36 matches
-
iubi și recunoaște liber, neoprit de nimic. Natura umană redevine în largul ei, impunându-și legile, ca apa care nu poate fi oprită veșnic de niciun dig. Din prima clipă, doctorița Luminița Marilena Pascariu scoate bolnavul din starea de rutină academizantă a întâlnirii cu omul de știință, magicul, intangibilul medic, și îl apropie de omul medic, de omul blând, cald, milos, bun, frumos ! Ar trebui să aibă un caier de ani, ca să fie crezută ca medic excepțional?! Nu! E tânără. E
UN MEDIC AL UMANULUI ŞI ADORABILULUI OMENESC de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1007 din 03 octombrie 2013 by http://confluente.ro/Dr_luminita_marilena_pascari_aurel_v_zgheran_1380813434.html [Corola-blog/BlogPost/352338_a_353667]
-
devenirea continuă, unei spirale ce conservă toate vârstele poemului. Observ și o ‘'realativizare prin ironie'', specifică lui Mihai URSACHI, căci uneori trebuie să citești printre rânduri pentru a depista plăcutele/neplăcutele. Creația sa se plasează undeva la mijloc, între tendința academizantă și cea dintr-o bucată, partinică, fără nuanțe, sarcastică, nu ironică. Imaginea singurătății absolute, față în față cu Dumnezeu, este emblema mistică a acestei poezii abonată la solitudine și care solicit o bogată viață interioară, așa cum cerea Meister Eckhart în
VASILE BURLUI ESTE, CA TOŢI POEŢII MARI ŞI ADEVĂRAŢI, UN VECHI CARE STĂ PRINTRE NOI de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 470 din 14 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Vasile_burlui_este_ca_toti_poetii_mar_pompiliu_comsa_1334422618.html [Corola-blog/BlogPost/348325_a_349654]
-
devenirea continuă, unei spirale ce conservă toate vârstele poemului. Observ și o ‘'realativizare prin ironie'', specifică lui Mihai URSACHI, căci uneori trebuie să citești printre rânduri pentru a depista plăcutele/neplăcutele. Creația sa se plasează undeva la mijloc, între tendința academizantă și cea dintr-o bucată, partinică, fără nuanțe, sarcastică, nu ironică. Imaginea singurătății absolute, față în față cu Dumnezeu, este emblema mistică a acestei poezii abonată la solitudine și care solicit o bogată viață interioară, așa cum cerea Meister Eckhart în
VASILE BURLUI UN MARE POET de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1223 din 07 mai 2014 by http://confluente.ro/Pompiliu_comsa_1399440877.html [Corola-blog/BlogPost/350672_a_352001]
-
pe Henri Matisse, cu care leagă o strânsă prietenie, pe Georges Rouault și pe Albert Marquet. Mai târziu frecventează clasa lui Puvis de Chavannes, de la care preia mai ales finețea desenului și strălucirea culorilor, fără a-i urma principiile estetice academizante. În 1904 se întoarce în țară și expune la Ateneul Român și la Saloanele Oficiale. Menține însă legătura cu Parisul, unde deschide mai multe expoziții personale, până în anul 1940. Expune la Bienala din Veneția în anii 1924, 1940 și 1942
Theodor Pallady () [Corola-website/Science/297777_a_299106]
-
deschise la München (1913), Bruxelles (1930) și la Bienala de la Veneția (1924). Începând din 1909 a fost profesor de sculptură la Școala Națională de Arte Frumoase din București. Încă de la primele sale lucrări a apărut foarte clar desprinderea de formulele academizante - destul de respectate de colegii din institutele de artă bucureștene - orientarea decisă spre o creație, în care tradiții îndepărtate și experiențe apropiate coexistă, aducând originalitate și distincție în sculptura românească. Aluziile la patrimoniul bizantin sau al Renașterii ("Gigantul", 1905; "Christ încoronat
Dimitrie Paciurea () [Corola-website/Science/297110_a_298439]
-
1899-1965). Monumentala sa lucrare, "Istoria literaturii române de la origini până în prezent" (1941), măsurând exact 948 de pagini "in quarto", urmărește, într-o viziune declarat impresionistă, apropiată de ideile programatice din "Estetica" lui Benedetto Croce, care nu exclude însă studiul sistematic, academizant, erudit, evoluția fenomenului literar românesc, integrat în fiecare clipă într-un context ceva mai larg, cel al literaturii universale, cu scăpărătoare caracterizări de autori și descrieri remarcabile ale unor opere literare. Istoria sa constituie și azi scheletul oricărui curs de
Opera lui George Călinescu () [Corola-website/Science/309249_a_310578]
-
de la Bruxelles. A obținut Legiunea de Onoare în grad de cavaler în 1925, distincție acordată de Statul francez și Premiul Național pentru pictură în 1928. Din 1922 a fost pentru o perioada scurta profesor la Academia din București. Formația sa academizantă, este adesea corectată de sugestiile pe care i le aduc călatoriile, contactul, fie cu creații antinaturaliste, fie cu natura însăși, al cărei farmec se realizează în momentul când depășește ambiția descrierii servile. Amestecul de tonuri calde și reci asigură interesul
Ștefan Popescu () [Corola-website/Science/307138_a_308467]
-
ani, din epoca poemelor homerice și, prin violența lirică cu care sunt adorate forțele naturii, de mai demult, din epoca marilor epopei indiene.” Aspectul clasicist l-a impresionat, la rându-i, pe Tudor Vianu: „Calistrat Hogaș este un clasicist, un academizant”, dar, în același timp, se exprimă observația că scriitorul trage „din știința sa clasică o semnificație de amor propriu pe care avem dreptul s-o declarăm prefăcută”. Aliajul dintre arhaic și modern, colorând și lexicul, conferă textelor un caracter mozaical
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287441_a_288770]
-
de atemporalizare. Sugestia a prins, s-a mers apoi În seminar pe această interpretare, dislocând toate deslușirile „profunde” pe care Eliade le dă pe marginea romanului și care sunt sugerate din varii motive: biografie personală, conjunctură istorică și politică, deslușiri academizante sau, pur și simplu, mistificări sublime, de genul celor la care recurgeau În vechime gnosticii sau alchimiștii pentru a-și „ascunde” opera. Problematica adevărată a romanului - s-a considerat În cele din urmă - a fost premeditat „acoperită” de Eliade cu
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
sine: surprinzător e faptul că un roman de această factură a fost luat în serios de analiști provenind din zonele „înalte” ale culturii. Robert B. Parker a fost mereu conștient de distanța ce separă cultura populară de cultura academică sau academizantă. Scriind Perchance to Dream, el nu încerca să pătrundă fraudulos în templul literaturii „serioase”: înțelegea doar să-și plătească o datorie de onoare față de un idol. Deși în cărțile sale - clar inspirate de stilul și filozofia lui Chandler - a încercat
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
locul și rolul antropogeografiei și etnografiei printr-o supralicitare a factorului etnic în dauna celui social. Opiniile teoretice privitoare la arta scrisului se înscriu în coordonatele doctrinei maioresciene privitoare la progres și adevăr. Conservator în politică, M. este tradiționalist și academizant în gândire, adversar tenace al formelor fără fond, etnicist în sens maiorescian. Adept al evoluționismului organic, aplică tezele pozitivismului și determinismului, cărora le adaugă principiile cauzalității și interdependenței. Respinge ideea de influență, recunoscându-i menirea numai în măsura în care este reclamată de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288078_a_289407]
-
Zamfirescu, I.L. Caragiale, Iacob Negruzzi, I. Al. Brătescu-Voinești, I. A. Bassarabescu, configurând un peisaj literar care reprezintă în cultura românească o renaștere, o „primăvară” semănătoare de speranțe și atestând emanciparea geniului creator național. Se justifică orientarea „Convorbirilor literare” spre spiritul academizant, scientist, este elogiată personalitatea lui A.I. Odobescu, se exprimă dezacordul față de atitudinea culiselor vieții politice și gazetărești cu privire la interesul național, este deplânsă pierderea independenței de gândire și de acțiune a scriitorilor, cauzată de spiritul mercenar (Americanism literar) și se afirmă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288078_a_289407]
-
dar și tălmăcitorii. De Serghei Esenin se apropie prin intermediul lui Zaharia Stancu și George Lesnea. Cele Trei opinii ale criticii pe marginea a "Trei citate din Ilie Constantin" vizează pe criticii partizani, pe risipitorii de superlative, pe criticii bârfitori, pe academizanții cu orice preț. Ca unul care debutase editorial mimând stilul altora, unii s-au grăbit să-i plaseze volumele următoare sub semnul jocului facil. Poetul a putut părea un Pierrot balcanic, un mim, un amator de funambulesc sau un Păcală
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
aspect gnomic punctează identitatea Poet-Cuvânt: "Cel străin de cuvânt / străin de sine însuși este". Orfismul lui Ioanid Romanescu e notă diferențială fundamentală, asociată oniricului. Ironia compactă din Școala de poezie e, la rândul ei, reacție elocventă împotriva unei poietici frigide, academizante: Și doar învăț Dom' Profesor și doar vă iubesc Doamnă Profesoară (...) Îmi spuneți să vin cu părinți sau tutori cum să-i aduc Eminescu la spital Verlaine beat-clește Petöfi-n revoluție surorile Brontë în vis Lermontov după glonte Browning după nevastă
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
presa cotidiană, radio și televiziune, unde chiar ziaristul poate apărea, în generalitatea meseriei lui, ca avatarul ultim, imaginea degradată și vulgarizată la extrem a filosofului, coborât de la absolut și inițiatic la cotidian și accesibil. Tot astfel, formele: de la cursul universitar, academizant ori vulgarizator, la tratatul sobru și profund, ori la textul ludic; de la articol sau interviu de cotidian la sporovăială de salon intelectual, într-o dezordonată încălcare a timpilor și spațiilor culturale. Chiar dacă, prin firea lucrurilor, actualitatea se lasă greu ordonată
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
vizionar al operelor sale grafice, prin aceea că reușește să stabilească o punte de comunicare subtilă între imanent și transcendent, între lumea contingentului și cea a eternității (în acest sens, estetică lui Blake intra în coliziune frontală cu concepția artistică academizanta a lui Joshua Reynolds, care proclama "înfrumusețarea" eroilor drept scop ultim al picturii, pentru că aceasta să trezească sentimentul de sublim al privitorului). Finalmente, putem spune, odată cu Damrosch, Jr., ca, în pofida inovațiilor tehnice demonstrate, desenele lui Blake "sunt "citite" în termeni
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
în ideea mai rafinată, dar mai puțin sinceră, realizarea unui ideal în care se recunosc influențele succesive ale romantismului, Parnasul și simbolismul.” Poetul nu a descoperit însă secretul topirii într-un armonios amalgam al romantismului temperamental cu Parnasul (acesta rămânând academizant și livresc) și cu noutăți simboliste, față de care are o atitudine ambiguă, de aderare și negare. Elegiac, Demetriade are nostalgia evaziunilor în fantastic, rechemând vârsta de aur a universului infantil:”mi-e dor de cerul mistic al vârstei de copil
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
Constantin Abăluță, Nora Iuga, Angela Marinescu, Traian T. Coșovei, Liviu Ioan Stoiciu, Ion Stratan ș.a., iar proză - Petru Dumitriu, Mircea Horia Simionescu, Gh. Schwartz, Dumitru Țepeneag, Ion Stratan, Mihail Grămescu, Traian T. Coșovei ș.a. Părăsind cu totul ținuta oficială sau academizantă, avută în anumite perioade, revista a adoptat un caracter mai accentuat publicistic, devenind mai vie decât în orice alt moment anterior: informează despre mișcarea intelectuală, îndeosebi literară, din țară și din străinătate, inițiază dezbateri, reflectând în ample dări de seamă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286391_a_287720]
-
în faptul că nu-și poate apleca privirea numai spre realitate. Această atitudine ține de însăși "dialectica" manifestărilor lui. În conflict cu lumea și cu sine, contradictoriu și instabil, într-o eternă căutare de inedit și originalitate, refuzând "formele închise", academizante ale clasicismului, el își desfășoară insurgența împotriva autorității despotice a rațiunii pe fondul unei puternice sfâșieri interioare. Abia pozitiviștii își vor coborî privirea către realitatea pură și simplă. C) Pozitivism realism Asumându-ne riscul unei aparente oscilații între orientările gândirii
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
Spiritul și litera "nu e o adevărată carte de critică", autorul ei "nu îndrăznește" să-și revendice titlul de critic și "nu are firea unui cărturar". Spiritul său "e departe de a fi unul științific". Față cu morga scientistă și academizantă a atâtor savanți autodeclarați ai criticii, istoriei și teoriei literare (pe axa Mihail Dragomirescu-Adrian Marino), relaxarea lui Alexandru Paleologu are și o nuanță polemică. Ea se potrivește, fără îndoială, structurii culturale și naturii umane a personajului (boier vechi, adevărat, fără
Confortul intelectual by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8753_a_10078]
-
deocamdată la începutul drumului care avea să-l ducă la marea poezie. Depășind registrul retoric, Macedonski se va cufunda curînd în poezia propriu-zis simbolistă, făcută din pictură impresionistă și muzică. Simbolismul propriu poetului român e mai degrabă unul ornamental și academizant. Macedonski știa de Baudelaire, despre care scrisese și pe care l-a imitat în versuri franceze, știa poate și de Mallarmé ori Rimbaud, dar marele simbolism al profunzimilor îi rămăsese străin; în sejurul său parizian, s-a simțit aproape de poeții
Rivalul lui Eminescu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7133_a_8458]
-
poezie europeană. Constelația spirituală căreia se atașează autorul Rondelurilor este formată din simboliștii care au adoptat noul limbaj poetic, dar care au păstrat o legătură vizibilă cu poezia anterioară, prin sintaxa lor clasică, versul bine strunit, decorul codificat. Printre simboliștii academizanți (gen Albert Samain, Henri de Régnier, Théodore de Banville) își caută Macedonski temele, atmosfera, tipul de vers. Aproape tuturor compunerilor macedonskiene din epoca fastă li se pot găsi similitudini cu poeziile lui Samain, Régnier ori Banville. Aproape tuturor, dar nu
Rivalul lui Eminescu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7133_a_8458]
-
și de livrescul cel mai pur, stilizînd arghezian oribilul, sfărîmînd bacovian organele poziei, mitizînd ca Blaga și evocînd nostalgic ca Pillat, continuîndu-i pe tot poeții (pe marii naivi ca și pe micii meșteșugari) din secolul XIX și anticipîndu-i pe toți (academizanți, simboliști, moderniști, pășuniști) din secolul XX.
Pluralitatea poeziei eminesciene by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15600_a_16925]
-
monografie, antologie comentată, (dosar de) receptare critică. Încercând să surprindă fizionomia spirituală a poetului și treptele devenirii sale încă de pe primele pagini, Vasile Spiridon - îmbrăcat „în frac” și cu o retorică „la patru ace” - cedează destul de des ispitei limbajului ușor academizant și suprasolicita vocabularul în raport cu simplitatea referentului, păcătuind astfel prin inadecvarea față de pretențiile (nivelul) tinerilor cititori. Demersul critic necesită, pe alocuri, o zonă prea consistentă a implicitului informațional. Presupunând că monografia se adresează cu precădere elevilor de liceu (mai greu de
La margine de București by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13451_a_14776]
-
din partea adeseori nedreptățitei critici literare. Ea și numai ea poate „împacheta” textul în așa fel încât „scenariul” de lectură să fie cu adevărat ofertant. Numai că de foarte multe ori criticii uită de această datorie elementară, campând fie în registru academizant, fie în hiperimpresionism (îmi pare rău s-o spun, dar e chiar cazul lui Cistelecan), fie în didacticism istorico-literar. E, de bună seamă, cinstit să spui că, în ultimă analiză, Mircea Ivănescu e marele rival al lui Nichita Stănescu, dar
M. Ivănescu în atmosfera lăuntrică by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2595_a_3920]