71 matches
-
-se brusc și comentând întâmplarea, ca să afle tot păsăretul cartierului de existența felinei la pândă. Iarna, în zarea din spre nord, care și ea îmi e accesibilă din balcon, văd cum nălucește, feeric de la distanță, cu turnurile ei de castel aburos peste lacuri, fosta Casă a Scânteii. Vara, însă, ea dispare din unghiul vederii, acoperită de perdeaua fabuloasă a unor plopi canadieni ce fac podoaba unei stradele cu blocuri fără altitudine și parcă fără locuitori. Nu mă interesează amănuntele, mi-e
Însemnări din balconul botanic by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/12761_a_14086]
-
de febrilitate a copilului care trage albiturile de prin dulapuri, un vraf de senzații dezordonate, de animalicul din regnum puerile, peste care-și face cuib ,tăcerea frumoasă și rară". În Împotriva celui drag vine prima dată vorba, pe sub rînduri, despre aburoasa vîrtute a dușilor: ,Și tot ce a murit mai statornic mi se pare/ decît oricare lucru încremenit./ O, inimi fragede de animale/ pe care alte trupuri v-au acoperit, / cu gust de apă și pămînt/ precum acoperit e trupul tînăr
Șal cu ciucuri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11495_a_12820]
-
o broderie de borangic și mătase, alb pe alb, de pe cele mai rafinate ii românești -, pasta groasă a narațiunii are, pe alocuri, la Maria Toacă, ecouri și miresme de codri seculari ori din letopisețe. Limba română se înveșmântează, uneori, cu aburoase sonuri de bucium și aer arhaic, orchestrată fiind în perioade lungi, somptuoase, în drapaje grele de tâlcuri, care te duc, vrând-nevrând, chiar dacă stilul, pe ansamblu, e altul, cu gândul la marile panoramări semnate de celebrii noștri cronicari Miron Costin, Grigore
Dan LUPESCU despre… Dulce de Suceava. Amar de Cernăuţi de Doina CERNICA amp; Maria TOACĂ [Corola-blog/BlogPost/93612_a_94904]
-
aparține. este una "cu ștaif", căutând să confere obscenităților programatic introduse în text o dimensiune de adâncime; sau, dacă nu, o atmosferă decadentă, un climat artificial, o notă de sofisticată intelectualitate. Se poartă homoerotismul, fetișismul, incestul, coprofagia: de la cele mai aburoase reprezentări la cele mai concrete, duhnind în pagina trendy, autorii și autoarele acestui tip de literatură speculează la maximum o tematică altădată interzisă, făcând eforturi de a o transforma în problematică și a o impune ca atare. Când nu își
Noua pornografie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10596_a_11921]
-
fiert 1,5 litri de apă cu puțină sare și, când apa dă în clocot, începeți să turnați „în ploaie” făină de „iarba zeilor” amestecând tot timpul, până ce... mămăliga-i gata de răsturnat pe un fund de lemn, galbenă și aburoasă. Se taie cu o sfoară, felii-felii, care se dau apoi la prăjit „zidite” cu cât mai multe feluri de brânză și puțin unt, într-un ceaun de fontă. Ați înțeles, desigur, că „iarba zeilor” nu-i altceva decât porumbul, cucuruzul
Agenda2005-02-05-senzational1 () [Corola-journal/Journalistic/283259_a_284588]
-
Gheorghe Grigurcu Lucian Vasiliu e, poate, cel mai caracteristic poet ieșean actual. Caracteristic în înțelesul că întrupează spiritul locului cu o fidelitate echivalentă cu o oglindă în care se răsfrînge, aburoasa și spartă de străfulgerările infinitului, o atmosferă. Capitala Moldovei reprezintă azi o rezervație a unui trecut de glorie literară, inspiratoare, așa cum se întîmplă de regulă în asemenea situații, de melancolie și de ironie. Melancolia fiind, după cum spunea Victor Hugo, "fericirea
"Un patetic jignit" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17796_a_19121]
-
a dat sens vieții intelectuale într-o epocă absurdă. De aici ar trebui să pornească ierarhiile literare, de la o definiție complexă a operei, ca raport între creativitatea individuală și ritmurile inconștientului colectiv. Sigur, foarte multe imponderabile în această semnătură-signatură, obiect aburos, croit la intersecția a prea multor sisteme de gândire, ca să poată fi elucidat fără rest. Dar mai sunt și unele lucruri care se văd cu ochiul liber și cred că un calcul se poate face totuși, fără prea mari riscuri
Poveste fără sfârșit by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/16540_a_17865]
-
scuze. Așadar, eu remarc o ameliorare În poezia domnului Ionescu. În ce sens ? Păi, În sensul că, deși laitmotivul e același, mijloacele de expresie s-au mai Îmbunătățit. De pildă, cea mai reușită metaforă mie mi s-a părut . — Nu aburoasă, domnu’ Nistea, ce naiba, albinoasă, l-a corectat amărât Ionescu. — Lasă-mă dom’ne să termin! s-a enervat Puiu Nistea. Deci, . Ce ai vrut să spui cu asta? — Eu cred că a vrut să sugereze că primăvara e plină de
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
etajată a Totului îmbrăcat în învelișuri trecătoare. Nu numai că reia, pe cont propriu, Luceafărul și apoi Glossă. Dar în punctul critic al aventurii zavergiilor, când aceștia ajung în palatul lui Vodă, constată - și constatăm - cu stupoare că totul e aburos, transparent, inconsistent. Imaginea cumplitului despot și a acoliților săi se destramă, ei fiind numai umbre palide pe lângă orbitoarea Poezie și cel care o scrie. Teroarea se șterge, dispare cu totul atunci când ochiul Autorului se vede deasupra "lumii de papir". Să
O epopee orientală by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9584_a_10909]
-
2000). Aceste traduceri sunt întotdeauna însoțite de introduceri (adesea polemice), de note și comentarii foarte personale. Limbajul său, destul de arhaizant, evită termenii tehnici și neologismele, considerate ca inadecvate spiritului ortodox. Clarității limbii române de astăzi el îi preferă „misterul”, uneori aburos și de neînțeles, al unei limbi ecleziastice de lemn. Doctor Philocalicus Numele lui Stăniloae va rămâne pentru totdeauna legat de cel al Filocaliei românești, la care a lucrat cu întreruperi jumătate de secol. Nichifor Crainic vorbea despre rugăciunea inimii și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Nocturnă), privește norii decolorați plutitori peste ape, constată cum ziua de azi s-a topit aidoma aburului, își spală rănile cu amintiri și iluzii. Peisajul pe care-l cutreieră e unul de absențe: "cutreier prin parcuri - / făpturi gîrbovite / și cîini aburoși / aceiași din vara trecută // absența ta dureroasă / și un soare pătrat / doar crengi desenate" (Filtre). Ori: "ca într-o oglindă secată / privești în golul de sentimente // ceașca și cartea / ușor se destramă / nu le mai poți mîngîia" (Goluri). Concretul se
Un postsimbolism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7889_a_9214]
-
de bună seamă al emoției de odinioară pe care o va fi încercat fiul satului: "Prin zăpada bolind, licărește speranța, // nătărău, neochind tragi cocoșul, / sperii, gonești stele verzi, cimilituri / dosite în pînzele zdrențuite / ale verdelui verde, // de-acum umezeli, melci aburoși,/ mîl spănăriș, talaș lenevos, / fum și iar fum de iarbă de pușcă / din de-o, drace, flintă cu smintă" (Melci aburoși). Figurile voit neglijente, "țepoase", rebarbative, absorb asemenea unui burete programatele afecte depresive, legate de un prezumat regret al trecutului
Un Stan Pățitul liric by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7953_a_9278]
-
neochind tragi cocoșul, / sperii, gonești stele verzi, cimilituri / dosite în pînzele zdrențuite / ale verdelui verde, // de-acum umezeli, melci aburoși,/ mîl spănăriș, talaș lenevos, / fum și iar fum de iarbă de pușcă / din de-o, drace, flintă cu smintă" (Melci aburoși). Figurile voit neglijente, "țepoase", rebarbative, absorb asemenea unui burete programatele afecte depresive, legate de un prezumat regret al trecutului. În cvasitotalitatea textelor, Ion Davideanu se dovedește ironic, dintr-o funciară reținere față de aparențe, dintr-o țărănească precauție, dar și pentru
Un Stan Pățitul liric by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7953_a_9278]
-
clasic cerchist de a concepe obiectul literaturii ca rezidând în condiția umană ca o totalitate. Acest plan, pedagogic, ultimul dintre cele câteva pe care le-am schițat ca definitorii pentru Cercul Literar, fiind cel mai nerealizat, rămas doar la stadiul aburos inform al unei reverii utopice, este cel care în acest început de secol nou anunță mai pronunțat ruptura cu secolul trecut, prin inițiativele de reformă pedagogică din numeroase țări. Dar perspectivele sunt încă prea vagi, prea incerte, pentru a putea
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7307_a_8632]
-
fragede culori. [Le nere scale della mia taverna] [Negrele scări ale tavernei mele] Negrele scări ale tavernei mele Le cobori îmbibat tot de vânt. Frumosul păr ți-a căzu peste Ochii șăgalnici pe un al meu firmament De demult. În aburoasa tavernă Acum miroase a port și a vânt. Vânt slobod ce sculptează trupuri Și-mboldește pasul marinarilor albi. [La veneta piazzetta] [Piațeta venetă] Piațeta venetă, Străveche și tristă, sălaș E al mirosului de mare. Și-al Zborului de porumbei. Dar
Sandro Penna, poetul aleanului homoerotic () [Corola-journal/Journalistic/5422_a_6747]
-
ajutor! Din STRANEZZE [Laggiù, dove una storia] [Acolo jos unde-o istorie] Acolo jos unde-o istorie Personală-n soare, Mi s-a părut a fi un rafinat Joc de zaruri... Astăzi o vacă fără istorie adulmecă Pământul negru oleacă aburos, închis Între filamentele ploii, rare Dar sigure fire ale aducerii aminte. Din VIAGGIATORE INSONNE [Il viaggiatore insonne] [ Neadormitul călător] Neadormitul călător Atunci când trenul s-a oprit Pentru o clipă poposind Să-și tragă sufletul A simțit oftatul Acelui ținut întunecat
Sandro Penna, poetul aleanului homoerotic () [Corola-journal/Journalistic/5422_a_6747]
-
cu o convingătoare lentoare, în contul unei organicități: ,în lume nu se știe/ cînd, cum și cine/ este normal,// altă cale nu-i,// oaia neagră, poetul,/ ca în caval,/ fluieră în țeava pistolului..." (Oaia neagră). Ori: , Zorile au dat jar,/ aburoasă, bună-i otrava, o nebunie,/ poetul nostru plescăie, scrie/ forțînd nemurirea,// bună-i otrava,/ somnoroasă-i octava,// zbang, se deschid izvoarele zilei/ în deșertul deșertului filei..." (Forțînd nemurirea). Dificultatea adaptării e, repetăm, o trăsătură de căpetenie, însă nu una neapărat
Lucrătura versului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10985_a_12310]
-
o floare la mijloc cu bumbi de aur". Ieșirea din starea de veghe nu are loc întotdeauna cu promptitudine, ca în "Oaspete de-o noapte" (pp. 383-384), unde: "îmi privesc somnul vine spre mine ca un animal fabulos / o limbă aburoasă-mi linge pleoapele pieptul întregul trecut / adorm și visez că patul acesta de hotel / e-un sicriu plutind în derivă deasupra orașului". Petre Stoica e, mai adesea, precum în antologicul poem de la pagina 508, un poet al insomniei ("această fiestă
Multum in multa by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/10879_a_12204]
-
îngânându-i ecoul un preludiu al nopții pe care aveam s-o îndur o cum mai tânjeam după ne-createle lumi Filtre Mâzga orașului invadează casele drumuri mă alătur unui copac umblător și cutreier prin parcuri - făpturi gârbovite și câini aburoși aceiași din vara trecută absența ta dureroasă și un soare pătrat doar crengi desenate mă seduc în delir ca și cum le-aș vorbi limba verde Variantă Acelaș vrej luminos al tăcerii aceeași seară cu făpturile cărților ce pe rafturi respiră percep
Mariana Filimon by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/10554_a_11879]
-
liniștită, egală cu sine, domină atmosfera, schițată, constant, în tonuri calme. Privirea poetului, de asemenea calmă, detașată, caută amănuntul discret, în care vremea a încremenit și din care “ochiul postum” poate recupera “raze și umbre, siluete și imagini”. În ceața aburoasă ce desparte faliile realității, conturul, urma, imaginea vagă stabilesc înțelesul unui cadru. De aceea multe secvențe au aparența unor tablouri șterse, sau a unor schițe patinate (termenul stampă revine cu o certă frecvență) , prinse în ceea ce poetul numește “lectura unei
REFERENT ŞI SEMN. NOTE LA POEZIA LUI EUGEN BUNARU de OLIMPIA BERCA în ediţia nr. 1337 din 29 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/358222_a_359551]
-
de plumb duc norii pe timp rătăcit. Prin albul strecurat pe cadranul zilei, Chipuri, cu speranțele-n vis, împletesc fum, Peste imprevizibila clipă-a milei. Sufletu-mi intră-n acest imperiu, acum! Țâșnesc nemaipomenite situații Proiectate alb pe un ecran aburos, Cuvintele curg speriate-n creații Spre capătul văzduhului miraculos... -Zeii nebuni, printre colți înfipți de lumini, Rotesc, un schimb de secunde, în esențe, Tremură clipe,-n plânsul de iarnă, regini, Vântul răbufnește cu luminiscențe... Târăsc neliniștea peste presimțire, Sunt prea
ALERG LA-NTÂMPLARE de LIA RUSE în ediţia nr. 1857 din 31 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384075_a_385404]
-
aleile înverzite din spatele catedralei Sf. Petru. De fapt, „cufundat în gânduri” nu e poate cea mai nimerită expresie; nu gândurile încercau blândul creier al acestui om potrivit de statură, cu păr rar, cu nas mic, răsucit ștrengărește spre cer, ci aburoase reverii ce se apropiau ușor de pragul somnului. O tufă de coacăze în care se împiedică, fiind gata să se răstoarne, îi atrase atenția sfântului părinte că părăsise fără să vrea cărarea și că e pe cale s-ațipească. Se-așeză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
humor - a trebuit să predea învestmîntat în haină sacră și petrecut de mai multe ori cu îmbălsămate cununi de trandafiri. Adesea, trandafirii de la mâneca odăjdiei ștergeau spinii caracterelor algebrice de pe tablă, încît totul s-a cufundat, până la urmă, într-un aburos mister. Adesea, în trenuri, un capabil reprezentant de comerț, cu indiscreția breslei, îl întreabă: - În ce branșă voiajați? - Eu voiajez în matematice, răspunde d. Blaschke. Conversația îngheață totdeauna aici. Câteva probe de țesături ideale, hamburgice, vor putea fi considerate astă-seară
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
și am scăpărat cu ochii, Eu adeptul chinuit de scurte rochii, Și-am bănuit îngrijorat că poate visez, M-am pălmuit, să nu cumva să abandonez. Și-nțelegând că-i ziua mea cea mai frumoasă, Mi-am limpezit și biata minte aburoasă. Am îmbrățișat-o ud și am accelerat Pe masă-n bucătărie, n-am ajuns la pat. A sughițat și-a țipat cu ochii-nfipți în grinzi, De parcă operam pe viu oameni suferinzi. Și-adoptându-mi piesa ei fără preludiu Am pătimit, ca
ORARUL DIMINEŢII de STELIAN PLATON în ediţia nr. 961 din 18 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364417_a_365746]
-
și am scăpărat cu ochii, Eu adeptul chinuit de scurte rochii, Și-am bănuit îngrijorat că poate visez, M-am pălmuit, să nu cumva să abandonez. Și-nțelegând că-i ziua mea cea mai frumoasă, Mi-am limpezit și biata minte aburoasă. Am îmbrățișat-o ud și am accelerat ... Citește mai mult Orarul dimineții 13/13Apetisanta și atenta mea soție,Era de dimineață în bucătărie,Pregătind de zor un mic-dejun pentru noi doi:Proaspete legume și vreo patru ouă moi,Mezeluri, pâine
STELIAN PLATON [Corola-blog/BlogPost/368446_a_369775]