52 matches
-
în grabă și vreau să mi s-asculte!/Îți cer mereu, într-una, să faci Tu, voia mea,/ În loc să vreau eu, Doamne, să fie voia Ta! “ În poeziile sale Ovidiu Jucan proiectează o metamorfoză magică a lumii, imaginând o fizionomie abstrusă, confuz, spiritualizată, de extracție realist-romantic, punând gândirea în mijlocul cercului tuturor evenimentelor sociale: “ Fii stăpânul gândurilor tale/ Și nu rob și sclav pe cale!/ Noi suntem așa cum mai gândim/ Și nu putem altfel să fim! “( Gândirea). Unele poezii sunt dedicate personalităților din
OVIDIU JUCAN-PE DRUMUL VIEŢII de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 654 din 15 octombrie 2012 by http://confluente.ro/Ovidiu_jucan_pe_drumul_vietii_al_florin_tene_1350365976.html [Corola-blog/BlogPost/346417_a_347746]
-
se abstractizează mult și se eliberează de obsesiile materialității tulburi atunci când : “O lună rece printre crengi/ Privește uneori pe geam,/ Când nopțile-s atâta se lungi/ Și fulgii se aștern noian “.(Poem final ). Cartea închipuie o primăvară târzie fantezistă, uneori abstrusă, care e o formă eufemistică a crizei vârstei, cu viziuni nostalgice despre bucurii și amintiri plăcute, metafizice, cu proiecții ample în care spiritual și material sunt reînviate: “Norii fug, când împreună/ Calea străbatem în doi,/ De te-ai rătăci ... aiurea
MAGDA SIMIONESCU- TOAMNA IUBIRILOR...ÎN MAI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 660 din 21 octombrie 2012 by http://confluente.ro/Magda_simionescu_toamna_iubirilorin_al_florin_tene_1350883212.html [Corola-blog/BlogPost/359855_a_361184]
-
universul în firidele cuvintelor și al vorbelor, personificându-le :” Arunc cuvântul/ între circumvoluțiunile presimțite/ ale hârtiei”(Încercare de poem) sau “Vorbe atârnate la uscat/ nespălate”(Vorbele, ca munții). Descoperim un bun simț al observației cotidiene, cu percepții plastice ale secvențelor abstruse, educat prin exercițiul îndelung al lucidității care plonjează în meandrele visului stârnit de un tablou:”Dar șarpele a răma în rai./ Și-a schimbat doar numele/ în Înțelepciune,/ aruncându-ne câte un solz/ imposibil de prins din zbor/ la vreme
IZGONIREA DIN IAD de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 282 din 09 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Izgonirea_din_iad.html [Corola-blog/BlogPost/356957_a_358286]
-
capital expresiv ridicat vine să așeze numele Taniei în cadrul lirismului postmodern de bună calitate. Sună curgător și dinamic un gen de autobiografism, un aer pronunțat de notă cît mai exactă a trăirilor intense. Carmen Tania Grigore creionează o frumusețe stranie abstrusă, cu irizări de descripție fantastă, dar și sugestie spiritualistă, versuri în spatele cărora veghează o notă rafinată despre raporturile sale cu existența și cu poezia. Structura sufletească, microcosmosul pe care îl clădește se revarsă cu sonoritățile ineluctabile, cu tot, în efluviile
CARMEN TANIA GRIGORE de MARIA DIANA POPESCU în ediţia nr. 95 din 05 aprilie 2011 by http://confluente.ro/Carmen_tania_grigore.html [Corola-blog/BlogPost/350619_a_351948]
-
universul în firidele cuvintelor și al vorbelor, personificându-le :” Arunc cuvântul/ între circumvoluțiunile presimțite/ ale hârtiei”(Încercare de poem) sau “Vorbe atârnate la uscat/ nespălate”(Vorbele, ca munții). Descoperim un bun simț al observației cotidiene, cu percepții plastice ale secvențelor abstruse, educat prin exercițiul îndelung al lucidității care plonjează în meandrele visului stârnit de un tablou:”Dar șarpele a răma în rai./ Și-a schimbat doar numele/ în Înțelepciune,/ aruncându-ne câte un solz/ imposibil de prins din zbor/ la vreme
ANDREI FISCHOF IZGONIREA DIN IAD de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 351 din 17 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Andrei_fischof_izgonirea_din_iad_.html [Corola-blog/BlogPost/351020_a_352349]
-
ce înseamna Eu: ce poate să însemne? Deconstrucția alterității? (Dacă tot mi-a zis omu’ că vorbesc posh... Asta era o glumită când eram studentă în țară, la filosofie; când dădeam peste un text scris într-un stil foarte întortocheat/abstrus -cine a făcut vreodată un curs cu domnul profesor Grama știe!- sau peste o chestie vag artistică și foarte abstractă -gen instalații dadaiste- ziceam și noi la mișto: ‘Băi, ce reprezintă asta/ce-a vrut să spună autorul?’ ‘Nu știu
“Bani nu aduce fericirea” by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18899_a_20224]
-
de bogat al umanității în care marile spirite nu doar că se întâlnesc, cum spune adagiul, dar mai și consuna la mii de kilometri și secole distanță. Ca si cum realitățile laboratoarelor de azi, preocupate de particule subatomice, vibrații, ADN și forme abstruse de energie, n-ar fi decât traducerea în idiom contemporan a unor tăblițe de lut și suluri de papirus... La ultima pagina a acestei cărți fabuloase, aproape la fel de misterioasă că și prima, mi-a venit în minte o scenă trăită
Lansări de carte by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105936_a_107228]
-
în amintirile d-lui George este felul în care două imagini opuse ale lui Streinu se contrazic și se completează. Era, în anii '40, scrie dl George, "un personaj al culturii și artei, nu al bătăliilor și închisorilor". Elegant, manierat, abstrus (cu o vorbă a lui Călinescu) aparent din cele politice, fără vocație socială, Streinu a fost împins de împrejurări să fie "bătăios" și militant. N-avea vîrsta încorporării, cînd a vrut să se ducă voluntar pe front în vara bătăliei
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15058_a_16383]
-
scriitor maturizat, mânuind cu precizie și suplețe tehnici ale prozei scurte. Punctul lor de plecare este faptul cotidian, adesea anodin. Persistența obiectivului prin care acesta e privit deplasează de la un moment înainte logica realului, împingând percepția în fantastic, bizar și abstrus. Remarca lui Nicolae Manolescu - criticul care a revelat înzestrarea reală a prozatoarei -, făcută mai târziu, în legătură cu romanul Un bărbat în rândul lumii, este valabilă pentru întreaga operă a autoarei: „Totul este descris exact, fiecare amănunt, impresia de ansamblu este însă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288589_a_289918]
-
cărțile vechi, pe cari oamenii nu le scriau numai iac-așa numai ca să le scrie, ci pentru că gândise ceva, ce le apăsa inima, și voiau s-o spuie și altora, cărțile vechi eu unul le citesc și găsesc între lucruri abstruse unele semințe de lumină (s.n.), pe cari apoi le țin minte". (Archaeus). Semințele de lumină" sunt cele roditoare. Eminescu interpretează pentru prima oară, cred, în cultura europeană textul literar sub semnul arheului, al informației genetice. Nu întâmplător Mihai Drăgănescu descoperea
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
pofte nesăbuite de mărire; și o altă lume, cu alt cifru, cu alte feluri de ființe, cu alte timpuri și cu alte legi. Iar între aceste două lumi se află Prospero, Prospero ducele de Milan și Prospero taumaturgul. Piedut în abstruse speculații, în lecturi oculte și în reverii, absent de la determinările realității și de la primejdiile ei, el își pierde domnia și e lăsat, fără nădejde, pradă mării. Iar apoi își recâștigă Milanul, însă tocmai ca magician, folosindu-se de însăși competența
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
nu agreează nici stilul aluziv, esopic, pe linie politică. Se refugiază într-un spațiu utopic, în lumea paralelă a creației, în speranța accederii la esențe. Probabil că Noaptea romană (1997) marchează explicit această detașare. Autoarea inventează un loc poetic, fiindcă Abstrus și Noremaion (ca „ținut imponderabil”) sunt termeni toponimici dar, mai important, sunt două tărâmuri inevitabil complementare. Poeta reușește să privească „prin inima copilăriei” (norii sunt chiar „ochi ai bucuriei”) și, în același timp, să convoace „părinți sfătoși”, învăluind himericu-i ținut
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286763_a_288092]
-
Piru și Mihai Ungheanu îl definesc ca barochist/manierist (în sensul lui G.-R. Hocke), afiliere contestată de Eugen Simion, care-l consideră un „poet de atelier”. Oricum ar fi, fapt este că el glorifică arta barocă (de exemplu catedrala abstrusă a lui Gaudí, La Sagrada Familia) și-i exaltă viziunea și tehnica. Maestru al sonetului, el propune „sonetul magistral”, a cărui „coroană” o ilustrează printr-un ciclu de șaisprezece piese ce pornesc (și se întorc) de la un „sonet-glosă”. Barochist ori
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287216_a_288545]
-
pofte nesăbuite de mărire; și o altă lume, cu alt cifru, cu alte feluri de ființe, cu alte timpuri și cu alte legi. Iar între aceste două lumi se află Prospero, Prospero ducele de Milan și Prospero taumaturgul. Piedut în abstruse speculații, în lecturi oculte și în reverii, absent de la determinările realității și de la primejdiile ei, el își pierde domnia și e lăsat, fără nădejde, pradă mării. Iar apoi își recâștigă Milanul, însă tocmai ca magician, folosindu-se de însăși competența
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
totuși contestabilă, deoarece suprarealiste ar fi, la rigoare, doar elementele de stranietate și abaterile față de o logică expozitivă comună, curentă în poezia modernistă „cuminte”, poeta posedând de fapt ceea ce se poate numi o metodă: confesiunea necruțătoare filtrată printr-o retorică abstrusă. Îi sunt caracteristice cerebralismul, amestecul de livresc și de prozaism, introspecția necomplezentă, cu deschidere către ontologic. Un vizionarism discret, temperat de autoironie, un patos al litotei, construit la rece, îi caracterizează, de asemenea, lirica. Octavian Soviany semnala „viziunile «autoscopice», proiectând
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288735_a_290064]
-
Călinescu scria, referindu-se la Nabokov, despre acest tip de relizibilitate specific autorilor cu o conștiință literară hipersofisticată: "Teza mea este că acest tip de joc literar sofisticat - constând din presărarea în textul unei opere a unor indicii și aluzii abstruse (uneori subtil înșelătoare) la sursele textului, la paralele parodice și, mai inclusiv, la intertextele-cheie - urmărește să-l persuadeze pe cititor să recitească permanent și să reconsidere jucăuș textul dintr-o varietate de perspective noi, sugerate chiar de textul cu pricina
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
și dezorganizat al textului, repudierea elitismului și a seriozității convenționale, caracterul aparent fortuit și derizoriu al imageriei și al intrigii (conform unui model entropic), recurgerea la sarcasm, la grotesc și la bizarerie, la elemente tematice șocante și la procedee compoziționale abstruse, amestecul derutant între fabulos și realism, manipularea kitschului și conivența deliberată cu arsenalul de teme și procedee ale culturii „populare”, excelența și sofisticarea tehnicii (dublate însă de refuzul fetișizării performanței tehnice, de tip modernist, în detrimentul conținutului, și întoarcerea la conținuturi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288986_a_290315]
-
viață”, cam ternă, cu citate și referințe livrești, presărate, de altfel, pe întregul cuprins al cărții. Scrierii, saturată de notații realiste ascuțite, unele semnalând prezența în banal a insolitului, a senzaționalului și absurdului, îi lipsește un cheag, iar titlul rămâne abstrus. Minuția descripției de mediu, ambianță, climat familial, în conjuncție cu înregistrarea meticuloasă de mișcări psihice elementare, de simțăminte embrionare, determină și caracterul romanului Cumpărătorii (1985), al cărui titlu, iarăși, nu îi acoperă conținutul și nu îi rezumă sensul. Mai adecvat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289637_a_290966]
-
Societatea de mâine”, „Acțiunea” ș.a. Prima carte, O plimbare pe Olt, îi apare în 1930. Proza lui N. este proiecția unei naturi duale: naturală și artificială, elementară și rafinat erudită și livrescă, solemn lirică și ironico-sarcastică sau umoristică, „normală” și abstrusă. Romanul Lupii (1933) e o narație cu schelet memorialistico-cinegetic. Invitat în Maramureș la o partidă de vânătoare și pescuit, autorul-narator are parte de o primire grosier inospitalieră. Nervul ironic și satiric e astfel declanșat, revelând un pictor de tonuri groase
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288433_a_289762]
-
cărțile vechi, pe cari oamenii nu le scriau numai iac-așa, numai ca să le scrie, ci pentru că gândise ceva ce le apăsa inima și voiau s-o spuie și altora, cărțile vechi eu unul le citesc și găsesc între lucruri abstruse unele semințe de lumină pe cari apoi le țin minte ([Archaeus] Eminescu: 2011, II, 204). Este tocmai hipotextul originar, întâiul care nu a repetat cugetarea străină. Așa se explică predilecția pentru vechituri (cărți bizantine, basme). În paginile acestor cărți, Dan
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
imediat ce termin cu el, vin!” * Am asistat la comunicarea lui Mihai despre „Drama geniului”. L-am urmărit cu destulă dificultate. Am înțeles, între altele, că polemizează cu o afirmație a lui Călinescu, după care „Luceafărul e un tratat de metafizică abstrusă”. Mă îndoiesc că, de data asta, de vină a fost doar oboseala mea. Mihai a devenit pretențios și foarte didactic. Lucrul se observă începînd de la pronunția pedantă a unor cuvinte: de pildă, „filosofie”, accentuînd și lungind siflanta. Apoi, el, care
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
bun, dar cap prea puțin teoretic, intelectualicește simpluț). Ulterior, mai plauzibilă mi s-a părut ipoteza că odată ieșit din cotlonul lui de corector la tipografie, D.K. a vrut să epateze, „să rupă gura tîrgului”, recurgînd la un limbaj pretențios, abstrus. Iată o frază: „Sugestia (pe care i-o dă „tumulul” dintr-un anumit peisaj - n.m.) este de prezență a unui strat originar, arhetipal, ce guvernează hipnotic compozițiile prin emisii din adîncimi genezice, ce extrapolează și potențează comunicarea conferindu-i o
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
excelent observator al vizibilului, adevărat maestru al descripției sugestive și simpatetice, subtil iscoditor al percepțiilor și senzațiilor - îmbogățite prin revelarea haloului lor de conotații subiective, asociativ-biografice ori culturale -, M. vădește în primele cărți înclinația către construcții rafinate, uneori aparent inutil abstruse, aproape enigmatice, cu deficit de epică și aventură. Există aici multă observație, descripție minuțioasă, vizualitate pe îndelete cercetată, cât și consemnări pregnant-sugestive ale altor percepții privind mirosuri, mișcări de aer, schimbări de temperatură, atmosferă, freamăt, sunete ori impresii misterios semantizate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288011_a_289340]
-
suprarealismului românesc ilustrat de Virgil Teodorescu, Gellu Naum ș.a., ralierea la acest patrimoniu fiind însă amendată de opțiunea pentru postura etică și recursul la imprecație; alteori de factură onirică, având puternice inflexiuni expresioniste, articulată într-o savant orchestrată construcție parabolică abstrusă. Poezia lui S., cu o componentă aforistică și oraculară definitorie, e aparținătoare neomodernismului contemporan, „înaltului” modernism sau extrem-modernismului. Nu este lipsit de tâlc faptul că, de pildă, termenul de referință pentru Ținutul bufonilor (2001) poate fi găsit în poemul The
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289685_a_291014]
-
datele primordiale ale existenței umane („În suflet claun prefăcut/ ia morțile de la-nceput./ De câte ori am râs și-am plâns/ un lanț s-a rupt, un lanț s-a strâns”). Muzicalitatea versificației, dar mai ales șlefuirea limbajului imagistic în metafore uneori abstruse, cultivarea sinesteziei combinatorii („Un fir de plumb îngheață/ azurul din vocale;/ miroase a pădure de pini/ cu foșnet frig.../ Cântă păuni în lună/ pe marginea sticloasă/ a celui mai albastru/ și cast concert de Grieg”) înclină uneori spre o modalitate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289955_a_291284]