3,832 matches
-
dacăp nu a dispărut după orizont”... Ploua ca într-o seră supraîncălzită și supra saturată, un aer înabușitor... Bocancii i se afundau, aluneca și abia mai înainta, l-a cuprins teama. S-a rostogolit peste o piatră, pe pantaextrem de abruptă. I se părea sau chiar cădea acum în gol... Un gol care nu se mai sfârșea... Trecuse mai bine de două ceasuri și ea îl căuta alarmată, îi luase urma intrigată că cina se răcea. Amurgul făcuse loc unui întuneric
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 373 din 08 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361799_a_363128]
-
nevoie să fim noi sănătoși și e musai să facem un pas în spate și să avem momentele noastre de detașare. Eu, ca să compensez stresul, am mâncat vreo 4 kilograme de cremă de ciocolată în 3 săptămâni! Noroc cu dealurile abrupte și faptul că le urcam frecvent și nu m-am îngrășat. Mă feream cu toate acestea să le arăt milă refugiaților. Ei aveau nevoie să fie tratați decent, nu să aibă parte de priviri milostive. Munca fizică a fost enormă
„Bebelușul plângea, așa că am început să-i cânt...Happy Birthday. Apoi i-a căzut capul într-o parte...” () [Corola-blog/BlogPost/337789_a_339118]
-
Ființa ne devine precum o bancă așezată în mijlocul întinderii pustii ce se deschide către orizonturile nesfârșite dimprejur, pe care aripile obosite ale sufletului poposesc, odihnindu-se, extrăgându-și esența propriei liniști, din tăcerea absolută... Valul de speranțe ce inundă marginile abrupte ale propriilor simțiri adeseori alină cu mângâierea stropilor săi, suavi, ca de ploaie de vară, și revigoranți îndelung, netezimea catifelată ce îmbracă inima, al cărei contur se întrezărește ușor în zări, în imaginile ce reflectă în apusuri de soare ritmurile
ÎN TĂCERE, PRIN ANTICAMERA TIMPULUI APROPIAT de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2210 din 18 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374329_a_375658]
-
fermecătoare, cuminți, curate și înflorite ca niște ilustrații din cărțile cu povești. Port cu mine atâtea impresii pe care mi-ar plăcea să le împărtășesc unui cititor dornic să mă întovărășească cu gândul... Marele Canion, printre stâncile roșii în coborâre abruptă peste 2000m sub nivelul solului... Cascada Niagara, fierbând continuu în abur, tunet și curcubeu... Miami, cu canalele lui de vis, unde vile cumpărate la prețuri exorbitante își etalează la ponton yachturile elegante ca pe niște accesorii de marcă... Insulele din
CÂND ,,CERUL SE SPARGE CRUNT ŞI CADE ÎN OCEANE” de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2304 din 22 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382962_a_384291]
-
o mai vedea din viroagă. Oare cum să se cațere înapoi, până sus, printre pietre, mărăcini și crengi de salcâm? Simțea că nu mai e în stare să facă niciun efort, malul din fața lui era descurajant de înalt și de abrupt. Trebuia să încerce, nu avea altă soluție, să-și continue drumul, târându-se pe albia râpei. Măcar traseul ales îi oferea avantajul că riscul de-a fi văzut de perși era mult mai mic. Porni mai departe, împingând din mâini
PARTEA I-A de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364098_a_365427]
-
pecetluite celor doi frați când băiatul era de față, nici înjurăturile nu-i mai erau de ajutor lui Dâră când năduful era prea mare, nimic nu-i alunga gândurile negre și nici exasperările neputinței, nu se mai rostogoleau bolovănos din abruptul inimii, continua să-și reproșeze insuficienta aplecare de a citi gânduri ascunse și viclene, o bănuială acolo, filozofa adesea, n-ar fi stricat în dotare, dar să aibă ochi cu bătaie mai lungă decât vârful nasului, că doar așa ar
BASTARDUL de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 172 din 21 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372100_a_373429]
-
primordială pe care o are cuvântul, utilizându-l cu măiestrie și construindu-și un limbaj artistic specific, proza căpătând infuzii poetice, iar versurile din Cu noaptea de mână împrumutând câte ceva din monumentalitatea tablourilor largi de natură surprinse din vârful coastelor abrupte ale Apusenilor. Viața de la țară surprinsă în cele două volume recente de proză ale Mariei Ioniță Darul muntelui și Nana nu se cara¬cterizează prin indiferență, nepăsare sau inactivitate. Ea este o intensă mișcare continuă, o zbatere neîncetată în confruntarea
LANSARE DE CARTE MARIA IONIŢĂ de VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ în ediţia nr. 1930 din 13 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368948_a_370277]
-
abisului sare și strigă sunt EU, sunt EU! Muntele e al meu! Nu îi spun ei, te afli într-o rezervație, REZERVAȚIE, răspunde ecoul, E interzis, interzis, interzis, spun vulturii, cu mitraliere în loc de picioare, dar omul dansând își continuă râsul abrupt Sunt liber! Sunt EU! strigă el, prăbușinduse-n hău și-n jur, păsările supersonice se rotesc precum electronii în atom. E nebun! E nebun! mai strigau. E nebun și era ultimul om - spun vulturii prezidențiali rotindu-se ca electronii în atom
REZERVAŢIE de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1471 din 10 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350077_a_351406]
-
că aici își întâlnește sufletul pereche. Imaginația lui Micky deja o ia înainte, și-l poartă în zbor, direct în brațele catifelate ale superbei blonde. - Tu ești „taximetristul” care o transportă de la aeroport, îl readuce regizorul cu picioarele pe pământul abrupt,umplut de serpentine. Sunt doar două replici ,n-ai cum să nu le ții minte. Hai du-te la machiaj,că imediat filmăm ! Totul era foarte simplu. Aveau deja filmat un avion care aterizează în aeroportul din Nisa,acum filmau
VIAȚA LA PLUS INFINIT (12) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1845 din 19 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372320_a_373649]
-
Viețile bărbaților iluștri și înțelepți, cum este în cazul nostru Marele Împărat Sfânt Constantin, trebuie să lase altor neofiți convingerile personale, prejudecățile, invidia, fariseismul, polemica provocatoare și să treacă dincolo de prezentarea faptelor mundane parcurgând un drum destul de lung, cu înălțimi abrupte, ca suișul filocalic al unei adevărate Mărturisiri de Credință Ortodoxă. În calea sa istoricul trebuie însoțit de obiectivitate, acuratețe, buna credință, de armura calităților înțelegerii intuitive, de cavaleria percepției imaginative, de erudiția unei culturi alese, încorporând astfel darurile spiritului rafinat
ÎMPĂRAŢI ŞI SFINŢI DACI AI PĂMÂNTULUI ŞI CERULUI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2333 din 21 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/381053_a_382382]
-
la subsol... - O vom deschide noi, cumva! Haide, Ema! Trebuie să o văd! Măcar pentru câteva minute! Ema nu mai ripostă. O privi doar dintr-o parte cum tremura de nerăbdare și porni în fața ei pe scările înguste, care coborau abrupt de-a lungul peretelui ornat cu flori imense care înghițeau trupuri. Anticipația imaginii sale într-o sală plină de oglinzi noi și magice, o făceau să ignore coridorul din ce în ce mai îngust și ornamentele din ce în ce mai înfricoșătoare, care împânzeau pereții. Colega ei se
OGLINZI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1362 din 23 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360090_a_361419]
-
umbra unui nuc, O zonă pitorească, cu oameni faini și primitori, De unde am plecat apoi, nerăbdător ca să apuc, În satul Mătăcina, să înoptez, până în zori. Undeva spre dimineață, am mai trecut un munte, Tot la pas, pe cărări necunoscute și abrupte, Ajungând în satul Laz, la casa lui nea Ghiță, Iar de acolo am luat-o prin satul Poienița, Sperând că voi găsii pe frumoasa lui hangița. Am întâlnit prin zonă oameni cu un har aparte, Care duceau cu ei gânduri
PE CĂRĂRILE SATELOR DIN VINŢU DE JOS de DAN IOAN GROZA în ediţia nr. 2033 din 25 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370886_a_372215]
-
contemplația asupra suprafeței de apă neclintite. Nicio adiere nu tulbura oglinda lacului. Iar broscuța țestoasă, pe care o văzusem anterior, parcă se răzgândise și nu mai ieșea la suprafața apei. În păduricea de pini din spatele nostru, așezată pe o pantă abruptă, începuse să se simtă mișcarea. Cucii ascunși printre ramurile pinilor, se chemau unul pe altul. Pe malul celălalt, neîmpădurit, era amenajată o gospodărie în toată regula, o casă cu acareturi pentru animale si păsări, un spațiu pentru închis oile pe timpul
VALEA MARE – VALEA IUBIRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1758 din 24 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344410_a_345739]
-
amor, la firul ierbii verde, în mijlocul naturii. Când m-am așezat lânga ea, era numai în slip, întinsă comod și lasciv, ca o felină, pe pătura frumos aranjată la umbra pinilor. Parcă natura a creat acest platou în acea pantă abruptă a malului, special pentru dragostea în acest cadru, ferită de ochii curioșilor de ocazie. Îmi era dor de ea din nou, vroiam s-o simt în mâinile mele, să o miros, s-o gust, să-mi potolesc pofta de plăceri
VALEA MARE – VALEA IUBIRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1758 din 24 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344410_a_345739]
-
România, care știa toate legendele locului, povestindu-mi despre cascada Răchițele, denumită și Vălul Miresei, situată pe Valea Stanciului, în comuna Mărgău, județul Cluj, a cărei legendă spune, că numele îi vine de la o mireasă care a căzut de pe stâncile abrupte iar voalul ei a rămas agățat de stânci, formând o cascadă. De fapt, Cascada Vălul Miresei este impresionantă prin căderea apei de la 20 de metri, apele creând un evantai din două cascade, care pe timp de iarnă transformă pereții ei
ŞI AM VĂZUT UN ELVEŢIAN FERICIT de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 669 din 30 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358074_a_359403]
-
Atunci când nu mai sunt cuvinte/ Și timpu-ți este inamic. (Nebunia culorilor). Astfel de stări sunt acaparatoare, ne încearcă pe toți într-un fel sau altul și știm fiecare că fără tristețe, fericirea nu ar mai avea sens. În poezia „Gând abrupt„autoarea afirmă răspicat: Sunt zile când universul întreg te-nspăimântă/ Și vulnerabil este sufletul întreg,/ Viața iubește vasul în care se-agită -/Inima ce bate singuratic în piept...// Cu toate acestea, asemenea stări, nu întotdeauna sunt fără ieșire. O ilustrare o
Plasa unei iluzii, de Tatiana Dabija. Recenzie, de Elena Buică – Buni () [Corola-blog/BlogPost/339353_a_340682]
-
Negoiul și Moldoveanul de parcă ar fi vârfuri gemene, nu este deloc așa. Negoiul se află într-o zonă plină de stâncăraie. Diverse formațiuni din piatră capătă forme ciudate, treci peste lespezi încălecate și pe lângă ace verticale, urci și cobori strungi abrupte cu nume sugestive: Strunga Doamnei, mai lejeră, Strunga Ciobanului, în care te ajuți de cabluri verticale și Strunga Dracului, în care ne-am aventurat numai cei doi bărbați, ușurați de rucsace. În schimb Moldoveanul privit de pe vârful de alături, Viștea
CABANIERUL DE LA BÂLEA LAC de DAN NOREA în ediţia nr. 1323 din 15 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353155_a_354484]
-
intimă, cu oameni deosebit de frumoși și sănătoși, cu medici că în serialele de televiziune. Deziluzia este înlănțuita deoarece spitalele noastre nu prea aduc cu ce este aici și nici spitalul acesta nu aduce cu cel din reclamă. Urc niște trepte abrupte și alunecose. Oare câți și-au frânt oasele în drum spre medic, mă gândesc când era să mă întind toată cât sunt de lungă pe holul placat cu piatră de la etajul doi. Parcă aveau și ortopedie... îmi rețin cu greu
CELULA MEA NEBUNA- CONTINUARE VI de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 1925 din 08 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381448_a_382777]
-
trăgând la răspundere pe cei vinovați de aceste stări nefericite, în aceste vremuri de răscruce: „Cine va da răspuns pentru multe sărăcii/ ce-mi zbuciumă neamul și îl duce?/ Suntem prea mici în marea bătălie,/ pe care alții o pornesc abrupt./ Ce se va-ntâmpla cu-această glie/ când azi dăm totul cu-mprumut?/ Nu mai avem nimic bun, totu-i putregai?/ Unii vând străinilor în disperare;/ Noi rămânem cu bruma noastră de mălai,/ plângând la mormântul lui Ștefan cel Mare
TRISTEŢEA DIN FLOAREA VIEŢII ADEVĂRATE de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2310 din 28 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368481_a_369810]
-
fel vermiljoen *** Je gaat nu heen, ach en de wilgen zijn zo groen de weg is zo lang TANIGUCHO YOSA BUȘON - HAIKU Traducere în limba română de Gabriela Căluțiu Sonnenberg Din greu drumul mi-l croiesc în sus pe dealul abrupt când zăresc o tufa de mur în floare *** Încet albur pur al florilor de prun prinde a se colora-n nuanțele paletei vii a zorilor zilei *** Târziu după ce se-nnoptează muntele îi răpește arborelui de arțar țipătorul ton de vernil
TANIGUCHO YOSA BUSON – “HAIKU” de GERMAIN DROOGENBROODT în ediţia nr. 1668 din 26 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344039_a_345368]
-
Acasa > Strofe > Delicatete > TĂCUTĂ MARE Autor: Aura Popa Publicat în: Ediția nr. 1279 din 02 iulie 2014 Toate Articolele Autorului Stau mai departe de un timp încoace De malul tău abrupt și-ncercănat. Mi-am tot propus o mie de soroace Ca să mă-ntorc... dar drumul m-a uitat Și nu-mi mai șlefuiește ca odată Pietre de râs la fiecare ceas. Cotește tot mai des spre niciodată, Rostogolește umbre de pripas
TĂCUTĂ MARE de AURA POPA în ediţia nr. 1279 din 02 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349780_a_351109]
-
oarecare vreme să iasă împreună pe terasă. Afară începuse ușor să se însereze. Terasa era de fapt o mică esplanadă cu parapet din piatră clădită la capăt, dincolo de care versantul pintenului de deal, încununat pe culme cu minunatul castel, cobora abrupt până la malul Mureșului. De sus, pe deasupra coroanelor arborilor ce se înălțau avide spre lumină, privirilor li se oferea o vastă panoramă a văii și a cursului de apă. Am mai vizitat pe vremuri de câteva ori aceste locuri, aș fi
CAMEEA de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375501_a_376830]
-
lor. Chipul tinerilor li se șterge din primăvară și vară, căci se tot apleacă peste ei câte-o ramură de spini. Dacă-mi lipesc urechea de cimentul celulei,/ ascult, ascult/ cum sângele temniței, ca un mare tumult,/ ca un geamăt abrupt,/ curge pe dedesupt,/ curge torent de veninuri amare,/ ținut în pământ sub zăvoare./ Sângele temniței, prizonier,/ gâlgâie`n cruntă durere/ pe sub piatră și pe sub fier,/ pe sub osândă, pe sub zăcere,/ prin subterane artere./ Lipesc urechea jos și-l aud:/ uneori fierbe
CRUCEA ŞI ÎNVIEREA ÎN POEZIA GOLGOTEI ROMÂNEŞTI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360616_a_361945]
-
Auraș Publicat în: Ediția nr. 1825 din 30 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului Coboară în spirală timpul, e călatorul spre apus, Plutind un zbor etern de vultur ce sfășie un nepătruns, În fiecare zi descarcă neliniștiri în oseminte, Un drum abrupt, ostil,coboară, purtat în vieți neprihănite, Într-o urzeală-s prinși în chingi, nestins alean de chin în loc, Și ploapele sunt prinse-n vise, dorințe-n răni ce ard un foc, Și vi și morți, și tineri ani, etern ei
AN VECHI, AN NOU de AUREL AURAȘ în ediţia nr. 1825 din 30 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372567_a_373896]
-
cu un prezent târât printre mașini și un viitor cu călcâiele roase de plictiseală. Cineva spune că escaladarea unui munte-om duce în final la legănarea într-un picior pe o punte de iluzii. Îmi spun adesea că aleg căderea abruptă și revenirea cu coatele pline de vânătăi în leagănul unei realități nevăzute, trăită în inima cuvintelor în autentica lor naștere pe buza superioară a vieții. Râdeam acum câteva ore, de riscul pe care-l percep a fi acel "agățat de
OCHI DIN LEMN DE ABANOS de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 657 din 18 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346422_a_347751]