. O, da! Și încă cum! Foaie verde-a bobului, Prin pădurea bradului, Trece p...la calului! Bu-hu-huuu...! U-huuu...! Hu-huuu...! M-asculți? De când ați fost smulși, fricoșilor, de sub Coroană, vi s-au perindat vouă, pe la cârmă, șase conducători nepricepuți, trufași, abrași și mincinoși. Cinci au fost, v-au stors și s-au cărăbănit. Unul mai este, și vor mai fi iar doi ori, poate, trei, până ce vă veți redeștepta și vă veți întoarce spășiți, amărăștenilor, în pace, la răzorul vostru. Ori
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
cea mare și cea mică, pentru arbori și păsări, și gîze... în cuvinte ce ating blestemul, autorii deplîng astfel soarta unui măr: Un topor plin de sîrg într-o noapte urîtă i-a dat brînci în rîpă de unde o mînă abrașă l-a tras și l-a dus la o casă doar numai ca să-l facă << picioare de sobă >> și alta nimic “. ,,Dăinuirile ... “ constituie o autentică izbîndă editorială - și cu atît ne bucură cu cît ea izvorăște din acest spațiu de
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
și/sau pistrui pe față. Se credea că aceștia „sunt evrei” sau că „se trag din ei” ori că „au Însu șirile lor”. „Oamenii roșii” sau „cei cu părul roș” sunt „oameni Însem nați”, „răi”, „necurați sau diavoli”, „primejdioși”, „vicleni”, „abrași” sau „răi la piez” (aducători de ghinion), „cari de obiceiu deoache lumea” <endnote id="(32, pp. 501-503 ; 149, p. 100)"/>. Faptul că evreii și, În general, oamenii cu părul roșu au puterea de a deochea este o superstiție valabilă și
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
nu intră în obișnuințele celorlalți e neapărat lucru de nebun”. Era un bărbat foarte frumos, înalt, cu păr bogat și ochi iscoditori care împreună cu fruntea lată și bombată dovedeau multă inteligență. Cutele de pe frunte și dintre sprâncene dovedeau însă firea abrașă. Am mâncat împreună, am băut și spre sfârșit a destupat o sticlă de șampanie. Am vrut să-i mulțumesc dar mi-a spus că acceptarea invitației l-a onorat. L-a făcut să se simtă la înălțimea bunelor maniere ale
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
cu sora doamnei Calcev, o femeie posacă, închisă și încrezută, însușiri taman pe dosul celor de care se bucura sora. Preot era un bătrân, Bandurovschi, un om liniștit, cumsecade, cu un băiat fără ocupație, așa zis “ziarist” și două fete abrașe foc. Noi aveam o scroafă. Într-o zi de sărbătoare a ieșit scroafa pe poarta uitată deschisă de oarecine și, nu știu ce i-a venit, a intrat taman în biserică, la colivar. Iertare părinte, spun eu după consumarea episodului
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
o juma' dacă ai nevoie. Nu că aș fi io zgârcit, doar mă știi. Da' e d-ăla concentratu'. Pui un kil și peste el adaugi nouă. Abia atunci iese soluție ca aia din comerț. Numa' că asta-i mai abrașă. Cân' ai dat, moare toți carcalacii. Tre' doar să mai dai după două săptămâni, cân' iese puii lor din ouă, ca să-i omoare și p-ăia. Unu' nu mai rămâne și efectu' durează cel puțin un an. Nu mai are
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
o intensitate aproape electrică. În orice caz, realizarea hair-stilistei era una de mare excepție, arhitectura barocă a coafurii având un straniu iz de construcție ce omagiază arta culinară. Pe capul onorabilei profesoare păreau să se fi adunat, într-o devălmășie abrașă, tot felul de cârnăciori, sărmăluțe și clătite de un purpuriu fluorescent. Se auzi un ciocănit discret. Doamna Săvulescu privi iritată înspre intrare, șoptind: "Asta sigur e Milena. Numai moaca asta stă ca fraiera în fața ușii așteptând să zbier eu să
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
științifică par să se susțină reciproc" (Mănăstirea veche de lemn a Putnei în arhi-tec-tura medievală românească - Alexandru Baboș - Hans Linderson - Anuarul Institutului de Istorie "A. D. Xenopol", Iași, 2002/2003). Cert este că la fel de distrugătoare - am zice, la concurență cu intemperiile abrașe - sunt cariile. Nu-ți trebuie ochi de specialist ca să vezi cum acest monument istoric/de artă medievală din Moldova - e măcinat de timp (de fapt, de indiferența oamenilor) și de insectele nevăzute. Doamna muzeografă Croitoru Erika (și custodele monumentului de
Monument în primejdie: Biserica de lemn de la Putna by Vasile Iancu () [Corola-journal/Journalistic/8204_a_9529]
-
de nevastă și-o s-o iubesc și n-o s-o las, bă, n-o s-o las... n-o s-o las... Faianță tace. Țigara fumegă, aproape stinsă. Amândoi privesc nemișcați o fotocopie înrămată după "România revoluționară" a lui Rosenthal... Șoferul Abrașa are 28 de ani, un nume scurt, un mestecău mare și o pasiune și mai mare: mașinile. În parcarea încinsă de soarele care acum a intrat în nori, privește cu ochii mari o mașină scumpă. O bijuterie. Tacticos, stinge țigara
Debut în proză: Tică Popescu by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Imaginative/15375_a_16700]
-
maximă... Mașina este ca o femeie... Trebuie să știi ce să-i dai ca să știi ce-i poți cere... Altfel, te lasă când ți-e lumea mai dragă. Nu... Visele se măsoară. Plăcerea de a conduce nu se măsoară... Încet, Abrașa scoate din buzunarul interior al jachetei un fel de riglă metalică pe care o introduce între cheder și geamul din stânga șoferului. Fără grabă, ca în timpul unei operații pe creier, Abrașa deschide portiera, cu o mișcare scurtă și profesionistă, fermă, dar
Debut în proză: Tică Popescu by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Imaginative/15375_a_16700]
-
se măsoară. Plăcerea de a conduce nu se măsoară... Încet, Abrașa scoate din buzunarul interior al jachetei un fel de riglă metalică pe care o introduce între cheder și geamul din stânga șoferului. Fără grabă, ca în timpul unei operații pe creier, Abrașa deschide portiera, cu o mișcare scurtă și profesionistă, fermă, dar blândă, în același timp. Scaunele sunt de piele, bordul este asemănător cu cel al navei Enterprise din Star Trek, este ceva incredibil. - Frumoasa mea... Ți-au dat tot ce era
Debut în proză: Tică Popescu by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Imaginative/15375_a_16700]
-
Enterprise din Star Trek, este ceva incredibil. - Frumoasa mea... Ți-au dat tot ce era mai bun... Piele, silicon, bord electronic... cu calculator de bord... ahh!!... ai și ecran... Vrei să mă conduci tu? Frumoaso, nu se poate, știi bine... Abrașa mângâie volanul, bordul, portierele, pielea de pe scaune... - ...Și nu suni tu? Să nu suni tu? Păi, bine, măi, frumoaso, îmi faci tu mie chestia asta? Ai tu... Se apleacă sub bord și meșterește ceva, în liniște și fără grabă, cu
Debut în proză: Tică Popescu by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Imaginative/15375_a_16700]
-
s-o pornească. Mâna-i tremură pe dispozitivul din contact... - ...Să nu știe nimeni unde ai fost și să te tragă de urechi la întoarcere... ă, ce zici? Răsucește la fel de sigur pe el dispozitivul în contact. Mașina pornește. Chipul lui Abrașa se luminează. Vorbește singur... - Sunt Abrașa, am 28 de ani, sunt expert în automobile. Sufăr de o boală grea. Pasionat până la extrem... Abrașa scoate un sunet exclamativ, de bucurie amestecată cu plăcere. Sunetul motorului este incredibil. Silențios... - Cum torci tu
Debut în proză: Tică Popescu by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Imaginative/15375_a_16700]
-
pe dispozitivul din contact... - ...Să nu știe nimeni unde ai fost și să te tragă de urechi la întoarcere... ă, ce zici? Răsucește la fel de sigur pe el dispozitivul în contact. Mașina pornește. Chipul lui Abrașa se luminează. Vorbește singur... - Sunt Abrașa, am 28 de ani, sunt expert în automobile. Sufăr de o boală grea. Pasionat până la extrem... Abrașa scoate un sunet exclamativ, de bucurie amestecată cu plăcere. Sunetul motorului este incredibil. Silențios... - Cum torci tu, mânca-te-ar tata... Scoate o
Debut în proză: Tică Popescu by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Imaginative/15375_a_16700]
-
la întoarcere... ă, ce zici? Răsucește la fel de sigur pe el dispozitivul în contact. Mașina pornește. Chipul lui Abrașa se luminează. Vorbește singur... - Sunt Abrașa, am 28 de ani, sunt expert în automobile. Sufăr de o boală grea. Pasionat până la extrem... Abrașa scoate un sunet exclamativ, de bucurie amestecată cu plăcere. Sunetul motorului este incredibil. Silențios... - Cum torci tu, mânca-te-ar tata... Scoate o casetă din buzunarul interior al jachetei de piele neagră și o introduce în casetofon. Din aparat se
Debut în proză: Tică Popescu by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Imaginative/15375_a_16700]
-
de nuci". Începe "Dansul zânei prunelor zaharisite"... În jurul mașinii, mâțișori albi, tomnateci, se rotesc peste tot. Mașina este învăluită de puful alburiu ca într-un basm... După câteva secunde de muzică, automobilul se urnește... Înaintează încet, deloc violent, de parcă lui Abrașa i-ar fi frică să calce pedala accelerației prea tare, cu toate că știe că poate... Printre fulgii plopilor, ca un inorog alergând pe o câmpie însorită, primăvara... ...mașina ajunge la un semafor. Lângă ea, altă mașină sport. Abrașa îl provoacă pe
Debut în proză: Tică Popescu by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Imaginative/15375_a_16700]
-
violent, de parcă lui Abrașa i-ar fi frică să calce pedala accelerației prea tare, cu toate că știe că poate... Printre fulgii plopilor, ca un inorog alergând pe o câmpie însorită, primăvara... ...mașina ajunge la un semafor. Lângă ea, altă mașină sport. Abrașa îl provoacă pe șofer, ambalând motorul. Acesta îl privește cu dezinteres. Undeva, lângă semafor, dintr-un panou publicitar, lui Abrașa îi zâmbește prostește veșnicul candidat la președinție. Semaforul arată verde acum și mașinile pleacă. Abrașa demarează... Abrașa conduce prin oraș
Debut în proză: Tică Popescu by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Imaginative/15375_a_16700]