1,361 matches
-
germană, e relativ dificil să vorbești despre rectul unui cangur cu accent australian... Amuzant până aici, probabil, dar tot nu e clar de ce vorbesc despre o revoluție la nivelul serialului de comedie. Ei, bine, pentru că Monty Python a dat jos absurdul de pe scenă și l-a făcut parte integrantă a programului de televiziune cotidian. Ei au sfidat toate regulile serialului de comedie pe care le cunoaștem. Un episod din, să zicem Circul zburător, poate fi alcătuit din câteva scheciuri, legate prin
Mai comic decât Python nu se poate by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11261_a_12586]
-
prețul celor mai subțiri artificii. Plin de figuri, mofturi și fițe textuale răsuflate, romanul acesta cu titlul îndrăzneț este, din păcate, mai mult decît plictisitor, pe alocuri este de-a dreptul trist. Deși plusează pe oralitate, dialogurile redundante, repetitive vizînd absurdul, abundînd în truisme sau, dimpotrivă, în paradoxuri sînt tocmai părțile pe care te vezi nevoit să le sari. Dezinvoltura cu care este scris nu ține de o poetică dar de caracterul flegmatic al autorului care pare că-și ia în
Cronica cititorului nemulțumit by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11340_a_12665]
-
din zorii modernității, este aceea în care se imaginează o societate a binelui, dreptății, moralității și fericirii. În contrapondere, există utopii care ne demonstrează cât de urâtă poate fi lumea, dacă în organizarea și conducerea ei ajung să se afirme absurdul, ilogicul, disprețul față de om. Doar două exemple, pentru a ilustra distincția: Utopia a lui Thomas Morus și Fermă animalelor a lui George Orwell. Există și utopii de factură "raționalista", precum cele din falanga ideologică a lui Saint-Simon, pentru care era
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
Dragoș Bucurenci Via Orbitoru am dat peste trei scurt-metraje ale unui regizor moldovean, Igor Cobileanski. Without further ado, vă poftesc să vă bucurați și voi de dânsele: Un triptic definitoriu pentru veselia și absurdul unei țări în care nu oprește nici un tren. De remarcat umorul discret, “consistentă” dialogurilor (chestiuni profund existențiale...neveste & dolari) și cadrele splendide cu puștiul de dincolo de Prut Despre Cobileanski au mai scris Tiukul și Evenimentul Zilei; din câte știu are
Cobileanski rulez by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82921_a_84246]
-
Dragoș Bucurenci Am parafrazat știrea apărută pe Hotnews în legătură cu a doua arestare a lui unul dintre cei doi soliști ai trupei La Familia. M-am gandit ca, schimbând ce e de schimbat, va deveni mai clar absurdul tragic al soluției E la fel de absurd ca si cum am încerca să tratăm persoanele cu deficiențe locomotorii trimitandu-le după gratii. De altfel, n-au trecut decât 17 ani de când în România funcționau azile-puscarii pentru „handicapați”, iar cele pentru persoanele cu deficiențe
Puscarie pentru poezie by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82962_a_84287]
-
trebuie să se vadă cu șefii, sefuletii și dictatorii francofoni din întreaga lume. Reuniunea e un prilej de nesfârșit festivism. Organizația Internațională a Francofoniei este o non-organizatie pe scena politică internațională. Sommet-ul propriu-zis este un non-eveniment. Tema în dezbatere frizează absurdul: cum să discuți cu Hosni Mubarak et ejusdem farinae despre noile tehnologii în învățământ? Oare Franța și-a pierdut cu totul umorul? Și cum e posibil să mă îndemne Călin Popescu-Tăriceanu să-mi părăsesc orașul pentru că d-lui are puțină
Merde alors! Pe ei, pe ei, pe mama lor! by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83052_a_84377]
-
scenariul ce stă la bază filmului, Dumitru Solomon nu exclude nimic. Și nu consideră, arogant, nici unul dintre genurile care îl pot atrage pe vreun regizor. De la piesa care dă titlul volumului, continuînd cu Kant sau Principiul vaselor comunicante, trecînd prin absurdul din celelalte patru, autorul se joacă cu un acordeon. îl deschide, amplu, ca în primele scrieri, sau îl închide, îl reduce la forme-pilule esențializate, ca în ultimele. Citind compact volumul, veți auzi și muzica lui lăuntrică, pe a cărui structură
Cine a mai văzut tribunale la Polul Nord? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14701_a_16026]
-
tip arhetipal, putem zice, cu fragmente de incantație (ca în proza expresionistă), predominant livrescă. Gheorghe Crăciun remarca în prefață o "fascinație față de mediile sociale periferice, [...] plăcere a investigării grotescului existenței, știința de a teatraliza anodinul și o accentuată atracție față de absurdul actelor umane". Francisc Nona tematizează în imaginea șinelor de tren paralele, alcătuite dintr-o infinitate de puncte, existențele acestor "făpturi neînsemnate". "O infinitate de puncte s-au înlănțuit între ele și merg așa, fără nici o țintă, știind un singur lucru
Violență și flori by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14711_a_16036]
-
cu didascaliile? O serie de caracteristici perfect vizibile într-una dintre cele mai nereușite piese ale autorului, și anume Mioara, se regăsesc una câte una în tot teatrul lui Camil: excesul narativ, lungimea adeseori exagerată, lipsa funcționalității dramatice, comicul și absurdul involuntar, stereotipia portretului, precizia maniacală și discursul poetic paralel cu replica. Spune Cipriana Petre: ""totalitatea didascaliilor se conturează în-tr-un text coerent, nu subordonat, ci paralel cu textul replicilor, pe care, astfel, îl concurează. Un text secund revendicându-și nu doar
Cât teatru, atâta proză by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14713_a_16038]
-
scenică fiind una formală, de convenție. De altfel, fără funcționalitate teatrală, adesea gratuite și absurde, în fine, povestind, didascaliile au rolul de a decora literar. O demonstrează Cipriana Petre în capitolele cele mai savuroase ale studiului: Iradierea câmpurilor semnatice și Absurdul comentariilor. Umorul involuntar. Imaginația lui Camil Petrescu aici își dă reala măsură și o face pe Cipriana Petre să deplângă chiar ratarea câtorva excelente fragmente de proză. Să luăm și noi câteva exemple pitorești: "tandră ca un înger bolnav de
Cât teatru, atâta proză by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14713_a_16038]
-
posesie, ca și cum ea, de fapt, atât aștepta... Nu m-aș mira să fie biblia vreunui mormon în drum spre Paris... Este ULISE!... Așa ceva nu se poate citi în tren, îmi zic. Nu se poate. Imposibil. Ilizibil. Incocoșibil... Intramontan... Intravenos! maimuțăresc absurdul adjectival al omului din Dublin. Răsfoind cartea gravidă de atâta lectură, paginile ei, de atâtea ori întoarse, se derulează singure de la sine, subliniate des cu un creion albastru, fraze întregi. Ce să subliniezi în Joyce? Sunt sigur că e cartea
Reflexe pariziene VI by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14800_a_16125]
-
Roxana Racaru Iepurii nu mor e un roman în care lumea sovietică văzută prin ochii unui copil amestecă absurdul (de tip suprarealist) cu un soi de radiografie a lumii școlii și a satului socialist făcută cu pretențiile romanului-frescă (descrieri cît mai fidele ale anormalității, de fapt). Pasaje poetice și dialoguri absurde însoțesc firesc o lume care pierduse simțul realității
Amintiri despre copiii sovietici by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14948_a_16273]
-
un tînăr încăpățînat, amorezat, pervers și inocent deopotrivă. Toate tensiunile și fracturile pe care le suportă sau le provoacă sînt în relație cu adaptarea entuziasă la o lume nouă, o lume prea aproape de personaj pentru ca acesta să-i poată sesiza absurdul. Titlul nu e întîmplător și nici doar ironic: "Aveam de luat două hotărîri fundamentale. Eram mîndru că ajunsesem aici, la vîrsta de a hotărî. Eram mîndru și mă uram. Mă uram fiindcă nu mă puteam decide. Știam prea bine că
Comunismul cu Stan și Bran by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14923_a_16248]
-
convins că va părea monstruos oricărui membru din acest Senat, când îl aude acum enunțat de mine, cei patru profesori însărcinați cu partea istorică cea mai puțin delicată și-au zis: cum merge asta?" Cum desemnarea redactorului Voinței Naționale frizează absurdul, Maiorescu, împreună cu istoricii nominalizați pentru capitolele de istorie veche și medievală, crede că "d. Colescu-Vartic e acolo numai o figură interpusă, poate numai ca un scriitor în sensul material al cuvântului: și că îndărătul lui e un alt om, acela
Un tratat de istorie eșuat by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/14966_a_16291]
-
nici nu te aștepți în timpanul amintirilor culturale asumate elegiac. Este uimitor cum o producție lirică atît de restrînsă adună aluvionar atît de multe influențe de marcă! Poezia acestui abulic "mai peste marginile iertate", sentimental sub camuflaj flegmatic pînă la absurdul noncomunicării, rezistă mai ales ca "focar de reminiscențe". Sub eminesciene "stele reci", "ureche de cîine întinsă" pare atentă la pașii "celor încă nenăscuți", migrați dinspre Nichita Stănescu, iar "ecoul lejer" din Saint-John Perse izbește țărmul "grecilor zgomotoși", spre a se
Aprilie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/15299_a_16624]
-
potrivit cu dl Popa și cu vocația d-sale de denunțător. Măcar în această privință dl Popa are dreptate: Caragiale nu și-a depășit epoca și n-a putut prevedea o lume (îl citez din nou pe dl Popa) în care absurdul "pare inofensiv, legitimabil, dacă nu chiar dezirabil".
Critică literară și denunț by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15384_a_16709]
-
cărei sens este căznit împins spre metaforic. Dacă destinul personajelor pare să se intersecteze cumva prin singurătatea lor așteptând momentul nedefinit care se apropie cu destulă blândețe, în ultima povestire Urma sângelui tău pe zăpadă moartea își dezvăluie fără milă absurdul și forța crudă cu care poate învinge viața în cele mai neașteptate și inexplicabile feluri. De altfel, aceasta împreună cu Vara fericită a doamnei Forbes (publicată anul trecut și în revista noastră) sunt și cele mai reușite povestiri ale acestui volum
Despre alte morți "anunțate" by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15416_a_16741]
-
Mihai Gafița și pe Daniela Caurea, pe Savin Bratu și pe ceilalți, moartea i-a cules fără milă din locuri și în împrejurări diferite. Totdeauna o moarte este puțintel absurdă. În cutremur, aleatoriul este însă mai mare decît oriunde, așa că absurdul devine insuportabil. Chemată să recunoască anumite bunuri familiale scoase de sub dărîmături, fiica Veronicăi Porumbacu și a lui Milo Petroveanu a descoperit cu stupoare că, în vreme ce din părinții ei, ca și din Bacovsky și Clara, care se aflau în vizită, n-
25 de ani by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15465_a_16790]
-
de lingușire și ademenire, de cucerire a revizorului sosit în control, nu se știe din ce blestem, tocmai în urbea lor. De asemenea, secvențele mituirii succesive a lui Hlestakov sînt absolut savuroase, actorii susținînd practic mici recitaluri, tot atîtea bijuterii. Absurdul și comicul își unesc vocile și tonalitățile. Ilie Gheorghe în Primarul face unul din cele mai complexe roluri din ultima vreme, cu o modificare semnificativă de registru. Valer Dellakeza găsește clou-ul pentru un diriginte de poștă pungaș și veșnic
Rîsul lui Gogol și mustăceala lui Goga by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15480_a_16805]
-
lui Brâncuși, de pildă, este una solară și afirmativă, dacă Eliade creează iluzia accesului, aproape turistic, la cele mai adînci resorturi ale lumii, dacă Cioran mîntuie de angoase prin stil și escamotează dramele existenței prin histrionism literar, dacă Ionescu descarcă absurdul în metafizică și ridică incoerența lumii pînă în pragul iluminării mistice și, pînă la urmă, cu toții oferă soluții suportabile, Victor Brauner este singurul din această mare garnitură care nu dezvăluie perspective prea încurajatoare și în opera lui nu pot fi
Oglinda lui Victor Brauner by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15505_a_16830]
-
această carte se vrea o picătură a binelui, o încercare de a diminua primitivismul, prostia și inerția care ne înlănțuie". Cu alte cuvinte e un soi de deturnare a absurdului de la propria-i identificare, dincolo de care nu mai e nimic (absurdul se absoarbe pe sine), silindu-l să facă drumul înapoi spre rațiune și spre morală. Absurdul funcționează ca un aparat de control al anomaliilor, ca un paradoxal instrument de "schimbare" a unei lumi strîmb alcătuite. O schimbare nonviolentă, la antipodul
Absurdul ca instrument by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15535_a_16860]
-
inerția care ne înlănțuie". Cu alte cuvinte e un soi de deturnare a absurdului de la propria-i identificare, dincolo de care nu mai e nimic (absurdul se absoarbe pe sine), silindu-l să facă drumul înapoi spre rațiune și spre morală. Absurdul funcționează ca un aparat de control al anomaliilor, ca un paradoxal instrument de "schimbare" a unei lumi strîmb alcătuite. O schimbare nonviolentă, la antipodul celei preconizate de Marx, bizuită pe "iluminare". Intervine, în baza stabilirii ilogismului, o tehnică temerară a
Absurdul ca instrument by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15535_a_16860]
-
ei simț civil, anticipa dezastrul utopiei materialiste... Dar așa fuseră toți intelectualii fanatici de stânga, ceea ce s-a verificat și la noi... Curios e că, molipsit de umorul românilor, Malaparte începuse și el să exclame aiurea, ca noi, când refuzăm absurdul... Totuși, nici un scriitor străin nu a fost captivat de fondul afectiv al limbii române, ca Malaparte, savurând umorul latin păstrat în starea lui genuină în Carpați. De ce, acestui autor nervos, hiper-rafinat, îi vine din când în când s-o dea
Un joc al întâmplării by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14436_a_15761]
-
ci, în cel mai bun caz, naivi incurabili, ei s-au lăsat manipulați de serviciile secrete sovietice. Și când te gândești că mulți din tinerii furioși de altă dată au fost și chiar mai sunt demnitari în diferite țări europene! Absurdul sistemului comunist are, pe lângă latura sa monstruoasă, și aspecte ridicole. Credeam că bancurile care circulau erau o îngroșare a realității. Ei bine, documente citate de Bukovski arată că ele reflectau realitatea pură. La cererea polonezilor după introducerea legii marțiale rușii
Vladimir Bukovski în România by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/14455_a_15780]
-
piesă scrisă în 1945 de Gellu Naum, revăzută (după cum mărturisește Simona Popescu în Caietul-program) și pusă anul acesta în scenă de Mihai Măniuțiu la Teatrul Național din Cluj. Toată parodia, ludicul, ironia și oniricul din acest text (scris înainte ca absurdul lui Eugen Ionescu să se ivească) se strîng într-un ritm ciudat, prea agitat sau care pare că se stinge, într-o lume aiuritoare care se pierde într-o livadă minunată creată de Cristian Rusu, un scenograf despre care am
Spectacole și spectacole by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14476_a_15801]