590 matches
-
political civilization (the stage of political literacy) and the Anglo-Saxon tradition shall be inquired from three perspectives: 1. Aș a step-by-step evolution; 2. Aș an ideal standard of political civilization; 3. Aș a mediation formulă between opposite realities and principles (absolutism - democracy/ constituțional monarchy; centralisation - local autonomy/ federalism etc.). În the first part of the article, I propose a list of English words that are imported în the Romanian language of the 19th century and are puț into circulation by the
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
și tradiția anglo-saxonă ar putea fi urmărită din trei perspective pe care deocamdată le vom prezenta într-o schița de parcurs: 1) că evoluție în trepte; 2) că standard ideal al civilizației politice; 3) că formulă de mediere între contrarii (absolutism - democrație/ monarhie constituțională; centralizare - autonomie locală/ federalism etc.). În complementaritatea studiului lexicografic, se va urmări circuitul scrieri/ idei lansate de Benjamin Disraeli, William Ewart Gladstone, Thomas Babington Macauley, James Stuart Mill, ș.a. - fie în textul original, fie în traduceri franceze
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
edificarea, prin mijloace discursive, a unei identități naționale care se proiectează în modelul închis al insulei britanice (și românii se definesc că o "insula de latinitate" în marea slavă) sau în formula incorporanta a cetății Albionului/ republică Anglorum (democrație și absolutism, autonomie și descentralizare etc.). Așa cum se petrece cu orice proces de "alfabetizare", la lectură cursiva și la înțelegerea termenilor importați se ajunge numai prin automatism, ceea ce presupune imitarea, repetarea și apoi crearea unor figuri retorice adecvate. Formându-și un set
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
de multe decenii, au fost emise și controlate cele mai subtile și mai agresive idei și norme ale totalitarismului, spațiul funcționînd cumva, aproape autonom de celelalte centre ale puterii, ca un punct vital care ține în echilibru întregul mecanism al absolutismului comunist. Din această pricină, cea dintîi statuie care a suportat o execuție simbolică în primele zile ale revoluției și căreia i s-a organizat un ceremonial funebru impresionant, la limita parodicului grotesc cu sublimul dramatic, a fost tocmai aceea a
Răzbunarea lui Lenin - monumentul public după 1989 - (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14857_a_16182]
-
defectele pe care prea puțin le-ar putea constata la sine însuși, dar pe care le va demonta de-a lungul întregii cărți, printr-o relativizare neobosită, ferită, în ultimă instanță, chiar și de propriile excese de zel: "La antipodul absolutismelor imobile, adeseori opuse între ele, nu profesez vreun relativism disolutiv." (p. 20). Se va referi, pe de altă parte, într-un mod indirect la sine, invocând o posibilă biografie a victimelor dispuse să se confeseze asupra istoriei trăite: "Miza aceasta
Lupta eruditului cu sub-înțelesurile by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/14459_a_15784]
-
Solitude" despre care deja mai demult mi-a fost dat să citesc și să aud, numai de bine, urmează mai degrabă modelul coloniilor de artiști, ființînd în baza voinței unor persoane particulare și nu neapărat a decretelor oficiale. Edificat în timpul absolutismului, în stilul arhitectonic al barocului tîrziu, din inițiativa prințului Carl Eugen, între anii 1763/64, Castelul Solitude a fost la început un castel de vînătoare, apoi reședință de vară, loc de retragere. Simbolic amplasamentul castelului corespunde unei linii de demarcație
Cu Nora Iuga la "Schloss Solitude" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/14469_a_15794]
-
în preajma lui 1900, iar accentele s-au deplasat vertiginos înspre tiparele gîndirii și filosofiei orientale, în speță spre acelea de esență veterotestamentară. Avangardele istorice au dizlocat umanismele de cabinet, esteticile imitației și o întreagă civilizație a figurativismului, într-un cuvînt, absolutismele imaginii, pentru a înlocui reprezentarea cu sistemele ei de codificare, eternitatea cu tranzitoriul, modelul cu limbajul, finalitatea cu procesualitatea și aroganța implicită oricărei opere definitive cu scepticismul și relativitatea parcursului. Ceea ce a urmat acestei adevărate revoluții de la începutul secolului XX
Între mãrturisire și experiment by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14660_a_15985]
-
16). În teorie, totul sună bine și frumos. Problema apare atunci cînd aceste principii generoase trebuie aplicate în practică. Se știe, principalul simbol al suveranității poporului a fost, în timpul Revoluției Franceze, ghilotina. Ea a fost opusă în imaginarul colectiv simbolului absolutismului, întruchipat de Bastilia (mai degrabă pustie în timpul cuceririi ei de către revoluționari). Tot în numele suveranității poporului au vorbit fasciștii, naziștii și comuniștii, iar războaiele (citește masacrele) care au însîngerat harta lumii în ultimele două secole au avut aceleași înalte motivații democratice
De la Tocqueville la corectitudinea politică by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14057_a_15382]
-
de obârșie a coloniștilor fiind Luxemburgul) au evoluat și demonstrează diferite filiere de colonizare. Organizarea ecleziastică până la Reformă, constituirea Universității săsești, construirea de biserici fortificate, bătălia de la Mohacs, Transilvania ca principat sub suzeranitate otomană, perioada lui Samuel von Brukenthal (1721-1803), absolutismul luminist al lui Iosif al II-lea (abolirea iobăgiei, introducerea germanei în administrație în locul latinei, "din considerente practice și nu naționaliste" etc), revoluția din 1848 și urmările ei (Stephan Ludwig Roth), dieta de la Sibiu, până la Transilvania ca parte a regatului
Cuvintele sub cristal by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15160_a_16485]
-
Ce știu sigur e că direcții în literatură nu pot fi decât una-două pe țară. Să zicem, ca sugestie bipolară, Observator cultural versus România literară. Și că monopolul deciziei a dispărut, în ciuda pool-urilor mediatice. Că relativismul amenință să devină noul absolutism, asta-i altceva, poate la fel de periculos ca vechile puseuri absolutizante, care urau de moarte zeflemeaua relativizantă pe motiv de disoluție antinațională etc. Eu sunt pentru măsură în toate, pentru valorizarea negativului, pentru naționalismul luminat - respirând europenitate, nu americanism -, pentru decență
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13858_a_15183]
-
mioritic, începuturile receptării lui Caragiale în Germania, Urmuz ca pionier al avangardei și cultul personalității lui Ceaușescu, analizat în comparație cu retorica biblică a laudei lui Dumnezeu și cu retorica cultului împăraților romani și al lui Ludovic al XIV-lea din epoca absolutismului (Studiul în limba română a apărut recent în volumul Un destin și o viață. Omagiu profesorului Radu Ciuceanu, Institutul național pentru studiul totalitarismului). Dacă fac totalul a ceea ce am scris, ținînd cont și de recenzii, ajung la numărul 100. - De
KLAUS HEITMANN: “Am început să învăț limba română din curiozitate...” by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/13219_a_14544]
-
atît de simplă pe cît ar putea să pară. Se pune problema tipului de monarhie ce urmează să fie instituit. Pépin vedea cu ochi foarte buni varianta constituțională, iar asta nu doar datorită firii lui tolerante, ci și din cauză că răspunderea absolutismului era foarte mare. Recunoștea că era prea comod ca să depună eforturile pe care le cerea succesul și prea laș ca să se lase învinovățit pentru toate greșelile. Întrunirea tuturor partidelor chemate pentru stabilirea procedurii s-a soldat cu transformarea celor prezenți
John Steinbeck: Scurta domnie a lui Pépin al IV-lea by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/13311_a_14636]
-
doi termeni ai binomului. Numai că, nu e greu de sesizat o anume preferință a priori: relativismul. Mai întâi, se atribuie pe nedrept aspirației către absolut o serie de fenomene din politic și religios - probabil pe baza apropierii semantice de absolutism. Însă nici fundamentalismul religios și nici regimurile totalitare nu-și pierd timpul cu noțiuni avansate de filozofie, chiar dacă, în mod propagandistic, fac adesea apel la ideal. Însă idealul nu se confundă cu absolutul care e accesibil doar prin adevăr. În
Absolutul și Relativul by Mihai Bădic () [Corola-journal/Journalistic/13034_a_14359]
-
de totalitarism. Dimpotrivă, cu toată contribuția adusă la fundamentarea războiului de gherilă, idealismul lui impulsiv a izbutit să-i supere în cele din urmă și pe capitaliști și pe comuniști, deopotrivă. Pe de altă parte, este adevărat că mult timp absolutismul - monarhic și religios - s-a întemeiat pe teoria dreptului divin, asumându-și astfel geneza doctrinară din absolut. Există și astăzi reminiscențe de legibus solutus în special în fundamentalismele religioase, dar nimeni nu mai- ia azi în serios această justificare. În
Absolutul și Relativul by Mihai Bădic () [Corola-journal/Journalistic/13034_a_14359]
-
mare ce poate impune loialitate unei persoane pe baza sentimentului unor legături de rudenie; este, din această perspectivă, o familie extinsă". Analizând sursă naționalismului, John Armstrong 37 consideră că, în pofida faptului că epoca naționalismului a fost precedată de cea a absolutismului ce nu a luat în seamă diferențele etnice, a existat naționalism și înainte de absolutism. În naționalism, importante sunt percepțiile și sentimentele grupului, mai ales excluderea etnică, granița dintre "ei" și "noi" și comparația universală cu "străinul": "Termeni că goyim, barbaroi
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
este, din această perspectivă, o familie extinsă". Analizând sursă naționalismului, John Armstrong 37 consideră că, în pofida faptului că epoca naționalismului a fost precedată de cea a absolutismului ce nu a luat în seamă diferențele etnice, a existat naționalism și înainte de absolutism. În naționalism, importante sunt percepțiile și sentimentele grupului, mai ales excluderea etnică, granița dintre "ei" și "noi" și comparația universală cu "străinul": "Termeni că goyim, barbaroi și nemtsi implică deopotrivă percepția incompletitudinii umane a persoanelor ce nu pot comunica cu
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
marelui clasic. Nu din criză de subiect, - ca vara... Franțuzul din secolul 17 este, de altfel, scriitorul european moralist cel mai mult apreciat, de pildă, de ideologii realismului socialist de altădată ca, în general, de tot ce este bisericesc, de absolutismul monarhic de totdeauna, de cenzura oficială, - un rol de seamă jucându-l aici și cenzura exercitată de capul nostru asupra propriei noastre lucrări, cum se întâmplă. De exemplu, în Guzganul retras din lume. Și retras foarte, foarte comod, într-un
La Fontaine și autocenzura by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10539_a_11864]
-
deși este evidentă și preocuparea de a imprima o evoluție pe verticală, aceasta fără însă a se atinge dimensiunile din marile centre urbane de la începutul secolului al XX-lea. După despotismul stăpânirii otomane ce a lichidat structurile medievale gotice, după absolutismul habsburgic ce a reconstruit Timișoara ca un o-raș nou, în conformitate cu planurile și potrivit concepției arhitecților vienezi, a urmat perioada modernă când, după 1918, dar mai cu seamă ulterior instaurării comunismului, s-a căutat marginalizarea valorilor din timpul regimurilor austriac și
Agenda2004-8-04-a () [Corola-journal/Journalistic/282080_a_283409]
-
și umane. Valente și clipe de grație și echilibru vital, euforic până la uitarea de sine în peisajul heraldic. Ceea ce nu înseamnă că Liliana Grădinaru uită în cel mai recent volum Memoria tăcerii (Ed. Eminescu, 1999) cei cincizeci de ani de absolutism comunist simbolizat de "acvila cu țeasta goală" ce-a pătruns prin efracție în insula cu neuroni, blazon de omenie și dăinuire prin forță Cuvântului strălucind în "Albul/ Semnul particular/ Al făpturii mele/ Așezat în filigran/ Brâncovenesc". Râului istoric i se
în absenta obsesiilor by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/17517_a_18842]
-
românești, o societate căreia îi aparținem, slujind-o, și a cărei devenire ne datorează fratern salvgardarea din confruntarea cu posibilitatea repetabilă a prăbușirii sau, chiar, a pierii istorice; - Negura mocirloasă a relațiilor întronate în instituția de căpătâi a Oștirii, consecințele absolutismului alienant, prelungit spasmodic în împlinirea antiumană a conducătorului unic, bubele, viciile și puroiul acestor ani de restriște și împilare istorică, au caracatițat organismul militar românesc, metastaziindu-i interdependențele, altitudinea morală și curajul libertății instituționale; - Dintr-o instituție generatoare activ de speranță
Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate: Nu putem sta deoparte, trebuie să ne trezim şi noi () [Corola-journal/Journalistic/23816_a_25141]
-
ordin doctrinar: "cît de raționalist, materialist și laic a putut fi spiritul Școlii Ardelene din moment ce majoritatea corifeilor mișcării au fost fete bisericești"? Altă de ordin istoric: "ce fel de filiație sigură va fi existat între răfuiala iluminiștilor din Franța (...) cu absolutismul sau cu fanatismul religios și lupta cărturarilor români din Transilvania pentru drepturile politice ale nației lor"? Și, în fine, altă întrebare, de ordin moral și biografic, condensînd patetismul difuz în întreaga analiza: "ce fel de afinități elective de substanță puteau
O carte inconformistă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18179_a_19504]
-
Staico Grămăticul în perioada 1667-1669, merită reținut pentru pitorescul ei și pentru că ne edifică asupra naivității propagandei religioase din epocă: Cărțile ceale mincinoase, pre care nu se cade a le ținea și a le citi drept credincioșii Hristiani. "în perioada absolutismului luminat - explică în continuare Adrian Marino -, în secolul 18, cenzura în țările românești intră într-o nouă etapă. Ea are o formă centralizată, laicizată și, mai ales, foarte birocratizată." Dovezile aduse în sprijinul acestei teze sunt convingătoare; nu se precizează
Terifianta cenzură ca inofensiv obiect de studiu by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16748_a_18073]
-
că acesta nu e necesar și chiar ar trebui să fie respins cu anume vigoare. Stângismul (socialist, comunist, rasist: să fim bine înțeleși - rasismul e o mișcare de stânga!), așa cum îl înțeleg eu, are ca un fundament ultim un anume absolutism: egalitate absolută, nivelare, "puritate", consecvența reducționistă, visul etern al omogenității. O gândire liberal-conservatoare, sau pur și simplu orice gândire, pornind din bunul simț moderat, caută dimpotrivă posibilul, acceptabilul, caută soluția cinstită și calmă. Iată ce trebuie să înțelegem: că trăim
Virgil Nemoianu - UN FENOMEN PRIMEJDIOS - UNIFORMIZAREA LINGVISTICĂ ȘI CULTURALĂ by Ovidiu Hurduzeu () [Corola-journal/Journalistic/16282_a_17607]
-
față de "neautenticitatea formală a grădinilor princiare": natura nu trebuie tunsă și torturată de om după metode raționale, ba e chiar un sacrilegiu să faci din ea victima teoriilor omenești. Shaftesbury mai interpreta grădina franceză și ca pe o întruchipare a absolutismului și scolasticii. însă adevărații teoreticieni ai grădinii simbolice sunt, pentru Anglia, Addison și Pope, care i-au dedicat parcului geometric scrieri întregi. Faptul nu e lipsit de ironie, pentru că tocmai acești doi autori reprezintă altminteri, din multe puncte de vedere
Revolta împotriva grădinii ordonate by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/16419_a_17744]
-
-o și noi, fiindcă porniserăm revoluția încă de la 1821, iar ecoul revoltei de la Paris împotriva lui Carol al zecelea, ajunsese și la noi. Dar n-am putut, fiindcă ne ocupaseră rușii care ne-au dat un Regulament Organic pe măsura absolutismului lor și nu a speranțelor noastre liberale care veneau de la Paris, unde se cerea libertatea presei!... Am încercat din nou la 1848, dar dumneavoastră, susținătorii noștri, ați devenit imperiu iar pe noi nu ne-au mai lăsat turcii să acționăm
Femeia fie ea regină.... In: Editura Destine Literare by Corneliu Leu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_233]