36 matches
-
monografie, antologie comentată, (dosar de) receptare critică. Încercând să surprindă fizionomia spirituală a poetului și treptele devenirii sale încă de pe primele pagini, Vasile Spiridon - îmbrăcat „în frac” și cu o retorică „la patru ace” - cedează destul de des ispitei limbajului ușor academizant și suprasolicita vocabularul în raport cu simplitatea referentului, păcătuind astfel prin inadecvarea față de pretențiile (nivelul) tinerilor cititori. Demersul critic necesită, pe alocuri, o zonă prea consistentă a implicitului informațional. Presupunând că monografia se adresează cu precădere elevilor de liceu (mai greu de
La margine de București by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13451_a_14776]
-
costumbrist, cu un termen extrapolat de Virgil Nemoianu în Romantismul îmblînzit de la spanioli la restul continentului Biedermeier. Ca și ceilalți, Hogaș este intelectualist și un estet (deși face caz de "mojicie", respingînd "literatura de salon"), ironic, clasicist în mentalitate și academizant în stil. Nu e cine știe ce deosebire de natură a mijloacelor între De la Văratic la Săcu și Cîteva ore la Snagov, după cum nici vechiul Alexandrescu vizitînd mănăstirile din Oltenia nu se află prea departe. Așezarea lui Hogaș în această filieră nu
Un scriitor aproape uitat by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13859_a_15184]
-
din partea adeseori nedreptățitei critici literare. Ea și numai ea poate „împacheta” textul în așa fel încât „scenariul” de lectură să fie cu adevărat ofertant. Numai că de foarte multe ori criticii uită de această datorie elementară, campând fie în registru academizant, fie în hiperimpresionism (îmi pare rău s-o spun, dar e chiar cazul lui Cistelecan), fie în didacticism istorico-literar. E, de bună seamă, cinstit să spui că, în ultimă analiză, Mircea Ivănescu e marele rival al lui Nichita Stănescu, dar
M. Ivănescu în atmosfera lăuntrică by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2595_a_3920]
-
Spiritul și litera "nu e o adevărată carte de critică", autorul ei "nu îndrăznește" să-și revendice titlul de critic și "nu are firea unui cărturar". Spiritul său "e departe de a fi unul științific". Față cu morga scientistă și academizantă a atâtor savanți autodeclarați ai criticii, istoriei și teoriei literare (pe axa Mihail Dragomirescu-Adrian Marino), relaxarea lui Alexandru Paleologu are și o nuanță polemică. Ea se potrivește, fără îndoială, structurii culturale și naturii umane a personajului (boier vechi, adevărat, fără
Confortul intelectual by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8753_a_10078]
-
deocamdată la începutul drumului care avea să-l ducă la marea poezie. Depășind registrul retoric, Macedonski se va cufunda curînd în poezia propriu-zis simbolistă, făcută din pictură impresionistă și muzică. Simbolismul propriu poetului român e mai degrabă unul ornamental și academizant. Macedonski știa de Baudelaire, despre care scrisese și pe care l-a imitat în versuri franceze, știa poate și de Mallarmé ori Rimbaud, dar marele simbolism al profunzimilor îi rămăsese străin; în sejurul său parizian, s-a simțit aproape de poeții
Rivalul lui Eminescu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7133_a_8458]
-
poezie europeană. Constelația spirituală căreia se atașează autorul Rondelurilor este formată din simboliștii care au adoptat noul limbaj poetic, dar care au păstrat o legătură vizibilă cu poezia anterioară, prin sintaxa lor clasică, versul bine strunit, decorul codificat. Printre simboliștii academizanți (gen Albert Samain, Henri de Régnier, Théodore de Banville) își caută Macedonski temele, atmosfera, tipul de vers. Aproape tuturor compunerilor macedonskiene din epoca fastă li se pot găsi similitudini cu poeziile lui Samain, Régnier ori Banville. Aproape tuturor, dar nu
Rivalul lui Eminescu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7133_a_8458]
-
iubi și recunoaște liber, neoprit de nimic. Natura umană redevine în largul ei, impunându-și legile, ca apa care nu poate fi oprită veșnic de niciun dig. Din prima clipă, doctorița Luminița Marilena Pascariu scoate bolnavul din starea de rutină academizantă a întâlnirii cu omul de știință, magicul, intangibilul medic, și îl apropie de omul medic, de omul blând, cald, milos, bun, frumos ! Ar trebui să aibă un caier de ani, ca să fie crezută ca medic excepțional?! Nu! E tânără. E
UN MEDIC AL UMANULUI ŞI ADORABILULUI OMENESC de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1007 din 03 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352338_a_353667]
-
devenirea continuă, unei spirale ce conservă toate vârstele poemului. Observ și o ‘'realativizare prin ironie'', specifică lui Mihai URSACHI, căci uneori trebuie să citești printre rânduri pentru a depista plăcutele/neplăcutele. Creația sa se plasează undeva la mijloc, între tendința academizantă și cea dintr-o bucată, partinică, fără nuanțe, sarcastică, nu ironică. Imaginea singurătății absolute, față în față cu Dumnezeu, este emblema mistică a acestei poezii abonată la solitudine și care solicit o bogată viață interioară, așa cum cerea Meister Eckhart în
VASILE BURLUI UN MARE POET de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1223 din 07 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350672_a_352001]
-
devenirea continuă, unei spirale ce conservă toate vârstele poemului. Observ și o ‘'realativizare prin ironie'', specifică lui Mihai URSACHI, căci uneori trebuie să citești printre rânduri pentru a depista plăcutele/neplăcutele. Creația sa se plasează undeva la mijloc, între tendința academizantă și cea dintr-o bucată, partinică, fără nuanțe, sarcastică, nu ironică. Imaginea singurătății absolute, față în față cu Dumnezeu, este emblema mistică a acestei poezii abonată la solitudine și care solicit o bogată viață interioară, așa cum cerea Meister Eckhart în
VASILE BURLUI ESTE, CA TOŢI POEŢII MARI ŞI ADEVĂRAŢI, UN VECHI CARE STĂ PRINTRE NOI de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 470 din 14 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348325_a_349654]
-
Mai vede cum, vai, albul văros al bonetelor carmelite, în care își fac loc și reflexe, oroare! de albastru metalic, stă strident lîngă marea pată de roșu pe care se desfășoară lupta lui Iacov cu îngerul. Ce ar fi spus academizantul Puvis de Chavanne de la care de altfel insurgentul artist învățase alfabetul meseriei ce ar fi putut pronunța decît un horrible!, necruțător graseiat? Pete în soare! Așa mă și liniștesc, privind lucid-fascinat reproducerea capodoperei. Capodoperă aflată în suita celorlalte, nu prea
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Constantin Abăluță, Nora Iuga, Angela Marinescu, Traian T. Coșovei, Liviu Ioan Stoiciu, Ion Stratan ș.a., iar proză - Petru Dumitriu, Mircea Horia Simionescu, Gh. Schwartz, Dumitru Țepeneag, Ion Stratan, Mihail Grămescu, Traian T. Coșovei ș.a. Părăsind cu totul ținuta oficială sau academizantă, avută în anumite perioade, revista a adoptat un caracter mai accentuat publicistic, devenind mai vie decât în orice alt moment anterior: informează despre mișcarea intelectuală, îndeosebi literară, din țară și din străinătate, inițiază dezbateri, reflectând în ample dări de seamă
CONTEMPORANUL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286391_a_287720]
-
de atemporalizare. Sugestia a prins, s-a mers apoi În seminar pe această interpretare, dislocând toate deslușirile „profunde” pe care Eliade le dă pe marginea romanului și care sunt sugerate din varii motive: biografie personală, conjunctură istorică și politică, deslușiri academizante sau, pur și simplu, mistificări sublime, de genul celor la care recurgeau În vechime gnosticii sau alchimiștii pentru a-și „ascunde” opera. Problematica adevărată a romanului - s-a considerat În cele din urmă - a fost premeditat „acoperită” de Eliade cu
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
locul și rolul antropogeografiei și etnografiei printr-o supralicitare a factorului etnic în dauna celui social. Opiniile teoretice privitoare la arta scrisului se înscriu în coordonatele doctrinei maioresciene privitoare la progres și adevăr. Conservator în politică, M. este tradiționalist și academizant în gândire, adversar tenace al formelor fără fond, etnicist în sens maiorescian. Adept al evoluționismului organic, aplică tezele pozitivismului și determinismului, cărora le adaugă principiile cauzalității și interdependenței. Respinge ideea de influență, recunoscându-i menirea numai în măsura în care este reclamată de
MEHEDINŢI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288078_a_289407]
-
Zamfirescu, I.L. Caragiale, Iacob Negruzzi, I. Al. Brătescu-Voinești, I. A. Bassarabescu, configurând un peisaj literar care reprezintă în cultura românească o renaștere, o „primăvară” semănătoare de speranțe și atestând emanciparea geniului creator național. Se justifică orientarea „Convorbirilor literare” spre spiritul academizant, scientist, este elogiată personalitatea lui A.I. Odobescu, se exprimă dezacordul față de atitudinea culiselor vieții politice și gazetărești cu privire la interesul național, este deplânsă pierderea independenței de gândire și de acțiune a scriitorilor, cauzată de spiritul mercenar (Americanism literar) și se afirmă
MEHEDINŢI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288078_a_289407]
-
prozodie și muzicalitate, cu un lexic apropiat de al lui Ion Barbu din perioada lui parnasiana. ,,Geometria” versului deconspira că modele tutelare pe Gérard de Nerval și pe Stéphane Mallarmé. Dar, ca și la Tristan Tzara, cel dinainte de dadaism, tiparul ,,academizant” îmbracă o recuzita și un conținut existențial de factură simbolista. Priveliști pentru o domnită medievală. Blazon reprezintă o parodie livresca, unde vetustul și prețiosul își dau întâlnire într-un simbolism manierist, exterior, practicat și de Mircea Pavelescu sau chiar de
SERNET. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289644_a_290973]
-
sine: surprinzător e faptul că un roman de această factură a fost luat în serios de analiști provenind din zonele „înalte” ale culturii. Robert B. Parker a fost mereu conștient de distanța ce separă cultura populară de cultura academică sau academizantă. Scriind Perchance to Dream, el nu încerca să pătrundă fraudulos în templul literaturii „serioase”: înțelegea doar să-și plătească o datorie de onoare față de un idol. Deși în cărțile sale - clar inspirate de stilul și filozofia lui Chandler - a încercat
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
disidenței de la Sămănătorul iorghist) nu e deloc neavizată în problemele esteticii noi (aici apare, de altfel, primul studiu amplu și informat despre simbolism, datorat Izabelei Sadoveanu) și, adeptă a unei heteronomii specifice, nu este deloc indiferentă față de estetic. O variantă academizantă de modernizare a literaturii are loc prin intermediul lui Ovid Densusianu, pe linia unui latinism francofil de sensibilitate neoclasică. Declarat simbolistă, longeviva publicație Vieața nouă (1905-1925) va milita - la fel de dogmatic ca și adversarele ei tradiționaliste - pentru modernitate și citadinism. „Simbolismul” ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
și ca reacție la propaganda poetică naționalistă din perioada celui de-al doilea război balcanic (1912-1913), pe fondul primelor ecouri românești ale futurismului și cubismului. În jurul lui 1910, estetismul decadent se radicalizează și se purifică - separîndu-se și insularizîndu-se polemic. Estetismul academizant al Vieții noi începe să fie concurat de un simbolism al independenților. Epuizarea curentului simbolist, căderea sa în stereotipie și manieră urmează rapid „vîrfului” afirmării și asimilării publice; produs al cafenelei literare bucureștene, minulescianismul - un „simbolism popular” - are un aer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
anarhic” și „Originile anarhismului poetic” - sînt de departe cele mai convingătoare, oferind elemente importante pentru o poetică a avangardei artistice. Perspectiva conservatoare a autorului face din ele și un document relevant în sine pentru imaginea „modernismului extrem” privit din unghi academizant în România anului 1930. O trăsătură caracteristică a modernității anarhice este apreciată a fi „ostilitatea înverșunată împotriva oricărui element de ordine și disciplină”. Individualității tradiționale, subordonată bunului simț și valorilor comunitare, i se substituie un individualism eretic, excentric, abnorm și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
dar și tălmăcitorii. De Serghei Esenin se apropie prin intermediul lui Zaharia Stancu și George Lesnea. Cele Trei opinii ale criticii pe marginea a "Trei citate din Ilie Constantin" vizează pe criticii partizani, pe risipitorii de superlative, pe criticii bârfitori, pe academizanții cu orice preț. Ca unul care debutase editorial mimând stilul altora, unii s-au grăbit să-i plaseze volumele următoare sub semnul jocului facil. Poetul a putut părea un Pierrot balcanic, un mim, un amator de funambulesc sau un Păcală
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
aspect gnomic punctează identitatea Poet-Cuvânt: "Cel străin de cuvânt / străin de sine însuși este". Orfismul lui Ioanid Romanescu e notă diferențială fundamentală, asociată oniricului. Ironia compactă din Școala de poezie e, la rândul ei, reacție elocventă împotriva unei poietici frigide, academizante: Și doar învăț Dom' Profesor și doar vă iubesc Doamnă Profesoară (...) Îmi spuneți să vin cu părinți sau tutori cum să-i aduc Eminescu la spital Verlaine beat-clește Petöfi-n revoluție surorile Brontë în vis Lermontov după glonte Browning după nevastă
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
în faptul că nu-și poate apleca privirea numai spre realitate. Această atitudine ține de însăși "dialectica" manifestărilor lui. În conflict cu lumea și cu sine, contradictoriu și instabil, într-o eternă căutare de inedit și originalitate, refuzând "formele închise", academizante ale clasicismului, el își desfășoară insurgența împotriva autorității despotice a rațiunii pe fondul unei puternice sfâșieri interioare. Abia pozitiviștii își vor coborî privirea către realitatea pură și simplă. C) Pozitivism realism Asumându-ne riscul unei aparente oscilații între orientările gândirii
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
din operațiunea de stilizare a figurilor și extragerea lor din contextul propriu-zis al unei narațiuni cum este basmul, care servește de pretext. Un tablou în manieră prerafaelită realizează Artachino cu Zâna lacului, tablou singular în creația artistului, iar în ciuda trăsăturilor academizante, un tablou cu subiect mitologic precum Vârful cu dor al lui G.D. Mirea se remarcă dincolo de senzualitatea prelucrată foarte apropiat de Jugendstil al zânelor deși nu aceasta este sursa acestui senzualism și prin felul în care succesul ei la Paris
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
din urmă mușatin, Gruie Sânger, Bogdan-Dragoș, Decebal, Alexandru Lăpușneanu). Luchian intenționa să înfățișeze un artist complet, expresia unui moment de sinteză al celorlalte arte. Pictorul se apropie de emblematizarea, transformarea figurii eminesciene în efigie, depărtându-se de o abordare "realistă", academizantă a ei. Un alt tablou, În amintirea unui vis frumos, trimite la aceeași poezie "Din valurile vremii". Atât titlul tabloului, cât și poezia indică faptul că este vorba de o reverie, de o recuperare fantasmală a imaginii femeii iubite. Chipul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
neobizantină al reginei Maria. Casa regală va apela la o serie de artiști, sculptori italieni și francezi, afirmând astfel vocația europeană și respectul pentru patrimoniul său cultural, imprimând, un caracter modern, cosmopolit, artei pe care o promovează. Deși alegorică și academizantă, Cântărețul divin al sculptorului Jean-Jules Lecomte du Noüy care execută și lucrări "inspirate din versurile și ideile estetice ale Reginei Carmen Sylva"302 se inspira din ars poetica reginei, lansând în spirit simbolist un canal de comunicare între arte și
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]