50 matches
-
în amintirile d-lui George este felul în care două imagini opuse ale lui Streinu se contrazic și se completează. Era, în anii '40, scrie dl George, "un personaj al culturii și artei, nu al bătăliilor și închisorilor". Elegant, manierat, abstrus (cu o vorbă a lui Călinescu) aparent din cele politice, fără vocație socială, Streinu a fost împins de împrejurări să fie "bătăios" și militant. N-avea vîrsta încorporării, cînd a vrut să se ducă voluntar pe front în vara bătăliei
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15058_a_16383]
-
Nicolae Manolescu Într-un articol recent din Luceafărul, pe care Cronicarul revistei noastre îl comentează în numărul viitor, dl Alexandru George îl evocă pe Vladimir Streinu dintr-un unghi oarecum neașteptat și anume acela al incompatibilității aparente dintre estetul abstrus, cu o vorbă a lui Călinescu, și militantul politic. E o problemă de interes ceva mai larg și care s-a pus la noi, cu multă acuitate, imediat după 1989, cînd unii intelectuali umaniști au intrat în politică. De la o
Esteți și militanți by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15059_a_16384]
-
AER la secțiunea de eseu la tîrgul de carte de anul acesta. „Năzuința mea - spune Marcel Tolcea - este de a demonstra că există un Eliade bifrons: unul ce se exprimă cu uneltele științei religiilor și un altul, hombre segreto, ezoteric, abstrus, cochetînd cu tradiționalismul, în orice caz mai apropiat de o paradigmă antimodernă, suprarațională, cu un abia reprimat caracter soteriologic.“ Așadar un Eliade ascuns și un text cu măști, ezitînd între două paradigme opuse. Argumentele lui Marcel Tolcea sînt culese din
Cartea-obiect by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13504_a_14829]
-
e o dovadă că poetul ardelean nu era tocmai neinstruit în domeniu. Ar fi deci probabil să fi avut cunoștință de "monștri geometrici" în vogă. Nu vreau, în nici un chip, să afirm că autorul }iganiadei s-ar fi folosit de abstruse eșafodaje matematice. Exclus. Dar posibilitatea ca, în modul de a concepe un univers artificial și ludic, să se fi intersectat (poate întâmplător) cu asemenea imagini stranii, există. Și trebuie privită cu încredere. Câteva argumente suplimentare provin din numeroasele ocoliri ale
Patimile cititorului-model - note despre topografia Țiganiadei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/11791_a_13116]
-
cel mai puternic în sprijinul procedeului invocat de Petru Creția îl formulează, postmodern, în prefața volumului de acum, Mircea Cărtărescu, atunci cînd compune imaginea unui Eminescu în mod esențial fragmentar în creație „[...] modernitatea lui Eminescu constă tocmai în iregularul, fragmentarul, abstrusul, haoticul actului creator, acel «neptunic» al postumelor despre care vorbea Ion Negoițescu în (falsă) opoziție cu «uranicul» ediției Maiorescu.“ A reprezenta construcția sau a construi reprezentarea unui text rămas în stadiul de potențialitate? Ar trebui, cred, remarcată în primul rînd
Surpriza necunoscutului by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13035_a_14360]
-
cooperează cu voioșie în sfera acelorași comportamente ilogice, în aerul aceleiași năucitoare babilonii, de succesive miraje minore ce uzurpă pretențiile construcției unitare. Asocierile fortuite pornesc de la un pretext oarecare, aglomerîndu-se pe firul unei amplificări fără oprire, articulate în nenumărate construcții abstruse: "Cleo, prin nu știu ce asociere, îmi transmite un nume, Makarenko. Tot legat de acest nume, vrea să declare o grevă a foamei ce, adaptată mediului său, ar echivala cu o grevă a aerului. Nu una de tip japonez, mult prea elegantă
Cochetăria cu absurdul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8263_a_9588]
-
sînt tot cu Bacovia și cu Blaga. Și cu Rilke, bineînțeles, pe care amicii mei nu-l cunosc, pentru că nu știu germana. Nu știe nimeni nici în lume cine-i Rilke, pentru că sau este prost tradus, sau e atît de abstrus, atît de complicat, în Elegiile duineze, încît nu le înțelege absolut nimeni. Lumea are nevoie de poezii simple. Ei, apropo de daltă, apropo de "disprețul" meu față de limbă, după ce-i șocam, le dădeam acest model, spuneam așa: eu sînt un
Nicolae Breban - Iubirea este o formă a limitării by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9969_a_11294]
-
fost preluat de Vilner, care l-a dus la bun sfârșit. Filmul este realizat după o nuvelă a lui Isaac Babel, scriitorul publicându-și volumul, Povestiri din Odesa, abia în 1931. Asemeni lui Gustav Meyrink, autorul minunatului roman Golem, arhitectură abstrusă a ghetoului praghez, Babel descoperea în ghetoul evreiesc din Odesa, ghetou numit Moldovanka, o lume pestriță, amestec de negustori mărunți, escroci, curve, gangsteri, rabini, patroni de saloane, o lume crepusculară al cărei sfârșit îl anunțau primele gonguri ale revoluției. Isaac
Benya Krik între revoluție și reacțiune by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5246_a_6571]
-
explozii solare se desfac asemeni unor eflorescențe fascinante, în care melancolice crepuscularități lunare desfășoară formele fantastice ale unui teritoriu pustiu, de o ariditate glasată, unde nuclee pulsatile înoată vibratil în citoplasmele lumii moleculare, unde atingeri diafane conduc la exploziile arhitecturilor abstruse ale unui Gaudi specializat în design celular, unde apele oceanului respiră în ritmul marilor mamifere marine, unde dinozaurii oferă o lecție de compasiune a cărei vechime are sute de milioane de ani. În acest cosmos, omul ocupă un spațiu interstițial
Noduri și semne by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5171_a_6496]
-
în care poezia se subsumează - repet - rugăciunii, dînd seama de cele esențiale. Căci, dacă nu poate servi drept ars moriendi, ea caută măcar să recupereze efemeritatea vieții în relație cu alteritatea supremă. Rezultatul, neobișnuit, poate lăsa senzația de prea mult, prea abstrus, prea alambicat. Să nu ne lăsăm însă înșelați. Partea din toate... este o apariție editorială de substanță, una dintre acele cărți ce sfidează, cu grație meditativă, timpurile.
Poezia ca bio-Biblio-grafie by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3508_a_4833]
-
-l cerceta din unghiuri diferite, autoarea purcede la o extrem de originală și extrem de aprofundată analiză în domeniul, în știința tipologiei romanului; și o face, de data aceasta, în capitolele doi și trei, încercând să elucideze etiologia, cauzele și modalitățile, uneori abstruse, de o rară și infinită complexitate, prin care se forjează și se instalează în textura epică unii eroi, veșnic disputați, analizați, ai unui Dostoievski sau Marcel Proust, de exemplu. Prin aceasta, Aura Christi se apropie, în ultimii ani, de unii
Atracția adâncurilor by Nicolae Breban () [Corola-journal/Journalistic/4166_a_5491]
-
Nicolae Breban Vrând să fac un dar poeților români - de la care în tinerețe am primit inestimabile daruri, Nichita, Cezar, Grigore -, am îndrăznit o versiune românească a intraductibilelor și abstruselor poeme rilkeene. Mostre supreme ale unui discurs poetic somnambulic, desfidând nu numai logica și sintaxa curentă dar și cea poetică, aceste Elegii? sunt, cred eu, un vârf dacă nu un monument al spiritualității moderne europene. Sunt fericit că limba română
Elegii Duineze by Nicolae Breban () [Corola-journal/Imaginative/10648_a_11973]
-
ce înseamna Eu: ce poate să însemne? Deconstrucția alterității? (Dacă tot mi-a zis omu’ că vorbesc posh... Asta era o glumită când eram studentă în țară, la filosofie; când dădeam peste un text scris într-un stil foarte întortocheat/abstrus -cine a făcut vreodată un curs cu domnul profesor Grama știe!- sau peste o chestie vag artistică și foarte abstractă -gen instalații dadaiste- ziceam și noi la mișto: ‘Băi, ce reprezintă asta/ce-a vrut să spună autorul?’ ‘Nu știu
“Bani nu aduce fericirea” by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18899_a_20224]
-
capital expresiv ridicat vine să așeze numele Taniei în cadrul lirismului postmodern de bună calitate. Sună curgător și dinamic un gen de autobiografism, un aer pronunțat de notă cît mai exactă a trăirilor intense. Carmen Tania Grigore creionează o frumusețe stranie abstrusă, cu irizări de descripție fantastă, dar și sugestie spiritualistă, versuri în spatele cărora veghează o notă rafinată despre raporturile sale cu existența și cu poezia. Structura sufletească, microcosmosul pe care îl clădește se revarsă cu sonoritățile ineluctabile, cu tot, în efluviile
CARMEN TANIA GRIGORE de MARIA DIANA POPESCU în ediţia nr. 95 din 05 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350619_a_351948]
-
universul în firidele cuvintelor și al vorbelor, personificându-le :” Arunc cuvântul/ între circumvoluțiunile presimțite/ ale hârtiei”(Încercare de poem) sau “Vorbe atârnate la uscat/ nespălate”(Vorbele, ca munții). Descoperim un bun simț al observației cotidiene, cu percepții plastice ale secvențelor abstruse, educat prin exercițiul îndelung al lucidității care plonjează în meandrele visului stârnit de un tablou:”Dar șarpele a răma în rai./ Și-a schimbat doar numele/ în Înțelepciune,/ aruncându-ne câte un solz/ imposibil de prins din zbor/ la vreme
ANDREI FISCHOF IZGONIREA DIN IAD de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 351 din 17 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351020_a_352349]
-
universul în firidele cuvintelor și al vorbelor, personificându-le :” Arunc cuvântul/ între circumvoluțiunile presimțite/ ale hârtiei”(Încercare de poem) sau “Vorbe atârnate la uscat/ nespălate”(Vorbele, ca munții). Descoperim un bun simț al observației cotidiene, cu percepții plastice ale secvențelor abstruse, educat prin exercițiul îndelung al lucidității care plonjează în meandrele visului stârnit de un tablou:”Dar șarpele a răma în rai./ Și-a schimbat doar numele/ în Înțelepciune,/ aruncându-ne câte un solz/ imposibil de prins din zbor/ la vreme
IZGONIREA DIN IAD de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 282 din 09 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356957_a_358286]
-
se abstractizează mult și se eliberează de obsesiile materialității tulburi atunci când : “O lună rece printre crengi/ Privește uneori pe geam,/ Când nopțile-s atâta se lungi/ Și fulgii se aștern noian “.(Poem final ). Cartea închipuie o primăvară târzie fantezistă, uneori abstrusă, care e o formă eufemistică a crizei vârstei, cu viziuni nostalgice despre bucurii și amintiri plăcute, metafizice, cu proiecții ample în care spiritual și material sunt reînviate: “Norii fug, când împreună/ Calea străbatem în doi,/ De te-ai rătăci ... aiurea
MAGDA SIMIONESCU- TOAMNA IUBIRILOR...ÎN MAI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 660 din 21 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359855_a_361184]
-
în grabă și vreau să mi s-asculte!/Îți cer mereu, într-una, să faci Tu, voia mea,/ În loc să vreau eu, Doamne, să fie voia Ta! “ În poeziile sale Ovidiu Jucan proiectează o metamorfoză magică a lumii, imaginând o fizionomie abstrusă, confuz, spiritualizată, de extracție realist-romantic, punând gândirea în mijlocul cercului tuturor evenimentelor sociale: “ Fii stăpânul gândurilor tale/ Și nu rob și sclav pe cale!/ Noi suntem așa cum mai gândim/ Și nu putem altfel să fim! “( Gândirea). Unele poezii sunt dedicate personalităților din
OVIDIU JUCAN-PE DRUMUL VIEŢII de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 654 din 15 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346417_a_347746]
-
nu agreează nici stilul aluziv, esopic, pe linie politică. Se refugiază într-un spațiu utopic, în lumea paralelă a creației, în speranța accederii la esențe. Probabil că Noaptea romană (1997) marchează explicit această detașare. Autoarea inventează un loc poetic, fiindcă Abstrus și Noremaion (ca „ținut imponderabil”) sunt termeni toponimici dar, mai important, sunt două tărâmuri inevitabil complementare. Poeta reușește să privească „prin inima copilăriei” (norii sunt chiar „ochi ai bucuriei”) și, în același timp, să convoace „părinți sfătoși”, învăluind himericu-i ținut
DIMA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286763_a_288092]
-
excelent observator al vizibilului, adevărat maestru al descripției sugestive și simpatetice, subtil iscoditor al percepțiilor și senzațiilor - îmbogățite prin revelarea haloului lor de conotații subiective, asociativ-biografice ori culturale -, M. vădește în primele cărți înclinația către construcții rafinate, uneori aparent inutil abstruse, aproape enigmatice, cu deficit de epică și aventură. Există aici multă observație, descripție minuțioasă, vizualitate pe îndelete cercetată, cât și consemnări pregnant-sugestive ale altor percepții privind mirosuri, mișcări de aer, schimbări de temperatură, atmosferă, freamăt, sunete ori impresii misterios semantizate
MARES-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288011_a_289340]
-
Piru și Mihai Ungheanu îl definesc ca barochist/manierist (în sensul lui G.-R. Hocke), afiliere contestată de Eugen Simion, care-l consideră un „poet de atelier”. Oricum ar fi, fapt este că el glorifică arta barocă (de exemplu catedrala abstrusă a lui Gaudí, La Sagrada Familia) și-i exaltă viziunea și tehnica. Maestru al sonetului, el propune „sonetul magistral”, a cărui „coroană” o ilustrează printr-un ciclu de șaisprezece piese ce pornesc (și se întorc) de la un „sonet-glosă”. Barochist ori
GEORGE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287216_a_288545]
-
ce-s pentru rugi păstrate” - inima, locul transmutației umanului în divin), efortul conjugat al întregii umanități, reprezentată, alegoric, de Globu, poate alunga obsesia neantului și înfrânge blestemul pierderii de sine, consecință a îndepărtării omului de realul sacru. Dincolo de enunțul, deseori abstrus (el a dus la situarea lui S., în Istoria literaturii române de la origini până în prezent a lui G. Călinescu, în capitolul rezervat dadaiștilor, suprarealiștilor și hermeticilor), poetul este, în esență, un romantic. Definitorie, la el, este înfruntarea contradicțiilor proprii naturii
STANESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289877_a_291206]
-
datele primordiale ale existenței umane („În suflet claun prefăcut/ ia morțile de la-nceput./ De câte ori am râs și-am plâns/ un lanț s-a rupt, un lanț s-a strâns”). Muzicalitatea versificației, dar mai ales șlefuirea limbajului imagistic în metafore uneori abstruse, cultivarea sinesteziei combinatorii („Un fir de plumb îngheață/ azurul din vocale;/ miroase a pădure de pini/ cu foșnet frig.../ Cântă păuni în lună/ pe marginea sticloasă/ a celui mai albastru/ și cast concert de Grieg”) înclină uneori spre o modalitate
STOICESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289955_a_291284]
-
suprarealismului românesc ilustrat de Virgil Teodorescu, Gellu Naum ș.a., ralierea la acest patrimoniu fiind însă amendată de opțiunea pentru postura etică și recursul la imprecație; alteori de factură onirică, având puternice inflexiuni expresioniste, articulată într-o savant orchestrată construcție parabolică abstrusă. Poezia lui S., cu o componentă aforistică și oraculară definitorie, e aparținătoare neomodernismului contemporan, „înaltului” modernism sau extrem-modernismului. Nu este lipsit de tâlc faptul că, de pildă, termenul de referință pentru Ținutul bufonilor (2001) poate fi găsit în poemul The
SIMIONESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289685_a_291014]
-
viață”, cam ternă, cu citate și referințe livrești, presărate, de altfel, pe întregul cuprins al cărții. Scrierii, saturată de notații realiste ascuțite, unele semnalând prezența în banal a insolitului, a senzaționalului și absurdului, îi lipsește un cheag, iar titlul rămâne abstrus. Minuția descripției de mediu, ambianță, climat familial, în conjuncție cu înregistrarea meticuloasă de mișcări psihice elementare, de simțăminte embrionare, determină și caracterul romanului Cumpărătorii (1985), al cărui titlu, iarăși, nu îi acoperă conținutul și nu îi rezumă sensul. Mai adecvat
SERBANESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289637_a_290966]