29 matches
-
aici, mai ales întrebările pe care vi le puneți de o bucată de vreme cât privește destinul civilizației creștine într-o lume care, astăzi, se globalizează depersonalizant și contradictoriu. Cu ceva timp în urmă, mă frapa în articolele Dv. tonul absolutizant în care, după mine, tratați diferențele dintre creștinismul occidental ( privit de Dv. îndeosebi din unghiul catolicismului) și ortodoxism, propriu bunei părți a lumii est-europene. E drept, întâlneam ca și acum îndemnul la unitatea dorită a creștinismului, privită nu doar ca
COMENTARII ASUPRA ARTICOLULUI „CREŞTINISM ŞI CAPITALISM” DE PROF. VIOREL ROMAN de ION HUMĂ în ediţia nr. 1539 din 19 martie 2015 by http://confluente.ro/ion_huma_1426769302.html [Corola-blog/BlogPost/370240_a_371569]
-
în țara soră a României, Moldova, unde partea masculină (doar știm ce se spune despre fudul.. ;) ), mai ales la aceia ce mai cred în superioritatea imperiului sovietic, invincibilitatea și virilitatea lui bazat fiind de-a lungul vremilor pe valorile cuceritoare, absolutizante și de supunere necondiționată.. Și, chiar de ar nega unul.. înscrisul sufletesc inconștient iese la iveală când nu te aștepți, dacă numai odată și-a dorit..mai ales după spălarea creierului. De fapt sunt mai mulți pro-rusi decât ne putem
S-AR NUMI INTIMUL...? de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1668 din 26 iulie 2015 by http://confluente.ro/valerian_mihoc_1437861532.html [Corola-blog/BlogPost/344042_a_345371]
-
confundându-le prin urcarea primelor la înverșunarea celorlalte. Calm și inteligent, răspunde opiniei cu opinia și războiului tot cu opinia, ca totală și unică măsură. Exponentele armelor sale sunt opinia și numai opinia, întotdeauna la rang de inteligență. Nu aplică absolutizant decât adevărul acoperit de dovadă, în expunerea propriilor opinii, nu e stăruitor în a apăra adevăruri ipotetice, ci doar adevăruri dacă nu demonstrate, demonstrabile. Prin urmare nu se încaieră în luptele spuselor care bat câmpii. Instanța de legitimitate clădită din
LUCIAN BOLCAŞ. PIERDERILE, CA ALTERNATIVĂ CÂŞTIGĂTOARE A VIEŢII de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Lucian_bolcas_pierderile_ca_aurel_v_zgheran_1389181784.html [Corola-blog/BlogPost/363811_a_365140]
-
Dv. nici geografic România nu este la marginea orientală a Europei, afară de faptul că locul unde existăm ne-a permis să realizăm o sinteză culturală aptă să valorifice și, mai mult, să valorizeze creativ influențe spirituale diverse. De aceea, împărțirea absolutizantă a Europei între Est și Vest, îndeosebi astăzi, într-o lume în care spațiul și timpul au desfășurări, respectiv ritmuri predominant integrative, exprimă o optică infirmată de realități. Voi face însă, în cele ce urmează, alte câteva referiri la considerațiile
DIALOGURI PRINCIPIALE DESPRE CONDIŢIA RELIGIEI de VIOREL ROMAN în ediţia nr. 1648 din 06 iulie 2015 by http://confluente.ro/viorel_roman_1436183228.html [Corola-blog/BlogPost/381560_a_382889]
-
Testament. Evident, formele culturale ale creștinismului occidental s-au regăsit în spațiile extraeuropene, dar omul creștin al acestora a descoperit un Dumnezeu mai puțin occidental. Acest om nu se putea întâlni cu sine într-o metafizică creștină dedusă din modelul absolutizant al etnocentrismului european, el însuși cu baza în cultura iudeo-mediteraneeană. Creștinismul - se știe prea bine - nu este ab origine occidental; afirmat inițial ca religie orientală, a fost asumat de Occident într-o inerentă formulă proprie, promovată însă ulterior ca model
DIALOGURI PRINCIPIALE DESPRE CONDIŢIA RELIGIEI de VIOREL ROMAN în ediţia nr. 1648 din 06 iulie 2015 by http://confluente.ro/viorel_roman_1436183228.html [Corola-blog/BlogPost/381560_a_382889]
-
asuma sentimentele?! Iubirea pentru artiști nu se reduce la momentul și perspectiva cognitivă. Iubirea pentru artiști apare și crește din dăruirea binelui sufletesc din partea lor. Adorația și iubirea aceasta e ceea ce stă în puterea noastră să dăruim, ca răspuns! Interpretările absolutizante nu subliniază decât neputerea celor care nu iubesc. Azi, când actorul Florin Piersic acoperă scena și confiscă microfonul, spre plăcerea publicului, cei care îi spun „te iubim”, actorului, bine fac și înseamnă că-și iubesc și ascultă propria conștiință. Florin
FLORIN PIERSIC. RECHEMÂND SPECTATORII, ÎN NUMELE ACTORILOR DE LA FEREASTRA CERULUI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1113 din 17 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Florin_piersic_rechemand_spe_aurel_v_zgheran_1389968190.html [Corola-blog/BlogPost/365876_a_367205]
-
asuma sentimentele?! Iubirea pentru artiști nu se reduce la momentul și perspectiva cognitivă. Iubirea pentru artiști apare și crește din dăruirea binelui sufletesc din partea lor. Adorația și iubirea aceasta e ceea ce stă în puterea noastră să dăruim, ca răspuns! Interpretările absolutizante nu subliniază decât neputerea celor care nu iubesc. Azi, când actorul Florin Piersic acoperă scena și confiscă microfonul, spre plăcerea publicului, cei care îi spun „te iubim”, bine fac și înseamnă că-și iubesc și ascultă propria conștiință. Florin Piersic
FLORIN PIERSIC. VA RĂMÂNE CONTEMPORAN VEACURILOR DE DUPĂ NOI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1272 din 25 iunie 2014 by http://confluente.ro/Aurel_v_zgheran_1403708060.html [Corola-blog/BlogPost/347428_a_348757]
-
Minda sau Castor Ionescu, tot ale sale, Breban a dezvoltat teza rupturii existențiale, a deformării semnificative, o condiție a "nașterii" epicului în romanul actual (unii ar spune în romanul postmodern). S-a discutat deci mult despre "ruptură", uneori în termeni absolutizanți, văzându-se în ea un reflex al destructurărilor ce caracterizează secolul. Un corectiv l-a adus Alexandru George, observând că nu este firesc să excludem din sfera noastră de interes celălalt tip de roman, organizat epic pe principiul unității și
Situația romanului by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/16695_a_18020]
-
experimentează prin excelență, virtutea politică a guvernanților, și care pune la Încercare capacitatea lor reală ca organe de Stat. Este vorba de o adevărată „dramă” a vieții de Stat, nu În sensul că Statul ar putea să piară, (În Înțeles absolutizant), ci În sensul că, unei forme și organizări determinate, ar putea să-i succeadă o alta, ca urmare a unei crize, mai mult sau mai puțin sângeroase, dureroase. Filosoful italian ne Îmbie să Înțelegem că este vorba despre legea imanentă
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
și să descopere „geneza”, adică secvența de timp și, totodată, mediul socio-profesional în care a apărut și s-a dezvoltat dramatica și enigmatica poveste a Păstorului. Cînd esența a fost căutată în geneză, cercetarea a căpătat un caracter limitativ și absolutizant. De pildă, direcția socio-etnografică reprezentată de nume de marcă (C. Brăiloiu, Ion Mușlea) a susținut să semnificația poemei ar decurge din obiceiurile de înmormîntare; mai precis, din reprezentările terifiante despre strigoi asociate cu legea, prescrisă în tradiție, cum că tînărului
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
de personalitate explică preferarea și practicarea de către lider a unui anumit stil de conducere. Pentru situaționaliști, factorii determinanți sunt cei care provin din particularitățile situației. Problema este însă mai complicată decât apare la prima vedere, de obicei concepțiile unilaterale și absolutizante nefiind apte să ofere răspunsuri valide. Probabil că nu doar un singur factor, oricare ar fi acela, determină instalarea unui stil de conducere. Mai aproape de realitate sunt acele opinii care iau în considerare multitudinea și varietatea factorilor determinanți ai stilurilor
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
ficțiunii a scriitorului însuși - este un personaj complex, cumulând funcții narative multiple: este eul narator și eulconștiință care ordonează prin experiențe de cunoaștere lumea, este protagonistul romanului, care „se povestește pe sine“ (narator autodiegetic). Ștefan este un spirit lucid și absolutizant, orgolios și inflexibil, aplicând tiparul său de idealitate realității și oamenilor din jurul său. Având orgoliul unui Pygmalion care o creează pe Galateea după modelul său de perfecțiune (Fată dragă, destinul tău este și va fi schimbat prin mine), Ștefan aspiră
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
d. operele sunt structurate pe o pasiune sau un sentiment. Personajele sunt în căutare de certitudini pentru un sentiment puternic, sunt hipersensibile, amplificând semnificația unui gest și a unui cuvânt; inadaptați superior, intelectuali lucizi care trăiesc drama inflexibilității conștiinței, spirite absolutizante; eroi învinși de propriul lor ideal și care trăiesc drama destinului tragic. Camil Petrescu folosește formule estetice moderne și sondează în străfundurile subconștientului. El apelează la maniera proustiană a fluxului memoriei, monologul interior ca mod de exprimare a trăirilor lăuntrice
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
să trăiască în viața publică, în profesii, asociații, partide etc. Sigur, multe astfel de norme conțin constante generale care pot fi regăsite și în religii. Dar ele nu se reduc și nu se revendică din particularisme religioase sau din metafizici absolutizante, tocmai pentru a avea legitimitate pentru oameni cu identități religioase și cu tradiții diferite, oameni care însă consimt să construiască și să trăiască după o morală comună. Cea mai de impact și mai vizibilă parte a moralității, amoralismului sau imoralității
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
fi decât una-două pe țară. Să zicem, ca sugestie bipolară, Observator cultural versus România literară. Și că monopolul deciziei a dispărut, în ciuda pool-urilor mediatice. Că relativismul amenință să devină noul absolutism, asta-i altceva, poate la fel de periculos ca vechile puseuri absolutizante, care urau de moarte zeflemeaua relativizantă pe motiv de disoluție antinațională etc. Eu sunt pentru măsură în toate, pentru valorizarea negativului, pentru naționalismul luminat - respirând europenitate, nu americanism -, pentru decență, respect pentru tradiția locului, disponibilitate dialogală, ecumenism și voință constructivă
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13858_a_15183]
-
a unei interpretări capabile a-și "inventa" obiectul, adică a-l extrage din neant. Alții și-au tratat domeniul cu scepticism, contestînd mai cu seamă relevanța verdictelor critice stabilite prin mijloacele artei, id est ideea unei critici "creatoare". Între entuziasmul absolutizant și refuzul moroz, critica și-a continuat pînă azi drumul... creator. Vom încerca în rîndurile următoare să schițăm un portret al slujitorului său în contextul nu chiar senin al actualității, ajutîndu-ne de considerațiile unui eminent cercetător literar, Nicolae Florescu, conținute
Eternul Aristarc by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7315_a_8640]
-
o etichetă potrivită pentru omul care afirma despre sine că suferă de „absolutită" și s-a dedicat neîntrerupt cu fervoare, cauzelor în care credea. Alta era problema lui: fanatismul lui a fost de neclintit, a fost cu adevărat absolut și absolutizant, dar cauzele, pârdalnicele, se schimbau mereu, cel mai adesea în contrariul lor. Cu alte cuvinte, Arthur Koestler a fost și a rămas totdeauna un maniheist pur sânge, cu particularitatea că binele de azi era susceptibil să devină răul de mâine
Maniheism la două capete (1) by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6284_a_7609]
-
o reacție împotriva spaimei de Univers, o spaimă învinsă, după cum ar spune Mihail Bahtin, prin rîs. Adică o eliberare mai mult ori mai puțin izbutită (căci un reziduu de tragism persistă), prin amoralism, versatilitate, exagerare, printr-un estetism "funciar și absolutizant", exploziv, avînd o alură de act gratuit, gidian. Conștient că produce uimire, contrarietate și, nu mai puțin, hilaritate prin comportamentul său neconvențuional, G. Călinescu a fost neîndoios un personaj comic, într-un dublu înțeles: ca emițător al comicului și ca
Bufoneria lui G. Călinescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15515_a_16840]
-
medicamentele, pusă la cale de companii internaționale care nu ar urmări decât profitul. Nu neg unele nereguli și exagerări în acest domeniu de mare interes; îi comunic interlocutoarei mele propriile întrebări și nelămuriri. Mai întâi, sunt reticent față de orice afirmație absolutizantă, făcută la modul patetic și apocaliptic. Drept care o întreb: medicamentele au fost inventate numai în scopul câștigului financiar? Se poate uita de binefacerile penicilinei, de exemplu? Câți oameni nu au băut ceaiuri și lapte de capră, au respirat aer de
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
medicamentele, pusă la cale de companii internaționale care nu ar urmări decât profitul. Nu neg unele nereguli și exagerări în acest domeniu de mare interes; îi comunic interlocutoarei mele propriile întrebări și nelămuriri. Mai întâi, sunt reticent față de orice afirmație absolutizantă, făcută la modul patetic și apocaliptic. Drept care o întreb: medicamentele au fost inventate numai în scopul câștigului financiar? Se poate uita de binefacerile penicilinei, de exemplu? Câți oameni nu au băut ceaiuri și lapte de capră, au respirat aer de
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
-l pe un tânăr critic de bună calitate, Mircea Scarlat, că își pierde timpul scriind "cronicuțe", pe altul că se ocupă de Valéry, înghesuind tot mai mult selecția sa din domeniul creației până la sufocare, exclamând, fascinat de "ideea" pe cât de absolutizantă pe atât de reducționistă: "Muzica nu e spirit". Trasă prea mult într-o parte, plapuma ne dezgolește pe alta. Critica de acest fel fuge de literatură, privind-o cu condescendență, folosind-o ca un pretext, ca un simplu suport pentru
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
luptă când se iubesc și se urăsc (mai mult sau mai puțin conștient) fiindcă se luptă. Naratorul se simte atât de nenorocit încît devine insensibil, însă luciditatea îl face să se bucure de insensibilitatea lui - căci totul devine tăios, dur, absolutizant. Dragostea și ura se succed rapid și fiecare moment diferă de celălalt. "Cum aș putea să nu mărturisesc totul?" spune Ioana, iar Naratorul: "nu voi ierta-o niciodată, chinul va fi etern." La teza de literatură franceză, din nuvela A
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
1111 p., vol II = 1195 p., versiune revizuită si augmentată), cercetătorul neobosit, criticul și istoricul literar Marian Popa scrie: “Pentru Papadima, creatorul autentic este o personalitate care dă răspunsuri ferme la întrebările lumii, în funcție de o realitate sufletească organizată prin opțiuni absolutizante din care decurg gesturile sale sociale și artistice și care se integrează în liniile de forță ale unui supraindividual etnic”. Cu verticalitatea unor asemenea idei, nu e a mirare că Ovidiu Papadima a fost îndepărtat din învățământul superior și apoi
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
reprezentării simplificate până la puritatea geometrică ultimă, în care copilul poate fi atât creator al operei de artă, cât și receptorul său ideal. Cu siguranță, conexiunea dintre avangardă și copilărie este un derivat firesc al spiritului utopic caracteristic acestei viziuni moderne absolutizante. Ca urmare, prin comparație cu aspirațiile futuriste sau suprematiste, în care operele destinate copiilor sau realizate chiar de către ei devin adevărate manifeste ale noii arte, literatura pentru copii pare un domeniu izolat, arondat fără întoarcere proiectului educațional. Acest domeniu particular
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
Nu Întîmplător, acest concept de stil este dedus din practica literară flaubertiană, din Madame Bovary, o carte scrisă „en style”, „pentru că stilul este identitatea exactă dintre o privire și o scriitură.” Detașate de afect, lucrurile care intră sub incidența privirii „absolutizante” devin egale Între ele, nemaifiind ordonate conform vreunei ierarhii. Acesta este, așadar, stilul literaturii franceze, de la Flaubert pînă la Jean Echenoz (nu Întîmplător, ultimul și-l recunoaște ca maestru pe primul). A scrie cu stil Înseamnă, În literatura modernă, a
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]