1,631 matches
-
pretutindeni, ,permanențele vieții mele" cum le numește ea, chiar dacă rîndurile lor se răresc fără încetare. Căci pentru Vera Călin prietenia a fost o vocație care a stat în centrul existenței ei, înfrumusețînd-o, poate, mai mult ca orice altceva. însemnările ei abundă în referiri la persoane de departe (desemnate prin inițiale) ale căror portrete caracteriale și intelectuale le dau o concretețe pregnantă. Unii pot fi ușor decodați (Silvian Iosifescu, Crohmălniceanu, Henri Wald) - alții nu. Dar nimic nu-i procură o mai mare
Inadaptarea emigrantului by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/11251_a_12576]
-
le recunosc, de altfel le voi dedica această pagină, mai are și unul foarte prețios: e o adevărată chinină (în sensul de "ți-o bagi pe sub unghii ca să nu le mai rozi") pentru amatorii de Real TV, cei în care abundă mirifica noastră țară. Cum? Simplu: filmul prezintă o variantă ideologizată de Real TV, adică un film intitulat Reconstituirea, în care joacă "tâlharii" propriile roluri. Nu știi dacă jaful e real, procedura miliției/securității sigur nu e, dar sfârșitul, în speță
Șase personaje în căutarea unui jaf by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11287_a_12612]
-
celor mai subțiri artificii. Plin de figuri, mofturi și fițe textuale răsuflate, romanul acesta cu titlul îndrăzneț este, din păcate, mai mult decît plictisitor, pe alocuri este de-a dreptul trist. Deși plusează pe oralitate, dialogurile redundante, repetitive vizînd absurdul, abundînd în truisme sau, dimpotrivă, în paradoxuri sînt tocmai părțile pe care te vezi nevoit să le sari. Dezinvoltura cu care este scris nu ține de o poetică dar de caracterul flegmatic al autorului care pare că-și ia în răspăr
Cronica cititorului nemulțumit by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11340_a_12665]
-
toate valorile sale tradiționale, ba chiar și în asocieri noi, inedite. Mai rar se întîlnește semnificația populară de bază - de desemnare a individului împreună cu familia sa - ,Dar d-alde Becali (neam de bișnițari) ce zici?" (forum.softpedia.com); în schimb, abundă utilizările ironic-depreciative în care numele propriu desemnează categoria ("oameni de felul lui...") sau prezintă persoana ca fiind un ins oarecare, căruia nu i se cuvine prea multă considerație (,unul ca..."). În paginile ziarelor și în forumurile de pe Internet, alde este
Alde noi -II by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11347_a_12672]
-
ai partidului" (p. 75). Depedența celor care lucrau în presa acelor vremuri s-a verificat în toate domeniile. Ca să dăm un singur exemplu al modului în care voința regimului s-a reflectat în presă, citam dintr-o altă lucrare: "Programele abundau de materiale referitoare la importanța copiilor într-o familie și la sentimentul de ratare, de neînplinire pe care ar fi trebuit să-l simtă cuplurile care nu aveau copii sau aveau doar un singur copil. Revistele pentru femei, controlate de la
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
sau «chatte» sunt traduse prin «fofoloanca», pe mine mă umflă râsul, chiar dacă, să zicem, contextul se dorește melodramatic. Pe undeva, îi bănuiesc pe traducători că folosesc aceste cuvinte anacronice pe post de obscenități absorbante: când scrierea originală e suculenta, traducerea abundă de astfel de tampoane lingvistice. Ultima oară l-am întâlnit pe prietenul meu, cuvantul care începe cu «f», în traducerea unui autor român care scrie în limba engleză. Puteam să jur că, la origine, mizerabilă «fofoloanca» fusese o foarte asumată
Obscenitati absorbante by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83064_a_84389]
-
substituția sinonimică ușor / facil nu are însă nici o funcție de dezambiguizare: construcția sintactică privește doar sensul abstract al lui ușor, folosirea lui facil fiind deci o prețiozitate supărătoare. Numeroase citate care îl conțin provin din prospecte tehnice publicitare, clar debitoare textului-sursă, abundînd în calcuri sintactice și împrumuturi lexicale: "Cu un design stilizat, facil de utilizat cu ajutorul unui performant remote control cu mouse incorporat" (pro.ro/sony); "Bursa de Joburi este un catalog facil de utilizat" (myjob.ro); "este un comprehensiv, rapid și
Facil de zis... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14700_a_16025]
-
călători. Lîngă Grădina Botanică se află, foarte singuratică, intrarea Constantin Noica, și pe lîngă spitalul Militar, strada aceluiași, care se intersectează brusc cu Bulevardul Dinicu Golescu, de care trece la repezeală. Asemenea întîlniri la colț de stradă, potrivite sau nu, abundă: Grigore Alexandrescu și V. Alecsandri, G.M. Zamfirescu și Nicolae Filimon, Mircea Eliade cu Molière, Șt.O. Iosif cu Cerna și Anghel, bulevardul Goga cu străduța Blaga, Alexander von Humbolt cu... Ion Morțun etc. Dintre numele care lipsesc din biblioteca stradală
Topografia nemuririi by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14854_a_16179]
-
Mircea Pașcu a fost obligat să dea dezmințiri peste dezmințiri pentru mârlăniile la adresa jurnaliștilor. La Craiova, dl. Mischie n-are nici o secundă de ezitare să amenințe cu cotonogirea ziariștii care-și bagă nasul unde nu le fierbe oala. Clujul funariot abundă în incidente similare. Ba chiar și �civilizata" Timișoară mustește de reprezentanți ai acestei categorii de super-români: un oarecare Nicolae Mihai, consultant (ce-o mai fi și asta?) al prefectului de Timiș a proferat prin telefon amenințări la adresa gazetarilor de la �Focus
Feudalizarea, primul stadiu al federalizării by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14965_a_16290]
-
recent e absolut corect, dar atrage atenția asupra faptului că acțiunea posterioară nu trebuie să fie neapărat exprimată tot printr-un viitor (ci, ca aici, printr-un conjunctiv): "telefoanele s-au mai potolit, dar nu este exclus ca ele să abunde din nou în următoarele zile, după ce premierul va fi făcut publică lista departamentelor desființate și comasate" (Evenimentul zilei = EZ 2318, 2000, 11). Oarecum asemănător e cazul citatului "La ora la care dumneavoastră citiți ziarul, artistul va fi și părăsit România
"Va fi fost" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15296_a_16621]
-
teoriile conspiraționiste nu mai au trecere. De ce s-ar obosi dușmanii din exterior să ne submineze, dacă o facem atât de spectaculos noi înșine? Din ticăloșie, din tâmpenie, din nebunie - într-o ordine aleatorie, dar de-o perfectă eficiență. Exemplele abundă, așa că am să-l iau pe cel mai eclatant: comportamentul provocator al lui Ion Iliescu. Va să zică, eternul președinte al țării, flancat de fascinantul său prim-ministru, îi invită pe șefii partidelor ca să-i mobilizeze în vederea unei declarații solemne privind intrarea
Securitatea purifică N.A.T.O. by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15286_a_16611]
-
satul, și dacă există oarecum sentimentul dezrădăcinării, el nu presupune condamnarea orașului. În câteva poeme predomină tonul oracular, tonul aceluia care este sigur că știe adevărul (Și nu inventez nimic...; Ascultă și ia aminte,/ Nu-i o închipuire.), dar cele mai multe abundă în întrebări fără răspuns (unele adresate cititorului). Bineînțeles că ne gândim la Blaga, numai că acesta avea și o constituție de filozof, la fel de proeminentă cum era și aceea de poet. La Adam este o simulare a inocenței prin care se
Melodia întâmplărilor by Iulia Argint () [Corola-journal/Journalistic/14537_a_15862]
-
a unei experiențe la catedră cu adevărat personale, cele mai multe se prevalează de diferite surse vag indicate și nu mai știi cât anume e meritul autorului. Să se fi schimbat situația după 1989? După cât am putut observa, problemele au rămas aceleași. Abundă sesiunile de comunicări ale elevilor și ale profesorilor, fiecare școală, fiecare oraș, fiecare județ au ambiția de a se evidenția printr-un număr cât mai mare de participanți. Celor mai mulți tineri nu li se inculcă ideea că a face o comunicare
La școala plagiatului by Solomon Marcus () [Corola-journal/Journalistic/14510_a_15835]
-
eu când am planuri sunt opac la ceilalți"; "îmi pare limpede de unde vin și unde vă duc" (!!); "nu știu de ce vă trag după mine, nu știu de ce mă urmați." - pag. 162 (!!) - semne ale unui ego supradimensionat sau poate în suferință, abundă. Pare că nu la doctorul de ochi trebuie să se trateze dl. Răsvan Popescu. Însă și asta e altă mistificare. Autorul lasă voit această impresie pentru ca noi să-l compătimim și să-l lăsăm în grija doctorilor. Victimizându-se pe el
Curiozități frauduloase by Eugen Șerbănescu () [Corola-journal/Journalistic/14563_a_15888]
-
a frunze, Anton nu mai vedea în fiecare mișcare o luptă, o urmărire, ci numai siguranță și împăcare, un drept la speranță, izbânda noii îndeletniciri". Cu toată lumea pestriță de țară sau târg apus de provincie, limbajul lui Marius Tupan nu abundă în regionalisme ori arhaisme de culoare locală. Narațiunile sale sunt mai degrabă limpezi și molcome, relatări de orășean nostalgic și nu de Pațanghel pasionat. Tehnic simple, prozele lui Marius Tupan au personaje creionate rapid, susținând dialoguri scurte, dramatice. E fapt
Literatura ca viață by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14643_a_15968]
-
obții un punct de vedere arhimedic în ceea ce-l privește pe Jung, dat fiind că orice biografie succede inevitabil propriilor memorii (îngrijite, ce-i drept, destul de "creativ" de către Aniela Jaffé). Or, Jung precizase din capul locului că viața sa nu abundă în fapte exterioare, fiind determinată aproape exclusiv de un traseu interior. Nu altul este prin urmare programul de redactare pentru Amintiri, vise, reflecții - ceea ce face, cu atât mai mult, ca o biografie "exterioară", precum cea a lui McLynn, să îmbogățească
Vremurile autorilor by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/14646_a_15971]
-
o simplicitate insuficientă și stîngace, limba e de o împestrițătură de decadență". Și autorii Istoriei limbii române literare (Al. Rosetti, B. Cazacu, L. Onu) preluau această opinie ("expunerea e făcută într-un stil greoi"; "construcția frazei este artificială, iar vocabularul abundă în elemente turcești și neogrecești"); acordîndu-i lui Văcărescu cîteva pagini, mai mult pentru inventarul de neologisme, preferau să-și concentreze atenția asupra autorilor canonici, validați de istoriile literare. Pe lîngă toate acestea, autorul și cartea au mai suferit și rigorile
Între devlet și europei by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14061_a_15386]
-
Rădulescu, autoare a unei cărți care a devenit subiect de polemică în lumea muzicală, a făcut un concis istoric al marilor dispute muzicale din secolul al XX-lea și a constatat că la noi sînt puține polemici de idei, în timp ce abundă atacurile la persoană. Cine cîștigă, à la longue, într-o polemică? Ipoteza vorbitoarei este că întotdeauna cîștigă omul care are o operă, care are autoritate. Într-adevăr, a subliniat amfitrionul, în democrație există polemici, în regimurile totalitare campanii. Savuros ca
Etica disputelor literare by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14191_a_15516]
-
să-și aibă sectarii săi": Într-un alt secol, n-ar fi fost rînd care să nu-și găsească exegeții în sensul unui simbolism cultic. Cît de perfect s-ar fi supus unei interpretări alegorice toate acele imagini animaliere care abundă în Cînturi!". André Gide aparține aceleiași spețe de profeți fără angajament, profeți șomeri: În versurile pe care - drept închinare - le așează la sfîrșitul «sotiei» sale, Paludes, Gide strecoară o mărturisire nu lipsită de o oarecare amărăciune: Și vom fi fost
Pornind de la literatura franceză(II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14251_a_15576]
-
lui Saint-John Perse, pentru care "lumea toată" n-ar fi "prea vastă pentru a încăpea în cuvîntul Poetului" (natural, grafiat cu majusculă), se oglindesc în conștiința eseistului cu deplină înțelegere: "Explorarea e sistematică și meticuloasă. Poemele meteorologice-cosmice ale lui Perse abundă în înregistrări de elemente și fapte concrete. Un apetit enciclopedic sălășluiește în poetul care, voindu-se pe sine cosmic, nimic din ce e în cosmos nu-i e străin. Căci el nu urmărește în poemul său doar realul, de la viețuitoarele
Pornind de la literatura franceză(I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14280_a_15605]
-
polemică (după cum recunoaște) cu originalele; dar ghilimelele ar fi fost deseori de rigoare. Dl Pelin preia din documente pînă și greșelile (corectate rareori, dacă e să-l credem, și de obicei post-factum), ceea ce tulbură și mai tare imaginea. Căci greșelile abundă. Aproape nu există fișă (de scriitor) fără greșeli. Dacă admitem că aproape totul - inclusiv greșelile -, dar mai ales grosul informației, aprecierile, concluziile și măsurile (preventive ori represive) sînt opera fostei Securități, atunci nu ne putem opri să constatăm că aceasta
Securitatea și scriitorii transfugi by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15038_a_16363]
-
o vreme, prin începutul de profesionalizare a clasei politice, rolul intelectualului în organizațiile civice sau politice a fost dat uitării. Discuția merită să fie totuși reluată, fiind una aproape permanentă în istoria noastră, poate și pentru că perioadele de tranziție au abundat, iar rolul politic nemijlocit al scriitorilor și artiștilor mai ales în asemenea perioade a fost evident. În principiu, nimic nu silește pe protagonistul umanioarelor să se angajeze în viața politică, dar nici nu-l oprește. Devenită profesie, politica și-a
Esteți și militanți by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15059_a_16384]
-
prin pana lui Ion Ghica, pare o comedie polifonic compusă, ca o cantată. În cazul de față, instrumentele diferite fiind cele ale scrisului, efectele ce decurg din ele își multiplică șansele de a nu fi date cu ușurință uitării. Exemplele abundă. E greu a alege unele, în defavoarea celorlalte. Totuși, mă opresc asupra a două figuri umane, în particularul portretului lor: un domnitor spăimos și un dascăl patriot. Grigore-vodă Ghica, unchiul tatălui scriitorului și lui, naș, "pentru că nu-l tăia capul prea
Între verb și imagine by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15072_a_16397]
-
Fère. În partea de început a Vicontelui de Bragelonne, roman baroc despre baroc, contele de La Fère e arătat, într-un instantaneu, cum își scrie memoriile. Barocă semnătură, dar a cui? La Dumas, nici un amănunt nu este superfluu. III. Aluziile mitice abundă în ciclul Muschetarilor. Voi da doar cîteva exemple. În cel dintîi roman, un hanghiu îl compară pe Athos, care s-a închis în pivniță, cu un monstru subpămîntean, hrănit, la cerere, prin oberlicht. E și părerea celor doi nobili englezi
Mitul Muschetarilor by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15034_a_16359]
-
scriitura în cel puțin egală măsură cu Proust, în descendența căruia e îndeobște plasată, fără ca exegeza să fi insistat, așa cum se cuvenea, pe factura naturalistă, decisivă, a creației sale. Să menționăm că afectarea științifică, acele fișe sociologice sau clinice care abundă în paginile literaturii de acest tip, nu reprezintă, în pofida aparențelor, un divorț de estetic, ci doar o variantă "eretică" a lui. Pe urmele "poeților damnați" și în legătură cu Nietzsche, naturalismul pune în paranteză morala, pe motivul unei "obiectivități" a reconstituirii minuțioase
Despre Hortensia Papadat-Bengescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15195_a_16520]