15 matches
-
gând cu mult mai mare. // Dar îngerul tăcea, trecea / pe-un scaun negru stând, citind / o carte veche strălucind / în legătura-i de argint, și grea. Trecu prin blocul nou din piață. Trecu prin chioșcul alămiu / al stațiunii de benzină, / abstras, divin. // Primește-mi, îngere, strigai, / paharul care-l beau, cu vin. Pâinea primește-mi-o și sarea... / Mi-apasă-n coastă, înserarea. // Dar îngerul tăcea, trecea / prin soba din odaia mea. / Pe un scaun negru sta, citind / o carte grea cu solzi
A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (2) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Ion_pachia_tatomirescu_nichi_ion_pachia_tatomirescu_1387711268.html [Corola-blog/BlogPost/363613_a_364942]
-
profesor Schifirneț, de pildă, chiar pe blogul Adevărului) par să nu aibă nimic de a face cu această infamantă categorie umană, căci o judecă cumva din afară, de la o competentă și igienică distanță. Domnul profesor Schifirneț are voie să stea abstras, la catedră, și să-i certe pe intelectuali. Domnia Sa nu trebuie ”să se implice”. Implicarea e treaba ”intelectualilor”. Domenii de studiu științific: modernitate, sociologia comunicării, sociologia și antropologia culturii, sociologia vârstelor și generațiilor, tradiție, gândirea filosofică și sociologică românească, europenizare
Constantin Schifirneț () [Corola-website/Science/311007_a_312336]
-
prozaismului realității în sensul aspirațiilor romantice, în pagină sunt aduse abisul sufletesc, descurajarea în fața lipsei de țel spiritual, golirea de sensuri înalte a dragostei, creației, chiar a existenței. Versurile, senine altădată, devin „supărate rău”, iar poetul se preschimbă dintr-un abstras trăind în turnul de fildeș într-un revoltat de stirpe romantică, ce nu mai crede în ieșirea din zodia răului. Nu e de mirare că Ț. cultivă acum, cu oarecare insistență, poezia religioasă, publicând un volum de „rugăciuni și viziuni
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290090_a_291419]
-
și panegiricul Bursucului, începe să recite: La ușa sfântului lăcaș, Stă Belphegor, Sephirahul Tentației, Prințul Iluziei, Înșelătorul! Ispitele-i de-i biruiești, Smerește-te. Amară e victoria, prietene Și are preț: Chiar viața ta! " ASMODEUS I Călcau din nou, împreună, abstrași, pe sub razele nude ale lămpilor halogene, pe drumul ce revenea sinuos, dinspre bisericuță, către stadion. Ridicâdu-și deodată ochii, Poetul și cu Fratele oftează laolaltă adânc, prea uluiți ca să se bucure: Big Sile, mergea iarăși, umăr la umăr, în același ritm
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
mai fi la fel. Ceremonialul bizantin anulează și relevanța civică a activității împăratului, și valoarea lui socială; de fapt, îi anulează orice valoare, în afara celei de creștin fidel. Uitarea Romei are și acest preț. "Chipul" strămoșului (re)devine aici imaginar; abstras din concret, dematerializat, el privește totuși în continuare către prezent. Funus imaginarium, nu doar ca mărturie antropologică, ci și ca expresie lingvistică, este pragul de pe care se ridică o nouă formă de memorare colectivă: imaginarul puterii. Deși el crește în jurul
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
narcotic" este, fără doar și poate lectura. După amiaza anostă pentru toți ceilalți clienți ai unei cîrciumi din Praga, este cît se poate de interesantă pentru tînărul cititor absorbit, într-o asemenea măsură de pagina scrisă, încît pare cu totul abstras realității curente, meschină și trivială (O după amiază anostă). De asemenea, un alt personaj din Cursul seral de astă dată, mărturisește că, îndată ce ajunge acasă se dedică lecturii ("Citesc... am o carte faină. Îi zice Bestialul doctor Quartz și frumoasa
Hrabal, Baltisberger, bestialul doctor Quartz și a treia Europă by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16350_a_17675]
-
fel de magaziner sau recepționer de hotel". În legătură cu Macedonski, poetul „a început să-și bată joc de «eroul» meu" și să debiteze „fleacuri" (în opoziție se vede cu Marino!). Care ar fi, iarăși, veritabila identitate a acestuia? Cea de „singuratic" abstras din „vulgaritățile lumii românești" sau de ins iubitor pînă peste poate de comerajul gros, ilustrînd tocmai o asemenea „vulgaritate"? Autorul Dicționarului de idei literare își îngăduie a declara sfidător: „Știam bine, chiar foarte bine, că inamicul public numărul unu nu
Drama identității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6150_a_7475]
-
-și suprima legătura cu pămîntul, aspirînd a pluti de-a pururi într-un cer abstract. Lucian Raicu e unul din cei ce readuce balonul pe solul - cu semnificație anteică - al creației, care, la urma urmei, justifică orice comentariu, oricît de abstras, consacrat literaturii, legitimîndu-l prin energia sa practic inepuizabilă ori delegitimîndu-l prin retragerea acesteia. Conform d-sale, orice critică autentică e una de "identificare": "Orice critică este și una de identificare, altfel nu e sau e - vorba lui Gogol - dracu știe
Interogații critice by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10535_a_11860]
-
și) un jurnal propriu. O carte a curajului de a fi, de a rămâne în literatură. Capitolul introductiv se numește Celălalt și evocă îndoielile celui care scrie. Momentele de cumpănă: „Doamne, dacă aș putea scrie și citi așa, ca acum abstras, fără să văd, fără să aud, doar cu privirile pe claviatură să nu greșesc literele, a-ul și b-ul, să nu greșesc direcția și sensul bun al cuvintelor, să nu sar din mediocritate în mai mult ca mediocritate și
Mircea Mihăieș și devenirea optzecistă by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/2903_a_4228]
-
implicînd o colaborare în substanță creatoare cu Celălalt. O mențiune specială merită, ca să ne exprimăm așa, racordul la prezent, al temei în chestiune, pe care-l stabilește... cu sau fără intenție, Lucian Raicu. Are încă circulație figura unui E. Lovinescu abstras, confiscat de "esteticul pur", făcînd tabula rasa din circumstanțele istorice, concrete ale mediului în care și-a desfășurat activitatea, un soi de icoană a dezangajării, bună de scos la ceremonii mai mult ori mai puțin oficiale, la care să se
E. Lovinescu: cealaltă față a lunii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12107_a_13432]
-
Mircea Mihăieș, Masca de fiere, cuprinde texte publicate între 1996-2000, săptămânal, în cadrul rubricii Contrafort din România literară. Subtitlul cărții, Pamflete, asociat cu terifiantul joc de cuvinte din titlu, îl avertizează pe cititor că nu este vorba de inofensive fantezii satirice. Abstrasul critic literar timișorean, doctor în litere al Universității din București, devine în publicistica politică, în mod surprinzător, un justițiar vehement. Dorința sa de a-i pedepsi - lingvistic - pe toți cei vinovați de situația dezastruoasă în care se află România se
PUBLICISTICĂ DE CINCI STELE by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16171_a_17496]
-
biciuind luciul fără sforțare ivit? În muzeul magic, călăuză ne este domnul Remus, genius loci, deși nu-i de pe-aici. Traian Ștef și Ioan Moldo privesc adânc într-un scoc, domnul Grigurcu (un chip copilăros, senin) pare cu totul abstras în peisaj. Mergem spre pălincie și-n drum spre ea oprim la o masă lungă cu multe bănci, unde adăstăm, dăruiți cu feluri de pălincă gingașă-n arome - de caise, de mere, de pere, sub plopi de-o parte și
Cățelușa din moara de apă by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Imaginative/5061_a_6386]
-
a lingușit pe Rege discret, cu eleganță, însă constant și mai ales eficient. în disputa literară și ideologică a vremii, a menținut ferm echidistanța între bucureștenii din jurul Revistei contemporane și Junimea (în Pseudokynegetikos VI, el teoretizează această poziție de etern abstras de la luptele literare ("Sunt în țară la noi două foi literare care și-au jurat neîmpăcată ură și mînie; Convorbirile literare de la Iași mușcă carne vie, cînd găsesc, în Revista contemporană din București, iar aceasta împinge urgia pînă-ntr-atîta, încît, spre
Estet până la capăt by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7434_a_8759]
-
pentru temperamentul lui plin de decor. El nu văzu aci dezerțiunea Ioanei, ci o jignire personală, o insultă premeditată din partea lui Ioanide, lucru ce ar fi putut într-adevăr să fie interpretat astfel, pe bună dreptate, dacă arhitectul, cu totul abstras, s-ar fi gândit o clipă la așa ceva. De fapt, pentru preocupatul Ioanide, Pomponescu era inexistent, gândul mergea la el mai puțin decât la oricare altul. Situația politică a lui Pomponescu era din cele mai oscilante. Se dădea ca sigură
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
o mulțime neverosimilă de țărănci pietroase, tinere. Mersul după apă la izvor era un veritabil chin. Nu-ș cum se făcea, că totdeauna la izvorul unde trăgeam eu, se nimereau vreo trei-patru Giacomette de-alea care, probabil văzându-mă atât de abstras, de pur, mă țineau cât timp mi se umplea ulciorul tot în măscări, de nu mai știam pe unde s-o apuc. „Iartă-le, Doamne, că nu știu ce fac”, îmi ziceam în gând bâjbâind după cărare. — Erați mândria noastră, a tuturor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]