48 matches
-
personaje animale sau umane care Îi personifică părțile corpului și ale sufletului, să dialogheze cu ele, să intre În situații dramatice, să se cunoască așadar nu prin concepte, ci prin imagini fantasmatice. Desigur, și psihanaliza presupune reacții emotive (transfer, regresie, abreacție etc.), dar ea le stimulează și le gestionează printr-un discurs noțional (interpretarea Însăși), În timp ce aici ar fi vorba de o explorare imaginativă. Metoda s-ar plasa la nivelul imaginației și nu la cel al intelectului. În sfârșit, cred că
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
fi utilizată ca metodă de sugestie directă în scopul de a ușura anumite simptome: ea poate fi utilizată ca un catarsis, metodă de descărcare emoțională și se poate combina cu psihoterapiile “luării de cunoștință” (terapii vizând reeducarea atitudinilor, tehnica de abreacție, hipnoanaliză). Indicațiile hipnozei sunt foarte largi. S-a utilizat hipnoterapia în diverse tulburări funcționale: în gastroenterologie, urologie, cardiologie, ginecologie, dermatologie. În anesteziologie se utilizează hipnoza cu sedare preoperatorie, ca agent - ușurând inducția anesteziei generale, ca sedativ - postoperator. S-au obținut
PSIHOLOGIA MEDICALĂ: COORDONATE APLICATIVE by Viorel ARMAŞU, Iuliana ZAVADOVSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/100959_a_102251]
-
2000). Capacitatea de a admite și verbaliza anxietatea, dificultățile emoționale în raport cu durerea sau limitarea pe care o implica afecțiunea, teama de moarte, au un rol foarte important în procesul adaptării emoționale, știut fiind că prin comunicare se produce fenomenul de “abreacție” (Freud), de descărcare a tensiunii psihice. Personalitățile mai puțin dezvoltate se adaptează mai ușor, evoluând spre pasivitate; cei mai dotați vor cunoaște crize dramatice de “punere sub semnul întrebării” a existenței lor, dar se vor putea adapta la noua situație
ASPECTE METODICO - PRACTICE ALE KINETOTERAPIEI LA DOMICILIU by Camelia Soponaru () [Corola-publishinghouse/Science/300_a_632]
-
el poate fi dobândit atunci când lipsește. Istorictc " Istoric" Încă de la primele lucrări publicate, Freud a evidențiat rolul benefic al exprimării sentimentelor, fără ca ea să figureze totuși printre mecanismele de apărare studiate de întemeietorul psihanalizei (1895/1965). Afectul poate ajunge la abreacție - descărcarea de nocivitate - grație unei acțiuni precum răzbunarea, dar și prin limbajul „echivalent actului”. Freud remarcă faptul că, în cazul unei situații resimțite foarte puternic, reacția normală și adaptată este comunicarea verbală. El amintește povestea bărbierului regelui Midas, care, nemaisuportând
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
adjudecându-și-l. Familiarizarea, mecanism de degajare pus în evidență de Lagache (1962a/1982) (după ce anterior fusese semnalat de Bibring), prezintă și ea puncte comune cu anticiparea. Grație acestui mecanism, subiectul „se familiarizează cu situația traumatică și acționează printr-o abreacție asupra tensiunilor care-i sunt inerente, sub influența unor situații reale care sunt echivalentele simbolice și atenuate ale celei dintâi”. Anticiparea este o familiarizare cu viitorul. Asemenea majorității apărărilor repertoriate în DSM-IV (1994/1996) ca apărări de nivel ridicat, anticiparea
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
Exemplul arată că identificarea cu agresorul caută să combată efectul destructurant al traumatismului care, mult după incident, continuă să-și producă efectul distructiv asupra psihicului infantil. Acest comportament reflectă recurgerea subiectului la compulsia de repetiție pentru a încerca să provoace abreacția traumatismului (Freud, 1920/1981). Demersul va fi însă inutil în cazul acestei paciente, de vreme ce el nu va împiedica instalarea la vârsta adultă a unei nevroze obsesionale, aflată în legătură cu o culpabilitate mult prea intensă a supraeului. Putem astfel presupune că „alegerea
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
Analistul, scrie Freud (1940/1967), este persoana în măsură să intuiască inconștientul pacientului și care, comunicându-l acestuia, permite eului său să-și cunoască mai bine inconștientul.” În cazul nevrozelor traumatice s-a utilizat o altă tehnică, destinată să producă abreacția (rememorarea eficientă a unui eveniment traumatizant refulat): narco-analiza pe bază de amfetamine, însoțită de obicei de psihoterapie (Crocq et al., 1983). Janet a manifestat un interes deosebit pentru această posibilitate, asistând cu asiduitate, la vârsta de 83 de ani, la
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
se transforme în „traumatism psihic”. Traumatismul psihic lovește subiectul din afară și acestuia i se opune reacția, ca un tip particular de acțiune a subiectului față de psihotraumatism. În acest caz, reacția poate lua două aspecte, ce apar ca două direcții: abreacția, care este o mișcare, o acțiune ce pleacă din interiorul subiectului înspre afară, ea reprezentând fie mișcarea unui proces normal, fie un procedeu terapeutic de anulare a acțiunii traumatizante; retenția (refularea sau staza afectivă), care este o acțiune din interiorul
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
unor tulburări sau boli reactive. O dată cu acestea apare și conceptul de boală reactivă, care se definește în felul următor: un răspuns la un traumatism sau la o acțiune exercitată din exteriorul persoanei; ceea ce urmează în caz de eșec sau de abreacție insuficientă. În sfera psihiatriei și a psihoigienei, conceptul de reacție apare în relație cu următoarele cupluri antinomice: exogen/endogen; organic/funcțional; somatogen/psihogen. Reacția nu este însă, în totalitatea ei, nici un fenomen exogen, nici o producție în întregime funcțională. Ea este
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
funcție de numărul de factori (de exemplu faza terapiei, natura problemei și centrarea terapeuticăă. Analiza lui Clarkson este în mod egal aplicabilă hipnoterapiei ca și altor psihoterapii și asigură o examinare profundă a importanței relației în context hipnoterapeutic. Catharsisul Termenii „catharsis”, „abreacție” sau „descărcare emoțională” pot fi folosiți într-un mod sinonim din punct de vedere cognitiv, deși catharsisul va fi termenul adoptat de preferință în discuția care urmează. Definițiile variază, dar cele mai reprezentative sunt cele două de mai jos: O
[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
a schimbării terapeutice, cel puțin în majoritatea abordărilor. Catharsisul este în general considerat necesar dar nu și suficient ca și condiție pentru schimbare. Este probabil ca la un anumit moment al prelucrării cu pacientul prin folosirea hipnozei să apară o abreacție emoțională sau catharsis, deși s-ar putea ca intenția terapeutului să nu fi fost aceasta. Adesea terapeuții nu sunt pregătiți să gestioneze asemenea izbucniri emoționale și gestionează prost situația deoarece nu au pregătirea necesară sau o înțelegere suficientă a acestor
[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
dietă, gestionarea timpului, relații, echilibrul muncă/ odihnăă; Creșterea conștienței; rezolvarea de probleme; restructurarea cognitivă CONSECINȚE SOMATICECOMPORTAMENTALEEMOȚIONALECOGNITIVE ALE STRESULUI Utilizarea fenomenelor hipnotice Sugestii indirecte / Hipnoterapia lui Rossi Auto-hipnoza Întărirea eului Stabilirea scopurilor Analiza stilului de viață Managementul simptomatic direct Planificarea acțiunii Abreacția silențioasă Metode de imagerie Recadrarea Hipnoanaliza SINDROM DE STRES POSTRAUMATIC Desensibilizare sistematică Terapie cognitivă Hipnoanaliza, EMDR CREȘTEREA CALITĂȚII VIEȚII Figura 2.4: Intervenții hipnotice în problemele legate de stres Metodele hipnoterapeutice cel mai frecvent folosite pentru gestionarea stresului sunt relaxarea
[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
este ajutat să aducă mai aproape de suprafață materialul traumatic (de conștientă pentru prelucrarea „psihodimanică” în terapie. Clinicianul nu trebuie să fie surprins, în consecință, dacă în timpul întăririi eului apar ocazional experiențe negative și catharsisul asociat. Dacă regresia negativă spontană și abreacția apar în cursul primei întăriri a eului este mai bine să nu fie dezvoltate în acest stadiu. Phillips și Frederick (1995Ă sugerează că pacientul „Cere minții sale inconștiente să creeze un loc sigur sau un conținător care să poată stoca
[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
asupra unui eveniment sau experiențe traumatice face adesea ca pacientul să trăiască sentimentele de distres asociate, cum sunt tristețea, furia, vina și așa mai departe, chiar atunci când au fost utilizate tehnici adecvate (de ex. întărirea euluiă. Trebuie subliniat că asemenea abreacții indică reasocierea și eliberarea aspectelor afective, cognitive, vizuale și senzoriale din experiențele trecute sau prezente. Terapeutul poate încuraja pacientul să își exprime sentimentele fie la nivel motor (Nichols și Zax, 1977; Pierce, Nichols și DuBrin, 1983; Hawkins, 1995Ă sau cognitiv
[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
reasocierea și eliberarea aspectelor afective, cognitive, vizuale și senzoriale din experiențele trecute sau prezente. Terapeutul poate încuraja pacientul să își exprime sentimentele fie la nivel motor (Nichols și Zax, 1977; Pierce, Nichols și DuBrin, 1983; Hawkins, 1995Ă sau cognitiv, ca „abreacție silențioasă”, o abordare adesea folosită în hipnoanaliză (H. Watkins, 1990bă. Bineînțeles, abreacția poate apare privitor la o experiență legată de emoții, fie din trecut, din prezent sau o experiență imaginară legată de viitor. Pacienții și adesea și clinicienii sunt adesea
[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
sau prezente. Terapeutul poate încuraja pacientul să își exprime sentimentele fie la nivel motor (Nichols și Zax, 1977; Pierce, Nichols și DuBrin, 1983; Hawkins, 1995Ă sau cognitiv, ca „abreacție silențioasă”, o abordare adesea folosită în hipnoanaliză (H. Watkins, 1990bă. Bineînțeles, abreacția poate apare privitor la o experiență legată de emoții, fie din trecut, din prezent sau o experiență imaginară legată de viitor. Pacienții și adesea și clinicienii sunt adesea surprinși și uneori stresați de aceste semne de excitație deoarece ele sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
trecut, din prezent sau o experiență imaginară legată de viitor. Pacienții și adesea și clinicienii sunt adesea surprinși și uneori stresați de aceste semne de excitație deoarece ele sunt de obicei asociate cu distresul și disconfortul. Mulți clinicieni cred că abreacția permite terapiei să progreseze mai rapid (Hammond, 1990aă, în timp ce alții o privesc ca fiind un mijloc de asigurare a ușurării pacientului și de rezolvare a simptomelor isterice și psihogene legate de un eveniment traumatic (Watkins, 1992Ă. Rossi (1990Ă a lansat
[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
obține nimic prin retrăirea unei experiențe traumatice. În general dacă pacientul a fost pregătit adecvat în primele stadii ale terapieide exemplu o adecvată întărire a eului, regresie progresivă structurată, stabilirea ancorelor pozitive, precum și dezvoltarea bună a relației terapeutice atunci probabilitatea abreacției spontane este minimalizată. Dacă pacientul aude vocea terapeutului și este atins reasigurator își va aminti că se află în cabinet. În mod paradoxal, prin utilizarea acestor abordări pozitive pacientul este de asemenea încurajat să exploreze tensiunile dialectice, de exemplu experiențele
[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
că se află în cabinet. În mod paradoxal, prin utilizarea acestor abordări pozitive pacientul este de asemenea încurajat să exploreze tensiunile dialectice, de exemplu experiențele negative, sentimentele de stimă de sine scăzută și așa mai departe. Dacă regresia spontană și abreacția apar, terapeutul trebuie să fie pregătit adecvat și să fie încrezător pentru a gestiona situația. În aceste situații cea mai bună politică este aceea de a încuraja pacientul să stea cu experiența sa, în timp ce i se oferă suport și indicații
[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
la un nivel mai scăzut. Atunci când această „co-experiență” este esența experienței abreactive pacientul nu se simte singur și în general poate gestiona o confruntare mult mai puternică”. Vor exista oricum momente în care este bine să atenuăm și să împiedicăm abreacția. Acestea sunt situațiile în care clinicianul trebuie să folosească abordarea eliberării lente (sau „arderii lente”Ă descrisă de Kluft (1988Ă sau „abreacția silențioasă” (H. Watkins, 1980, 1990bă. Acestea au loc atunci când sinele terapeutic al clinicianului nu simte că „noi” (pacientul
[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
o confruntare mult mai puternică”. Vor exista oricum momente în care este bine să atenuăm și să împiedicăm abreacția. Acestea sunt situațiile în care clinicianul trebuie să folosească abordarea eliberării lente (sau „arderii lente”Ă descrisă de Kluft (1988Ă sau „abreacția silențioasă” (H. Watkins, 1980, 1990bă. Acestea au loc atunci când sinele terapeutic al clinicianului nu simte că „noi” (pacientul și clinicanulă putem tolera efectul dur care ne aștepăm să fie eliberat (p.6Ă. Ca alternativă la catharsisul expresiv motric se pot
[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
1980, 1990bă. Acestea au loc atunci când sinele terapeutic al clinicianului nu simte că „noi” (pacientul și clinicanulă putem tolera efectul dur care ne aștepăm să fie eliberat (p.6Ă. Ca alternativă la catharsisul expresiv motric se pot utilza metode de abreacție silențioase. În aceste abordări terapeutul sugerează de exemplu că pacientul își imaginează că este furios pe protagonist. În mod alternativ pot fi folosite abordările „metaforice” și imageria ghidată; de exemplu, pacientul este rugat să își imagineze că lovește o piatră
[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
piatră mare cu un băț pentru a-și elibera calea (asa cum este ilustrat în intervenția 23Ă. În imaginarea acestei scene se poate sugera pacientului că „piatra se transformă într-o persoană”. Pe măsură ce pacientul continuă să lovească „persoana”, are o abreacție „silențioasă” a oricărei furii reprimate și a mâniei direcționate spre acea persoanăo acțiune care este adesea profund destresantă. O altă abordare prin abreacție silențioasă (distanțareaă este aceea prin care pacientului i se cere să se privesască pe sine sau pe
[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
sugera pacientului că „piatra se transformă într-o persoană”. Pe măsură ce pacientul continuă să lovească „persoana”, are o abreacție „silențioasă” a oricărei furii reprimate și a mâniei direcționate spre acea persoanăo acțiune care este adesea profund destresantă. O altă abordare prin abreacție silențioasă (distanțareaă este aceea prin care pacientului i se cere să se privesască pe sine sau pe altcineva, angajându-se în experiența abreactivă pe un ecran de televizor. Am avut ocazia de a folosi această abordare atunci când un pacient a
[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
pe un ecran de televizor. Am avut ocazia de a folosi această abordare atunci când un pacient a devenit violent și s-a înfuriat și probabil s-ar fi rănit pe el însuși sau alți membri ai grupului. Asemenea tehnici de abreacție silențioasă sunt abordări utile pentru gestionarea furiei și mâniei (H. Watkins, 1980, 1990bă. Dacă nu se poate obține rezoluția într-o singură ședință de terapie atunci pacientului i se poate cere să își imagineze experiența pe casetă video, care este
[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]