133 matches
-
o lărgire politică a NATO, adică o lărgire bazată pe compromis: mai dați voi, mai lăsăm noi. Ce lasă NATO e limpede: ne lasă impresia că suntem în deplină siguranță, că s-a terminat cu comunismul și că ne-am aburcat pe șinele ce duc direct în brațele prosperității și fericirii. în plus, NATO ne lasă să ne facem de cap cu criptocomuniștii cuibăriți pe la diverse răspântii politico-financiare. Ce dăm noi, iar e limpede: dăm din coate ca să păstrăm lucrurile exact
Tratament NATOrist by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14509_a_15834]
-
o lărgire politică a NATO, adică o lărgire bazată pe compromis: mai dați voi, mai lăsăm noi. Ce lasă NATO e limpede: ne lasă impresia că suntem în deplină siguranță, că s-a terminat cu comunismul și că ne-am aburcat pe șinele ce duc direct în brațele prosperității și fericirii. în plus, NATO ne lasă să ne facem de cap cu criptocomuniștii cuibăriți pe la diverse răspântii politico-financiare. Ce dăm noi, iar e limpede: dăm din coate ca să păstrăm lucrurile exact
Literatură și alte nebunii by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14514_a_15839]
-
să mă cațăr pe el din greu, nedumerit, icnind, gâfâind, ocolind peșteri de beton, dâmburi de cărămizi, costișe de moloz, trunchiuri răsucite de țevi. Mintea opacizată, rămasă mult în urma evenimentelor catastrofale, mi-a dat de știre prea târziu că mă aburcam pe ruinele încremenite, mute, siderale, ale altui bloc căzut, din care nu răzbea nici o urmă, nici un ecou de viață. M-am cățărat astfel înainte până la altitudinea unui ipotetic etaj 3, coborând apoi o pantă care mă ducea vertiginos în Hristo
Aveți curajul să citiți ce urmează? by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/6672_a_7997]
-
Odinioară, ca și azi, nu cred că toată suflarea să fi fost inimoasă. Isteți fără inimă bântuiau și atunci, suferind de aceeași meteahnă; se tot întrebau cum să-și folosească mintea sclipitoare spre propriul folos, cum să facă să se aburce peste ceilalți; cum să îi "lumineze" pe confrați, cum să le facă adevărul, binele și frumosul, dar nu într-atât încât aceștia, lămuriți, să le pericliteze jilțurile, să le râvnească, să le jinduiască. Nebun trebuie să fie acela care îi
Despre muzică? by Maxim Belciug () [Corola-journal/Journalistic/11820_a_13145]
-
a nu li se vedea, prin contrast, inteligență de nivel zero. Mai bine așa, sub aripa uncheșului Diaconescu, a babacii Iliescu și a nasului Măgureanu. Dacă tot l-au ratat pe Ceaușescu (dar nu toți l-au ratat!), să se aburce măcar în hamacurile, bălăngănindu-se ademenitor, disponibilizate în urmă ejectării iliesciano-voicaniene!
Dulce ca Armani e molozul patriei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/18020_a_19345]
-
normale. Însă de aici până la a face din jeep noul semn al înavuțirii, dar și al bădărăniei, al lipsei de stil, e un drum lung. E amuzant (dar și ridicol) să vezi cum domni cu burți cât niște butoiașe se aburca voinicește în aceste mașini de teren concepute fie pentru expediții în zone fără șosele, fie pentru plăcerea adolescenților aflați la prima lor mașină. Te consolezi, spunându-ti că n-a avut cine să le facă educația până acum, si ca
Tepuirea si jeep-uirea by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17460_a_18785]
-
farmecelor. Pune atîta dispreț în privirea pe care le-o aruncă încît îi strivește grămadă și le-ar mai și aplica o pedeapsă degradantă (dar meritată), ca unor animale repugnante. Nimeni în poezia noastră n-a mai îndrăznit să se aburce pe un așa tron inacostabil de feminitate imperială, pe așa scară de superbie zeiască. Am avut destule mîncătoare de bărbați (de la Alice Călugăru încoace) și chiar unele bampirițe, dar o așa strivitoare absolută și în masă n-am mai avut
Prințesa poetă și spioană by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/2527_a_3852]
-
dreptei" este agitată fantoma lui Stolojan - om provenit el însuși din pepiniera ceaușeștiană. Care sunt faptele de arme ale acestui ex-prim-ministru al lui Iliescu, rămâne un mister! înafara unor propoziții dezarticulate și a tragerii de timp pentru ca Nelu-Cotrocelu să se aburce, în 1996, în șa, nu țin minte să se fi ilustrat prin vreo ispravă demnă de stima contemporanilor. Dimpotrivă. Șeful cancelariei ceaușeștiene scrie că "Ministerul Finanțelor, cu Stolojan în frunte, prezent și el la ședințele de analiză, era mai mult
România post-constantinesciană by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16994_a_18319]
-
bucură oștirile În cer și pe pământ, Se ‘nalță azi cântările Peste altarul sfânt! Se luminează zările, Iadul a fost înfrânt Și dărâmate-s porțile! ,,Vițelul este mult”. Se bucură făpturile Pe moarte iar călcând, Au înflorit cărările Spre ceruri aburcând! Deschise sunt azi ușile, Păcatul s-a iertat Și peste toate legile, Hristos a înviat! Referință Bibliografică: Hristos a înviat! / Costică Nechita : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1949, Anul VI, 02 mai 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Costică
HRISTOS A ÎNVIAT! de COSTICĂ NECHITA în ediţia nr. 1949 din 02 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381768_a_383097]
-
-n necuprins. Printre pleoape-ntrezăresc Fără urmă de tăgadă, Al tău chip nepământesc, Bucuros să mă revadă. Pe obraz îți simt adierea Nici nu pot să o cuprind, Să aline-n trup durerea, Rănilor ce mă aprind. Mintea plăsmuie s-aburce Prăvălind doar năluciri Și din ceruri să m-arunce, În vâltori cu amintiri. Inima de zor se zbate Să m-aducă înspre mal, Glasul tău un far în noapte, Luminând un ultim val. Și în piept răsun bătăi Din adânc
NĂLUCIRI de DANIEL DAC în ediţia nr. 2121 din 21 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384256_a_385585]
-
actele mele și banii și altele s-au dus odată cu rucsacul. Într-o clipă de inspirație salvatoare mi-am desfăcut chingile și l-am lăsat să cadă. Fără povara lui, cu ajutorul unui briceag și al pioletului am reușit să mă aburc cu greu peste buza râpei. Acum râd. N-am mai cerșit din liceu, de pe vremea când mi se părea extraordinar să-ți învingi inhibițiile, să calci în picioare normele, eticheta. Se pare că nu mai am suc 84 cesul de
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
un genunchi betegit. Mergea târșind piciorul și alignind, parcă punea fasole tot timpul. Asta, însă, nu-l împiedica să fie optimist, îngrășându-se pe zi ce trecea din glumele zvârlite în dreapta și în stânga cu nemiluita, zicând despre sine c-o să "aburce suta" pentru că "numai posacii se trec repede" și el "har Domnului" avea atâta haz în el, să mai dea și altora. Chiar zău? Nu știați?! N-ați primit veste? Nu ți-am spus? De la Tudor. Dacă asta-i vestea, mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
cosmic. Veritabilă surpriză, cartea aceasta legitimează un scriitor la vârsta când alții și-au încheiat „lucrarea”, condeier ce are încă multe de spus semenilor săi tineri și mai puțin tineri! Calistrat Costin ... GÂNDURI (din vălurile vieții lumii) Înainte de a te aburca în vârful „piramidei”, gândește-te la calvarul pe care îl vei îndura la prăbușirea de-acolo, de sus. Odată, cum-necum, ajuns în piscul „piramidei” trebuie să ai grijă, să te înconjuri cu oameni cinstiți, altminteri „baza” monumentului se va nărui
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
grădinii: înalt, cu coroană rotundă și deasă, cu nuci ce se iveau din coaja verde în toamne aurii, când îmi înnegreau degetele care le dezgoleau de cămașa amăruie. La început nu puteam să urc în el, dar mărindu mă, mă aburcam întâi în spinarea bunicului, apoi de acolo pe ramurile puternice. Când priveam de jos, niciodată nu zăream cerul printre crengile lui. Iar când ploua mă adăposteam la rădăcina lui ca sub o uriașă umbrelă. Să nu adormi la umbra nucului
ÎNTÂMPLĂRI ÎN LIVADA BUNICULUI by ECATERINA VICOL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1228_a_1878]
-
poetic, locuiește Omul pe acest pământ. Holderlin Treapta I Presimți legea în real? Hai să facem un gard împrejurul lumii, un gard peste care să nu poată sări nici măcar gândurile noastre adunate din roua dimineții, înainte de răsăritul soarelui, când se aburcă spre albastru, cocoșul pământului. Desigur, totul nu este decât o imagine deformată... Dar cum nu avem, încă, acces la imaginea dintâi, Trebuie să ne mulțumim cu aceste reflexe... Nu e vorba de consolare, nici de resemnare vorbă nu este. E
Douăzeci şi opt de trepte ale realului by Dan Iacob () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100976_a_102268]
-
zeii tăcuți, misterioși, senini, ce taina-și poartă-n zâmbetul strivit și-n trupul ca un ascuțit meteorit căzut direct în miezul grabei noastre. ei sunt doar cerșetorii fără de noroc lovind în noi ca darabana ploii, sunt vitregiții ce-și aburcă-n cârcă stropul de viață, ca o desagă ruptă, cerând nu îndurare, ci bălmăjind în gol frățească rugă în care să-ncăpem cu toții, rotunzi și teferi și coaja universului să ne ajungă. jocul luminii melodios e cerul gurii tale, lumină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
se ia din drum... Vezi ce-nseamnă să te ții bățos? Numai că stau și mă chitesc: oare cum pacatele mele să car cogeamite burduful cu parale acasă? Cu iapa? Acu', las' c-ar cam deșăla-o, da' cum să-i aburc sus? Să-nham iapa la sac, iară nu merge, că sacu' n-are roate, să tot umblu cu el când la deal, când la vale. Iaca bre! Până acuma n-aveai para cu bortă s-o pui în punga cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
CODÂRLIC: Lumeee, mi s-au detunat de tot rădăcinile coarnelor din cap! Nu mai stau nicio clipită! (fuge, dispare în baltă) DĂNILĂ: Ei, am făcut-o și pe asta! S-o luăm acuma de unde am lăsat-o. Cum sărăcia să aburc burduful cu bani pe iapă? Ia să vedem, greu îi? (încearcă să ridice sacul, abia îl poate mișca. Codârlic scoate capul la malul lacului) CODÂRLIC: Stăi, bre, ce vrei să faci? DĂNILĂ: Ptiu! Trăsnite-ar să te trăsnească! Tot nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
tu. Acuma a mai venit și rândul meu; așa că am să te blestem eu întâi. CODÂRLIC: De... dacă zici dumneata că nu se poate... DĂNILĂ: Zic. Da' se-ntâmplă că n-am la mine blăstămurile părințești. Fă bine să-ți aburci burduful ist'cu bani în spinare, să mergem la casa mea. Ș-acolo ne-om blastama unul pe celălalt. Ai priceput? CODÂRLIC: Am priceput. Da' de ce să car eu banii și să nu-i cari tu? DĂNILĂ: Păi ce, s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
n-am încotro. Vorba ceea: „Cum și-o face omul cu mâna lui nu i-o face nici dracul”. Doar pe mine m-o mâncat limba, că am să merg la târg... Moș Țâdulă, mărunțel cât un ciocălău, s-a aburcat în căruță cât ai clipi. Dă-i cărbuni, Dumitre, că, conofăit cum te știu, ajungem la târg taman la amiază - l-a îndemnat Țâdulă. -Măi Țâdulă! Tu crezi că eu îs surugiu la poștă? Că amu’ te debarc. Și să
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
însoți. În fața casei familiei Georgescu, cu întreaga ființă strânsă ca într-o menghină, Vișinel își îmbrățișă mama în mijlocul drumului. Pe tatăl său nu mai apucă. Lisandru o zorea necontenit pe Rafira să urce în căruță și, când aceasta abia se aburcase, fără să se uite în urmă, cu sufletul înveșmântat într-o durere pe care abia și-o putea stăpâni, el dădu bice cailor care porniră într-un galop neînfrânat colbăind întreaga așezare. Vișinel fugi un timp, cât îl ținură puterile
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
l-am surprins în atitudinea aceea nu putea decât să mă mulțumească și să fie cât se poate de convenabilă scopului pe care mi-l propusesem. Așa că, fără să mai stau pe gânduri, am trecut rapid la fapte. M-am aburcat, sub privirile uimite ale fârtaților mei, pe o coală albă, aflată pe birou și, apucând cu nădejde mina de grafit, m-am pus să scriu. O îndeletnicire al naibii de dificilă pentru un gândac, fie el și de talia mea intelectuală. Fiindcă
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Atunci am dat semnalul începerii bătăliei. Două coloane compacte, înarmate cu sfori, se îndreptară în două direcții bine precizate. Una mergea spre locul unde era depozitat insecticidul, iar cealaltă spre ostenitul domn Petrică. Din prima țâșniră câțiva gândaci care se aburcau rapid spre clanța ușii de la micul depozit. Legară o sfoară de ea, iar restul trupei se opinti să o deschidă. Reușiră destul de rapid. Alți gândaci începură să dea ocol bidoanelor, înfășurându-le pe fiecare în câte un laț, la bază
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
aer în piept, dar continua să tușească, încercând totodată să și scuipe. Încet, încet, accesul de tuse scăzu în intensitate, până la stingerea lui completă. Rămase în patru labe, gâfâind, făcând eforturi să-și tragă sufletul. Când își mai reveni, se aburcă din nou în fotoliu, căutând în gentoiul cu care venise. Scoase niște batiste de hârtie și-și șterse bărbia, își suflă nasul cu sârg, iar mai apoi, cu același șervețel spiritul de economie nu o părăsea nici în cele mai
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
i se dea un microfon, să vorbească din nacelă mulțimii. - Dragi studenți și privitori, zborul ăsta e românesc... Îl lăsăm pe domnu’ Charles la sol, s-aibă pământul sub tălpi... și zic să-i dăm drumu’, doar nu m-am aburcat de pomană aici... Balonul se ridică, cei de jos fluieră și aplaudă, ambasadorul e pământiu la față. Se urcă-n mașina oficială și dispare fără să mai spună nimic. Rectorul îl urmează cu mașina lui. - Fricos franțuzu’... - Ca și-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]