106 matches
-
de dedesubt - sunt cojile pe care le arunci sub masă din obișnuință: câinele a murit și s-a îngropat singur ne întindem pe-un petec abrupt de liniște mușcate de-un roșu țipător te miros și se gudură-n palmele abuliei ce ține locul acestei dimineți (pentru cât timp?) urâtul se-mbracă cu mine mă poartă peste tot murdar și sălbatic oriunde aș săpa să-l caut îl găsesc - la rădăcina iederei de pe casă până departe peste livadă în orăcăitul ca
Poezie by Daniela Popa [Corola-website/Imaginative/8957_a_10282]
-
Mai întâi câteva “perle” care să ne înveselească: “Patru ore de monolog în care mi-am etalat răutățile cele mai secrete. Și când mă gândesc că îndrăznesc să-I critic pe alții. Ce lepră!” (Caiete II, pag.7); “Bulimia și abulia mer mână în mână. Când văd un câine sau un porc repezindu-sela mâncare îl înțeleg ca pe un frate” (ibidem, p.16); “Sartre voios, spilcuit ca un cintezoi la braț cu o blondă tânără” (p.41); “Slujbă de înmormântare ... Ce
A DOUA SCRISOARE DIN CORSICA DE LA PROF. VINTILĂ PURNICHI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 by http://confluente.ro/A_doua_scrisoare_din_corsica_de_la_prof_vintila_purnichi.html [Corola-blog/BlogPost/361485_a_362814]
-
Aurel Auraș Publicat în: Ediția nr. 2264 din 13 martie 2017 Toate Articolele Autorului Las necuvintele să murmure-n ploaie, Cu ochi imaginari tu-mi ești beție Chiar de răsar stafii cu trupuri moi pe foaie, Din nașteri revărsate-n abulie. Aștepți să mă ridic din evul ieri, Din ce am fost noi în mod contemplativ, Dar piatra te mai mistuie-n tăceri, Iubindu-ți diminețile definitiv. Nu s-a golit instictu-n faliment Și nici zăpezi sau ploi nu-l vor
SONET XLVII de AUREL AURAȘ în ediţia nr. 2264 din 13 martie 2017 by http://confluente.ro/aurel_auras_1489433643.html [Corola-blog/BlogPost/342791_a_344120]
-
tulburări ale funcțiilor executive), tulburările de dispoziție (depresie și anxietate) au un impact negativ puternic asupra gradului de autonomie final al pacientului. Acestea sunt dependente de localizarea leziunii și pot include afectarea memoriei, afazie, dezinhibiție, tulburarea inițiativei, planificării,flexibilității mentale, abulie, mutism akinetic, tulburări de schemă corporală, neglijări, psihoze, tulburări de procesare a informațiilor spațiale. Obiectivele reabilitării trebuie reevaluate periodic în funcție de evoluția clinică a pacientului. Funcțiile corticale simple tind să se recupereze mai repede decât cele complexe (atenție, memorie, limbaj, alte
EUR-Lex () [Corola-website/Law/215307_a_216636]
-
afectare a stabilității și posturii, cu apariția căderilor frecvente, neprovocate; c. Tulburări micționale, cu necesitatea imperioasa de a urină, polaikiurie și alte simptome neexplicate de o afecțiune urologica; d. Sindrom pseudobulbar; e. Modificări ale structurii de personalitate și ale afectului, abulie, depresie, incontinenta emoțională și alte deficite de tip subcortical, inclusiv retard psihomotor și sindrom disexecutiv. III. Caracteristici care fac dubitabil diagnosticul de demență vasculara probabilă: a. Debut precoce al tulburării mnestice și agravare progresivă a acesteia și a altor tulburări
EUR-Lex () [Corola-website/Law/227309_a_228638]
-
natura fixațiilor lor. Ei sunt, în același timp, și făpturi exponențiale, și exemplare de serie, menite să închipuie lumea înconjurătoare ca rezultat al unui joc cinic de reproducere și mixare a defectelor umane: prostie, lipsă de gust și de orizont, abulie afectivă, funcționare în inerție. Autorul e interesat de traiectoria biografiilor banale în care intervine, la un moment dat, un element distorsionant. O femeie rămâne văduvă și moștenește o mare cantitate de ziare vechi, pe care le topește și își modelează
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290283_a_291612]
-
kantiana "minoratul în viața popoarelor": sincronizarea impusă (cum se va fi întâmplat în vremea colonizării ruso-sovietice a României) ajunge destul de iute (cum, din nou, se va fi întâmplat în ținuturile valahe) la un minorat consimțit, la o subordonare încuviințată; lenea, abulia, consimțământul, tihna, oportunismul, deja trădarea și simbioza, mai mult, adaptarea sunt cu siguranță confortabile. În opera literară a lui Mihail Diaconescu (e constituită dacă nu socotim eseistica, lucrarea științifică, istorică și filologică numai din romane), ideea în chestiune a lui
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
sa incestuoasă e reprimată de rațiune și conștiință. Nu se poate răzbuna pe cel care a fost chiar unealta gândurilor sale. Însă, refulările succesive fac din erou un nevrotic și, etiologic, aici sunt rădăcinile stărilor sale de delir sau controversata abulie hamletiană. Freud nu omite să facă trimiteri la viața lui Shakespeare, constatând că piesa a fost scrisă la un an după moartea tatălui. Ca o fatalitate, Hamlet sfârșește răpus de aceeași otravă pregătită din timp de chiar cel care i-
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
de posibilități pe care i le oferă concretul. Și asta, într-un moment în care Hamlet ar fi avut nevoie de cunoaștere mai mult ca oricând 205. Scindarea dialectică a conștiinței conturbă orice personalitate, și aici întrevede Camil Petrescu explicația abuliei prințului. E capabil, totuși, să iasă din această "hulă interioară", fiindcă la el, intelectul și conștiința devin conexe, generând o pasionalitate intensă, frapantă. Astfel, scriitorul nostru lasă (involuntar) deschisă calea demersului psihanalitic. Posibile afinități între opera camilpetresciană și Hamlet am
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
o încleștare colectivă. Instinctiv, el venerează amintirea cazonă a unui tată pe care nu l-a cunoscut, dar se pare că l-a prețuit în forul lăuntric. Este momentul semnalării unei prime reprezentări arhetipale, cea a reabilitării tatălui-rege. Dincolo de controversata abulie a prințului, de iubirea și abandonarea Ofeliei sau de trădarea mamei incestuoase, căsătorită în grabă cu un unchi ipocrit și asasin, dincolo de dileme metafizice și prietenii durabile sau efemere, Hamlet ne relevă și această dulce povară a reabilitării memoriei ultragiate
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
în momentul în care a construit personajul Ladima. Observațiile lor sunt însă vagi și lacunare. Mai temeinic ar fi să afirmăm că prozatorul l-a gândit pe Ladima ca arhetip al lui Eminescu prin medierea a două scheme, cea a abuliei poetului și cea a suferinței cristice din momentul răstignirii. Necrologul, scris de către contemporani și inserat în primul epilog al romanului, devine ilustrativ în acest caz: "Unul dintre cei mai mari poeți ai timpului...hrănit cu oțet, fiere și dezgust de
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
Unul dintre cei mai mari poeți ai timpului...hrănit cu oțet, fiere și dezgust de contemporani, a dus tăcut țeava rece pe inima caldă și stupidă și a domolit-o, sfărâmând-o. Noapte bună, poet smintit și cumsecade."244 Schema abuliei poetului, reiterată îndeajuns de obsesiv în textul narativ, devine o reprezentare arhetipală a mitului eminescian: "Mai ales în ultimele săptămâni din viață, ți-era milă să-l privești. Parcă se rupseseră în el resorturi, parcă organele nu-i mai funcționau
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
însă, modalitățile de a o institui. Iată: „Consumul de cărți nu este egalat la mine decât de consumul de alimente: într-adevăr, mi-e foame permanent și nimic nu mă satură Ă nici când mănânc, nici când citesc. Bulimia și abulia merg mână-n mână. Trebuie să devor ca să simt că exist, ca să fiu” (II, 16). Iată, deci, cum își vindecă Cioran această boală a irealității, care-l mută în proximitatea nebuniei: devorând alimente și cărți. Poate chiar parcurgând pe jos
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
sinceră” (I, 90). Să fie, în spatele ei, orgoliul? Să fie fascinația? Simpla, instinctiva ipocrizie? Să fie neputința? Lui Cioran îi plac, o declară adesea, „temperamentele agresive și contradictorii, violente și sfâșiate, și care prin excesele lor te stimulează, te descumpănesc. Abulia mea are nevoie de bici” (II, 28). Iată-l aici în ipostaza care-l salvează, de abulic, admirând, însă, energiile elementare, ba chiar figurile contradictorii, cum este adesea el însuși. Ca să se salveze, citește, adesea, cărți despre figuri de întemeietori
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
nevoie de bici” (II, 28). Iată-l aici în ipostaza care-l salvează, de abulic, admirând, însă, energiile elementare, ba chiar figurile contradictorii, cum este adesea el însuși. Ca să se salveze, citește, adesea, cărți despre figuri de întemeietori. „Culmi ale abuliei!”, exclamă la un moment dat. Și continuă: „Ca să scap de ele, citesc din când în când o carte despre Napoleon. Curajul celorlalți ne servește uneori de întăritor” (I, 12). Lucrurile sunt însă duse și mai departe. Amintindu-și de admirația
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
în îndârjirea lor „dedesubturile”. Or, dedesubt se află „voință de autodistrugere, sete de umilință”. Nu-i decât un autoportret și, prin urmare, continuă: „Iubesc orice formă de violență contra propriei ființe” (I, 86). La un moment dat, ca să scape de abulie, citește o carte despre Napoleon. Vrea să se întărească prin exemplul altora. Or, exemplul altora nu-i provoacă decât un și mai puternic sentiment al neputinței. Așa încât, în loc să urmeze exemplul lui Napoleon, se trezește din nou răbufnind: „De dimineață până
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
glorie, un subiect despre care recunoaște că nu i se potrivește. I s-ar potrivi mai degrabă reversul ei, indiferența, dar iată-l pe Cioran răzvrătit împotriva propriului sine: „Nu sunt nici indiferent, nici detașat Ă sunt abulic Ă iar abulia nu e detașare” (I, 100). Abulic pentru că ezită între tentația gloriei și extazul anonimatului. Or, gloria se dovedește deșartă, iar anonimatul, dureros. Cum în jurul său vede doar inși care caută gloria sau, ține să precizeze, „cel puțin renumele”, Cioran comentează
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
care se naște foamea continuă. Cineva îi spusese despre un cunoscut: „Mănâncă de frica morții, s-a refugiat în crăpelniță”, iar Cioran comentează: „Într-adevăr, bulimia este o consecință a angoasei Ă sau a idioțeniei” (II, 191), căci „bulimia și abulia merg mână-n mână” (I, 16). Mai exact, spune Cioran: „Consumul de cărți nu este egalat la mine decât de consumul de alimente: într-adevăr, mi-e foame permanent și nimic nu mă satură Ă nici când mănânc, nici când
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
mână” (I, 16). Mai exact, spune Cioran: „Consumul de cărți nu este egalat la mine decât de consumul de alimente: într-adevăr, mi-e foame permanent și nimic nu mă satură Ă nici când mănânc, nici când citesc. Bulimia și abulia merg mână-n mână. Trebuie să devor ca să simt că exist, ca să fiu” (idem). E poate chiar un mod elementar de a fi, dincolo de prezența conștiinței de sine, din moment ce, spune Cioran, “îmi place să mănânc Ă ca tuturor oamenilor fără
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
intuiții fulgurante, dar riguros coherente, mergând drept în miezul lucrurilor (carte care va trebui neîntârziat tradusă la noi), concordă în viziunea și referințele ei cu excelenta monografie a lui M. Petroveanu. Amândoi autorii fac foarte justa apropiere între inhibiția și abulia bacoviană, pe de o parte, și alienarea lui Meursault, personajul din L’Etranger al lui Camus. Petroveanu adaugă o îndreptățită analogie între poezia lui Bacovia și lumea din teatrul și proza lui Samuel Beckett. Și în poezia lui Bacovia se
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
și concepție nu poate fi deconectată de puternica infuzie autobiografică a cărții. Nu e vorba, firește, de un autobiografism transpus mecanic, ci de un dialog, pe jumătate abstract, pe jumătate palpabil, între durerea și disperarea din viața lui Chandler și abulia irigată de un irepresibil sentimentalism, ce năpădise gândurile și gesturile detectivului. Într-o analiză care amestecă, poate excesiv, viața scriitorului și plăsmuirile sale, Natasha Spender îi atribuie lui Chandler o triplă personalitate, reflectată în fiecare din cele trei personaje masculine
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
un sistem ventral specializat În identificarea stimulilor, Învățare, răspunsuri emoționale. Cel mai adesea, sistemul ventral prezintă o disfuncționalitate În epilepsia de lob temporal. Sistemul dorsal cuprinzând lobul parietal inferior, girus cinguli, cortexul prefrontal dorsal poate duce la manifestări emoționale, apatie, abulie, În timp ce sistemul ventral implicând proiecția cortexului temporal inferior, structurile temporolimbice care se proiectează În hipocamp și amigdală prin leziune ar duce la răspunsuri de agresivitate. Sistemul ventral, incluzând mecanisme câștigate, Învățate, corelate pe plan social duce la apariția de manifestări
BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by G. Bădescu, D. Marinescu, I. Udriştoiu () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1477]
-
tot. Noile generații, Îndoctrinate de telenovele și adăpate cu manele, se chinuie În strategii de supraviețuire, n-au nici un orizont de așteptare. S-a pierdut spiritul Întreprinzător al vechilor proprietari de pământ, s-a dus motivația și determinarea, domină o abulie generalizată, Întreținută de alcooluri proaste și exprimată În creșterea Îngrijorătoare a infracțiunilor (bătăi, furturi, violuri). Spiritul colectivei, care a inaugurat răspunderea comună (adică a nimănui) și a inspirat dorința (firească) de a recupera ceva din pierderea inițială (adică furtul de la
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
lașitate, duplicitate, șiretenie, superficialitate, „spirit ușuratec de zeflemea”. toate cuprinse Într-o Înțelepciune care maschează Însă pasivitatea, neputința indignării, minciuna și ipocrizia. „N-avem gravitate solemnă, nici reculegeri de conștiință... [niciț gust sublim pentru sacrificiu.” Numai „Învârteală fanariotă, chiul turcesc, abulie slavă”. totul e Înecat În abilități, subtilități și Îmbogățiri. Descrierea unor trăsături de personalitate și a practicilor adaptabilității și acomodării. au fost și sunt considerate o contribuție subtilă și bine particularizată la contextul nostru. Un portret colectiv deloc confortabil. Ralea
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
Negativ dacă: - debut precoce -sex masculin Paranoid > non-paranoid CHRISTINE - TULBURARE BIPOLARĂ Christine, 15 ani, a fost spitalizată ca urmare a unei tentative de suicid prin intoxicație medicamentoasă. La internare s-au făcut următoarele observații: sindrom depresiv cu tristețe, anxietate, astenie, abulie, sentiment de vid interior și gesturi făcute fără motiv în momente de obnubilație. Pare indiferentă, nu are nici o părere privind consecințele posibile ale gestului său. Ea a lăsat totuși o scrisoare în care a explicat părinților săi că nu mai
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]