362 matches
-
cărții lui Octavian Paler, Eul detestabil, poate induce în eroare. De aceea trebuie spus că nu este vorba de vreo culegere de texte acide privind fauna politică aborigenă prin care Octavian Paler ciupește conștiința noastră adeseori adormită, de cele mai multe ori aburită. Nu, este vorba de o carte închinată marilor pictori, căreia autorul îi spune în subtitlu o istorie subiectivă a autoportretului în pictură. Scutul teribil al titlului, care cuprinde două cuvinte generatoare de alertă, ascunde în realitate pagini de o imensă
O imensă tandrețe by Radu Varia () [Corola-journal/Journalistic/11319_a_12644]
-
și alții care vă sunt indiferenți sau chiar îi detestați? - Mi-s dragi talentații, iar ceilalți, mă rog, doar demni de o vagă simpatie. Dealtminteri, niciodată n-aș fi în stare să detest un creator de frumos, sau vreun "faur aburit", cum spunea Mihail Sadoveanu. - Pe când o nouă carte semnată Vlad Mușatescu? - În toamnă, la Editura "Aius" din Craiova îmi va apărea al cincilea tom din Memorii aproximative, intitulat Istorii literare mai puțin cunoscute. Iar la Iași, la Fundația " Chemarea" reeditarea
Vlad Mușatescu: "Nenorocirea-i că prea m-am avut bine cu mai toți criticii literari de vază..." by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/14440_a_15765]
-
stau întinsă pe puntea din pământ săpat a unui vapor în tangaj. mâini tremurânde îmi rup șiretul corsetului trag balenele prin volanul din dantelă sfâșie pânza fină. vârtej de cuvinte pe care nu le înțeleg. fereastra ieșită din pământ ușor aburită se luminează deasupra mea. îl văd pe tata cum prinde o frânghie în grădina de la possi să ne învețe pe noi fetele în zori chiar înainte să bem paharul cu lapte abia muls cum să pășim elegant să plutim să
Sisi la zander by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/4432_a_5757]
-
prea știa de ce mîner s-o apuce. Erau din lumi diferite, omul nostru nu știa ce-i spuneau futălătii de rînd cu care era învățată. Îi recitau din Păunescu? Îi cîntau muzică bizantină? Era evident că și capsomana se gîndea, aburită, la cele ce vor urma. Ceea ce ministrul nu știa în ruptul capului era că la vestala parașutică, gîndirea era ceva difuz. Reprezentările ei curgeau disjuncte ca picăturile pe pereții unei cabine de duș. Se vedea cînd purtată pe brațe de
De la Sinaia la Cotroceni by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/7344_a_8669]
-
o bucățică de hârtie, pe care s-o simtă apoi cum se împăturește sub apăsare degetelor, devenind un mic pachet, gata să-și ia zborul. Nu era vorba doar despre dorința de-a găsi comoara Ghiculeștilor, ci și de imboldul aburit de a lua parte la dorința celorlalți. În Noaptea de Înviere lumea a venit să ia Lumină din poarta bisericii Sf. Pantelimon, dar, la plecare, fiecare s-a oprit o clipă și lângă piatra de marmură, pe fața căreia literele
Poveste de PAȘTE by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/7399_a_8724]
-
asta n-ar fi cine știe ce. Dar pe urmă vine altceva: carnea lui elastică și neliniștită, bătând pânza brăzdată de cusături. Apoi se luminează alt episod: firicelele de păr aspru, încordate dramatic în dimineața cețoasă. Însă preferata ei este alta: piciorul aburit, în timp ce dispare în pantalonii de stofă. Sunt aici o sumă de amănunte care ar putea s-o țină ocupată și câteva ceasuri. În sfârșit, sunt întâmplări mici și bucuroase care țes cu entuziasm viața spumoasă din sângele unei femei care
Examen la istorie by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/8241_a_9566]
-
pe un steag deasupra capului. El (adevărul, n.n.) n-a avut niciodată stăpîn. Doar Puterea îl poate defini". Iar adevărul lui Miron Bergmann romancierul & personajul (care se compară cu ofițerul executant ce se autoexecută în kafkiana Colonie penitenciară), e destul de aburit, pînă la urmă. Dar să vedem în ce constă "itinerarul exemplar". Abia ieșit din adolescență, băiatul de origine evreiască mic-burgheză, entuziast pînă la fanatism, își smulge rădăcinile (comparația cu Supraviețuirile lui Radu Cosașu se impune, mereu și mult în favoarea lui
Un roman autobiografic by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/12008_a_13333]
-
susțină, unul-altuia, recitalurile, momentele de protagoniști. Și Liliana Pană-Arta Popescu, o apariție care se naște firesc din jocul celorlalți și care urcă tensiunea, rigoarea, emoția la cote remarcabile. Mă uit pe geam. Ne apropiem de capătul cursei. Geamurile sînt complet aburite acum. Ce idee, ce călătorie, ce lumi! Cîtă ironie! Și a sorții... "Da, Doamne. Să stau liniștit. Ca un azil de bătrîni. Cu toții nemișcați. Aproape aliniați. Cu părul albindu-le numai pe-o parte, cum crește mușchiul pe copaci. Dar
Un tramvai numit Popescu by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12139_a_13464]
-
de carton cu baiere dintr-o sfoară groasă, o poșetă neagră pe care scria cu litere albe: CARTIER. ...Dopul șampaniei pocni ușor, paharele subțiri și înalte sunară vesel, în nări simți, umedă și rece, aroma bulelor care urcau din paharul aburit, spărgându-se în aerul încărcat de amintirea ultimelor patru decenii. O îmbrățișă șoptindu-i în ureche "La mulți ani!" și se așeză la masă. Pe scrinul din față, sub vitrina cu cristale și argintărie, pachețelul auriu reflecta lumina plafonierei. Sfârșiră
Micro-proze by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/9361_a_10686]
-
ești genunchiul tu ești umărul eu sînt călcîiul eu sînt pleoapă, tu mi-ești pleoapă lumea toată e o apă Noaptea ca un vin scump Un pantof roșu într-un copac o întrebare în plus despre mersul toamnei după geamul aburit trupurile noastre se amestecă într-un aluat suplu și cald lumina și oglinda se cheamă stins, dar profund... tu îngenunchiezi și mîinile tale îmi desfășoară buricul... Stai }inîndu-mă ești atît de fină încît nu-mi mai pot aminti moartea și
Inedite by Ion Chichere () [Corola-journal/Imaginative/12064_a_13389]
-
excursiei, dimineața devreme, mă descoperisem așezat în autocar alături de o tânără femeie austeră, al cărei chip mă deconcertase. În acea severitate nu părea să existe loc de zâmbet, mi-am spus, și m-am resemnat la a privi, prin geamul aburit, doar peisaje și clădiri vechi. Dar tânăra femeie se dovedise - și martore erau piațetele medievale, Capri, locuințele primitive de la Matera - nu numai înzestrată cu un umor neobișnuit de fin, ci și o doamnă adevărată, într-o vreme în care oamenii
Povestea celor două pantere by Florin Sicoie () [Corola-journal/Imaginative/10869_a_12194]
-
cîmpiile neantului, te întorci în jurul uguitului tău prin salcîmii pe care i-am botezat Philemon și Baucis în răspărul fascismului iubirii dintr-o altă viață. ca și acum era lumină și vînt. ca și acum îmi puneam fața pe geamurile aburite și apoi comparam amprentele ei ca să mă recunosc. corpul meu eteric se lipise de piele devenise o altă piele strînsă și dură - un uter rigid. cu sexul din creștet desfoliat ca un lotus cu o mie de petale pluteam în
Poezie by Mariana Codruț () [Corola-journal/Imaginative/11252_a_12577]
-
fi rămas doar evenimente exterioare, cu un impact mai mare sau mai mic asupra memoriei individuale, au căpătat, în conștiința și în sensibilitatea artistului, anvergura și profunzimea unor experiențe ale speciei, ale omului însuși. Din întîmplări născute înlăuntrul unei istorii aburite și discontinue ele au devenit momente ele unui lanț strict de necesități și etape ale unui la fel de riguros scenariu de inițiere. Kazar și-a interiorizat necontenit istoria exterioară, a spiritualizat pînă la transfigurare faptul nemijlocit și a stocat totul într-
Portretul unui alexandrin: Vasile Kazar by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10227_a_11552]
-
se petreacă într-un vechi iatac boieresc, într-o liniște măsurată de un ceas cu pendula. Nu este exclus ca pe o masă să se afle o farfurioara cu dulceața de cireșe amare și un pahar cu apă de fântână, aburit. Pentru scriitor, publicistica este un taifas. Iar publicistul - un amfitrion, care nu are voie să vocifereze, cu venele de la gât umflate, așa cum fac atâția alți "amfitrioni" din presa de azi, speriindu-si musafirii. Atmosferă este aceea din scrisorile lui Vasile
UN SCRIITOR DE VITĂ VECHE by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17778_a_19103]
-
legături întinse, subtile și profitabile, în parlamente, la somități, în comisii și comitete, cultivarea tradițiilor habsburgice, afirmarea răspicata de neadevăruri în toate tribunele posibile. De cealaltă parte - un articol ezitant, semnat de Ștefan Păscu, trecut printr-o sută de lentile aburite până ce devenea un sfârâiac. Sau o replică redactată în cabinete oculte și semnată de nefericitul Pompiliu Marcea. Ei - cu Europa, cu America și lorzii englezi. Noi - cu D. Almas, Fătu și Spălătelu. Ei - cu zeci de publicații în toate limbile
DAN C. MIHĂILESCU - SHOW by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17795_a_19120]
-
cu un ochi precaut, care știe să convertească la timp tentația narcisiaca în ironie tandra și în feerie ingenua. Dar ceea ce văd ele cu adevarat, în transparență limbajului și în opacitatea propriului chip, este o configurație misterioasă a feminității, imaginea aburita a unui mit. Prin țesătura unor tuse largi, care amintesc oarecum pensulația lui Sălisteanu, chiar dacă pictorița a fost elevă lui Vasile Grigore, Maria Lie-Steiner surprinde, în compoziții preponderent verticale, siluete feminine care se topesc în propria lor anvelopa sau se
Un spectacol cu Infante by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17936_a_19261]
-
o puternică amprenta temporală. Este un nivel al memoriei, al nostalgiei, al afectului și al unei zadarnicii împăcate. Recuperînd din depozitele cu amintiri sau, pur și simplu, din podurile și din ungherele copilăriei, obiectele unei vîrste pierdute, ale unui Eden aburit (și în această vîrstă se regăsesc deopotrivă specia și individul), Ilea da întregului un aer meditativ și melancolic. Tablourile mici și cuminți, naturile statice și motivele ornamentale, acompaniate de texte înduioșătoare, asemenea celor scrise pe carpetele de etamina, aduc totul
Fînul ca furaj estetic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/18105_a_19430]
-
le face unor contemporani ai săi (unii dintre ei monștri sacri ai literaturii) sunt exerciții de demistificare, care nu alunecă niciodată într-o satiră ieftină. Imaginile convenționale își pierd convenționalismul și se însuflețesc. Este ca și cum cineva ar șterge o oglindă aburita. Istoria unei angajări politice După cum reiese din aceste pagini de memorii, scrise cu o fervoare intelectuală și cu un talent literar care îl captivează pe cititor că un roman de Huxley sau Giraudoux, Monica Lovinescu n-avea deloc în tinerețe
Exercitii de demistificare by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17480_a_18805]
-
fie corpul procurorilor din România, e de a fi ceva mai în fața societății. "Procurorul general al României se preface a nu bagă în seamă ceea ce, scîrbita, o țară întreagă a observat: procurorii Ciontu și Șerbănescu s-au năpustit, cu mintea aburita de alcool, nu asupra unor profesioniste de cabaret, plătite să-și "distreze" clienții, ci au siluit chiar imaginea Justiției, cea legată la ochi și cu balanța dreptății în mînă. Nu, domnule Mircea Criste, subordonații domniei-voastre nu se pot pierde în
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17578_a_18903]
-
republicii din Ploești sau a gărzii civice se vor fi risipit de mult; fiecare rînd al Scrisorii pierdute va trebui însoțit de un altul de comentarii. Ceea ce noi simțim deadreptul va fi pentru urmași o priveliște trecută printr-un geam aburit; cu cît timpul se va scurge cu atît geamul se va aburi și mai mult“. Din fericire lucrurile s-au petrecut altfel și o putem spune sprijiniți de mărturia celor o sută de ani și mai bine (deci nu doar
Subiecte deschise by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/2384_a_3709]
-
milenară au participat generații de barzi și de personalități vestite, alături de care au fost primite cu ospitalitate valori din orient și din occident, venite ca la o răspântie de timp și spațiu." În acest limbaj care seamănă cu o lentilă aburită, pentru că nu poate să distingă nuanțele, este evocată o femeie plină de temperament și farmec, ca Maria Tănase. Ceea ce rezultă este un kitsch. Iată, ca exemplu, cum ne este înfățișată idila dintre Sandu Eliad și Maria Tănase: " Într-un fior
BIOGRAFIE ȘI APOLOGIE by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16696_a_18021]
-
după cum pămîntul roditor însuși nu e decît o femeie fabuloasă, Geea. Ca în poezia anonimă, mesajul de iubire se împletește cu metafora naturistă, se dizolvă în melopeea dulce-amăruie a acesteia: "Ce este, deci, femeia - acest semn luminos/ printr-un geam aburit - și ce altceva ar putea/ să fie? Surîsul femeii, primăvara/ - cînd ne arăm grădinile cu el - și urcatul treptelor/ în urma unei femei, pe scara în spirală - și tainică -/ a foamei de tot ce-a rămas negustat. Un vas din pămînt
Un univers erotizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16205_a_17530]
-
ustensilele de servit ceaiul în fața mea,/ apa fierbinte pentru ceai/ în ibric de argint,/ cupa de porțelan pentru băut ceaiul, lingurița de argint pentru ceai,/ zahărul în bulgări,/ farfurioara, inelul, tipsia ovală/ strecurătoarea cu un singur ochi/ și ochiul însuși aburit de aburul/ în care s-a transformat apa care/ a fiert pentru ceai..." (Mă voi așeza la masa rotundă). Matei Vișniec respectă riguros regulile jocului. Construiește texte, care au, cel puțin aparent, un grad mare de obiectivitate, și le lasă
Penelopa lui Matei Vișniec by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16248_a_17573]
-
o puternică amprentă temporală. Este un nivel al memoriei, al nostalgiei, al afectului și al unei zădărnicii împăcate. Recuperînd din depozitele cu amintiri sau, pur și simplu, din podurile și din ungherele copilăriei, obiectele unei vîrste pierdute, ale unui Eden aburit (și în această vîrstă se regăsesc deopotrivă specia și individul), Ilea dă întregului un aer meditativ și melancolic.Tablourile mici și cuminți, naturile statice și motivele ornamentale, acompaniate de texte înduioșătoare, asemenea celor scrise pe carpetele de etamină, aduc totul
Gheorghe Ilea (un portret) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11889_a_13214]
-
vizual: vremea dinainte de conflictul armat e una serenă, aproape bucolică, scăldată constant în lumina unei după-amieze de vară, animată de culori calde. Războiul e secat de nuanțe, aproape alb-negru, deși albul nu prea constituie o prezență distinctă. Epoca postbelică e "aburită" la colțuri, cromatica e vag similară celei dinainte de război, dar lumina e filtrată autumnal, sobră și rece, imaginile fiind cvasi-in-sepia. Aceste diviziuni stricte nu sunt gratuite, dimpotrivă, pentru că povestea oscilează între aceste perioade. De aceea e necesară și vocea naratoare
Doi mari regizori: unul merge înainte, altul înapoi by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11957_a_13282]