7 matches
-
marca infinitivului pozitiv în turcă. Se adaugă doar rădăcinilor verbale care au în silaba finală o vocală posterioara. Originând în acestă, nominalizatorul deverbal spoitoresc -màk- se alipește rădăcinilor verbelor turcescoide, integrate cu infixul -(V)sar- sau rrome. Substantivele abstractive formate cu acest sufix sunt paroxitone, masculine, cu terminațiile de N. sg. și pl. -os și -oja: (o) (V)màk/os, -oja Referință Bibliografica: SUFIXUL -MAKOS / Sorin Cristian Moisescu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2136, Anul VI
SUFIXUL -MAKOS de SORIN CRISTIAN MOISESCU în ediţia nr. 2136 din 05 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/sorin_cristian_moisescu_1478362539.html [Corola-blog/BlogPost/372649_a_373978]
-
Acasa > Poezie > Sonete > SONET XLVIII Autor: Aurel Auraș Publicat în: Ediția nr. 2269 din 18 martie 2017 Toate Articolele Autorului Iubirea noastră-i un răsărit retroactiv, Nedefinit, din incantații siderale, Iar eul e cel ce pulsează abstractiv, Vibrând activ instinctul său de conservare. Tu vrei acele cântece ușoare-n alchimie, Din magma ce pulsează-n veri, himeric, Și primăvara să-ți fie-n puls anatomie, Precum caișii ce-și cântă rozul atmosferic. Prin geamuri arse dorul își
SONET XLVIII de AUREL AURAȘ în ediţia nr. 2269 din 18 martie 2017 by http://confluente.ro/aurel_auras_1489819652.html [Corola-blog/BlogPost/342792_a_344121]
-
melodii. N-a fost niciodată până atunci, și nu se va mai repeta așa un fenomenal spectacol cum a fost cel aprins din flacără spirituală de către romanticul poet cu frâie de strune în mâinile sale, Adrian Păunescu, cel rămas prag abstractiv între legendă și istorie culturală ale unui timp, ale unui curent, ale unei fascinații. Avânt în iureș, neodihnă și jertfă pe iubire, mișcare și revoluție elevată, culturală, aceasta a fost „Flacăra”! Tineri și tinere făceau tulumbe prin aglomerație, rupându-se
VASILE ŞEICARU. A FOST CÂNDVA, „FLACĂRA”... de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1567 din 16 aprilie 2015 by http://confluente.ro/aurel_v_zgheran_1429163099.html [Corola-blog/BlogPost/357770_a_359099]
-
de Sus ghereta încuiată, ar fi stația, cîmp limpezit la nord și la sud, cotidian și revistă sexoasă, ni se văd sînii goi, s-a pus lumea pe citit, la 12 ani și la maturitate, băiatul în picioare simulează efortul abstractiv, se pregătește să fumeze, maimuțărim în grup, cu simț de răspundere, Mesajul, maimuța cabotină, la Grădinari opt călători în anfiladă reformați pedeștri, cîmpurile de mare cultură, fac și oamenii ce pot, terenuri de floarea-soarelui, adîncituri, pădure, ocara trenului se acoperă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
divine - și un „apofatism al persoanei” - „caracteristic pentru gândirea creștină a Răsăritului grecesc”2 - , care admite că orice cunoaștere „nu se limitează la cunoașterea intelectuală, ci este un fapt existențial integral care presupune conlucrarea mai multor facultăți distincte (senzitivă, critică, abstractivă, reductivă, imaginativă, afectivă, intuitivă, perceptivă)”3. Această disjuncție facilă îl face pe Yannaras să afirme că „apofatismul esențialist” al lui Augustin sau Toma d’Aquino (1225-1274) nu ne adresează o invitație la poetica doxologică atât de specifică tradiției răsăritene. Asemenea
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
cunoscându-se cu acuratețe, persoana efectuează oarecum de la sine primul pas ascensional care adeverește strânsa intercondiționare ontologică a tărâmurilor ideal și pragmatic, indicând sensul dublu de vizare care apropie reciproc cele două regiuni. Fără generozitate suprastructurală și fără curajoasă și abstractivă esențializare a actului nu se poate construi unitatea indivizibilă a persoanei, postulat psihologic de gradul întâi al condiției umane ideale și concept al imaginii statornice a ansamblului de ipostaze de manifestare în care individul, după o sentință nicasiană, "se distribuie
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
tradiție stabilind în același timp noi coordonate de dezvoltare scrisului jurnalistic românesc, prin primenirile tematice și de expresie pe care le operează. În paginile dedicate cu parcimonie publicisticii eminesciene, Călinescu evidențiază dimensiunea paideică a textelor, tendința jurnalistului de a caricaturiza abstractiv și de a specula concret: "Valoarea literară a acestor articole susține criticul stă întâi de toate în chipul sfătos de a traduce fără multe neologisme, într-o limbă la îndemâna tuturor, marile abstracții. Darul acesta îl avea Maiorescu. Însă Eminescu îl
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]