283 matches
-
și asta pentru că, singularinzîndu-și deznădejdea, o absolutizează: nu mai poate vedea nimic dincolo de ea, nu mai poate s-o pună în relație cu nimic, adică nu o mai relativizează. De aceea, oamenii se surpă psihic nu din pricina dezastrelor, ci datorită absolutizării deznădejdii. Urmarea e căderea pe care am descris-o la început, o cădere al cărei deznodămînt este fie sfîrșitul sinucigaș, fie apostazia pe care Noica a convertit-o filozofic în teoria dezastrului: dezastrul înțeles drept condiție incipientă a ivirii spiritului
Nuanțele deznădejdii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11259_a_12584]
-
insalubritate a detritusurilor memoriei. Curiozitatea (politică, istorică, literară) a obosit sub povara dezvăluirilor de culise, a micilor și înveninatelor adevăruri personale, a demitizărilor, a aglomerărilor de mărunțișuri și a (uneori) iluzoriilor răsturnări de perspectivă. Fenomenul risca să devină nociv prin absolutizare, prin succesul înșelător (câte jurnale sau memorii editate în anii´90 ar mai fi primite astăzi la fel?) și prin complacerea în regimul minor al celei mai slabe estetici (până la non-literar). Jurnalele și memoriile nu fac, totuși, o literatură durabilă
Defaimarea jurnalului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12234_a_13559]
-
după porunca Mântuitorului. Ca Întotdeauna, unii din discipoli erau mai atașați de tradițiile părinților, alții erau mai deschiși la nou, dar comunitatea creștină care se percepea tot mai mult ca ecclesia căuta, În deplin respect față de diversitate, unitatea Întru crez; absolutizarea propriei perspective de către unele grupări nu a Întârziat să dea de timpuriu naștere unor grupări sectare și eretice care s-au desprins de Biserică și au luat-o pe calea lor, această frângere a unității fiind socotită de antici rodul
DIVERSITATEA ŞI UNITATEA CREŞTINILOR ÎN PRIMELE TREI VEACURI. In: STUDIA UNIVERSITATIS „BABEŞ-BOLYAI” THEOLOGIA CATHOLICA by ANGELO DI BERARDINO () [Corola-journal/Science/144_a_159]
-
ori neglijență. Fiecare dintre cele două perspective este în egală măsură falsă și adevărată, fiecare dintre ele are la origine un exces și ambele sfîrșesc prin a se îndepărta, uneori cu totul, de realitatea cărții. Cea dintîi privilegiază pînă la absolutizare istoria și politicul în defavoarea literaturii. Departe de a fi însă o cronică, și încă una politică, Refugii este un roman. O ficțiune. O poveste cu și despre ființe imaginare dintr-un spațiu imaginar. Acțiunea este plasată în trei localități - un
Romanul unei lumi deraiate by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Imaginative/11727_a_13052]
-
în multe privințe esențiale de cea medievală, era identică cu această relativ la modul în care se raporta la natură. Mihăilescu subscrie la ideea înlocuirii antropomorfismelor de tot felul cu o forme specifice și funcționale de ecocentrism, dar atrage atenția asupra absolutizării drepturilor animalelor, omul ajungând astfel să aibă numai responsabilități față de acestea, și niciun drept. Ori, în condițiile în care mii de oameni suferă și mor anual din cauza unei raportări inadecvate la problema câinilor vagabonzi, hrăniți de de către tot felul de
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
ce ma săruta,/ De cînd am fost copil de cerb,/ De cînd am fost copil de ciuta" (Amintiri din copilărie). Complicîndu-si simțirea genuina, încearcă un dramatism carnal, astfel că viața sa afectiva apare proiectată pe un corp fabulos, precum o absolutizare a simțurilor fremătătoare. Însuși Dumnezeu nu e decît un trup muritor, odată cu ființele de El create: "Jupuit de carnea vie/ Culeg spîni și tot mai sper/ Că zăpadă din cîmpie/ Este hoitul meu din cer.// Jupuit de carnea acra/ Brate-mpreunînd
Poeti bistriteni by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17827_a_19152]
-
și Orwell. În aceeași ordine de idei S. Damian a vorbit despre profetismul romanelor lui Kafka, prevestitoare ale totalitarismelor epocii noastre. Mihai Sin a vorbit despre "patetismul asumat" al romanului și despre ceea ce a considerat că este, în prezent, o absolutizare a grotescului în roman. Despre romanul liric a vorbit Justin Panța, iar Aura Christi despre romanul scris de poeți. "Critica literară față cu romanul" a fost tema unei alte "sesiuni" a Colocviului, una dintre cele mai animate. Cele mai multe discuții, și
Situația romanului by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/16695_a_18020]
-
cei mai viteji și mai cinstiți, n-au cucerit niciodată pe alții și s-au zbătut singuri în bătaia tuturor vînturilor istoriei. Eroarea educativă nu constă atît în emfază (oarecare emfază, mai ales la cei mici, e necesară), cît în absolutizare. Lumea modernă este relativă și pluralistă. Acest patriotism bazat pe excludere și pe unicități este incompatibil cu dorința de integrare europeană și de cooperare cu vecinii. El provine din aceeași abordare mistică și tradiționalistă a temei, în care iubirea de
Ce fel de patriotism cultivă școala by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16976_a_18301]
-
absurdului, perspectiva nihilului care absoarbe orice efort omenesc, nelăsîndu-ne, aparent, nici o șansă. Altfel mobilat conceptual decît lirica interbelică, discursul lui Dan Damaschin e mai apropiat de cel al "ruralilor" noștri șaizeciști. Străbatem un timp al crizei tuturor valorilor, înregistrăm o absolutizare a rătăcirii care ar fi destinul astrului pe care călcăm: Rătăcirea ignoră orice adevăr al ființei... Pămîntul apare ca ne-lume a rătăcirii. Din punct de vedere al istoriei ființei, el este astrul rătăcitor" (Heidegger). Dacă Răul poate fi socotit
Un sol al "ireparabilului" (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15949_a_17274]
-
îi estompează autenticitatea. De aceea e clișeu. La mijloc este și presupoziție: că Luceafărul ar fi capodopera indiscutabilă a poeziei eminesciene. La G. Călinescu este, la I. Negoițescu nu este. Aprecierea respectivă are valoare istorică și devine clișeu tocmai prin absolutizare. Clișeul e prin natură schematic și simplificator. A paria pe funcția lui cognitivă e o dulce naivitate de iconodul. Formula, se știe, a folosit-o Noica, atunci cînd a descoperit caietele eminesciene. Dl Geană îi cunoaște sursa în Iorga: �expresia
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16121_a_17446]
-
destinul păstorului și cel al poporului român” face însă de nestăvilit apariția unor noi și noi interpretări, întemeiate ori nu, convingătoare sau nu. Din cercetările de până acum referitoare la Miorița rezultă câteva erori mai importante. Printre acestea se numără absolutizarea variantei Alecsandri și neglijarea sutelor de variante provenind din oralitate, altfel spus, substituirea tuturor variantelor prin aceea a lui Alecsandri. Eronată e și concentrarea excesivă asupra comportamentului ciobanului din această variantă, în timp ce multitudinea de reacții din variantele orale ale Mioriței
Miorița și Colinda Junelui bun – atitudini diferite în fața morții by Ion Taloș () [Corola-journal/Journalistic/2618_a_3943]
-
ale Hertei Müller, semn că ea nu mai poate privi fără mânie înapoi. Nimeni nu scapă din închisoarea părăsită, pentru că, în privirea ei neîngăduitoare, toți au fost și sunt vinovați. Cale de mijloc nu există, nici inocență, nici rezistență intelectuală. Absolutizarea aduce mai degrabă cu atitudinea celui care a înțeles că numai exagerând poate sublinia o normalitate. Altfel nu e cu putință ceva nou. Nici nu e de mirare. Din moment ce și în cel mai recent volum de eseuri memorialistice - Mereu aceeași
Melancolii radicale by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4305_a_5630]
-
din belșug cu libertatea mea, care e mai teribilă decât orice constrângere și decât orice carceră. (Cel mai tare) Negarea de sine, necunoașterea, nevederea, nici măcar în oglindă, ("Era scris cu creta acolo, pe figură: Nimic", Hop-la!) pot fi citite ca absolutizare a absenței, ca instaurare a acesteia, autarhică. Absurdul este la el acasă. Avem o lume din care lipsește toată lumea, inclusiv cel care deplânge absențele tuturor. Dar nu e vorba numai de persoane. Ca la un concurs sinistru, pentru care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
dispus să renunțe la libertate pentru că în frunte se află un tiran care e înțelept ca Platon. Înțelepciunea ăluia e de două parale. Dacă ăla se realizează utopic pe sine, cel de pe stradă suferă. Greșelile gândirii de dreapta la noi? Absolutizarea totalitarismului, care este european falimentar. Excesele. Absolutizarea ideii totalitare, care confiscă personalitatea, și mai ales ignoranța în ceea ce privește onestitatea lui Hitler, acestea au fost greșelile. Hitler a spus: Nu respect decât un cuvânt, cel dat poporului german. Iar Ribbentrop a declarat
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
frunte se află un tiran care e înțelept ca Platon. Înțelepciunea ăluia e de două parale. Dacă ăla se realizează utopic pe sine, cel de pe stradă suferă. Greșelile gândirii de dreapta la noi? Absolutizarea totalitarismului, care este european falimentar. Excesele. Absolutizarea ideii totalitare, care confiscă personalitatea, și mai ales ignoranța în ceea ce privește onestitatea lui Hitler, acestea au fost greșelile. Hitler a spus: Nu respect decât un cuvânt, cel dat poporului german. Iar Ribbentrop a declarat că Germania n-are nevoie de prieteni
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
cu ritmurile naturii, ale universului. În melodicitatea poemului, cititorul întâlnește calitatea receptivă cea mai nemijlocită, căci muzica însemnează armonizarea interiorității noastre, a sufletului nostru "ideal" de care vorbește Hegel, cu faptul pur de a exista purtat la plenitudinea sa extatică, absolutizarea identificării eu-existență. Grecii recitau cuvintele însoțite de cânt. Dacă nu ar emana melodicitate, poemul ar fi perforat de cuvinte. Și, prin aceasta, și sufletul nostru ar fi sfâșiat de cuvinte. Melosul contribuie decisiv la a crea un continuum, o integralitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
îmbinându-se cu chemarea la munca materială; ca atare, așa cum s-a observat, tragedia goetheană marchează, începutul decăderii spirituale a Europei. Și iată că, nu prin hazard, ci dincolo de Watteau și Boucher, de "poeziile condamnate" din Florile răului, ajungem la absolutizarea sexo-obsesiei de către psihanaliza freudistă, urmând infestarea consecutivă a literaturii și artei cu ceea ce Eminescu numea "pornocrație", numărându-se aici și unele poezii ale lui Rilke, acordarea premiului Nobel unor creații sexofile, expoziția Picasso cu temă genitală, de acum câțiva ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
fost prima dvs. iubire? Nicolae Breban: |ăăăă... (ezită îndelung, expresiv), nu, nu, n-am..., eu eram un spirit prea difuz și prea haotic sentimental ca să mă pot concentra. Iubirea este o formă de concentrare pe o persoană, o formă de absolutizare a unei persoane, o formă de limitare a orizontului la o persoană. Iubirea este o formă a limitării. Tot universul se restrînge la o siluetă. Impresiile mele erau prea haotice, eram prea nesigur, prea nesigur pe mine, prea speriat de
Nicolae Breban - Iubirea este o formă a limitării by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9969_a_11294]
-
se află astăzi printre referințele criticilor tineri. Ei continuă o simptomatică atitudine de repudiere a modelului călinescian, persistentă de vreo trei decenii, din mai multe pricini declarate, alcătuind un adevărat rechizitoriu: clișeizarea unor formule critice transmise pe cale didactică până la sațietate, absolutizarea criticii estetice într-un moment de expansiune a culturalului postmodern și a relativismului, prea marea libertate de expresie a criticului ce duce interpretarea spre o literaturizare excesivă, în dauna conceptualizării și a scientizării, lipsa de ancorare a călinescianismului într-o
Modelul călinescian by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9726_a_11051]
-
referitoare la libertate, egalitate și viață/supraviețuire/demnitate umană. Pe scurt, se poate spune că extremismul se referă la negarea radicală a valorilor democrației, reductibile în esență la configurația culturală statuată prin Revoluția Franceză de la 1789. Separarea, supercontrolul, forța și absolutizarea valorilor proprii sunt principalele mijloace de tip radical prin care se impun soluțiile extremiste de discriminare, distrugere sau umilire a oamenilor. Mijloacele radicale pot fi adoptate în domenii diferite (politic, religios, etnic, economic, social) și medii diferite (ideologie sistematică, ideologie
[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
-
a filosofiei, a oricărei filosofii, materialistă ca și idealistă, optimistă ca și pesimistă”. Al. Boboc, releva peremptoriu: „În concepția lui Friedrich Paulsen posibilitatea unei veritabile autonomizări a filosofiei În sistemul celorlalte valori ale culturii spirituale este aproape exclusă dată fiind absolutizarea factorului credință”. În această interpretare, cum spune istoricul român al filosofiei, „se rămâne la o stare de imprecizie”. Paulsen arată că: „În genere filosofia ocupă o poziție intermediară Între știință și religie; pe când știința are o poziție periferică În viața
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
în când în necaz, precum omul victimă a tâlharilor, pe care bunul samaritean l-a ajutat dintr-un pur spirit de altruism. Astfel înțeleasă, iubirea pare să nu aibă limite. Mai exact, după Isus, ea nu ar trebui să cunoască absolutizarea și rigiditatea. Ar trebui să-i includă chiar și pe dușmani, lucru pe care Isus îl consideră forma sa maximă de manifestare. Trebuie depășite limitele rigide și înstrăinarea dintre diferite persoane. Fiecare om poate deveni aproapele nostru, chiar și un
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
se subsumează și instituirea unor termene, după a căror expirare valorificarea respectivului drept nu mai este posibilă. Așa fiind, Curtea a constatat că, departe de a constitui o negare a dreptului în sine, asemenea exigențe dau expresie ordinii de drept, absolutizarea exercițiului unui anumit drept având drept consecință fie negarea, fie amputarea drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane, cărora statul este ținut să le acorde ocrotire, în egală măsură. Totodată, Curtea a reținut că legiuitorul are competența exclusivă de a
DECIZIA nr. 831 din 9 decembrie 2021 () [Corola-llms4eu/Law/254947]
-
cu respectarea anumitor exigențe, cărora li se subsumează și instituirea unor termene, după a căror expirare valorificarea respectivului drept nu mai este posibilă. Departe de a constitui o negare a dreptului în sine, asemenea exigențe dau expresie ordinii de drept, absolutizarea exercițiului unui anumit drept având ca rezultat fie negarea, fie amputarea drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane, cărora statul este ținut să le acorde ocrotire, în egală măsură. În condițiile în care, potrivit principiului că nimeni nu se poate
DECIZIA nr. 47 din 28 februarie 2023 () [Corola-llms4eu/Law/270813]
-
cauză. ... 21. Totodată, Curtea reține, în acord cu jurisprudența sa, că exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un anumit cadru, prestabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigențe care dau expresie ordinii de drept, absolutizarea exercițiului unui anume drept având consecință fie negarea, fie amputarea drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane, cărora statul este ținut să le acorde ocrotire, în egală măsură (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 61 din 17 februarie 2004
DECIZIA nr. 81 din 3 martie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/256012]