8,888 matches
-
adesea, mă presa fizic, pe piept, prin imaginile ei, îngreunându-mi respirația... Dar era de ajuns să trec la alt grup de exponate, ca modul meu de a inspira și expira, să fie altul, mai alert, mai grăbit sau, uneori, absent. Erau acolo tot felul de expresii, de vorbe, de limbi ale artei plastice, atât de diverse, fiecare cu frumusețea ei, fiecare cu originalitatea ei, fiecare având ceva de spus. Și în acest amalgam de moduri de exprimare, m-am trezit
CU BARUCH ELRON, LA „SALON D’AUTOMNE”, ÎN TEL AVIV de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367642_a_368971]
-
coate, ca și cum coloana lor vertebrală ar fi riscat în orice clipă să se frângă fără de sprijin, cu privirile ațintite pe paharele din față sau fixate pe smartpfone-uri, își mai ridicau din când în când molatec pleoapele, aruncând câte o privire absentă trecătorilor. Păreau a fi rămas încremeniți în așteptarea unui eveniment ce uită să se mai întâmple. Înfruntând zăduful zilei, pe trotuare continua să se scurgă șuvoiul de oameni. Cu multe spinări încovoiate, mulți pași șovăielnici și călcături legănate, greoaie. Cu
DILEMA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1732 din 28 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363368_a_364697]
-
națiunii, ai cărei membri locuiesc pe același teritoriu, vorbesc aceeași limbă și au aceeași tradiție culturală; 2) totalitatea locuitorilor unei țări. Diferența esențială constă în faptul că membrii unei națiuni au conștiința comunității lor de origine, limbă și destin (caracteristică absentă în cazul componenților unui popor, a căror evoluție în comun se poate baza pe elemente circumstanțiale, de ordin geo-politic). Cea mai nocivă teorie asupra națiunii îi aparține lui Benedict Anderson, care statuează că națiunile nu sunt date de la natură, nu
Națiunea, eterna iubire… () [Corola-blog/BlogPost/339971_a_341300]
-
Autor: Stelian Platon Publicat în: Ediția nr. 697 din 27 noiembrie 2012 Toate Articolele Autorului Copil, copil ... Ce tragic, am rămas copil... Strugurii au rămas, tot aguride. Dumnezeu se pare iară-i instabil, Iar ploile prăfoase și acide. Mă-mpleticesc absent printre păcate; Eu port încărcătura mare a lor Din rugăciunile abandonate, De când am aflat că și părinții mor. Să le fi dat în plus vreo câțiva ani, Când, doar privesc tăcuți aduși de spate, Lor ce-au exersat o viață
COPIL, COPIL... de STELIAN PLATON în ediţia nr. 697 din 27 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359257_a_360586]
-
Acasa > Versuri > Visare > AM STRIVIT TĂCEREA Autor: Camelia Cristea Publicat în: Ediția nr. 1633 din 21 iunie 2015 Toate Articolele Autorului Am strivit tăcerea, fără argumente Și i-am dat culoare dintr-un curcubeu, Clipele rebele ce au fost absente Au rămas pe coama unui singur smeu. Lacrimi izvorâte din dureri nespuse Au șters iar obrajii ce tânjeau de dor, În căușul palmei ele au fost oprite Și trimise tainic către lumea lor... Frunții obosite i-am întins o cută
AM STRIVIT TĂCEREA de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1633 din 21 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379702_a_381031]
-
vazuse de trei ani. Acum se întâlniseră, dar aveau itinerare diferite. Ce era de făcut, ca frații să rămână împreună? Rușii îi număraseră, iar lipsa unuia dintre prizonierii din coloană nu putea fi justificată, la raport, de comandantul-prizonier, decât dacă absentul murea pe drum. Schimbul între oamenii din coloane diferite nu era acceptat nici de către prizonieri, fiecare crezând în destinul lui. Norocul sergentului Pintilii veni din faptul că în coloana sa murise un nefericit. Și iată-l pe tânărul evlavios, pentru
ÎNTÂLNEŞTE-I, DOAMNE, ŞI ADU-MI-I SĂNĂTOŞI ACASĂ! (RĂZBOIUL ÎN AMINTIRI MOŞTENITE) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 548 din 01 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345784_a_347113]
-
acasă la el. Înainte de a sosi, deja se gândește cum să plece cât mai repede fără să-i lezeze tipului amorul propriu. Dar vin alegerile, sau altceva similar așa că... După ce băură vârtos în sănătatea tuturor celor prezenți și a celor absenți motivat și gustară din salate, fata gazdei cea isteață scoase o găină bine rumenită din cuptor și o așeză pe masă, pe un platou. Apoi luă un cuțit de bucătărie bine ascuțit și cu multă pricepere împărți pasărea astfel: capul
SCHIŢE UMORISTICE (63) – FATA CEA ISTEAŢĂ de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1864 din 07 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370113_a_371442]
-
Nu mai avem timp de a-i uita, că ne ducem și noi după ei. Așa am pățit și eu după moartea omului meu... și bătrâna începu să-și povestească necazurile în șoaptă, însă Săndica nu o mai asculta, era absentă, plecase cu gândul la copilăria ei, de la timpul când era studentă și până a revenit acasă lângă părinți în ideea de a-i ajuta la bătrânețe și iată că unul câte unul se grăbeau să o părăsească. Privea absentă pe
SUFLETE NEDESPARTITE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 203 din 22 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367387_a_368716]
-
era absentă, plecase cu gândul la copilăria ei, de la timpul când era studentă și până a revenit acasă lângă părinți în ideea de a-i ajuta la bătrânețe și iată că unul câte unul se grăbeau să o părăsească. Privea absentă pe fereastră cum fugea pământul pe care parcă nu-l mai cunoștea, cu toate că-l știa palmă cu palmă și l-a văzut schimbându-și înfățișarea în toți acești ani de trecere spre societatea multilateral dezvoltată din epoca comunistă, cum se
SUFLETE NEDESPARTITE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 203 din 22 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367387_a_368716]
-
se aud zgomote și tropăieli, pașii grei ai unor oameni care urcă zorit. Și apar patru haidamaci cu o targă și prosoape ude. - Gata băiatul, ora închiderii! Hai să ne grăbim că se face apelul de seară și te dă absent. - Stați așa că eu am alibi. - Asta e partea proastă dragul meu, că toți nebunii au câte un alibi. - Eu sunt un om sănătos. Și liber! Mă înțelegeți voi? Atâta doar că ușa, s-a închis în urma mea. - Păi aicea e
VALENTIN ŞI VALENTINA de ION UNTARU în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356634_a_357963]
-
fără timp, un simplu surîs în vitrinele memoriei de care am senzația că nu pot fugi în numele adevărului, singurul, de altfel, care ne aparține. Mi-am acoperit față cu fluturi ca-n piscurile ninse pe partea morții, tu, zeu al absentelor mele, în noaptea asta valsînd împotriva pietrelor un poem atlantic risipit pe coridoarele unei singure inimi, așa cum mîndria nu are nevoie de elogii nici valurile de fiecare cuvînt, et voila leș jours passent toujours dans mes souvenirs. Tandra arsura, în
ECHINOCŢIU DE TOAMNĂ de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 772 din 10 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366071_a_367400]
-
vazuse de trei ani. Acum se întâlniseră, dar aveau itinerare diferite. Ce era de făcut, ca frații să rămână împreună? Rușii îi număraseră, iar lipsa unuia dintre prizonierii din coloană nu putea fi justificată, la raport, de comandantul-prizonier, decât dacă absentul murea pe drum. Schimbul între oamenii din coloane diferite nu era acceptat nici de către prizonieri, fiecare crezând în destinul lui. Norocul sergentului Pintilii veni din faptul că în coloana sa murise un nefericit. Și iată-l pe tânărul evlavios, pentru
ÎNTÂLNEŞTE-I, DOAMNE, ŞI ADU-MI-I SĂNĂTOŞI ACASĂ! (DE ZIUA VETERANILOR DE RĂZBOI) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1580 din 29 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348761_a_350090]
-
ascultat-o până a dat să treacă la o altă melodie. Mergea legănându-se în ritmul cântecului, agățată la fiecare trei-patru pași de câte o crenguță pe care o îndoia ușor, ca într-o mângâiere, ori trăgând cu gesturi molatice, absente, câte un fir de iarbă ce se unduia leneș sub spicul bogat. Era parcă mai frumușică decât o observasem până în acel moment. Purta o băsmăluță legată ștrengărește sub bărbie, cu bluzița răsfrântă neglijent aproape până la brâu și cu o fustă
GÂNDURI ŞI AMINTIRI IZVORÂTE DIN DORUL DE CASĂ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370281_a_371610]
-
o certa zilnic, copiilor le era veșnic foame, iar ea nu găsea nimic de lucru, pentru că pur și simplu nu știa să facă nimic... aproape nimic. Privi din nou spre masa la care se așezase asistenta. Bărbatul din fața ei asculta absent, plimbându-și privirile de-a lungul terasei. O zări pe Vasilica și îi zâmbi. Fata își duse repede mâna la părul prins în coadă, verificând dacă nici o șuviță nu ieșise din elasticul scămoșat, după care îi zâmbi și ea. Știa
VASILICA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1733 din 29 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343932_a_345261]
-
primavară, când colegii ei de birou, ca de fiecare dată, o așteaptau cu câte o floare, un zâmbet și mărțișoare. În vagonul de metrou se așeză pe un scaun și alte gânduri luaseră locul celor vesele. Privea în gol, fiind absentă la lumea ce o înconjura. „Mi-ar fi plăcut ca astăzi, de 1 martie să mă invite un bărbat la plimbare, să ne ținem de mână, să râdem și să ne îmbrățisăm”, își spuse în gând. De când divorțase, nu își
POVESTE DE ÎNCEPUT DE PRIMĂVARĂ ( I ) de VASILICA ILIE în ediţia nr. 441 din 16 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354608_a_355937]
-
Publicat în: Ediția nr. 1937 din 20 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Andreea privea zâmbind perechea din fața ei. - Vreau să dansez, spuse bărbatul în vârstă. - Dansează, răspunse femeia de lângă el cu voce neîncrezătoare. - Da, dar cu tine vreau! Andreea privea absentă spre fereastra din spatele domnului Rothe. Acesta îi era un pacient foarte drag, iar soția lui il vizita de două - trei ori pe săptămână. Ambii erau trecuți de șaptezeci de ani, iar domnul Rothe, din cauza diagnosticului pus de medici, era nevoit
ANDREEA (PARTEA INTÂIA) de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1937 din 20 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376575_a_377904]
-
cuminte, neparticipând la dezordinea din clasă. Ei, haide, să vedem ce mai știi, tu, cel care nu ai venit încă nici o zi la școală. Astăzi, voi avea marea bucurie să citesc catalogul, fără să aud că elevul Stoican Constantin este absent. Așadar se poate, băiete? Dar de ce numai după ce am făcut o vizită la voi acasă? Băiatul se sculă rușinos în picioare. Ar fi vrut să spună ceva, dar, așa din senin i-au dat lacrimile. Stai jos, Constantin! E bine
NECAJITUL NUVELA de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2249 din 26 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384762_a_386091]
-
Ne întrebăm adesea de ce țara noastră e sistematic absentă din circuitul științific internațional. Cercetătorii români care lucrează în instituțiile universitare românești (universități și institute de cercetare) nu iau premiul Nobel și nu accesează programe de finanțare consistente (de exemplu, granturi de tip ERC, care permit înființarea de programe de
De ce unele diplome n-au nicio valoare: „Sunt student la Amara” () [Corola-blog/BlogPost/338127_a_339456]
-
ce saltă în ritm mlădios Privirea ta duce în zări ce-s uitate. Aș vrea să revii pe pământ cu folos Și ningă de-a pururi, zăpada ne-ngroape. Îți cauți supusă, docilă o gazdă Cu capul adesea pierdut și absent. Deschizi iar o ușă crezând că ești trează Dar vezi !...Că-mi pătrunzi pe un alt continent. Sărutul tău tandru îl simt ca pe-o gheară Ce strânge doar gâtul ce-i e destinat. Presară cuvinte și vorbe de-ocară
FLORIN CEZAR CĂLIN [Corola-blog/BlogPost/378416_a_379745]
-
vină.Văd chipul ce saltă în ritm mlădiosPrivirea ta duce în zări ce-s uitate.Aș vrea să revii pe pământ cu folosși ningă de-a pururi, zăpada ne-ngroape.Îți cauți supusă, docilă o gazdăCu capul adesea pierdut și absent.Deschizi iar o ușă crezând că ești treazăDar vezi !...Că-mi pătrunzi pe un alt continent.Sărutul tău tandru îl simt ca pe-o ghearăCe strânge doar gâtul ce-i e destinat.Presară cuvinte și vorbe de-ocarăPe sufletul rece
FLORIN CEZAR CĂLIN [Corola-blog/BlogPost/378416_a_379745]
-
de acolo o nucă scăpată de vreo cioară și culeasă de dânsul de pe ogorul dezgolit de holdă, pe care-l cerceta melancolic. Abia atunci când, cu mâna tremurândă, îmi întindea darul, licărea pe chipul lui de dăruitor luminița aceea atât de absentă în restul zilelor. Deși aveam podul plin de nuci, zâmbetul bunicului mă îndemna să adaug plusvaloare darului său nesemnificativ. Și nuca lui supraviețuia celorlalte din pod până primavara târziu. Iar cu nuca aceea - oferită de prisos, dar primită ca prinos
BUNICUL ŞI... PUTEREA UNEI NUCI de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1418 din 18 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377901_a_379230]
-
parte în programul de “deprogramare” a popoarelor, prin eugenie umană (în Programul Terra PIG prin NOW și ONG-Monsanto), pe de altă parte în programul Terra Mirabilis (în “Jocul vieții și al morții în deșertul de cenușă”), iar Restul lumii e absentă, pentru că acceptăm doar ca niște păpușari codoși, globaliști și globalizați, lipsiți de viziune, să ne jefuiesc băncile și popoarele, să ne “spele” și ne “cip-uiască” - “creierele bicamerale” - înseamnă că ne merităm soarta. Am stat puțin de vorbă cu el și
SCRISOARE DESCHISĂ ADRESATĂ GENERAŢIEI OPTZECISTE ŞI ROMÂNILOR DE PRETUTINDENI (2) FRAGMENT DIN 144 DE SCRISORI DE TRANZIŢIE DIN MILENIUL III CĂTRE PRINŢESA X [Corola-blog/BlogPost/360386_a_361715]
-
colb de arșiți, veri năuce Cu-albastrul deșirat prin zări de fum Ce-au atârnat de sfori,să se usuce Zmeie de cântec și-au adus duium De amintiri cu gust de pârg tomnatic. Stau mai departe, într-un vis absent, Fără de vlagă, stins și acromatic Tot așteptând un val mai coerent... Referință Bibliografică: Tăcută mare / Aura Popa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1279, Anul IV, 02 iulie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Aura Popa : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
TĂCUTĂ MARE de AURA POPA în ediţia nr. 1279 din 02 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349780_a_351109]
-
fost un... venit pe lume mort dacă nu s-ar fi născut Iisus, coborând, în Duh, din empireu. În sfârșit, acum sunt “eu”, e vremea mea, viitorul celui prefigurat să fiu a devenit prezent: exist, sunt viu - și doar temporar absent. Și viu ar trebui să fiu și-n moarte. Dar oare viul veșnic ce mi-i dat e necondiționat? Mă va ține Domnul pururi viu fără ca eu să vreu să răsuflu, fără ca eu să vreu să fiu? E pentru asta
CUGETARE, LA NAȘTEREA DOMNULUI de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 2186 din 25 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371698_a_373027]
-
-mă cu ea cu tot într-un hău... “Aveți dreptate, domnule inginer, îmi trebuie odihnă, eu n-am avut concediu de câțiva ani, am muncit ca un prost să iau și eu ceva parale, dar degeaba!” Domnul inginer era însă absent, nu mai asculta la mine, bătea cu degetele în tejghea în tactul muzici cu gândurile aiurea...fața i se iritase, o inundase sângele și ochii i se albiseră în cap. “Tovarășe Zamfir- îl strig eu pe barman- mai dați-ne
ÎNGERUL CARE A CĂZUT DIN PARADIS de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1674 din 01 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/371908_a_373237]