4 matches
-
evidențiate notele caracteristice ale situației respective și coordonarea acțiunii în cauză; execuția, ca transformare a obiectului (situației) în funcție de obiectul vizat. Conform acestei structuri a acțiunii, gândirea umană are prin definiție un mecanism de orientare a conduitei individuale. În aceeași viziune acționalistă, structurile operaționale ale gândirii nu sunt altceva decât acțiuni practice cu obiectele, transfigurate în plan ideal și derulate ca acțiuni/activități mentale. Cristalizarea unor demersuri/acțiuni practice depinde de modul cum se realizează orientarea în acțiune a subiectului, respectiv de
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
a numărului de nou-născuți). Totodată, cercetările se reorientează spre subiecte „normale” ale familiei, grupate pe trei direcții: o orientare structurală, interesată de legăturile dintre familie și societate; orientarea „comportamentalistă”, preocupată de fenomenele și interacțiunile (de rol) din interiorul familiei; orientarea „acționalistă”, urmărind studierea comportamentelor familiale față de evenimente și situații date. În acest context și-a elaborat Talcott Parsons (1955) teza - atât de viu comentată și în parte infirmată - a „izolării structurale a familiei nucleare”. Sintetic, ideea lui Parsons este că procesul
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
Revista de istorie și teorie literară”,1995:152-153). Însăși traducerea titlului How to Do Things with Words prin Cum să facem lucruri cu cuvinte este destul de relevantă pentru încercarea lui Austin. Cu toate acestea, faptul că limbajul relevă o dimensiune acționalistă nu este o noutate, deoarece încă din antichitate retorica a pus-o în evidență, „căci ce înseamnă să produci, prin tehnica discursului, diverse efecte asupra auditoriului, dacă nu să acționezi prin limbaj?” (Romedea, 1999:17). Prin urmare, performativitatea este „marca
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
sociologie, el conține însă și o simplificare, a cărei neretușare poate avea consecințe negative substanțiale: punerea între paranteze a subiectului activ, a omului și a colectivității. Ea produce totodată o alienare de perspectiva naturală a omului, care este de tip acționalist. Pentru omul comun, orice fapt social este, în ultimă instanță, un fapt uman, un „produs” al oamenilor, nu al altor fapte sociale. El este rezultatul scopurilor, al aspirațiilor, proiectelor umane. Limbajul cauzalității face complet abstracție de om ca autor al
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]