133 matches
-
-n necuprins. Printre pleoape-ntrezăresc Fără urmă de tăgadă, Al tău chip nepământesc, Bucuros să mă revadă. Pe obraz îți simt adierea Nici nu pot să o cuprind, Să aline-n trup durerea, Rănilor ce mă aprind. Mintea plăsmuie s-aburce Prăvălind doar năluciri Și din ceruri să m-arunce, În vâltori cu amintiri. Inima de zor se zbate Să m-aducă înspre mal, Glasul tău un far în noapte, Luminând un ultim val. Și în piept răsun bătăi Din adânc
NĂLUCIRI de DANIEL DAC în ediţia nr. 2121 din 21 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384256_a_385585]
-
pământul mă cheamă și nu știu spre ce vis să mă-ndrept. A mea inimă, fără vreo teamă , ca un codru-îmi foșnește în piept. De la capăt nu am nicio veste. Fericit îmi port pașii pe-un drum care vrea să aburce spre creste prin acest, plin de farmec, acum. Sunt convins,simt în mine că încă am destul când și cum și de ce și chiar dacă aș sta sub o stâncă nu voi spune nicicând: Asta e!... 17 ianuarie 2017 Anatol Covali
SURÂS de ANATOL COVALI în ediţia nr. 2209 din 17 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374302_a_375631]
-
ca la-nceput, la fel de singuri. HLAMIDĂ Coboară iarăși cețurile dese, Prin iarba arsă rouă nu se-ncurcă Și ziua e plouată ca o curcă, În noapte, luna stă și nu mai iese, Iar bruma-i tot mai multă și se-aburcă În crengile golașe, unde țese Perdele groase, reci și ne-nțelese, Prin care toamna nu se mai descurcă, Chiar frunzele pe toate și le pierde; Se-mbrac-atunci în haina ei de iarnă, Se face gri pădurea ce-a fost verde. Un
12 SONETE DE IARNA de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1837 din 11 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340326_a_341655]
-
Simpatie > ASCULTA-MI INIMA Autor: Mara Emerraldi Publicat în: Ediția nr. 1617 din 05 iunie 2015 Toate Articolele Autorului Ascultă-mi inima, cum cânta doina de dragoste, de dor ! Bătaia-i roșie cuvântă imnul iubirii--- acest fior . Ascultă-mi inima, aburcă spre tâmple magică trăire ! Iar revărsarea-i ne tot urcă 'n ceruri , 'n-a lor adâncire... Ascultă-mi inima, te cheamă, te strigă-n fiece bătaie ! Secretu-ascuns în criptogramă aprins-a focul vălvătaie. Ascultă-mi inima, ce zbate focul cel
ASCULTA-MI INIMA de MARA EMERRALDI în ediţia nr. 1617 din 05 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379743_a_381072]
-
și deriziunii, nimic nu părea să mă contrazică, eram imperturbabil încredințat că totul merge ca pe roate în cea mai bună dintre lumile posibile și iscodite și „bazate” pe himerele corifeilor vizionari ... Utopiile „lor” căpătau configurația șlefuirii „diamantine” la care aburcam cu nepicotită osârdie, poleiam ca totul să (a)pară „cum n-a văzut ... Kremlinul!”. Și mai credeam, pe deasupra, că așa se va și întâmpla, era „iepoca” de început a „iluminării” naționaliste a unui sistem care își vlăguise energiile internaționaliste, când
SCRIITOAREA de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 157 din 06 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349651_a_350980]
-
Far' să-mi pese de măicuța Care ma chema nervoasă. Al ei strigat mă-ndemna Să mă-ndepărtez de casă Și s-amân fără de frică, Clipă de-a pleca la masă. Și zburdând pe șesul verde Ce la cer mă aburca, Printre palmele-i de iarbă, De nimic nu îmi pasă. De pe șes fugeam pe dealuri Ocolind în goană poartă, Ascunzându-mă în gârla Să nu mă găsească tata. Inventăm frumoase jocuri, Cu ecoul mă strigam Și-n rostogoliri din deal
COPILARIA-MI VERDE de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2017 din 09 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382115_a_383444]
-
Luna, cuibărită în creștetul unui copac îi dă moșului motiv de glumă: -Aburcă-te oleacă, că de-o fi să cazi, te mâncă lupii; lume făr de doi cai și-un ghiuj s-o mai văzut, da făr de lună...hai, aburcă-te! De-ai putea să-l iei și pe năpâstorcu ista mic, mi-ar fi mai bine, îi spune bătrânul întorcând o clipă ochii spre mânzoc pentru a-l arăta lunii. În clipa următoare simte mușcătura în braț, iar ochii
PREMIUL I LA CONCURSUL MEMORIA SLOVELOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1681 din 08 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/379403_a_380732]
-
alb al iernii Se așează-ncet pe dealuri Spulberând omătul moale Care vine valuri, valuri. Peste câmpuri se ridică Largi fuioare de zăpadă Crivățul aleargă-n voie Troienind ca altă dată. Prin păduri vedenii ard Frigul brumei strașnice Turme mici aburc grăbite Spre sălașuri tainice Munții clatină ninsoarea Cețuri văile strecoară Iarna a acoperit cărarea Viscolul ne împresoară. Cojocelul alb al iernii Stă frumos pe-a țării glie Moșul vine tras de sănii Într-a nopții feerie Referință Bibliografică: Cojocelul alb
COJOCELUL ALB AL IERNII de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 339 din 05 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358004_a_359333]
-
de atitudine bruscă) - Dar când am ajuns la adresa fixată de comisie, în dreptul imobilului Vajda, cine stătea în poarta acestuia? Tocmai Vadász Pista! Am simțit flăcări în obraji. El ne-a ajutat să ne instalăm. Din cauza înghesuielii, Vadász Pista m-a aburcat pe pervazul ferestrei, pentru că acolo numai acolo mai era loc de stat. Șeful rabin Vajda a hotărât ca femeile și copiii să doarmă separat de bărbați, dar femeile s-au opus, nu voiau să se despartă de soții lor... Atunci
PARTEA A DOUA de PAŞCU BALACI în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343216_a_344545]
-
Acasa > Versuri > Spiritual > PERSONAJE BIBLICE : DE LA VAMEȘUL ȘI FARISEUL, LA CĂRTURARII Autor: Paulian Buicescu Publicat în: Ediția nr. 2244 din 21 februarie 2017 Toate Articolele Autorului VAMEȘUL și FARISEUL, în Templu s-au aburcat Și fiecare după cuget, lui DUMNEZEU I s-a Rugat : FARISEUL, în picioare : "DOAMNE, tare-Ți mulțumesc Că nu-s avar, nedrept și vameș ! dau zeciuială și Postesc ! VAMEȘUL, bătându-și pieptul : " DOAMNE, Te Rog fii Milos (cu privirea spre
DE LA VAMEȘUL ȘI FARISEUL, LA CĂRTURARII de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 2244 din 21 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371748_a_373077]
-
bucură oștirile În cer și pe pământ, Se ‘nalță azi cântările Peste altarul sfânt! Se luminează zările, Iadul a fost înfrânt Și dărâmate-s porțile! ,,Vițelul este mult”. Se bucură făpturile Pe moarte iar călcând, Au înflorit cărările Spre ceruri aburcând! Deschise sunt azi ușile, Păcatul s-a iertat Și peste toate legile, Hristos a înviat! Referință Bibliografică: Hristos a înviat! / Costică Nechita : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1949, Anul VI, 02 mai 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Costică
HRISTOS A ÎNVIAT! de COSTICĂ NECHITA în ediţia nr. 1949 din 02 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381768_a_383097]
-
câmpul ce doarme verde smarald. feciorul o-așteaptă în lunca pe neașteptate în brațe o prinde în iarbă cea udă flamand o aruncă și focul iubirii în ea îl aprinde Bătrână casă Bătrână casă zace într-o rană Doar buruieni aburca înspre coama, Fântână clipocește a dojana În jur nu-i nimeni să-i întindă-o mâna. E ceas de-amiezi, dar nu-i nici-o suflare Pustie și sinistră-i așezarea Cu lacrimi de copil se umple zarea Și păsări cântă
ANTOLOGIA REVISTEI DOR DE DOR, VALERIA TAMAS de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 253 din 10 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/352133_a_353462]
-
alb al iernii Se așează-ncet pe dealuri Spulberând omătul moale Care vine valuri, valuri. Peste câmpuri se ridică Largi fuioare de zăpadă Crivățul aleargă-n voie Troienind ca altă dată. Prin păduri vedenii ard Frigul brumei strașnice Turme mici aburc grăbite Spre sălașuri tainice Munții clatină ninsoarea Cețuri văile strecoară Iarna a acoperit cărarea Viscolul ne împresoară. Cojocelul alb al iernii Stă frumos pe-a țării glie Moșul vine tras pe sănii Într-a nopții feerie Neaua-i parcă mai
COJOCELUL ALB AL IERNII. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1082 din 17 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363364_a_364693]
-
rațe sălbatice zăboveau a odihnă și așteptare. Doar puțini trecători matinali le aruncau resturi de pâine! Era prea devreme, aleea ce da înconjur apei era pustie. Își continuase promenada apucând spre podețul ce ducea pe insulița din mijlocul lacului. Îl aburcase mai greu decât în alte dăți, dar dăduse vina pe ceață. Noroc că se disipa, observase. Se pătrunsese de sentimentul solitudinii, când, deodată, privirile-i fură atrase de o mogâldeață chircită la capătul unei bănci. Se apropiase uimit de bogăția
GEAMĂNUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1514 din 22 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382411_a_383740]
-
bolnavi de anemie Și ai hrănit pre mulți ajunși la ananghie. Barabas de aș fi, ațâțător de gloate, Sfâșietor de fuste și hoț de nestemate, N-aș destupa cavouri, n-aș trece peste cruci, Chiar dacă mâine-n piață m-ar aburca în furci. Din barba-mi de Caiafă în draci aș smulge-un smoc, De n-aș muta-n credință și muntele din loc; Pilat nu m-aș preface - izbăvitor de rele; Păcatul n-or să-l poată mâinile să-l
EU CRED CĂ-S MORT ŞI NICI NU ŞTIU de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 472 din 16 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357607_a_358936]
-
Acasa > Stihuri > Momente > BĂTRÂNA CASĂ Autor: Valeria Iacob Tamaș Publicat în: Ediția nr. 301 din 28 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Bătrâna casă zace într-o rână În jur nu-i nimeni să-i întindă-o mână. Doar buruieri aburcă înspre coamă, Fântâna clipocește a dojană. E ceas de-amiezi ,de oameni nu-i suflare, Doar păsări cântă-n pomi de disperare, Cât vezi cu ochii ruină-i așezarea Și lacrimei săpând îi simt cărarea. Stinsele-mi sperante iar prind
BĂTRÂNA CASĂ de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 301 din 28 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356454_a_357783]
-
primăvara aceea, mai spunea cuviosul Ieronim, înghețau broaștele pe fundul fîntînilor secate, iar pereții mormintelor (dacă le deschideai) erau căptușiți cu iarbă neagră și creață. Anghile La început nu era decît o simplă fărîmă șerpuitoare de lumină, zvîrcolindu-se pe lacul aburcat în beznă. Stăteam sprijinit în coate de balustrada podului de lemn, priveam doar, fără gînduri ascunse. Lumina însă creștea, se-mprăștia ca pulberea vîrtejului de vară, undeva în cîmpie, creștea și creștea. Atunci te-am întrebat de anghile. Atunci mi-
Poezii by Ioan Flora () [Corola-website/Imaginative/14462_a_15787]
-
pat bolnavi de anemie Și ai hrănit pre mulți ajunși la ananghie. Barabas de aș fi, ațâțător de gloate, Sfâșietor de fuste, hoț de nestemate, N-aș destupa cavouri, n-aș trece peste cruci, Chiar dacă mâine-n piață m-ar aburca în furci! Din barba-mi de Caiafă în draci aș smulge-un smoc, De n-aș muta-n credință și muntele din loc! Irod nu m-aș preface - izbăvitor de rele; Păcatul n-or să poată, mâinile să-l spele
EU CRED CĂ-S MORT ŞI NICI NU ŞTIU de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366888_a_368217]
-
urgență ar fi putut fi vorba, era îngijorată pentru biata Marieta. Cu toate că nu pusese geană peste geană de peste douăzeci de ore, nu simțea oboseala. Totuși, ca să se relaxeze, își puse un CD, cuibărindu-se în fotoliu. Bubă, deși nepoftit, se aburcă pe genunchii ei torcând fericit, motan și stăpână abandonându-se în atmosfera muzicii lui Ravel. Târziu, către seară, Mira se trezi din amorțeală și încercă să vorbească cu nașa ei și a lui Renée. După multe încercări, reuși. De la capătul
CAPITOLUL 14 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1864 din 07 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370110_a_371439]
-
Și tot sare Și apare. Și s-agata Ghem de ață, Cu lăbuța Se dă huța. Caută, nu stie ce, Nici de ce, Nici pentru ce, Parca-i vine-asa un dor De-o pereche ajutor Și- apoi urca Și s-aburca Dar deodată Iar s- ascunde. Unde să o caut? Unde? Uite-o colo-n vârf de fag Cu veveritoiul drag! Prichindel Am un câine atâtica; Mi l-a dăruit bunica Și, că este mititel, Se numește Prichindel. Toată ziua, prin
VEVERITA-GRUPAJ POETIC PENTRU COPII de MIHAI LUPU în ediţia nr. 2280 din 29 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374498_a_375827]
-
ușor Așteaptă să capete învoire s-o pornească din loc. Scutur din cap aruncând uitări și dureri. Un declic! Reny al meu! El?! De unde și până unde?! Se târăște spre bancă scheunând ușurel. Parc-ar plânge-un copil. Mi se-aburcă pe genunchi. Își apropie botul și-ncepe să-mi lipăie tacticos fața, parcă vrând să nu grăbească fericirea revederii. Prin asta mi-aduce aminte de-o altă vreme când alunga de pe chipu-mi lacrimi amare că o pierdusem definitiv pe
CAPTIV de ANGELA DINA în ediţia nr. 1990 din 12 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370902_a_372231]
-
mare număr evreilor” <endnote id="(886, p. 404)"/>. „La țară, evreul cu perciuni și caftan se vede adesea călărind, chear fără șea”, scria M. Schwarzfeld În 1889 <endnote id="(80, p. 139)"/> ; sau : „Dacă vi-e dragă regiunea și vă aburcați mereu - nota F. Brunea-Fox Într-un reportaj din 1928 despre Maramureș -, să nu vă surprindă dacă pe o cărăruie de munte vă iese În cale călare pe un tretin alb un evreu În caftan, bărbos, cu obrajii fricționați de aer
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Cum te simți? — Bine, zic. Mersi. Copilul se mișcă bine? Da, tot timpul. Îmi pun o mînă pe burtă, unde, firește, bebiță doarme dus. — Păi, hai să văd și eu. Îmi arată spre pat și eu mă duc și mă aburc, În timp ce Venetia se spală pe mîini. — E-adevărat că dai o petrecere cu ceai, Ven? spune Luke detașat. E o foarte bună idee de reclamă. Mă uit la el uluită, iar el Îmi face cu ochiul. Uneori, Îl iubesc de
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
amestecă zahărul din ceașca de espresso. Nu face asta decît atunci cînd are nevoie de un impuls de energie de cinci mii de volți. Mă observă și-mi face semn să mă așez pe scaunul de bar de alături. Mă aburc cu greu și-mi pun coatele pe blatul de granit. — Becky, trebuie să vorbim. Faci ceea ce trebuie, zic imediat. Știi prea bine. Luke Încuviințează. — Știi, deja mă simt liber. Mă agresau cumplit. Agresau cumplit Întreaga firmă. — Exact! N-ai nevoie
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
de importanța atâtor comitete și „comiții” în care e prezident, politician dibaci, cu viclenii ascunse, dejoacă planurile lui Cațavencu, dovedit de plastograf. Vanitos și laș, Cațavencu, avocatul demagog, se folosește de fraze sunătoare despre patrie și propășire pentru a se aburca în poziția jinduită. Retorica lui convulsivă, ditirambică nu-l ajută, și nici alte tertipuri, deoarece până la urmă alesul va fi Agamiță Dandanache, mai imbecil decât prolixul Farfuridi și mai canalie decât Cațavencu. Acesta va fi nevoit să conducă manifestația în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]