7 matches
-
care le conține și puneți-le într-un săculeț. Agitați-l ușor. Extrageți cuvintele și așezați-le în ordinea extragerii. Copiați-le cu grijă. Poezia va va semăna”. Mult mai tarziu, în studiul Gesturi, punctuație și limbaj poetic (1953), Ț. „academizează” o asemenea ars poetica, o justifica, dar o și ameliorează, angajând în demonstrație o serie impresionantă de elemente lingvistice, estetice, antropologice și sociologice: „De aceea limbajul poetic este însoțit de propria să «mimica», formată din cadențe, din inflexiunea versurilor, din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290319_a_291648]
-
cu ușurință de la o limbă la alta, după îndemnul lui Ilarie Voronca din Gramatică: „Ciudățenia și ilogismul sau antigramaticalul unui idiotism tradus din o limbă în alta înseamnă cu drept o împrospătare de expresie”, tot ce este vechi fiind socotit „academizat”, uzat, perimat. Astfel de texte provin și de la colaboratorii străini: Theo van Doesburg (Vers une construction collective), Louis Emié (Pourquoi danser sur la corde?), Pierre Bourgeois (Suggestions), Alice Baill (Pour ma „chambre de rêver”), Philippe Soupault, Marcel Raval, Alberto Vianello
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289064_a_290393]
-
și amuza, ca un joc cu multiple măști, „reprezentând” un fel de ligă „În spirit” a tinerilor de pe Întreg continentul, dincolo de națiuni și clișeele sau reflexele acestora -, azi, când „a Învins”, Își mai poate revendica acest statut? Nu s-a academizat cumva, spre satisfacția ironică a „domnilor burghezi”, intrarea În Academia Franceză a lui Ionesco, unul dintre „revoluționari”, maestru al „absurdului”, o victorie sau un semn al „sfârșitului revoltei”, un ultim ecou al acelui râset genial și extrem de truculent, ce a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
excepție individuală decât regulă în toată puterea cuvântului. Gheorghe Grigurcu, Dan C. Mihăilescu, Al. Cistelecan și Octavian Soviany erau (și sunt în continuare) ultimii mohicani ai cronicii literare afirmați înainte de Revoluție și neconvertiți la publicistică. Altfel, generația '60 s-a academizat, "optzeciștii" au plecat cu burse în lumea largă, iar "nouăzeciștii" au dat un singur critic, și acela cu ghilimele (Dan-Silviu Boerescu). În aceste condiții, era aproape obligatorie - pentru buna funcționare a câmpului literar, pentru indispensabila lui autoreglare - nașterea, fie și
Forța bunului simț by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10346_a_11671]
-
canonic, l-au scos din clișeul „suprarealistului”. Adică al unui poet care rămâne la negațiile și deconstrucțiile ireverențioase de la finalul deceniului ’30-’40, când promitea, nu-i așa?, să-și fluture ciorapii murdari în fața Academiei. Naum, desigur, nu s-a academizat - în asta și constă secretul actualității sale -, dar a evoluat permanent, într-un remarcabil solilocviu artistic, de la formulele „violente” ale începuturilor la „subversiunea constructivă” a senectuții. În al doilea rând, ediția s-a alăturat demersurilor lui Ion Pop, Michael Finkenthal
Gellu Naum, dramaturg by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2437_a_3762]
-
însemna ca Mihai Eminescu, renăscut prin clonare, dacă-i mai găsim pe undeva o șuviță sau o unghie la fel de bine conservată ca scrierile către Veronica, să stea față către față cu cohorta lui de exegeți? Mulți dintre cei care au academizat din greu pe marginea cuvintelor lui Eminescu ar ieși moralicește deșelați, poate chiar cu un ochi umflat, la propriu, din contactul live cu poetul... Dincolo de clonare, care nu mai e science-fiction, eu cred că ființa scriitorului nu dispare cu totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
și umanizării integrale. La această demnitate literatura nu mai fusese ridicată și nici nu o va mai atinge până în ziua de azi. Renașterea și umanismul rămân perioada sa de mare vitalitate și glorie. Apoi, treptat, ideea se clasicizează și se academizează. Epoca redescoperă definiția antică a literaturii: literele liberale et ingenuae, ce confirmă sensul cultural al ideii de literatură. Și sensul tradițional, școlar-didactic este bine atestat în această perioadă. Importante sunt și implicațiile pedagogico-etice ale literaturii căreia încep să-i fie
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]