1,366 matches
-
o mie de zile și tot atâtea nopți. Fundal de decor este dedublarea vocii povestitorului care intervine temperat, atât cât este nevoie, ca o reflexie în oglindă a personajului, marcat de o tragedie personală: pierderea vederii. De după orizont se ițește absurdul accident, repetat doar pentru a crea povești și intrigi diverse. Planurile real-imaginar sunt schimbate din mers, iar lectura este captivantă, detaliile psihologice impresionând cititorul. Peste toate se aștern nu numai trăirile geologului, ci și povestea de iubire a doi tineri
RECENZII DIN VÂRFUL PIXULUI, DE PROF. UNIV. POMPILIU COMŞA de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1314 din 06 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/361079_a_362408]
-
Șeful nu lucrează, el controlează dacă ceilalți lucrează. De aceea toți vor să fie șefi. Fără ochelari, nu-mi găsesc ochelarii! • Cine da, nu uita... Uită cel care ia. • Zăpadă acoperă totul, așa cum vorbele acoperă trădarea, frământările, regretele (Boris Marian), • Absurdul prelungit devine obișnuință... • Fiecare om are prețul lui. La cei mai mulți se dă și rest. Atacul la persoană poate fi contondent, dar nu contează cât un argument. • Nimeni nu-i interesat să-și taie craca de sub scaun. • Dacă ascundem faptele, lucru
ZICERI (109/110) REGELE FRANŢEI & CEL CARE UITĂ de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1404 din 04 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349761_a_351090]
-
s-a inventat un medicament, care să ne vindece imediat când suferim din iubire, dar putem găsi în noi puterea să înțelegem, că ea a plecat și totul s-a rupt. Ce rost mai au atunci lamentările, răzbu¬narea și absurdul? Chiar dacă sufletul ne este îmbrăcat în amintirile trecutului, trebuie să ne trăim prezentul, cu speranța că iubirea va veni din nou și ne va salva. Viața mea a fost ca o autostradă cu semne și restricții de circulație, dar m-
IUBIRI...ȘI IUBIRI de SILVIA KATZ în ediţia nr. 2041 din 02 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/364785_a_366114]
-
tabloului”, poarta marca autoarei, omniprezenta unui suflet iubitor și cercetător, fascinat de tot ce întâlnește în cale , care se înclină cu respect și smerenie în fata adevăratelor valori, care marchează planul întâi, și diluează cu pitoresc și ironie - grotescul și absurdul, ce străbat dintr-un plan îndepărtat. Cartea-Tablou, în sine, impresionează: „distrugând corola de minuni” a Țării Soarelui Răsare, ea debordează de prospețime și originalitate, de o mare încărcătură emoțională și întrezărite semnificații, intrând într-un permanent dialog cu cititorul, provocându
DIN ŢARA SOARELUI RĂSARE – O CARTE TABLOU de MARIA DAMIAN în ediţia nr. 2062 din 23 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382227_a_383556]
-
pun pantofii de lac și încep să facă conexiunea între mine și Styx. Oamenii mimează încontinuu grimase ticăloase și false. Timpii morți incinerează norocul din lume. Ce șaradă larvară e viața ! Ce sexofilică e și moartea! Crăcișorii leagănului pensat de absurdul din carnea mea: uța,uța! Ștt! Bucuriile pitite-n trandafiri kaki deranjează mofturile trăirilor mele. Referință Bibliografică: Uța , Uța ... / Mihaela Doina Dimitriu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2249, Anul VII, 26 februarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Mihaela
UȚA , UȚA ... de MIHAELA DOINA DIMITRIU în ediţia nr. 2249 din 26 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340234_a_341563]
-
din secolul trecut. În proza sa, faptele nu mai sunt înfățișate obiectiv, ci din punctul de vedere al unui erou narativ, și doar în măsura în care acesta și le poate revela sau aminti. F. Kafka ( Procesul) impune narațiunea de tip parabolic, relevând absurdul existenței într-o lume opresivă. T. Mann e creatorul romanului-eseu (Muntele vrăjit). J. Joyce (Ulise) inovează tehnica romanului, introducând în text modalități de exprimare ce aparțin poemului, dramei, farsei, reportajului etc. W. Faulkner (Zgomotul și furia, Cătunul) își alcătuiește proza
DESPRE MODERNITATE ŞI MODERNISM de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1837 din 11 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340316_a_341645]
-
distruge, pot realipi. • Soare delicat - o metaforă • Adevărul e mai presus de artă, dar poate plictisi. • Civilizație egal conștiință. • Mă voi recunoaște doar după moarte. • Sunt mulți care nu știu pentru ce trăiesc. Dar trăiesc. • A|DEVĂRURI PROPRII NU EXISTĂ. • Absurdul este doar un punct de plecare, în nici un caz finalul sau finalitatea. • Toți spun - viața merită a fi trăită, dar cum? Când spui asta? • Nu merită să mori nici pentru adevăr, nici pentru minciună. • Sentimentele sunt superioare rostirii. • Nu există
SENTINŢE de BORIS MEHR în ediţia nr. 1332 din 24 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376423_a_377752]
-
spui asta? • Nu merită să mori nici pentru adevăr, nici pentru minciună. • Sentimentele sunt superioare rostirii. • Nu există scriitori mari și scriitori mici, poate după moarte. Valoarea scriitorului depinde de modul cum sunt recitiți și dacă sunt recitiți. Nu înțeleg absurdul morții, totul pare extrem de logic și oarecum comic. Viața nu este absurdă doar dacă se subordonează morții. Nicio minune nu este recunoscută decât după dispariție. La fel și talentul. • Mă mut de pe o zi pe alta, apoi unde? Boris Marian
SENTINŢE de BORIS MEHR în ediţia nr. 1332 din 24 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376423_a_377752]
-
Doar sentimental rupt din veșnicie Ne-nnobilează clipă de amor, Trăirile rămân că apa vie În apele născute pentru dor. Gustam cu sete, preamărind izvorul, Plăcerile carnale ce-au purces Un ritual care-a deschis zăvorul Trăirii imortalizată-n vers. Absurdul, când ne cheamă, nu ne doare Privind la simfonia de culori! Plăcerile nu-s vise trecătoare Ci veșnicii născute din fiori. Ne dispersam în căutări bizare Când zorii au mijit și noi nu știm Trăim intens dorințe la altare Exuberând
DOR DE DOR de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1533 din 13 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348700_a_350029]
-
în 2015 în Germania, nu în Rusia, Anglia/SUA. Internaționala comunistă, Solidaritatea socialistă, ca și egalitatea, speranța în bunăstarea, progresul neoliberal au dispărut fără urme. 3. German înseamnă de 1.000 de ani, demnitatea creștinului, Civitas Romana, Civitas Humana, nu absurdul național, socialist. Umanismul Sfântului Imperiu Roman e mereu prezent în subconștientul celor dezmoșteniți de soartă. 4. După războaiele mondiale, o ocupație militară și o reeducarea cu larg caracter de masă, nemților li se baga mereu bețe în roată: Ucraina, NSA
INVAZIA BARBARILOR – 10 TEZE de VIOREL ROMAN în ediţia nr. 1768 din 03 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373777_a_375106]
-
nebuloasei corticale, pe care n-o stăpânim și n-o conștientizăm (și-aici, n-ar prea fi vina noastră!) - țâșnesc, pentru a numi și fecunda (!) acțiunea cotidiană, noțiuni și terminologii stranii, absconse, nefolosite în vocabularul public curent și care fixează absurdul și inutilitatea. Pentru a orbecăi. Un fel de „joc în dodii” sau al „aflatului în treabă” care, la noi la români, o spunea botenarul Petre Țuțea, musceleanul nostru - a devenit o a doua natură, un fel de pasiune (sin)ucigașă
DECORTICĂRI DE LIMBAJ ! (IV) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 195 din 14 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366707_a_368036]
-
Mai are rost atunci să-i mai întrebăm: De ce, atunci, tocmai ei, oamenii, lucrează într-un mod așa de diferit, unul față de altul? Nu cred. Creația lui Eugen Ionescu, nu este o absurditate, ci este arta prin care el demască absurdul. În mâna sa teatrul devine o armă de luptă împotriva absurdității, o armă desmistificatoare a mult etalatei „normalitate” a secolului XX, normalitate ce nici nu a existat de fapt și care se pare că nici nu va putea exista, deși
CRONICA PENTAGONULUI de ALEXANDRU TOMA în ediţia nr. 731 din 31 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/350769_a_352098]
-
ce se încerca a se mitiza chiar în zona „socialistă”, nu puteau fi alții, decât cei ce veneau de-acolo. Printre aceștia, unul a fost și Eugen Ionescu. Deși a avut șansa de a-i scăpa „plăcerea” de a trăi absurdul, soarta totuși nu l-a ajutat, pentru că a fost nevoie ca el să-l cunoască, trăindu-l în mod efectiv, pentru a-l putea demasca mai târziu cu adevărat. La varsta de patru ani a plecat împreună cu sora și părinții
CRONICA PENTAGONULUI de ALEXANDRU TOMA în ediţia nr. 731 din 31 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/350769_a_352098]
-
evenimente ieșite din comun, astăzi aproape greu de înțeles. Pe când erau în România, pe vremea comunismului, dezamăgiți de neșansele și nereușitele din jur, goliți de sensuri și de speranțe, au hotărât să plece din țară spărgând granițele închise și înfruntând absurdul în plenitudinea lui inegalabilă. „Am trecut de doua ori Dunărea înot, rememora Florin. Prima dată sârbii m-au trimis înapoi în țară. Multe am pătimit atunci, dar n-am renunțat. Eram câțiva inși hotarâți să riscăm iarăși. Ne-am suit
FRAŢII IACOB ŞI FLORIN OPREA de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1222 din 06 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/346885_a_348214]
-
dominată de tristețea resimțită prin prisma profunzimii trăirii absenței celuilalt. Prin dor se atinge autocunoașterea însă în absența materializării, căci doar gândul penetrant gonește spre celălalt. Dorul reactualizează trecutul, iar senzațiile devin vii. : “S-ar putea spune că-mi trăiesc absurdul în fiecare zi,/ singura realitate de altfel/ în stare să-mi spele zidurile de singurătate,/ și mă-nduioșează gîndul că orașele pustii /cam din același motiv/gustă din moarte pînă la capăt.../ Și nimic nu-mi potolește dorul de tine
VOLUMUL ANTOLOGIC VADE MECUM (VINO CU MINE)! de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 589 din 11 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/360044_a_361373]
-
recitește romanele cu pauze lungi. Este firesc să spunem că suntem în fața unui volum care ne solicită timp pentru lectură și pentru meditație, scriitorul ridică probleme existențiale și le analizează. O să glisăm între scriitura de tip Joyce cu alunecare în absurdul lui Kafka dar râmânem pe terenul prozei eseistice de tip Thomas Mann. Încă de la început, auzim ecoul și urletul “animalelor bolnave” creionate în tuș gros de Nicolae Breban, prin analogie: “O baltă de sânge umplu podeaua rece. Mici pârâiașe sângerii
FLORI DE-A LUNGUL TRAVERSEI PĂRĂSITE, PÂNĂ LA CAPĂT de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1923 din 06 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340088_a_341417]
-
ar descoperi sensurile - trimiterile biblice, filozofia - celor care cred că dețin tot adevărul în comparație cu cel blestemat să ducă pe lume o viață de câine. Regizorul care s-ar încumeta să pună în scenă piesa unui învins în lupta sa cu absurdul, mi-ar părea cel puțin desprins din personajele ce populează piesele lui Ionesco, singurul care ar ține scara aia șubredă din finalul piesei și pe care mizeria încearcă să-și urce cerșetorii vieții până aproape de barba lui Dumnezeu. În acest
CARTEA CU PRIETENI XXXV-TUDOR CICU de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 495 din 09 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/354440_a_355769]
-
Acasa > Stihuri > Nuante > USCATUL GOL AL OASELOR Autor: Luminița Cristina Petcu Publicat în: Ediția nr. 284 din 11 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului S-ar putea spune că-mi trăiesc absurdul în fiecare zi, singura realitate de altfel în stare să-mi spele zidurile de singurătate, și mă-nduioșează gîndul că orașele pustii cam din același motiv gustă din moarte pînă la capăt. N-are rost să-mi imaginez istoria rătăcirilor
USCATUL GOL AL OASELOR de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364473_a_365802]
-
o prospețime și o frumusețe izvorâte din sinceritatea, naivitatea și uimirea copilăreasca; sunt mici bijuterii care, împreună, creează o cronică a timpului, văzută prin ochii copilului. Unele situații sunt șocante - de la aruncatul nou-născutului sub pat, că facem noi altu', la absurdul CAP-ului, dezamăgirea primei zile de școală, tratamentul ei că mai mică, măi pirpirie, care nu-i bună nici la sapă, nici la scoala, nu e bună de nimic... Peste ani, ea primește constant confirmarea că este puțin diferită de
VIAŢA CA O PUNTE DE TITINA NICA ŢENE, CRONICĂ DE MILENA MUNTEANU-LITOIU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1314 din 06 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/361083_a_362412]
-
Autor: Daniel Dăian Publicat în: Ediția nr. 261 din 18 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului am descoperit în țipătul unei lacrimi un înger care își târa păcatele în două plase de rafie transparentă cu mărginirea cărnii în mâna dreaptă crescuse absurdul cu o falsă sensibilitate un urlet smuls din tăcerea necoaptă cu care își învelea cenușiul oaselor dăruite iubitorilor de aripi copacul alb în care îți este siluită fruntea ca o impunere forțată a drumurilor strâmbe ți-a smuls ultima fărâmă
SILUIREA DIN VOCEA COPACULUI ALB de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 261 din 18 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340830_a_342159]
-
Poezie > Amprente > EREZIA CA ALTER EGO Autor: Costel Zăgan Publicat în: Ediția nr. 1660 din 18 iulie 2015 Toate Articolele Autorului Totuși de ce ar fi omul o casă Pe care o termină de zidit moartea Dacă între noi se lăfăiește absurdul cel de toate zilele De ce atunci când îngerii au laringită Proștii fac vocalize cu Dicționarul Drepturilor Omu lui Dragostea rămânând un autoportret ratat în doi Vai când moare un om Și Dumnezeu se sinucide puțin Indiferența pradă a aproapelui nostru Ne
EREZIA CA ALTER EGO de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1660 din 18 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343995_a_345324]
-
un om care-și iubește țara“. Cu alte cuvinte, doar elanul duhovnicesc, conștiiciozitatea meșterului și dragostea pentru „România eternă“ au fost singurele rațiuni care l-au motivat pe părintele Sofian în acțiunile sale. Din nou, dragostea era un răspuns la absurdul lumii. „Monotonia“ înfloritoare a vieții duhovnicești Devenit unul din duhovnicii vestiții ai Bucureștiului, părintele Sofian s-a întors la „monotonia“ datoriilor sale de monah. Din când în când, agenții Securității se mai interesau de acest om paradoxal pentru ei, cu
PĂRINTELE ARHIMANDRIT SOFIAN BOGHIU (1912 – 2002) – APOSTOLUL BUCUREŞTILOR, DUHOVNICUL RUGĂTOR, PROPOVĂDUITOR ŞI MĂRTURISITOR PRECUM ŞI ICONARUL SUFLETELOR NOASTRE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 4 [Corola-blog/BlogPost/358520_a_359849]
-
de D. D Pătrășcanu, un admirator înfocat al lui Mark Twain. De altfel, Eugen Lovinescu, în ”Istoria literaturii române contemporane”, intuiește această trăsătură a operei umoristului moldovean:”Literatura lui D. D. Pătrășcanu nu e satirică, ci umoristică; principiul ei e absurdul. Cele mai multe din schițele lui aparțin filmului american, cu umorul scos din acumularea unei lungi serii de absurdități...”. G. Călinescu, la rândul său, amintește că unul dintre personajele lui D.D. Pătrășcanu, Jean Renaud, imită comportamentul unui personaj dintr-o schiță a
În jurul unei traduceri eminesciene din Samuel Langhorne Clemens [Corola-blog/BlogPost/93816_a_95108]
-
Pompiliu este obez, Lili este prostituată, cele trei mătuși și-au sacrificat viața din dragoste pentru nepotul lor rămas fără părinți, iar amintirea sacrificiului le obligă să se agațe de viața tînărului, devenind astfel călăii lui. Textul are exact umorul, absurdul și tragismul regăsite și în viața de zi cu zi unde e imperios să știi să impui limite. Cătălina Pavel, l3 Aprilie 2011 www.cuvintelibere.ro * Regia: Eugen Făt Scenografia: Constantin Ciubotariu Distribuția:* Pompiliu - PAVEL BARTOȘ Vanda - DORINA LAZĂR Cesonia
Natură moartă cu nepot obez [Corola-blog/BlogPost/99903_a_101195]
-
întreținut optimismul. În numai câțiva ani totul se va dovedi a fi fost o iluzie. Realizator: Cristina Oancea 13 iunie 2015 - Episodul VI, ȘASE POVEȘTI DIN COMUNISM Comunismul a afectat în primul rând viața omului obișnuit. Șase cazuri individuale definesc absurdul și violența regimului comunist. Cele șase povești s-au petrecut în România. Ele ar fi putut la fel de bine să facă parte din orice țară din blocul socialist. Realizator: Ruxandra Țuchel 19 iunie 2015 - Episodul VII, MINCIUNA Tot mecanismul creat de
Mariana Rusen: TVR 2 lansează campania Dreptul la memorie. Argumente pentru un Muzeu al Comunismului la Bucureşti () [Corola-blog/BlogPost/339410_a_340739]