33 matches
-
nouă lume, renăscută parcă din caierul vremii, o lume fără seamăm care era numai și numai a nostră. Hălăduiam atunci, în pierduta ceea vreme, cât era ziua de lungă prin Bercul cela mirosind a reavăn, a viorele și lăcrămioare, a acăți înfloriți și înmiresmași ce semănau cu candelabrele catedralelor din cărțile noastre de povești. Cunoșteam aici fiecare copac, fiecare cuib de pasăre, fiecare scorbură, fiecare cărăruie ce șerpuia până-n inima crângului celuia de copaci semețiți cu capul spre cer și având
PIERDUTA LUME de MIRCEA DORIN ISTRATE în ediţia nr. 1727 din 23 septembrie 2015 by http://confluente.ro/mircea_dorin_istrate_1443014680.html [Corola-blog/BlogPost/374745_a_376074]
-
Acasa > Manuscris > Scriitori > CĂUTĂTORI Autor: Leonid Iacob Publicat în: Ediția nr. 808 din 18 martie 2013 Toate Articolele Autorului căutători Mi-am acățat gândul prin mestecenii ce mă ning iar inima am învelit-o în calda coajă de lângă inima ta. Acolo, în culcușul de seve de dor, amândouă stăteau la taifas în diminețile în care brațele crengilor aduceau cafelele cu arome de păduri
CĂUTĂTORI de LEONID IACOB în ediţia nr. 808 din 18 martie 2013 by http://confluente.ro/Cautatori_leonid_iacob_1363626756.html [Corola-blog/BlogPost/345312_a_346641]
-
România. - Păi și dumneata nu mergi la vot? - Băă, o dzâs unu cătra o mureșană de stă la on vagon la pădure, cu caii, ca trăgea lemne, ca să meargă oțâr cu iel, da o dzâs mureșana: ”Amu mai binie m-acăț!” La prima votare am fost, am votat c-am avut pe cine, acu mai binie merg să mă-mbet că tot aia îi. Aveam în camera mea, lipită pe ușă, o poză decupata dintr-un ziar, cu o fată ucisă la
Votez pentru zâmbetul fetei moarte la Revoluție. A-ți iubi țara înseamnă să faci astăzi tot ce îți stă în putere ca s-o poți iubi și mâine by https://republica.ro/votez-pentru-zambetul-fetei-moarte-la-revolutie-a-ti-iubi-tara-inseamna-sa-faci-astazi-tot-ce-iti-sta [Corola-blog/BlogPost/338705_a_340034]
-
de Miniștri pe un agent al Rusiei. [28 octombrie 1879 ] ["ABIA APUCARĂM SĂ ZICEM... Abia apucarăm să zicem că în principiu conservatorii nu sânt contra răscumpărării și îndată atât "Romînul" cât și organul personal al marelui om de stat s-acățară de acest pai pentru a deduce monstruozitatea că aprobăm proiectul de răscumpărare. Milă de silă și dor {EminescuOpX 342} de zor, adecă, vrem nu vrem, ne apucă d-lor pe dinainte și ne spun că voim chiar proiectul cum este
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
copil de țigan și rob al familiei Alecsandri, tovarăș de aventuri și fapte ștrengărești. La bătrânețe, poetul și-a amintit cu nostalgie timpul dispărut: „Poamele din grădină nu apucau niciodată a se coace din cauza noastră căci amândoi știam a ne acăța ca veverițele pe vârfurile cele mai nalte ale copacilor roditori. Evrei nu mai Îndrăzneau a trece pe strada casei noastre din cauza sburăturilor de pietre cu care Îi Împroșcam”. Pietrele cu care Alecsandri și prietenul său țigan le-au aruncat asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
gazdă un an de zile: „Costică, fiul lui Creangă... era de o vârstă cu mine, și odată cu mine începuse a învăța carte; eram prieteni la cataramă. Amândoi învățam în larga ogradă a mănăstirii Golia... amândoi ne fugăream prin țintirim, ne acățam pe gardul de pe care se putea privi la spitalul de nebuni ce se afla tot acolo; mergeam și veneam de la școală tot împreună... ” Din câte am aflat, și după cum dumneata spuneai, între 1866 și 1872 ai „făcut ceva politicale”. Făceai
Un humuleștean la Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1273_a_1920]
-
cred, În amintirea grupului nostru de esteți cheflii, pictori și sculptori, de acum douăzeci de ani trecuți. Cum, de-o pildă, acea „baudelairiană“, cum o numeam noi, din str. Pă traș cu-Vodă, noaptea prostituată ieftină de bordel, iar ziua „acăță rătoare“, cu Înaltă școală de captație, prin centrul ora șului, unde apărea Într-un fals mare doliu (cine-o fi Învățat-o?), Înaltă, subțire, cu aere distante, dar de o subtilă și nespus de ațâță toare cochetărie pentru noi, proștii
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
frumuseți pe care lumea încă nu le cunoaște. Și-a făcut universitatea la Iacuțc; de 15 ani a venit în acest peisagiu încântător, unde cu suspinuri își aduce aminte de frumusețile Siberiei. La a doua ieșire la pescuit, s-a acățat într-un cârlig al undiței un calcan mare (aici îi zice cambulă) de 3 1/2 4 kg. L-am scos după ce l-am obosit vreo douăzeci de minute. Eveniment. Am văzut casa de odihnă a ministerului culturii. În altă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
râs în cascade, de l-au auzit plutașii care-și legau lângă podul Bistriței catargele. La veselia generală s-a adăogat și mașinuța care a chiuit vesel în partea de sus a trenișorului și lumea s-a grăbit să se acațe pe platforme. Cerul de-asupra pădurilor de brad era siniliu ca vioreaua. 10 Septembrie 1956 Miercuri, 12 septemvrie [VOVIDENIE-NEAMȚ] La ora nouă, în liniștea însorită din valea noastră a schitului Slătior, a sunat salutarea magarului celui simpatic de la schitul Pocrov
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Nu-i vrearea biligiucă, ni ciupari, / S-li porț pirifan, dzua, la videari;/ Niți icoană di-aviu, la cari s-ti-ncliñi,/ Ca să-ț-afirească inima di schiñi.// Nu i hrisafi, galbină flurie, / S-u coși pi ciciroană, tră ciudie;/ Nu s-veadi. Nu s-acață. Nu-i mânar, / S-lu-angañi cu zboară dulț, di picurar.// Ma iasti-un foc bătut di ploi, tu cheari, / Ți ardi greu, ș-durut, ca ‘nă-aștiptari./ Nu-l agărșea. Aveagl’iu-l cu sivdaie, / Ma vrei s-nu-l afl’i astes, cinușă laie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285531_a_286860]
-
pe cavaleri sărind gardurile și pătrunzând prin grădine până pe sub vo fereastă care se deschidea apoi în fața lunei, lăsând să se ivească vro umbră albă care-și pleca capul tânăr peste cercevele la umbra de sub fereastă. În alt loc unul acățat de gratii făcea studii floristice unindu-și buzele cu ale celei ființe care-și scosese capul prin gratii. Numai pe ici pe colo auzea cânii urlând la lună, paznicii de noapte care strigau, ori grupe de cavaleri care veneau de la
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
picături de lumină și de sălbatece simțiri... vei trăi... Este asta trăit, cum trăiește lumea? Cu sufletul gol, cu suferințele și bucuriile lor meschine, un nimic suspendat. Dacă suntem nimic, cel puțin de acest painjeniș * al gândirii noastre să se acațe toată lumina și tot întunerecul, cerul și iadul, deliriul și desperarea. Angelo-i strânse mâna... - Și poți, poți... O! dacă-i putea, doctore... Simt demonul din mine trezindu-se și strîngîndu-mi sufletul cu ghearele lui... Asta-i, asta-i ce doresc
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
defect al acestei subdivisiuni este de a nu da gramaticei comparative și clasificațiunii limbilor aceeași posițiune independinte, pe care o vedem acordată Linguisticei filosofice. În realitate există trei ramure, iar nu două. O serioasă "clasificațiune a limbilor" nu se poate acață nici la "gramatică comparativa", nici la "Linguistica filosofica", deoarece ea se întemeiază pe ambele deopotrivă, închipuind astfel o a treia ramură oarecum eclectica a "Linguisticei pure". Împărțirea cea mai curioasă ni se pare a fi acea propusă de Steinthal. În
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
ci mai virtos sa o Întărească, ca una ce am dat-o pentru a lor cu dreaptă și cu credință slujbă iar spre mai mare tărie acestei cărți, poruncit-am slugii noastre credinciosului boier Cupcici logofătul să scrie și să acățe pecetea noastră la această carte. A scris Oanță gramaticul În Suceava la anul 6931 luna Martie 31 zile. B Uric din anul 1485, luna Martie 17, de la Voievodul Ștefan cel Mare. Cu mila lui Dumnezeu Noi Ștefan Voievod, Domn Țării
INTERDISCIPLINARITAEA ÎN PREDAREA ISTORIEI ROMÂNILOR LA CLASELE I – IV by Ana Maria PINZARU () [Corola-publishinghouse/Science/1233_a_2313]
-
lui dreaptă slujbă și căci că-i iaste lui dreaptă ocină. Iar spre mai mare tărie și putere a tot ce s-a sens mai sus, poruncit-am credinciosului nostru boier Tăutul logofătul să scrie și pecetea noastră s' o acațe către această a noastră carte. A scris Sandru Cârje În Suceava la anul 7003 luna Martie 17 zile. De pe limba sîrbească pre limba Moldovenească tălmăcitu-le-am cu Gheorghe Ghibănescu, profesor de Limba romînă la școala Normală " Vasile Lupu" din
INTERDISCIPLINARITAEA ÎN PREDAREA ISTORIEI ROMÂNILOR LA CLASELE I – IV by Ana Maria PINZARU () [Corola-publishinghouse/Science/1233_a_2313]
-
fie ele lexicale, gramaticale sau stilistice: adjectivări amuzante („turnuri babiloane”, „dealuri împuhoiete”, „frumuseți vlahuțe”), vocative și alte forme morfologice insolite, unele suav arhaizante („gânde”, „pământe”, „liliece”, „petrecum”), vocabule inventate („tuleiște”, „oblime”, „împuhoiete”), regionalisme savuroase („furdulaș”, „fișcă”, „gruiețe”, „foastăne”, „firhonguri”, „holimburi”, „acăți”, „bolund”, „bolând”, „boșoalcă”, „a încelui”). Nu lipsesc acrobațiile verbale. Undeva, în Bătaia cu aur, poetul se amuză descompunând cuvântul „sămânță” și totodată manipulând alte vocabule: „Să, început de acțiune, / să facem ceva, să spunem, să pornim, -/ mân, mânare, a mâna
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287447_a_288776]
-
pâine și apă, n-am nici tutun, n-am nici primenele (înot în murdărie de două săptămâni aproape), n-am nici ce să citesc sau să scriu ceva, n-am absolut nimic. Dacă rămân așa, nu pot decât să mă acăț de ușorul ușii sau să trântesc cu capul de un perete căci orice e mai bine decât să rabd ce rabd.” (23 febr. 1910) Alteori, adoptă un ton polemic și revoltat, ca în scrisorile trimise lui Al. Davila, director al
Ediția critică Rebreanu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/13143_a_14468]
-
S-o însoțești la scris și la citire Si foaie după foaie să-i despături, Cum numai în Cântarea din Psaltire, Cum numa-n nesfârșitele omături! Grauri Cum apăreau, ce-nvăluriri bizare, Ca de-o furtună, și piereau în zare, Dinspre acăți, cum nici n-ai bănui! Un nor cuprins de patimi și pierzare, Vârtelniță-n văzduhuri peste vii, Suveici și brâgle, ițe și urzare, Din ce s-a tors, de cum se nevedi, Foșniri de ploi, roire de frunzare, Nălucă în umbriri
Poezii by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/6323_a_7648]
-
scriitorul a ajuns la momentul reflecțiilor grave, cu alură definitivă: "Codrul acel de cipariși cuprinde nenumărate petre tumulare ce se întrec în pompoase inscripții, în turbane, în fesuri cioplite și bine văpsite, în balustrade poleite și împletite între care se acață unde ș‘i unde cîteva plante ce vejetează asupra oaselor și a răcei marmore.(...) Mormintele în cea mai adîncă tăcere ne dau învățătura cea mai mare și mai solemnelă, căci nu numai ne deprind cu ideea morții, dar ne învață
îndrăgostitul de Stambul: Dimitrie Ralet by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8095_a_9420]
-
se dă”. Coșbuc nu va scrie articole de fond, dar Slavici o va face în permanență. Al doilea aspect de subliniat e cel cu privire la evitarea răspunderii prin citarea ori preluarea din alte gazete. Spune cronicarul „Tribunei”: „De persoane nu mă acăț, fără când am de bază altă gazetă, căci atunci răspunde gazeta aceea, presa de mai înainte răspunde de presa posterioară, spune paragraful (s.a.)”7. De asemenea, pedeapsa era mai ușoară pentru luarea în zeflemea. Onoarea de a fi... înjosit Că
Ioan Slavici – „spion” și „trădător” by Lucian-Vasile Szabo () [Corola-journal/Journalistic/4876_a_6201]
-
unui cerșetor care, văzându-mă la un moment dat cu Nona în cărucior și cu Mira în spinare, în scăunelul-rucsac, a izbucnit în rime batjocoritoare : „Uite-o pe asta : unu-n mață, unu-n brață și unu de poale s-acață !“, până ce femeia lui, mai empatică, l-a potolit : „Las-o, amărâta, că-i destul de bătută ea de soartă!“. Așa că varza din imaginea mea începuse să se ofilească și să fie mâncată de melci : nu știu dacă eram mai degrabă uluită
Poveşti cu scriitoare şi copii by Mihaela Ursa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1783]
-
ridici și el a sâsâit la tine din iarbă, și sâsâitul ăla avea un miros amar, electric ca Înțepătura de albină, un miros crud ca iarba moartă sub coasa unchiului tău, În fundul grădinii lângă nucul mare spre râpa plină de acăți și brusturi a pârâului. Ba Îți aduci aminte de satul Proștița, tot de lângă Copșa Mică, de vărul tău Nelu, pe care l-a ciupit cocoșul de ochi. Cum te vede În poartă, Nelu fuge și se ascunde În fundul șurii că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
ochii ei albaștri, albaștri, la ciuberele În care se adună apa de ploaie, la ziua În care era să te Împungă taurul de bivoli pe tine și pe mama ta, undeva prin capătul luncii pe o fâneață, la spinele de acăț care ți-a intrat În picior și ți-a curs sânge și buba ți-a copt și nu ți-a trecut decât cu foaie de ceapă și pâine mestecată În gură de bunica, la șopârla verde care s-a ascuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
se fălea la lume că ce burtă mare are el, da’ ei ziceau: „Zii, mă, omule, foale! Ba burtă se zice, mă proștilor” și Burtoi l-au poreclit și noi În sărăcie cu capra la gardul casei mâncând frunze de acăț. Și ne-am băgat slugă la neamuri că n-aveam Încotro. Așa a ajuns moșu’ Schiman argat la cai la Șirianu, nu ca Vasile, care cu banii de pe avere s-o dus În America și s-o făcut om. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
hochstandului. La douăzeci de pași dincolo de aria albeții omătului, rezemat între doi brazi bătrâni, se înălța pătulul, cu cerdacul lui pardosit cu cetină. Cătră el suia o scară. Culi n-avu când rosti salutarea: „Servus!“ - minune mare! Coșgogeamite urs se acățase repegior cu brâncile pe dedesubtul scării, din fuscel în fuscel, până la podina pătulului și, sus, a întins o ghiară spre butul de cal, pe când cu celelalte labe sta încurcat pe scară. După ce a pus o labă pe carne, a adus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]