66 matches
-
de bronz - a mitului. Înfrunt stoic ironiile. La urma urmelor, Joyce n-ar fi avut nimic împotrivă să-l însoțesc pînă de partea cealaltă a podului. Ba poate chiar m-ar fi privit cu acea atenție politicoasă, încordată și deopotrivă abstrasă, acordată de el oricărui trecător. Chiar și unuia sortit să rămînă mereu prea departe și prea în urmă”, mărturisește Mircea Mihăieș. „A sosit timpul să reconectăm romanul Ulysses la viața de zi cu zi a oamenilor reali. Cei mai snobi
Cărți care au o magie unică by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/104546_a_105838]
-
și cu brânză telemea; un creion plat, roșu și bont, de tâmplar; și, culmea! vreo șase-șapte bilete de loto în alb, la discreție, necompletate. Taciturn, Arhanghelul Cunoașterii apucă una dintre bucățile acelea răsfirate de hârtie și se apleacă asupra ei, abstras, mâzgălind lăbărțat ceva, în doru' lelii, alandala, ca sub dicteu automatic, cu vârful tocit din grafit al creionului. Și i-o întinde, apoi, Poetului: " Fatidică, Sathariel Ocultarea dragostei lui Dumnezeu, Peste muritori Și nemuritori, Își desface năvodul! Sephirahul cel neostoit
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
să-ți spun. Cunosc un tip de la universitate... mă ia uneori la dans, dar nu vreau să-ți spun asta ca să-ți par încrezută... Cred că mă place mai mult decît îl plac eu. — N-are a face, zise Thaw abstras. Se așeză pe carpeta din fața șemineului, la picioarele ei, și-și sprijini capul de genunchii ei. — Eu... ăă, eu... murmură el. Toată forța lui intelectuală se risipi. Formula cuvinte cu buzele, însă doar unul sau două căpătară glas: „mama“, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
trup oarecum, nu se pune în evidență pentru înțelegerea cititorului. Acesta e deci amăgit de perspectivele splendide cari par a reieși din abstracțiunile pe hârtie și scapă din vedere principiul suprem că orice teorie, fie spusă în forma cea mai abstrasă posibilă, cată neapărat să poată fi redusă la ceva văzut și pipăit, cată să poată fi controlată prin realitate; substratul material e piatra de probă a oricărui adevăr. Îndealmintrelea totul se reduce la o scamatorie de vorbe. {EminescuOpXI 147} La
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
priveliști de Altdorfer, oceane cu corăbii, munți albaștri cu fiare de ambră, bătălii în care fiecare nasture și fiecare floare de crin de pe drapele și fiecare aluniță de pe fețele oștenilor erau vizibile ca sub o lupă orbitoare. Cetăți de marmură, abstrase, cu coloane răsucite și ferestre rotunde ca-n Desiderio Monsu. Carcere ca în Piranesi. Amurguri prăbușite peste construcții depopulate, severe și singure, în jurul cărora mă rotesc în zbor lent, trecând foarte aproape de mascaroanele de sub acoperiș, alternând cu ferestre incendiate pe
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
între străvechi pungi de făină viermănoasă și de zahăr pietrificat, niște bucăți de pâslă sau vatelină. Pe mâinile negre și uscate ale vânzătoarei (care mai avea o fundă veștejită în păr) se plimbau gândaci uleioși, atingîndu-și antenele într-un alfabet abstras. Totul era putred, totul duhnea, totul colcăia în vechea alimentară. Am ieșit cu pânze de păianjen în păr, de parcă aș fi încărunțit de tristețe, și mi-am continuat drumul prin tunelul neural până când am zărit înainte de a vedea, am intuit
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
mea s-a-ndreptat spre cele două mici colocatare ale odăii mele. Cea pe care o văzusem prima, în ușă, se numea Caria. Era puțin mai mare ca mine, trebuie să fi avut deja șase ani. Pe fața ei răutatea, pură, geometrică, abstrasă complet din relele pe care le făcea zilnic, era atât de pronunțată, încît părea o trăsătură fizică, o pieliță pe ochi, un neg sau un al doilea nas. Te gândeai că i-ar fi putut fi extirpată printr-o operație
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
labiile întortocheate, irigate de vene, înflorea ca o țară în care curge lapte și miere, udată de un Iordan carnivor. Coboram și eu în peisajul carstic săpat de pârâul curentului violet. Exploram structuri tragice și mărețe, propulsate spre înălțime, palate abstrase arzând în soare ivindu-și vârfurile cu giruete dintr-o masă de neuroni, săli cadrilate, cu dale pe care fojgăiau animale transparente și umede, vârtejuri de informație colorată, gheme de șerpi împletindu-se pe mosoare de jad. Traversam mocirla axonilor
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
altele, încît ele toate formează pentru mine un singur duet, ca un vas liberian ce ar coborî atât de adine în mine, că mi-ar penetra peretele ce desparte precara construcție numită eu și-ar pătrunde în zona impersonală a abstraselor palate de marmură luminate de lună, și-apoi ar coborî mai departe, în pivnițele, tainițele și camerele lor de tortură pînă-ar străpunge și-acest planșeu, intrând și fixîndu-se în organele fierbinți ale toracelui meu - mă văd înaintînd pe-o suprafață
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
ta. Ar trebui să mănînci o prăjitură. — SÎnt prea bătrînă pentru prăjituri! spuse Helen, cu o ușoară iritare. Își scoase batista și-și suflă nasul. Doamne, ce frig! Hai să nu ne oprim! ZÎmbea din nou, dar părea distantă, oarecum abstrasă. Probabil din cauza vremii. Îți era greu să fii vesel, bineînțeles, cînd era atît de frig. Kay aprinse două țigări pentru ele. Se Întoarseră la lac, apoi o luară prin pădure, mergînd mai repede pentru a se Încălzi. Din punctul acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Lumina era scăzută, dar părea orbitoare, după aceea din străzile camuflate pe care mersese, iar Helen se simți expusă. Julia se aplecă să ia o pereche de pantofi azvîrliți la Întîmplare, un prosop de baie aruncat, o haină căzută. Părea abstrasă, preocupată, deloc bucuroasă, În sensul obișnuit al cuvîntului, că Helen venise. Avea părul negru intens și curios de lipit de cap; cînd veni În lumină, Helen Își dădu seama cu groază că probabil abia se spălase. Fața Îi era palidă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
antrenează un grad înalt de integrare. Este ceea ce Giddens numește o elită stabilită. Când sistemul de recrutare este deschis, putem fi confruntați cu o elită puternic integrată - o elită solidară, potrivit lui Giddens - sau cu o elită slab integrată: o elită abstrasă, în termenii lui Giddens. Elita abstrasă corespunde imaginii pe care o prezintă teoreticienii pluralismului elitelor în legătură cu societățile occidentale. Elita solidară se întâlnește în țările guvernate după un model autoritar sau totalitar, în care partidul la putere asigură accesul la elită
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
Este ceea ce Giddens numește o elită stabilită. Când sistemul de recrutare este deschis, putem fi confruntați cu o elită puternic integrată - o elită solidară, potrivit lui Giddens - sau cu o elită slab integrată: o elită abstrasă, în termenii lui Giddens. Elita abstrasă corespunde imaginii pe care o prezintă teoreticienii pluralismului elitelor în legătură cu societățile occidentale. Elita solidară se întâlnește în țările guvernate după un model autoritar sau totalitar, în care partidul la putere asigură accesul la elită unor membri ai categoriilor sociale inferioare
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
iubirii, predominantă, așază între prezent și trecut interstiții aburoase, încețoșând imaginile, ca într-o tehnică sfumato. De aici, și principalele trăsături ale discursului poetic: discreția confesiunii, calmul melancolic al amintirii, diafanul tablourilor stilizate. O autoironie discretă vertebrează contemplarea cu ochi abstras a lumii, văzută shakespearean ca o scenă de teatru. Expresia, urmărind esențializarea, impune prin concizie și acuratețe. Din detașarea „mișcată” de afect și din estomparea eului P. și-a făcut o atitudine lirică ușor de recunoscut, iar din eleganța frazării
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288955_a_290284]
-
genunchi și capul sprijinit de încheietură, nudul care o reprezintă pe Salomeea devine expresia unei grații coregrafiate atent, preparate parcă într-un laborator fotografic. Această caligrafie posturală, care-i scoate în evidență feminitatea, sugerează aparent reversul senzualității, o atitudine meditativă, abstrasă, cu atât mai mult cu cât sculptorul a scos din scenă prețiosul trofeu al nimfetei, capul sfântului Ioan. În plus, capul acestei Salomei, prin capelură și banda de mătase care-l încojoară decorativ, și singurul amănunt vestimentar, aparține unei femei
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
cititor al lui Montaigne, a luat de la acesta alte precepte, desigur și cel cu privire la „le babil de ma chambrière”, dar ceea ce el a înfățișat nu e niciodată „le passage”, ci totdeauna „l’estre”. Societatea din oare și-a extras (sau abstras) substanța artei era o societate ajunsă la un stadiu încheiat și staționar, în care echilibrul și rigoarea potențau pasiunile în cadre rigide și cristalizate. Era o lume a rațiunii cartesiene; nu mai puțin și una a rigorismului pascalian. Spiritul molieresc
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
uitare. Praf să se-aleagă de scriptura mea: ca fiecare dintre voi să-și ia măsura drept temei pentru-ngâmfare. Obișnuita autoiluzionare a poeților e comparabilă (după Doinaș) cu cea a unui "negustor de zăpadă", care, la venirea primăverii, "vinde, abstras, nea". Himeric, singular, crezând în vedeniile lui, straniul personaj ridică amăgirea la nivelul sublimului; realul e suspendat: Fără de milă, el își vinde marfa. Apoi, fiind el însuși de zăpadă, se-mparte tuturora... II Printre divinitățile familiare poetului se numără Apollo
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
mintea cunoaște singularele printr-o anumită reflecție, ca atunci cand mintea, cunoscând obiectul sau, care este natura universală, se întoarce către cunoașterea actului sau, si apoi către specia care este principiul actului sau, si apoi spre imaginea din care specia este abstrasa; și astfel are loc o oarecare cunoaștere a singularelor. În alt mod, în acord cu mișcarea de la suflet spre lucruri, care începe în minte și continuă în partea sensibilă, ca atunci cand mintea conduce puterile inferioare. Și astfel singularele se unesc
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
toți aceia care sunt de un neam, de o națiune sau limbă. Simțul liberal-național dominează acum toate popoarele, le Încinge pe toate cu o legătură strânsă și le Însuflețește cu zel Înflăcărat. Dar simțul liberal și național numai ca obiect abstras rămâne cu totul fără preț și, dacă e ca să aducă foloasele ce se află dealtmintrelea În teoria lui, trebuie să fie bazat pe moralitate, căci numai dintr-aceasta se derivă cele mai frumoase virtuți sociale. De aceea, când simțul liberal-național
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
iconografică, principatul s-a vrut reprezentat realist, accentuând calitățile individuale, forța, frumusețea chipului, sugerând valoarea civică și politică a persoanei (statuile lui Augustus însuși, spre exemplu); basilëìa a ales în schimb, în detrimentul individualității și al diferenței, hieratismul, privirea abstrasă și transcendentă, subliniind obligația penitenței și a datoriei îndoliate față de figurile sacre (de aici, motivul donației și al închinării bisericilor împărătești; un tipar pentru portretul votiv este mozaicul din secolul X, care îi figurează pe Constantin I, în dreapta, închinând Fecioarei
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
Obiectul preocupărilor noastre îl formează o problematică a cunoașterii autonomă de finalități utilitare”; „zodia severă sub care apărem este intelectualistă”(1/1928). Este menționată „categoria intelectului”, opusă transcendentului divin, care definește demersul întreprins aici: „«Kalende» speră într-o reacțiune lucidă, abstrasă rezolut insondabilului, iar noi credem că din această poziție ni se revelă însuși sensul demnității omenești.” În acest context, fenomenul literar este definit ca „act de conștiință și de cunoaștere”, iar opera de artă este postulată ca „suprastructură cerebrală, sensibilizată
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287699_a_289028]
-
un exemplu, ilustrativ pentru complexitatea construcției textuale, Într-un poem care, receptat la suprafață, pare a fi rodul unui pur „impresionism” și, pe deasupra, arbitrar și cvasi-absurd În modul de prezentare. De fapt, poetul realizează tocmai acea imagine-„construcție abstractă” (adică abstrasă, scoasă din ordinea constituită a realului), „cu raporturi de linie și culoare echilibrate”, care, transpuse În planul cuvîntului Înseamnă - la nivel reprezentativ-plastic - concentrare a „reportajului”, sinteză a „notației” În imagini dens materiale, „cristalizate” În linii ferme, - reducție la limită a
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
margini groase și multe dioptrii, stătea două ore nemișcat în colțul său, cu brațele încrucișate pe pântece și cu buzele strânse. Îmi părea o zeitate indică încremenită în impenetrabile tăceri pe care, de altfel, nimeni nu i le tulbura. Martor abstras, s-ar fi zis, al agi tației din jur, se îmbogățea ideologicește practicând acest autism indislocabil. Întrebând, am aflat că omul grelelor tăceri era Ury Benador, romancierul care publicase înainte de război Ghetto veac XX, Subiect banal, Hilda și Final grotesc
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
un drum ferit, În așteptările deșarte Ale celor ce s-au iubit, Și-n colbul strâns ne vom așterne, Ca într-un peisaj lunar, La gura marilor caverne, Topiți în umbra lor de var. Poetul nu este însă un contemplator abstras al acestui sfârșit de lume, ci un martor implicat. Mai mult încă: un martor care își asumă vinovății, apăsat de o grea conștiință a trădării. El a plecat întorcându-și fața de la prăbușirea lumii țărănești. Ar vrea acum să-și
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
care afirmă că „Hagi funcționează pe teren doar 10-15 minute, în rest, devine o povară pentru coechipieri”. Și Bogdan Stelea a avut o prestație destul de slabă - nu a „salvat” nimic. Mai ales m-a enervat figura sa impenetrabilă, de dement abstras, care mesteca neîntrerupt gumă. Și, ca să revin la Hagi, cred că și-a încheiat cariera de fotbalist. Păcat că nu a știut, nu a putut să se retragă la timp. VITALIE CIOBANU: Urmăresc la un post local o emisiune la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]