71 matches
-
și am scăpărat cu ochii, Eu adeptul chinuit de scurte rochii, Și-am bănuit îngrijorat că poate visez, M-am pălmuit, să nu cumva să abandonez. Și-nțelegând că-i ziua mea cea mai frumoasă, Mi-am limpezit și biata minte aburoasă. Am îmbrățișat-o ud și am accelerat Pe masă-n bucătărie, n-am ajuns la pat. A sughițat și-a țipat cu ochii-nfipți în grinzi, De parcă operam pe viu oameni suferinzi. Și-adoptându-mi piesa ei fără preludiu Am pătimit, ca
ORARUL DIMINEŢII de STELIAN PLATON în ediţia nr. 961 din 18 august 2013 by http://confluente.ro/Orarul_diminetii_stelian_platon_1376842584.html [Corola-blog/BlogPost/364417_a_365746]
-
o broderie de borangic și mătase, alb pe alb, de pe cele mai rafinate ii românești -, pasta groasă a narațiunii are, pe alocuri, la Maria Toacă, ecouri și miresme de codri seculari ori din letopisețe. Limba română se înveșmântează, uneori, cu aburoase sonuri de bucium și aer arhaic, orchestrată fiind în perioade lungi, somptuoase, în drapaje grele de tâlcuri, care te duc, vrând-nevrând, chiar dacă stilul, pe ansamblu, e altul, cu gândul la marile panoramări semnate de celebrii noștri cronicari Miron Costin, Grigore
Dan LUPESCU despre… Dulce de Suceava. Amar de Cernăuţi de Doina CERNICA amp; Maria TOACĂ by http://uzp.org.ro/dan-lupescu-despre-dulce-de-suceava-amar-de-cernauti-de-doina-cernica-maria-toaca/ [Corola-blog/BlogPost/93612_a_94904]
-
IARNA PĂDURII Autor: Mihaela Tălpău Publicat în: Ediția nr. 1812 din 17 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului pictor: Mihai Olteanu Într-o albă remușcare se ascund copacii firii Peste-un ochi din fiecare rătăcesc fin trandafirii Cei uscați în vineția, aburoasa și geroasa iernătate Presărați în suflet tandru și-n angoase siderate Din a griului părere se mai naște-o transparență Ce-și rezeamă-a fricii fiere, ce-și muțește-o penitență Dar a vălului albire ce ascunde-n frig frumosul
IARNA PĂDURII de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1812 din 17 decembrie 2015 by http://confluente.ro/mihaela_talpau_1450380383.html [Corola-blog/BlogPost/366346_a_367675]
-
învierea, nemurirea. Dintre acestea, numai dorința de nemurire mai bâzâie pe la nasul instinctului de conservare. Mentalul adolescentin și obez al omenirii timpurii și-a pus ștampila pe impulsul de transcendere de la rezistența, volumul și greutatea materiei la o lejeritate imaterială, aburoasă, eterică și imponderabilă. Chiar cu tălpile pline de răni, vechile fantome mai circulă pe caldarâmul lumii și fac zgomot. Citește mai mult UTOPII, UTOPIIOmenirea a fost bântuită de vise imposibile,de utopii dulci și ucronii sterile, ajunse până la floare, dar
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/janet_nic%C4%83/canal [Corola-blog/BlogPost/357243_a_358572]
-
absolutul, metafizica, atemporalitatea, învierea, nemurirea.Dintre acestea, numai dorința de nemurire mai bâzâiepe la nasul instinctului de conservare. Mentalul adolescentinși obez al omenirii timpurii și-a pus ștampila pe impulsulde transcendere de la rezistența, volumul și greutatea materieila o lejeritate imaterială, aburoasă, eterică și imponderabilă.Chiar cu tălpile pline de răni, vechile fantome mai circulăpe caldarâmul lumii și fac zgomot.... XXXII. OEM ÂNCAT DE REME, de Janet Nică , publicat în Ediția nr. 263 din 20 septembrie 2011. ** OEM ÂNCAT DE REME Era
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/janet_nic%C4%83/canal [Corola-blog/BlogPost/357243_a_358572]
-
tăcerea, Rouă pârjolită, Oarba). Apar semne care prevestesc ,,o altă stare”, comunicarea adâncind relația dintre semnificat și semnificant: ,, Azi pe deal, mâine pe vale/ Când călare, când pe jos./ Traista umerii mi-a ros/ Și mă arde frigu-n șale.// Orizontul aburos/ Dă nătâng să se prăvale/ Azi pe deal, mâine pe vale/ Când călare, când pe jos./ Nici hanger și nici parale// În chimiru-ntors pe dos./ Și de-ar fi, la ce folos/ Dacă oarba-mi dă ocoale/ Azi pe deal
MAI ŢIN DE VORBĂ CLIPA de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 435 din 10 martie 2012 by http://confluente.ro/Mai_tin_de_vorba_clipa_nicoleta_milea_1331408604.html [Corola-blog/BlogPost/354792_a_356121]
-
uleiuri și pulberi vii! Poți interpreta viața unui fluture strivit după linii, cercuri și bucle... Nu de mult am asistat la un spectacol cu fluturi albi în liniștea unei amieze. Era o apariție spontană, o vedenie suavă, acest grup fantomatic, aburos, care își modifica forma în direcții pe care nu le puteai ghici. Fermecătoare scenografia în al cărei final, micii dansatori s-au risipit la fel de misterios cum s-au ivit. Între filele unei cărți poți dispărea aidoma, poți deveni un soi
MOARTEA, UN FLUTURE ALB DE TEODOR DUME de TEODOR DUME în ediţia nr. 1664 din 22 iulie 2015 by http://confluente.ro/teodor_dume_1437581677.html [Corola-blog/BlogPost/372614_a_373943]
-
învierea, nemurirea. Dintre acestea, numai dorința de nemurire mai bâzâie pe la nasul instinctului de conservare. Mentalul adolescentin și obez al omenirii timpurii și-a pus ștampila pe impulsul de transcendere de la rezistența, volumul și greutatea materiei la o lejeritate imaterială, aburoasă, eterică și imponderabilă. Chiar cu tălpile pline de răni, vechile fantome mai circulă pe caldarâmul lumii și fac zgomot. Astăzi avem și noi, pe lângă faliții noștri, utopiile noastre, e adevărat, ceva mai comestibile și mai potabile, văduvite de nitrații și
UTOPII,UTOPII de JANET NICĂ în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Utopii_utopii.html [Corola-blog/BlogPost/357231_a_358560]
-
ea, pe când ea nu-i asemenea de statornic înamorată de el, încât numai sub umbra lui să-și alunece corpul și doar în spiritul lui să-și zboare inima! Julia Jianu e artistă, iar dragostele sale sunt mistuite într-o aburoasă taină și nu pot avea prelungite răgazuri, căci scenele îi răspândesc Juliei timpul pe lungile drumuri din țară. De aceea când ea iubește pe cineva, altcineva rămâne singur! Și-a căutat locul ei în văpăi, nu l-a aflat din
JULIA JIANU. FRUMOASĂ ARTISTĂ MOLDOVEANCĂ PIETREANĂ... de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/aurel_v_zgheran_1422509739.html [Corola-blog/BlogPost/369428_a_370757]
-
de foame. Alt secol bântuie mefistofelic ca o boarnă O lume imprecisă, ce-a uitat să se destrame. Sunt rude uneori ce intră pe la noi prin casă Cu lacrima, să spele dorul pentru cel plecat. Iarna mistuie tăcerea și umbra aburoasă A unui râu irezistibil și nebotezat. Și victime și martori vom fi acestei albe stări, Și vom picura diformi neputincioși prin spațiu; Ne vom hrăni cu aceleași anodine întrebări, Puse în refrene zdrențuite, cu nesațiu. 04/ 10/11 Referință Bibliografică
ACELAŞI EXERCIŢIU de STELIAN PLATON în ediţia nr. 896 din 14 iunie 2013 by http://confluente.ro/Acelasi_exercitiu_stelian_platon_1371228041.html [Corola-blog/BlogPost/342160_a_343489]
-
liniștită, egală cu sine, domină atmosfera, schițată, constant, în tonuri calme. Privirea poetului, de asemenea calmă, detașată, caută amănuntul discret, în care vremea a încremenit și din care “ochiul postum” poate recupera “raze și umbre, siluete și imagini”. În ceața aburoasă ce desparte faliile realității, conturul, urma, imaginea vagă stabilesc înțelesul unui cadru. De aceea multe secvențe au aparența unor tablouri șterse, sau a unor schițe patinate (termenul stampă revine cu o certă frecvență) , prinse în ceea ce poetul numește “lectura unei
REFERENT ŞI SEMN. NOTE LA POEZIA LUI EUGEN BUNARU de OLIMPIA BERCA în ediţia nr. 1337 din 29 august 2014 by http://confluente.ro/olimpia_berca_1409318514.html [Corola-blog/BlogPost/358222_a_359551]
-
și am scăpărat cu ochii, Eu adeptul chinuit de scurte rochii, Și-am bănuit îngrijorat că poate visez, M-am pălmuit, să nu cumva să abandonez. Și-nțelegând că-i ziua mea cea mai frumoasă, Mi-am limpezit și biata minte aburoasă. Am îmbrățișat-o ud și am accelerat ... Citește mai mult Orarul dimineții 13/13Apetisanta și atenta mea soție,Era de dimineață în bucătărie,Pregătind de zor un mic-dejun pentru noi doi:Proaspete legume și vreo patru ouă moi,Mezeluri, pâine
STELIAN PLATON by http://confluente.ro/articole/stelian_platon/canal [Corola-blog/BlogPost/368446_a_369775]
-
și am scăpărat cu ochii,Eu adeptul chinuit de scurte rochii,Și-am bănuit îngrijorat că poate visez,M-am pălmuit, să nu cumva să abandonez.Și-nțelegând că-i ziua mea cea mai frumoasă,Mi-am limpezit și biata minte aburoasă.Am îmbrățișat-o ud și am accelerat... XXXIII. SUNT UN OM DISCRET, de Stelian Platon, publicat în Ediția nr. 948 din 05 august 2013. Sunt un om discret Sunt totuși un om discret, Chiar sunt un om echilibrat. Dar azi
STELIAN PLATON by http://confluente.ro/articole/stelian_platon/canal [Corola-blog/BlogPost/368446_a_369775]
-
Pe-un tobogan de curcubeu m-aș da și eu și m-aș legăna pe-un hamac de stele legate de nori cu nuiele. Și tumbe pe norii pufoși aș face, că doar nu-s colțuroși. Doar că-s prea aburoși și apoși. Lăcrămoși. Adică plâng până se frâng. Norii sunt ca pernițele pe care mă legăna mămica mea înainte de a veni moșul Ene pe la gene. Și alunecam și mă duceam ca-ntr-o apă călduță și moale, în piciorușele goale
CALEŞTI CU POVEŞTI ÎNGEREŞTI. MARIA DOINA LEONTE, POVESTIRI PENTRU FABIAN (RECENZIE DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 300 din 27 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Calesti_cu_povesti_ingeresti_maria_doina_leonte_povestiri_pentru_fabian_recenzie_de_cezarina_adamescu_.html [Corola-blog/BlogPost/356995_a_358324]
-
de plumb duc norii pe timp rătăcit. Prin albul strecurat pe cadranul zilei, Chipuri, cu speranțele-n vis, împletesc fum, Peste imprevizibila clipă-a milei. Sufletu-mi intră-n acest imperiu, acum! Țâșnesc nemaipomenite situații Proiectate alb pe un ecran aburos, Cuvintele curg speriate-n creații Spre capătul văzduhului miraculos... -Zeii nebuni, printre colți înfipți de lumini, Rotesc, un schimb de secunde, în esențe, Tremură clipe,-n plânsul de iarnă, regini, Vântul răbufnește cu luminiscențe... Târăsc neliniștea peste presimțire, Sunt prea
ALERG LA-NTÂMPLARE de LIA RUSE în ediţia nr. 1857 din 31 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/lia_ruse_1454246112.html [Corola-blog/BlogPost/384075_a_385404]
-
în parte. Calul care iese din tapiserie pentru a-și răzbuna stăpânul, calul enorm, roșu ca focul, e o creație a unei minți stârnite de lecturi romantice excesive. Atmosfera e plină de oroare și spaimă, de sugestii sinistre, totul e aburos, scăldat în lumină crepusculară, întreținută de furtună și incendii”. „Metzengerstein” a fost adaptată într-un segment component al filmului "Histoires extraordinaires" (1968) regizat de Roger Vadim. Segmentul, în care au jucat Jane Fonda și Peter Fonda, purta titlul „Metzengerstein”, dar
Metzengerstein () [Corola-website/Science/325678_a_327007]
-
pentru a îndeplini porunca Îngerului, pe pragul bisericuței fâlfâie o umbră strâmbă, cocârjată, gheboasă, gâlmată, pipernicită și vădit macabră; umbra unui gnom sau a unui pitic mai răsărit, învăluit într-un lințoliu cenușiu, ectoplasmatic; după cum cenușie era și figura cețoasă, aburoasă și indescifrabilă, a Apariției îndoliate. Cu unul dintre brațe strecurat hoțește, pe sub faldurile părelnice ale giulgiului, Ne-numitul slobozea hârâitură după hârâitură ascuțită, morbidă, ca și când o insectă, o lepidopteră de dimensiuni enorme, își freca elitrele: Râdea, fără nici o urmă de
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
transformă realitatea particulară într-o făptură nouă, în trăsăturile căreia recunoaștem imaginea a ceea ce a fost, dar dogorită cu înțelesuri vaste de lumina misterioasă a înălțimilor. Arta e salvarea particularului în universal, a vremelnicului în etern. Mările își trimit respirația aburoasă văzduhului și acolo sus, ea se aprinde în curcubeie și plutește în formele și în culorile norilor. Parcă pământul își ridică visurile pe căile înalte de unde odinioară s-a rupt din soare. Tot astfel frumusețea artistică aspiră spre acel climat
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
În genere firul unor „evenimente” - fapte Împrumutate adesea cotidianului, Însă transformate În tot atîtea „Întîmplări În irealitatea imediată”. Peisaje și itinerarii obișnuite apar Învăluite Într-o lumină ireală, de vis, gesturile și obiectele capătă contururi halucinante, Într-un univers de aburoase, somnolente himere, de ecouri și oglindiri, de impalpabile reliefuri. Drumul poetului (și al poemului) e trasat din primele momente Într-un spațiu oniric („Da, pe drumul acesta / Mai fusesem poate cîndva / Într-o după-amiază sau Într-o toamnă /... Și totuși
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
imagistice are În vedere sugestia, În ultimă instanță unitară, a euforiei comunicării cu o lume a obiectelor frustă, ca și aurorală, În același timp vitală și spiritualizată. În registrul senzorial, carnalul și vegetalul Își dau mîna pentru a contura profilul aburos al obiectului, haloul lui liric: oglinzi brune oglinzi roșcate ca fața hangiței oglinzi cum sunt copitele căprioarelor scrise În munți oglinzi cu piatră vînătă ca frunza viței oglinzi adolescente ca frunți... Succesiv, reveria concentrează În spațiul oglinzii imagini ale naturii
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
În chingile prozodiei, ceva din fluența și indecizia definitorii pentru universul imaginar construit pînă atunci. Cel dintîi se și intitula, de altfel, Hotarul de fum și nu făcea decît să Înscrie În tiparul strofic trasat cu o oarecare fermitate contururile aburoase și În mișcare ale unei lumi deopotrivă văzute și visate: Auz și văz. Ochi plini de constelații, Și norii străvezii pe frunți, pe voce. Columne de cenușă să evoce Prieteni dispăruți. Și-atâția alții. Arbori de fum. Prund. Călătoare roce
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
pregătirea de război ducii daci ai priveliștii n-au habar, cum n-au avut știre de prelungirea lor pe timp de lovire al stației Azi, acoperișul îndoit la coamă, peretele magaziei prăbușit în sine, mai sus e lumea! Masivul Retezat aburos de nori, vîrfuri cerurile de sud-vest, stația hidroelectrică Rîul Mare, i s-a desfăcut ei loc neted, șarpele tren îl preling din stindard dacic, paznicii îl cunosc în supravegherea pe culmi, vale de gînduri vechi Baru Mare, porumbiști pe curbe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
ei, mă, parcă n-ai mai fi văzut țâțe, și să mă astâmpăr cu chestiuni de-astea tenebroase, mult prea complicate, prea fac pe delicatul, mă frământ aiurea, du-te, băăăăă! Tu și Pif n-aveți decât necazuri de-astea aburoase, indescifrabile. Ea n-are amintiri dintr-astea, ea gândește cu o cu totul altă parte a corpului. Până la optșpe ani, a fost destul de cuminte, în liceu, chiar ciufută. Apoi a dat de Vali ăsta, care în weekend o duce la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
rămâne decât să accept că domnia sa a plâns doar în memoria mea, fatalmente subiectivă. Georgeta Mircea Cancicov La pagina 849 a Istoriei călinesciene, cititorii primei ediții întâlneau chipul surâzător al unei tinere femei frumoase, cu părul auriu încadrat de o aburoasă maramă. Numele Georgetei Mircea Cancicov, scris dedesubtul fotografiei, multora nu le va fi spus, literar vorbind, nimic. Altfel, desigur, Cancicov era un nume cu rezonanță în epocă, aparținând unui cunoscut demnitar, bărbatul acestei scriitoare despre care însă, până atunci, aproape
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
-se de purici și de căpuși În fața focului cu limbi țâșnite din curpenii trosnind și scăpărând În noaptea cu șoapte și tălăngi obosite de umblet și de vipia unei zile Întregi de vară. Am mâncat din mămăliga răsturnată, galbenă și aburoasă cu Măriuca mea cea frumoasă, pofticioasă și cu stomac bun, cum și din mărunțișul lor de pește sărac, făcut repede o fiertură de ciorbă, și din cașul dulce cu ceapă smulsă „ie sară“, potolindu-ne [setea] cu vinul acru de
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]