66 matches
-
de bronz - a mitului. Înfrunt stoic ironiile. La urma urmelor, Joyce n-ar fi avut nimic împotrivă să-l însoțesc pînă de partea cealaltă a podului. Ba poate chiar m-ar fi privit cu acea atenție politicoasă, încordată și deopotrivă abstrasă, acordată de el oricărui trecător. Chiar și unuia sortit să rămînă mereu prea departe și prea în urmă”, mărturisește Mircea Mihăieș. „A sosit timpul să reconectăm romanul Ulysses la viața de zi cu zi a oamenilor reali. Cei mai snobi
Cărți care au o magie unică by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/104546_a_105838]
-
zecile de mii de cumpărători ai acestei cărți, școlarii, fac aceasta afacere foarte sigură și lucrativă. Toată lumea - chemată și nechemată - scrie cărți cari de cari mai rele și mintea a sute de mii de cetățeni viitori se-ncarcă în lucruri abstrase și încîlcite, cu noțiuni inexacte. Este sau nu de datoria statului să proteagă esclusiv cărțile bune și să înlăture cele rele, adecă să proteagă libertatea de acțiune a pedagogului celui bun, punând o stavilă nelegitimei pofte de câștig a scriitorilor
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
zic, celulele astea n-au paturi?" Și-i arătai masa de tablă ruginită pe care dormisem. "Or să te mute de-aici, n-am avut alta în noaptea asta." Și-mi întoarse spatele și ieși cu o expresie atât de abstrasă, încît ai fi zis că nu vorbise cu un om, ci cu el însuși. Răul pieri așa cum apăruse și fără să lase urme. Respirai ușurat. Mă uitai la ceas. Era ora cinci. Au fost clipele de care m-am speriat
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
trup oarecum, nu se pune în evidență pentru înțelegerea cititorului. Acesta e deci amăgit de perspectivele splendide cari par a reieși din abstracțiunile pe hârtie și scapă din vedere principiul suprem că orice teorie, fie spusă în forma cea mai abstrasă posibilă, cată neapărat să poată fi redusă la ceva văzut și pipăit, cată să poată fi controlată prin realitate; substratul material e piatra de probă a oricărui adevăr. Îndealmintrelea totul se reduce la o scamatorie de vorbe. {EminescuOpXI 147} La
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
și cu brânză telemea; un creion plat, roșu și bont, de tâmplar; și, culmea! vreo șase-șapte bilete de loto în alb, la discreție, necompletate. Taciturn, Arhanghelul Cunoașterii apucă una dintre bucățile acelea răsfirate de hârtie și se apleacă asupra ei, abstras, mâzgălind lăbărțat ceva, în doru' lelii, alandala, ca sub dicteu automatic, cu vârful tocit din grafit al creionului. Și i-o întinde, apoi, Poetului: " Fatidică, Sathariel Ocultarea dragostei lui Dumnezeu, Peste muritori Și nemuritori, Își desface năvodul! Sephirahul cel neostoit
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
cititor al lui Montaigne, a luat de la acesta alte precepte, desigur și cel cu privire la „le babil de ma chambrière”, dar ceea ce el a înfățișat nu e niciodată „le passage”, ci totdeauna „l’estre”. Societatea din oare și-a extras (sau abstras) substanța artei era o societate ajunsă la un stadiu încheiat și staționar, în care echilibrul și rigoarea potențau pasiunile în cadre rigide și cristalizate. Era o lume a rațiunii cartesiene; nu mai puțin și una a rigorismului pascalian. Spiritul molieresc
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
uitare. Praf să se-aleagă de scriptura mea: ca fiecare dintre voi să-și ia măsura drept temei pentru-ngâmfare. Obișnuita autoiluzionare a poeților e comparabilă (după Doinaș) cu cea a unui "negustor de zăpadă", care, la venirea primăverii, "vinde, abstras, nea". Himeric, singular, crezând în vedeniile lui, straniul personaj ridică amăgirea la nivelul sublimului; realul e suspendat: Fără de milă, el își vinde marfa. Apoi, fiind el însuși de zăpadă, se-mparte tuturora... II Printre divinitățile familiare poetului se numără Apollo
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
viață, devine curios, cere informații despre autorii de prim-plan ai momentului, consultă și achiziționează noile apariții. Atât. Pe lângă cotidienele ieșiri în decor prevăzute de calendarul intim, nimic nu-l cheamă afară. Nici glasul naturii, nici spectacolul străzii. Indiferent și abstras, privind lumea cu un ochi absent, predispus la visare, Lovinescu își luase obiceiul de a petrece verile la Fălticeni, în casa părintească, departe de canicula și zgomotul capitalei, ca să nu mai vorbim de vizitatorii inoportuni, care-i consumă nervii și
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
iconografică, principatul s-a vrut reprezentat realist, accentuând calitățile individuale, forța, frumusețea chipului, sugerând valoarea civică și politică a persoanei (statuile lui Augustus însuși, spre exemplu); basilëìa a ales în schimb, în detrimentul individualității și al diferenței, hieratismul, privirea abstrasă și transcendentă, subliniind obligația penitenței și a datoriei îndoliate față de figurile sacre (de aici, motivul donației și al închinării bisericilor împărătești; un tipar pentru portretul votiv este mozaicul din secolul X, care îi figurează pe Constantin I, în dreapta, închinând Fecioarei
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
un exemplu, ilustrativ pentru complexitatea construcției textuale, Într-un poem care, receptat la suprafață, pare a fi rodul unui pur „impresionism” și, pe deasupra, arbitrar și cvasi-absurd În modul de prezentare. De fapt, poetul realizează tocmai acea imagine-„construcție abstractă” (adică abstrasă, scoasă din ordinea constituită a realului), „cu raporturi de linie și culoare echilibrate”, care, transpuse În planul cuvîntului Înseamnă - la nivel reprezentativ-plastic - concentrare a „reportajului”, sinteză a „notației” În imagini dens materiale, „cristalizate” În linii ferme, - reducție la limită a
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
mintea cunoaște singularele printr-o anumită reflecție, ca atunci cand mintea, cunoscând obiectul sau, care este natura universală, se întoarce către cunoașterea actului sau, si apoi către specia care este principiul actului sau, si apoi spre imaginea din care specia este abstrasa; și astfel are loc o oarecare cunoaștere a singularelor. În alt mod, în acord cu mișcarea de la suflet spre lucruri, care începe în minte și continuă în partea sensibilă, ca atunci cand mintea conduce puterile inferioare. Și astfel singularele se unesc
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
toți aceia care sunt de un neam, de o națiune sau limbă. Simțul liberal-național dominează acum toate popoarele, le Încinge pe toate cu o legătură strânsă și le Însuflețește cu zel Înflăcărat. Dar simțul liberal și național numai ca obiect abstras rămâne cu totul fără preț și, dacă e ca să aducă foloasele ce se află dealtmintrelea În teoria lui, trebuie să fie bazat pe moralitate, căci numai dintr-aceasta se derivă cele mai frumoase virtuți sociale. De aceea, când simțul liberal-național
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
antrenează un grad înalt de integrare. Este ceea ce Giddens numește o elită stabilită. Când sistemul de recrutare este deschis, putem fi confruntați cu o elită puternic integrată - o elită solidară, potrivit lui Giddens - sau cu o elită slab integrată: o elită abstrasă, în termenii lui Giddens. Elita abstrasă corespunde imaginii pe care o prezintă teoreticienii pluralismului elitelor în legătură cu societățile occidentale. Elita solidară se întâlnește în țările guvernate după un model autoritar sau totalitar, în care partidul la putere asigură accesul la elită
[Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
Este ceea ce Giddens numește o elită stabilită. Când sistemul de recrutare este deschis, putem fi confruntați cu o elită puternic integrată - o elită solidară, potrivit lui Giddens - sau cu o elită slab integrată: o elită abstrasă, în termenii lui Giddens. Elita abstrasă corespunde imaginii pe care o prezintă teoreticienii pluralismului elitelor în legătură cu societățile occidentale. Elita solidară se întâlnește în țările guvernate după un model autoritar sau totalitar, în care partidul la putere asigură accesul la elită unor membri ai categoriilor sociale inferioare
[Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
margini groase și multe dioptrii, stătea două ore nemișcat în colțul său, cu brațele încrucișate pe pântece și cu buzele strânse. Îmi părea o zeitate indică încremenită în impenetrabile tăceri pe care, de altfel, nimeni nu i le tulbura. Martor abstras, s-ar fi zis, al agi tației din jur, se îmbogățea ideologicește practicând acest autism indislocabil. Întrebând, am aflat că omul grelelor tăceri era Ury Benador, romancierul care publicase înainte de război Ghetto veac XX, Subiect banal, Hilda și Final grotesc
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
un drum ferit, În așteptările deșarte Ale celor ce s-au iubit, Și-n colbul strâns ne vom așterne, Ca într-un peisaj lunar, La gura marilor caverne, Topiți în umbra lor de var. Poetul nu este însă un contemplator abstras al acestui sfârșit de lume, ci un martor implicat. Mai mult încă: un martor care își asumă vinovății, apăsat de o grea conștiință a trădării. El a plecat întorcându-și fața de la prăbușirea lumii țărănești. Ar vrea acum să-și
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
se situează portretul poetului însuși, conturat încă din copilărie și tinerețe ca un om al naturii, ca o ființă inocentă și sănătoasă. Poezia și concepțiile lui filosofice sunt puse în relație cu acest fond temperamental. Aplecarea timpurie spre meditație, firea abstrasă, incandescența gândirii, pesimismul fac din el un romantic și un erou damnat. Operă elaborată cu toate rigorile științei, dar dominată de o viziune romanescă asupra materiei, Viața lui Mihai Eminescu este străbătută de un elan liric vizibil mai cu seamă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286041_a_287370]
-
acompaniați de ei. Pe scurt, n-ar strica să redevenim muzicali. Să conlu crăm, să evacuăm din mișcarea noastră publică stridența posomorâtă, notele false, zgomotul barbar. Să nu ne bucurăm doar de sudalmă, atac și bășcălie. Știu: nu poți surâde abstras, când ai buzunarele goale (deși unii au darul de a face și asta). Dar poți, măcar din când în când, să faci celor din jur cadoul disponibilității tale, să cauți „orchestrația“, „locul comun“ salvator, etosul destinderii. Îmi place să citesc
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
să fenteze discret, s-o lase moale, să adulmece dejecția, o face surâ zând, cu conștiința împăcată: așa e jocul, așa i s-a spus. Nu poți anticipa reacțiile unui astfel de ins. Ba te privește complice, ba îți evită, abstras, căutătura. Uneori, din ce în ce mai rar, e vag stingherit de impura lui coreografie. Dar se consolează repede. Tu ieși, imatur, la bătaie cu criterii private, cu convingeri individuale, cu judecăți „subiective“. El însă e exponentul unui „sistem“, e „om de echipă“, se
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
care afirmă că „Hagi funcționează pe teren doar 10-15 minute, în rest, devine o povară pentru coechipieri”. Și Bogdan Stelea a avut o prestație destul de slabă - nu a „salvat” nimic. Mai ales m-a enervat figura sa impenetrabilă, de dement abstras, care mesteca neîntrerupt gumă. Și, ca să revin la Hagi, cred că și-a încheiat cariera de fotbalist. Păcat că nu a știut, nu a putut să se retragă la timp. VITALIE CIOBANU: Urmăresc la un post local o emisiune la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Vestul Rusiei”), are un aspect mai profesionist, seamănă cu Novîi Mir, bine-cunoscuta revistă moscovită. Găsesc aici texte ale colegilor noștri de tren din Rusia. Alexei Varlamov („Ivan Susanin”, cum l-am poreclit noi, românii, pentru barba de mojic și privirea abstrasă) e prezent cu o proză și cu un interviu, acesta din urmă intitulat elegant-semnificativ, „Dacă postmodernismul rus înseamnă Viktor Erofeev și Vladimir Sorokin, atunci ne aflăm nu doar pe un drum înfundat, ci într-o groapă puturoasă”. Asemănarea cu invectivele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
după fazele acelea surde de mahmureală matinală, în care îi surprinsesem de mai multe ori. Există, cu siguranță, un „spirit păgân” al acestor locuri, care contaminează felul de a fi al estonienilor, dându-le un aer ca de pe altă lume, abstras, senin-detașat sau absent-mohorât, după caz. Poetul Sauter - elementul cel mai anarhic și mai nonconformist din grupul lor - a renunțat la nelipsiții săi pantaloni scurți, pe care nu i-a mai schimbat de la Lisabona, și și-a pus costum nou și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
un exemplu, ilustrativ pentru complexitatea construcției textuale, într-un poem care, receptat la suprafață, pare a fi rodul unui pur „impresionism” și, pe deasupra, arbitrar și cvasi-absurd în modul de prezentare. De fapt, poetul realizează tocmai acea imagine-„construcție abstractă” (adică abstrasă, scoasă din ordinea constituită a realului), „cu raporturi de linie și culoare echilibrate”, care, transpuse în planul cuvântului înseamnă - la nivel reprezentativ-plastic - concentrare a „reportajului”, sinteză a „notației” în imagini dens materiale, „cristalizate” în linii ferme, - reducție la limită a
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
parcursă cu ardoare, factori care să-l fi insuflat și pe Cioran în "convertirea" sa temporară. Nu cumva toate radicalismele posedă acest numitor comun? Ne amintim și de alte personalități notorii, oprimate de-o similară năzuință de-a părăsi spațiul abstras al scrisului și meditației, de-a evada în cel tumultuos, înșelător adesea, al istoriei. Simptomatic, revoluțiile, mișcările naționale și-au aflat relevante puncte de sprijin în scriitorii și cărturarii timpului. Spre a da un singur exemplu, n-a suferit oare
Noica între extreme (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8513_a_9838]
-
unui "intelighent" reprezentativ, "călare pe două epoci", cea dinainte și cea după '89, ambele tarate de imperfecțiuni, ultima poate mai întristătoare întrucît a "consumat" rezervele de speranțe pe care le poseda prima. Nu avem a face decît rareori cu propoziții abstrase, dozate acestea, cînd se ivesc, cu grija cu care un prozator se ferește de speculația nudă ca de-o improprietate. De regulă conturul unor situații cunoscute e umplut de culoarea datelor concretului, grăitoare precum un alibi al constatărilor de ansamblu
Jurnalul unui incompatibil by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10557_a_11882]