14 matches
-
de pe sub hat. Și-a nverzit și cărărușa, neumblată de-astă-toamnă Fir de iarbă și-o urzică, marginile le înseamnă. Printre rădăcini spălate de neaua ce se topește Crudă și catifelată Cizma Cucului-nroșește. Sprijinit în bîta groasă dintr-o cloambă de acaț* Sui drumeagu” lunecos pîn” la Zapoze-n fînaț. Sparg cu sapa mușuroii și aprind iarba uscată Avînd grijă să sting focul, de-ncepe vîntul să bată. Se cațără-n două labe ieduța, pe-un ram de-alun Să prindă rînza* gălbuie
CÎNTĂ CUCII, SE ÎNGÎNĂ de CORNELIA NEAGA în ediţia nr. 2258 din 07 martie 2017 by http://confluente.ro/cornelia_neaga_1488902479.html [Corola-blog/BlogPost/375845_a_377174]
-
ram de-alun Să prindă rînza* gălbuie și muguri cruduți de prun. Cîntă cucul la fețîie mă îngîn cu el voios, Prind frunză de fag-ntre buze, fluierînd un vers duios. Fețîie - în fața soarelui; rînza - floarea de alun; cloambă de acaț - creangă de salcâm. Referință Bibliografică: Cîntă cucii, se îngînă / Cornelia Neaga : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2258, Anul VII, 07 martie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Cornelia Neaga : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
CÎNTĂ CUCII, SE ÎNGÎNĂ de CORNELIA NEAGA în ediţia nr. 2258 din 07 martie 2017 by http://confluente.ro/cornelia_neaga_1488902479.html [Corola-blog/BlogPost/375845_a_377174]
-
aripa dreapta a satului; la intersecția aleilor vegheau statui și inscripții care încă se mai văd parțial chiar după atâtea decenii. Printre liniile de brazi, inca stă legat în cercuri și cu "rănile" cimentate, unul dintre cei o sută de acați, aduși tocmai din America. Câteva scrieri din perioada respectivă menționează faptul că încăperile erau pline de obiecte valoroase: antichități, tablouri aparținând stilului rococo, sculpturi din marmură și chiar și o mumie din Egipt. Sejurul la Banloc va fi benefic pentru
A FOST ODATA UN CASTEL de MARA CIRCIU în ediţia nr. 885 din 03 iunie 2013 by http://confluente.ro/A_fost_odata_un_castel_mara_circiu_1370269238.html [Corola-blog/BlogPost/346222_a_347551]
-
și inscripții lapidare romane romane, dăltuite în primele decenii după cucerirea Daciei, luate de la Sarmizegetuza, după cât mă lămurește un studiu german de paleografie. Printre liniile de brazi, stă legat în cercuri și cu rănile cimentate, unul din cei 100 de acați, aduși din America sub Maria Thereza (1740-1780).”" ""Castelul își ridică zidurile cu linie gotică îndulcită, cu vârful de săgeată ascuțită, în fața parcului. A fost zidit pe temelii bătrâne, în 1783."" Primarul comunei, Cornel Toța, face parte din PD iar viceprimarul
Comuna Banloc, Timiș () [Corola-website/Science/302215_a_303544]
-
statui și inscripții lapidare romane, dăltuite în primele decenii după cucerirea Daciei, luate de la Sarmizegetuza, după cât mă lămurește un studiu german de paleografie. Printre liniile de brazi, stă legat în cercuri și cu rănile cimentate, unul din cei 100 de acați, aduși din America sub Maria Thereza (1740-1780). Castelul își ridică zidurile cu linie gotică îndulcită, cu vârful de săgeată ascuțită, în fața parcului. A fost zidit pe temelii bătrâne, în 1783. [...] Sunt adăpostite aici o sumedenie de antichități, tablouri rococo, prețioase
Castelul Banloc () [Corola-website/Science/302480_a_303809]
-
alăptează iedul. Bătrânul câine Argos, singura ființă care îl recunoscuse pe Ulise la întoarcere, trage să moară pe mormanul său de gunoi „mâncat de jeg, de viermi și de gângănii” (Murnu, XVII, 400). Păsările au adormit de mult printre ramurile acaților. Doar bufnița Atenei se trezește acum, spre a păzi, cu ochi nocturni, Înțelepciunea de coșmarurile întunecatei Nix. Peste munții din Itaca plutește luna, mușcată pe jumătate de vârcolac. Se ivesc, pe rând, Cancerul, Pleiadele, Hiadele, Orion... Furtuna toamnei egeice se
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
și se îmbracă că dracu'; Turcia scrie pe ele" - "România liberă" = RL 816, 1992, 5; "Băcăuanii își dau cu stîngu-n dreptu'" - "Evenimentul zilei" = EZ 296, 1993, 7; "rade și el la unșpe dimineață, că tot omu', o votculită" - "Academia Cațavencu" = ACaț 32, 1997, 8. Omiterea lui "-l" poate deveni și o marcă a vivacității asumate de stilul jurnalistic însuși: în comentarii glumețe, ironice - și mai ales in titluri. Procedeul e destul de justificat în intitularea unei rubrici clar legate de oralitate - "Bancu
Articolu' by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/18196_a_19521]
-
titluri. Procedeul e destul de justificat în intitularea unei rubrici clar legate de oralitate - "Bancu' zilei" (L 2521, 1998, 23) -, sau cînd contrastul comic cu termeni savanți ori cu neologisme la modă e intenționat: "Nea Becali, potoleste-te odată cu clonatu' asta..." (ACaț 9, 1997, 8); "megastaru' fi-va tata" (RL 2013, 1996, 8). Apar însă și destule excese: transcrierea pronunțării nu e totdeauna suficient de motivată - mai ales in textele neutre, care nu au neapărat atributele oralității, sau în care mărcile orale
Articolu' by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/18196_a_19521]
-
ale cărora nu tresărise barem un mușchi pe esplanadă continuau să-și soarbă impasibili berea de amiază Apollo pășea negrabit aproape fără să atingă caldarâmul peste care în urma lui se rostogoleau sonorele scânteieri ale soarelui păgân în piața publică lângă acațul de-o sută de ani pe o clipă simți că i se-nvârte capul și se rezemă de murii primăriei până se dezlănțuiră triumfal clopotele bisericilor toate râvnind pe întrecute să-și acopere dangătele unele altora Apollo surâse aruncându-și
Leons Briedis by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/6811_a_8136]
-
Dicționarul de cuvinte recente, ediția a II-a, 1997 (DCR2), cu mai multe citate și cu cîteva semnalări lingvistice Un model global dar destul de clar definit pare să îl constituie America de Sud: "politicienii noștri îi vor sud-americaniza pe bune" ("Academia Cațavencu" = ACaț 37, 1999, 7). Cele mai frecvente rămîn totuși, la noi, analogiile mai apropiate în spațiu: a (se) albaniza și a (se) bulgariza (despre a se balcaniza, cu multiplele sale sensuri, am vorbit cu altă ocazie). Verbul a (se) albaniza nu
"Bulgarizare" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17538_a_18863]
-
1); "instabilitate, inflație galopanta, ăbulgarizareaă economiei și a nivelului de trai" ("Evenimentul zilei" = EZ 1412, 1997, 3); "criza economică va provoca ăbulgarizareaă României" (EZ 1706, 1998, 1); "în fotbal, ca și-n economie, pe biată Românie o paste pericolul bulgarizării" (ACaț, 37, 1998, 12); "am reușit să evităm ăbulgarizareaă - termen deja perimat, pentru că... vecinii noștri de la sud au depășit cu bine criză" (RL 2559, 1998, 1). Evident, apariția în limbajul internațional a unui asemenea derivat etnic e un semn rău: banalitatea
"Bulgarizare" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17538_a_18863]
-
domnule, că dacă azi n-ai prins nimic cu undița pe acolo pe unde ai fost, apoi mâni dimineață, aci, în Fundul Lintiții, prinzi numaidecât. Ieși din polog când se jimbează de ziuă. Atuncea stă abur pe gârlă. Cum arunci, cum acați crapul. L-am oprit o clipă, introducând în vorbirea lui monotonă istoria cu împăratu crapilor a lui Gâdea. — Dă-l holerei pe Gâdea! C-o vorbă de-a lui eu nu cumpăr nici o testea de linguri de la rudari. Ce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Invocație nimănui", Versuri, Cartea Românească, 1971; "Elegii de când eram mai tânăr", Cartea Românească, 1973. "Invocație nimănui" (1971) amintește de M. Iacobescu: "Sunt tânăr, Doamnă, tânăr de-aceea nu te cred,/ oricât mi-ai spune, timpul nu-și ascute gheara/ deși acații ceții spre mine își reped/ săgețile vestirii, sunt tânăr. Bună seara". Mircea Dinescu își umple poezia cu îngeri ascunși în noroaie. Împerechează purul cu impurul într-un timbru melancolic pronunțat. Dincolo de lumea exterioară descoperim prospețimea și vitalitatea cenzurată de pudoare
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Versuri, Editura Cartea Românească, 1971; "Elegii de când eram mai tânăr", Editura Cartea Românească, 1973. "Invocație nimănui" (1971) amintește de D. Iacobescu: "Sunt tânăr, Doamnă, tânăr de-aceea nu te cred,/ oricât mi-ai spune, timpul nu își ascute gheara/ deși acații ceții spre mine își reped/ săgețile vestiri, sunt tânăr. Bună seara". Mircea Dinescu își umple poezia cu îngeri ascunși în noroaie, împerechează purul cu impurul într-un timbru melancolic pronunțat. Dincolo de lumea exterioară descoperim prospețimea și vitalitatea cenzurate de pudoare
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]