39 matches
-
Nord”. La acel moment, însă, aderarea la NATO încă era un proiect. Pe termen scurt, Mircea Roman a „pus la cale” întâlnirea președintelui României cu premierul provinciei Moncton, la Sommet-ul Francofoniei de la Beirut. Bănățean mândru Comunitatea francofonă din New Brunswick - „acadiană”, cum își spune, mândră că s-a creat la 1604 pe sol canadian - are o tradiție ieșită din comun: festivaluri internaționale, la care își invită fiii risipiți prin lume. „De ce n-am face și noi, bănățenii, așa ceva? ”, s-a întrebat
Agenda2003-23-03-a () [Corola-journal/Journalistic/281104_a_282433]
-
a început prin anii '90. Eu tocmai cumpărasem o practică medicală (Medicină de Familie) într-o localitate din sudul provinciei New Brunswick. Populația acestei zone era predominant loyalistă (fidelă Coroanei Engleze) spre deosebire celei din nord, predominant de descendentă franceză (acadienii). Mary s-a prezentat la noul meu oficiu că pacienta și mi-a vorbit, în franceză; rar să întâlnești vorbitori de limba franceză în această zonă anglofona, unde, paradoxal, multe nume sugerează francofonia. I-am cunoscut soțul, Tom, si pe
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
explicație dată în NDE, Paris, 1913, p. 158: canal, „râu săpat de om: rivière creusée par l'homme“. Atunci de unde confuzia cu „trestia, stuful“? În scitică kana înseamnă „cânepă“, la greci și romani canna „trestie și stuf“. Această plantă în acadiană se chema qanu, la evrei qaneh, de unde numele ei a ajuns la arabi qandi (vezi numele zahărului din această trestie). Sistemul de canalizare începe la sumerieni: „În Sumer se sapă canale “, apoi a trecut la iranici: „sistemul de irigare al
CANAL de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 1678 din 05 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/369861_a_371190]
-
ecosistemului cunoscut, lucru pe care nu îl regăsim în Biblie. O altă obiecție adusă interpretării literale a Genezei este și asemănarea relatării biblice cu mitologia sumeriana, dealtfel naturală ținând cont de faptul că influența culturilor superioare mesopotamiene precum cea sumeriana, acadiana, babiloniana sau asiriana, care au dominat regiunea, se restrânge la culturile adiacente, precum cea iudaica. Astfel, Enuma Elish, poemul babilonian al creației, datând din 1200 i.Hr, are multe similitudini cu Geneză Biblică precum crearea Evei, paralelism cu zeița Nin-ti
METAFIZICA (3) – „NAŞTEREA LUMII MATERIALE” 80X60 CM de CONSTANTIN POPA în ediţia nr. 556 din 09 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341937_a_343266]
-
Însă și o altă entitate francofonă, mai puțin structurată, mai puțin vizibilă În paginile ziarelor, În jurnalele de actualități și la marile reuniuni internaționale, dar tot atât de durabilă, tot atât de Încărcată de istorie și tot atât de preocupată de salvgardarea unei identități aparte: : lumea acadiană. Antonine Maillet (n. 1929) este scriitoarea care exprimă cel mai bine spiritul acestei lumi prin cărți fundamentale precum Sagouine ori Pélagie-la-Charrette. Pentru Pélagie-la-Charrette, o veritabilă odisee În care Ulise nu este un individ, ci un Întreg popor În drum spre
Un Ulise colectiv. In: Editura Destine Literare by Mircea Gheorghe () [Corola-journal/Journalistic/81_a_353]
-
individ, ci un Întreg popor În drum spre pământul strămoșilor, autoarea a primit premiul Goncourt În 1979. Punctul de plecare al romanului este un dezastru istoric. Avem cu Pélagie-la-Charrette și, dincolo de roman, cu autoarea lui, profund implicată În perpetuarea tradițiilor acadiene dar totodată, și o ferventă susținătoare a unității canadiene, privilegiul de a cunoaște un mod de supraviețuire a Învinșilor cu Învingătorii, În care accentuarea identității proprii nu presupune adâncirea adversităților, intensificarea urii și Înmulțirea conflictelor. Ci doar compasiunea pentru suferințele
Un Ulise colectiv. In: Editura Destine Literare by Mircea Gheorghe () [Corola-journal/Journalistic/81_a_353]
-
Învingătorii, În care accentuarea identității proprii nu presupune adâncirea adversităților, intensificarea urii și Înmulțirea conflictelor. Ci doar compasiunea pentru suferințele victimelor și cinstirea memoriei lor prin perpetuarea tradițiilor și culturii identitare. Dreapta poziționare a acestui roman, indispensabil pentru cunoașterea spiritualității acadiene, face poate necesară revederea sumară a unor repere istorice. Acadia, patria istorică a acadienilor, era o regiune din sud-estul Canadei, care corespundea așa ziselor provincii maritime de astăzi (Nova Scoția, New Brunswick și Prince Edward Island). Regiunea aceasta a preluat
Un Ulise colectiv. In: Editura Destine Literare by Mircea Gheorghe () [Corola-journal/Journalistic/81_a_353]
-
conflictelor. Ci doar compasiunea pentru suferințele victimelor și cinstirea memoriei lor prin perpetuarea tradițiilor și culturii identitare. Dreapta poziționare a acestui roman, indispensabil pentru cunoașterea spiritualității acadiene, face poate necesară revederea sumară a unor repere istorice. Acadia, patria istorică a acadienilor, era o regiune din sud-estul Canadei, care corespundea așa ziselor provincii maritime de astăzi (Nova Scoția, New Brunswick și Prince Edward Island). Regiunea aceasta a preluat În secolele al XVII-lea și al XVIII-lea numele folosit pentru prima dată
Un Ulise colectiv. In: Editura Destine Literare by Mircea Gheorghe () [Corola-journal/Journalistic/81_a_353]
-
Tratatul de la Utrecht din 1713. Numele acadian pentru a desemna un locuitor al Acadiei a fost folosit pentru prima dată În 1699. Progresul micii așezări Întemeiate de francezi pe la 1604 a fost totuși lent. După aproape 100 de ani, numărul acadienilor nu depășea două mii. Vor deveni Însă 15 mii În următorii 50 de ani. Acadienii au trecut sub stăpânirea englezilor În 1713 și, ocupându-se În primul rând cu agricultura, au reușit timp de peste 40 de ani, să se mențină Într-
Un Ulise colectiv. In: Editura Destine Literare by Mircea Gheorghe () [Corola-journal/Journalistic/81_a_353]
-
a fost folosit pentru prima dată În 1699. Progresul micii așezări Întemeiate de francezi pe la 1604 a fost totuși lent. După aproape 100 de ani, numărul acadienilor nu depășea două mii. Vor deveni Însă 15 mii În următorii 50 de ani. Acadienii au trecut sub stăpânirea englezilor În 1713 și, ocupându-se În primul rând cu agricultura, au reușit timp de peste 40 de ani, să se mențină Într-un echilibru delicat În conflictele dintre cele două mari puteri coloniale ale timpului, Franța
Un Ulise colectiv. In: Editura Destine Literare by Mircea Gheorghe () [Corola-journal/Journalistic/81_a_353]
-
Franței. Întrețin, de asemenea, relații comerciale sistematice cu toate coloniile, și cele franceze din Nouvelle France, și cele engleze din Nouvelle Angleterre. În 1754, izbucnește Însă un al patrulea război intercolonial Între Franța și Anglia. Acesta va fi dezastruos pentru acadieni. Englezii nu mai acceptă neutralitatea lor binevoitoare față de francezi și un colonel Lawrence inițiază În 1755 ceea ce s-ar numi astăzi o epurare etnică - Marea Deplasare. Acadienii sunt arestați, Încărcați pe corăbii și deportați, cu puținele obiecte pe care le
Un Ulise colectiv. In: Editura Destine Literare by Mircea Gheorghe () [Corola-journal/Journalistic/81_a_353]
-
al patrulea război intercolonial Între Franța și Anglia. Acesta va fi dezastruos pentru acadieni. Englezii nu mai acceptă neutralitatea lor binevoitoare față de francezi și un colonel Lawrence inițiază În 1755 ceea ce s-ar numi astăzi o epurare etnică - Marea Deplasare. Acadienii sunt arestați, Încărcați pe corăbii și deportați, cu puținele obiecte pe care le pot transporta, potrivit ordinului lui Lawrence, „În diverse colonii ale continentului”. Între 8 și 10 mii de acadieni sunt exilați În Virginia, Georgia, Carolina de sud, Maryland
Un Ulise colectiv. In: Editura Destine Literare by Mircea Gheorghe () [Corola-journal/Journalistic/81_a_353]
-
s-ar numi astăzi o epurare etnică - Marea Deplasare. Acadienii sunt arestați, Încărcați pe corăbii și deportați, cu puținele obiecte pe care le pot transporta, potrivit ordinului lui Lawrence, „În diverse colonii ale continentului”. Între 8 și 10 mii de acadieni sunt exilați În Virginia, Georgia, Carolina de sud, Maryland, Pensilvania, Louisiana, Antilele franceze. În urma lor, satele sunt distruse, casele sunt arse. Acadienii nu sunt Însă nicăieri, În nici o colonie, bineveniți. Sunt tratați ca sclavii, sunt umiliți ori deportați În continuare
Un Ulise colectiv. In: Editura Destine Literare by Mircea Gheorghe () [Corola-journal/Journalistic/81_a_353]
-
le pot transporta, potrivit ordinului lui Lawrence, „În diverse colonii ale continentului”. Între 8 și 10 mii de acadieni sunt exilați În Virginia, Georgia, Carolina de sud, Maryland, Pensilvania, Louisiana, Antilele franceze. În urma lor, satele sunt distruse, casele sunt arse. Acadienii nu sunt Însă nicăieri, În nici o colonie, bineveniți. Sunt tratați ca sclavii, sunt umiliți ori deportați În continuare spre Europa. Nenorocirea aceasta colectivă departe de a distruge, le-a Întărit conștiința națională și acadianitatea a devenit o marcă a apartenenței
Un Ulise colectiv. In: Editura Destine Literare by Mircea Gheorghe () [Corola-journal/Journalistic/81_a_353]
-
sau zona de rezidență. Putem spune că abia după 1755 numele Acadia devine mitic aidoma modelului ei Îndepărtat, Arcadia grecilor. Romanul Antoninei Maillet, Pélagie-la-Charrette narează lunga călătorie de Întoarcere din colonia americană Georgia În patria natală, a unui grup de acadieni. Deportații călătoresc În căruțe trase de boi și, de la un ținut la altul, de la o colonie la alta numărul lor crește cu noi exilați, cu familii de Thibodeau, Cormier, Girouard, Landry etc. până când convoiul capătă proporțiile unui adevărat exod. Călătoria
Un Ulise colectiv. In: Editura Destine Literare by Mircea Gheorghe () [Corola-journal/Journalistic/81_a_353]
-
biblice spre « Tara Făgăduinței » dar nu prin pustiu, ci printr-o lume nord-americană În plină ebuliție. Căci deși din 1763, englezii deveniseră unicii stăpânitori ai Americii de nord, regimul monarhic continental Începea să fie puternic contestat În prosperele colonii americane. Acadienii pornesc din Georgia cu câțiva ani Înaintea izbucnirii revoltei coloniilor și ajung pe pământurile lor când revolta aceasta, devenită război de independență, se apropie de sfârșit, consemnând victoria coloniilor. Drumul lor este plin de capcane, se vor confrunta cu intemperiile
Un Ulise colectiv. In: Editura Destine Literare by Mircea Gheorghe () [Corola-journal/Journalistic/81_a_353]
-
apare o altă națiune care, Întrucât s-a clădit prin revolta ]Împotriva regelui Angliei, ar trebui să le devină aliată - cu atât mai mult cu cât această tânără națiune se bucură de sprijinul Franței continentale. Nu se Întâmplă așa, și acadienii cu căruțele lor Încărcate de femei, bătrâni și copii, trec prin marea istorie care se face și se desface În jurul lor, fără nici un ajutor, purtați doar de iluzia regăsirii patriei pierdute și de speranța că pot relua, de unde au lăsat
Un Ulise colectiv. In: Editura Destine Literare by Mircea Gheorghe () [Corola-journal/Journalistic/81_a_353]
-
moașă, o tânără stranie, Catoune găsește În situațiile limită prin care trece grupul soluții miraculoase. Dar drumul În căruțe spre nord, de-a lungul coastelor americane, spre Acadia devenită Între timp Nova Scoția, nu este singurul pe care-l iau acadienii. Mai este și drumul marin, al unui Beausoleil Broussard care a capturat de la englezi printr-o stratagemă ingenioasă corabia unde el și ai lui erau prizonieri În timpul deportării. Beausoleil Broussard transportă de douăzeci de ani acadienii spre sud, spre Louisiana
Un Ulise colectiv. In: Editura Destine Literare by Mircea Gheorghe () [Corola-journal/Journalistic/81_a_353]
-
pe care-l iau acadienii. Mai este și drumul marin, al unui Beausoleil Broussard care a capturat de la englezi printr-o stratagemă ingenioasă corabia unde el și ai lui erau prizonieri În timpul deportării. Beausoleil Broussard transportă de douăzeci de ani acadienii spre sud, spre Louisiana. Acolo, le povestește el, acadienilor din căruțe care l-au văzut acostând la țărm, se vorbește franceza, acadienii sunt deja numeroși « È un tărâm de libertate, de soare și de pepeni verzi» conchide el ademenitor. Va
Un Ulise colectiv. In: Editura Destine Literare by Mircea Gheorghe () [Corola-journal/Journalistic/81_a_353]
-
marin, al unui Beausoleil Broussard care a capturat de la englezi printr-o stratagemă ingenioasă corabia unde el și ai lui erau prizonieri În timpul deportării. Beausoleil Broussard transportă de douăzeci de ani acadienii spre sud, spre Louisiana. Acolo, le povestește el, acadienilor din căruțe care l-au văzut acostând la țărm, se vorbește franceza, acadienii sunt deja numeroși « È un tărâm de libertate, de soare și de pepeni verzi» conchide el ademenitor. Va renunța oare Pélagie la proiectul său de a-și
Un Ulise colectiv. In: Editura Destine Literare by Mircea Gheorghe () [Corola-journal/Journalistic/81_a_353]
-
ingenioasă corabia unde el și ai lui erau prizonieri În timpul deportării. Beausoleil Broussard transportă de douăzeci de ani acadienii spre sud, spre Louisiana. Acolo, le povestește el, acadienilor din căruțe care l-au văzut acostând la țărm, se vorbește franceza, acadienii sunt deja numeroși « È un tărâm de libertate, de soare și de pepeni verzi» conchide el ademenitor. Va renunța oare Pélagie la proiectul său de a-și duce poporul spre nord și va accepta să-l Însoțească pe Beausoleil, pentru
Un Ulise colectiv. In: Editura Destine Literare by Mircea Gheorghe () [Corola-journal/Journalistic/81_a_353]
-
parte și de la personaj uman la personaj legendar este scurt. Pélagie LeBlanc a devenit Pélagie-la-Charrette și istoria ei a devenit un fapt cultural fondator. Este greu să ne Închipuim cât de important este locul pe care-l ocupă În imaginarul acadienilor din zilele noastre romanul acesta al lui Antonine Maillet. S-a remarcat că Înainte de el, drama poporului acadian fusese evocată Într-un singur document literar: poemul Évangéline al poetului american Henry Longfellow, publicat În 1847. Era vorba de o istorie
Un Ulise colectiv. In: Editura Destine Literare by Mircea Gheorghe () [Corola-journal/Journalistic/81_a_353]
-
acesta al lui Antonine Maillet. S-a remarcat că Înainte de el, drama poporului acadian fusese evocată Într-un singur document literar: poemul Évangéline al poetului american Henry Longfellow, publicat În 1847. Era vorba de o istorie sentimentală În care deportarea acadienilor era doar un cadru pentru o poveste de dragoste. Dar și așa, până la apariția romanului lui Antonine Maillet, acadienii Îl țineau la mare preț și-l considerau o mărturie sensibilă și convingătoare despre ce-au Îndurat strămoșii lor.
Un Ulise colectiv. In: Editura Destine Literare by Mircea Gheorghe () [Corola-journal/Journalistic/81_a_353]
-
document literar: poemul Évangéline al poetului american Henry Longfellow, publicat În 1847. Era vorba de o istorie sentimentală În care deportarea acadienilor era doar un cadru pentru o poveste de dragoste. Dar și așa, până la apariția romanului lui Antonine Maillet, acadienii Îl țineau la mare preț și-l considerau o mărturie sensibilă și convingătoare despre ce-au Îndurat strămoșii lor.
Un Ulise colectiv. In: Editura Destine Literare by Mircea Gheorghe () [Corola-journal/Journalistic/81_a_353]
-
imaginea lui Yhwh ca judecător suprem care promulgă decrete drepte precum strălucirea luminii (Os 6,5; Sof 3,5), deseori având alături „adevărul” și „dreptatea” (Ps 96,13; 98,9; cf. și Ps 37,6), evocă imaginea pe care izvoarele acadiene ne-o oferă despre zeul solar Șamaș, zeul dreptății, al cărui consiliu ceresc aparține cuplului de divinități Adevărul și Dreptatea (Išar și Mešar în cetatea Mari; cf. și CAD, vol. K, s.v. kittu A, p. 471; vol. M/2, s.v.
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]