9,521 matches
-
obligat către rentabilizare de către ceilalți proprietari. Recomandările devin mai nuanțate, în schimb, în cazul celorlalte companii, care nu prezintă risc sistemic. Este de domeniul evidentei că, orice întârziere în adoptarea unor decizii asupra companiilor de stat produce deteriorare tot mai accentuată a activelor deținute de acestea, inclusiv pierderea personalului calificat în activitățile specifice. În cazul acestora, privatizarea ar trebui stimulată urgent, iar obiectivul urmărit nu ar trebui să fie prețul obținut prin privatizare, din evaluarea activelor, ci business plan-ul la
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
doua jumătate a secolului a XIX-lea și care este rolul tradiției politice englezești în constituirea alfabetului politic românesc (i.e. a terminologiei politice de bază). Necesitatea de a învăța, perfecționă și aplică unui nou alfabet politic vine pe fondul dispariției accelerate a memoriei politice premoderne (fanariota și nu numai), fenomen asupra căruia ne atrage atenția Radu Rosetti: nici una dintre națiunile europene nu pare să fie atât de dispusă să-și facă trecutul tabula rasa anume spre a asimilă tradiția occidentală. Note
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
care atunci când taci poate să te învăluie (ești mai bun decât ei). leslie hawkE, dragoș my bad, mersi, Leo. @basic instincts ai dreptate! numai că nu mai știu cât de actual este în zilele noastre; se întâmplă o segregare tot mai accentuată a societății noastre și țintele categoriilor sociale sunt așa de diferite (unii vor bani, femei, mașini alții vor cărți, cultura, educație, nivel de trai bun pentru toată lumea) încât nu o să ajungi să îi pui de comun acord; de aici reticența
Faţa noastră cea de toate zilele by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82762_a_84087]
-
și cea de tip arhetipal, putem zice, cu fragmente de incantație (ca în proza expresionistă), predominant livrescă. Gheorghe Crăciun remarca în prefață o "fascinație față de mediile sociale periferice, [...] plăcere a investigării grotescului existenței, știința de a teatraliza anodinul și o accentuată atracție față de absurdul actelor umane". Francisc Nona tematizează în imaginea șinelor de tren paralele, alcătuite dintr-o infinitate de puncte, existențele acestor "făpturi neînsemnate". "O infinitate de puncte s-au înlănțuit între ele și merg așa, fără nici o țintă, știind
Violență și flori by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14711_a_16036]
-
în inovație fără salturi în logica sentimentelor și fără explozii pătimașe în desfășurarea raționamentelor. Le-a combinat într-un amalgam al cărui secret îl deține. A jucat teatru clasic și contemporan, eroi și mediocrități, intelectuali și băieți cu bască, personalități accentuate și purtători ai nimicului, a creat o lume independentă de el, fără sens și fără relief în absența lui. Nu o să închei cu insulta de a-l considera un artist sau un om modest: Victor Rebengiuc are orgoliul artistului împlinit
Omul din artist și invers by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/14729_a_16054]
-
care i-am descris-o eu". Toate sunt părți elocvente pentru închegarea unui portret mai viu decât orice dată strict informativă. Ele dezvăluie trăiri paradoxale între limitele dintre planul trăirii profunde, tăcute, și aceea a unei clevetiri filosofice și cu accentuată aplecare spre comparativism. Un scriitor li-vresc căruia nu-i lipsește însușirea de a scruta simpatetic omul, de a face adevărate fiziologii. Portretele lui N. I. Herescu, Victor Buescu, Basil Munteanu, Constantin Baciu, Cioran, Cotruș, C. Brâncuși, Pallady îi pun în valoare
"Singurătatea mea populată de cărți" by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14799_a_16124]
-
scriitor li-vresc căruia nu-i lipsește însușirea de a scruta simpatetic omul, de a face adevărate fiziologii. Portretele lui N. I. Herescu, Victor Buescu, Basil Munteanu, Constantin Baciu, Cioran, Cotruș, C. Brâncuși, Pallady îi pun în valoare spiritul de observator cu accentuată notă critică, concretețea afirmațiilor, neaderarea la ambiguități. Despre diaspora scrie ca despre o lume de personalități scindate, sfâșiate, dezgustate. Iar legionarii care mișună cu numele, faptele și încrâncenările lor în paginile "jurnalului" fac parte evident din opusul, contrariul, din negațiile
"Singurătatea mea populată de cărți" by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14799_a_16124]
-
sale vocații dramatice). Cert este că Ion Mircea scrie acum o poezie cu personaje, ceva mai ludică și mai degajată, chiar dacă fără a renunța la simbolurile livrești și la atitudinea gravă, de ordin metafizic, de pînă acum. Vădind o mai accentuată tendință de simplificare a limbajului sibilinic, oracular care făcea dificilă receptarea versurilor din Istm, Tobele fragede sau chiar din Copacul cu 10.000 de imagini, poemele de acum îi aduc în scenă pe "bătrînul orb purtat de mînă de un
Dincolo de mode... by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/14844_a_16169]
-
de poezie, "un compromis între a transmite un fapt și a produce o emoție - sau o anume proporție a celor două funcțiuni". Deși își declară, de la o vreme, lipsa de apetență pentru modul suprarealist, care l-a ispitit totuși în accentuată măsură, poetul nostru păstrează din atmosfera avangardei cel puțin o năzuință spre realiile "nefardate", dezarmant de simple. E un soi de coborîre la nivelul zero pentru regenerarea energiei creatoare. Sfidînd grandilocvența, ampolozitatea retoricii care celebrează un univers solemnizat din capul
Un baroc paradoxal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15295_a_16620]
-
a-l servi pe Dumnezeu o armă de parvenire socială. Așa cum merg lucrurile, după înhăitarea bisericii cu forțele politice reacționare din societate, e de presupus că ecumenismul a devenit pentru înaltele fețe bisericești din România sinonimul blasfemiei. Intoleranța tot mai accentuată, agresivitatea dusă până la represalii fizice (așa cum se întâmplă cotidian între greco-catolici și ortodocși) constituie cea mai proastă recomandare pe care-o poate avea o instituție ce pune vanitatea deasupra onoarei și lăcomia înaintea omeniei. Acestor realități, însă, nimeni nu le
De-a secu(la)rizarea by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15338_a_16663]
-
frecvență reprezintă un semn foarte bun pentru evoluția psihanalizei în România. Devine tot mai evident că după parcursul preponderent speculativ și aplicativ al anilor '90, am ajuns în prezent nu doar la un nivel al acumulărilor fundamentale, de o mai accentuată relevanță clinică, dar și la ora preluărilor critice, apreciabile nu atât ca un progres în plan local, ci mai întâi de toate ca o determinantă a discuțiilor și a disputelor psihanalitice în genere. Pentru că trebuie spus că nici operele acestei
Opțiuni terminologice by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15342_a_16667]
-
celor trei autori ai "notelor" de a se aventura printre miile de pagini ale publicațiilor periodice românești interbelice de unde, prin deducție, susținută de solida lor pregătire, Margareta Feraru, Gabriela Omăt și Alexandru George să depisteze, în stilul propriu și cu accentuata lor individualitate, nebănuite comori de date. Din păcate, spațiul nu permite prea multe exemple. Recurg, totuși, la unul: "În bogata bibliografie a contestării lui T. Arghezi, textele anti-Rosetti și anti-Lovinescu din această campanie alcătuiesc capitole pe cît de abundente, pe
Două decenii de scris zilnic by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15517_a_16842]
-
o pune în alcătuirea și comentarea dosarului critic, în cazul Lyddei, se transpune în prezentarea romanelor de război apărute în perioada interbelică, străine și românești deopotrivă, identificînd în schimbările de accente trecerea treptată a imaginii războiului spre violență tot mai accentuată (și carnaj) și spre romanul condiției umane. Cărțile pe care le analizează în acest context sînt Pădurea spînzuraților, a lui Liviu Rebreanu, și Ultima noapte de dragoste, întîia noapte de război, a lui Camil Petrescu. Similitudinile dintre ele pornesc, evident
Despre Cetate și timpurile ei by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15533_a_16858]
-
adună la etajul de jos, răbdător, amănunte veridice, le intersectează, le răsucește cronologic, le filtrează cu simț pentru inedit și inopinat, le restituie fragmentar pentru a spori interesul ca să le poată reuni ca întreg. După ocoluri, urmărite cu încetinitorul sau accelerat, în ritm variat, se ajunge la o unitate. Vreau prin urmare să afirm că autorul a învățat harnic lecția romanului realist clasic și a sondajului psihologic pînă la discontinuitatea tipologiilor și ruperea coerenței caracterului, pe filiera Dostoievski, Proust, Faulkner. Astfel
Șalul, pălăria de paie, pasărea cu penaj colorat by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/15520_a_16845]
-
normative față de ele n-au fost totdeauna doar moderate și consensuale. O situație în prezent necontroversată, în trecut ceva mai discutată, e reprezentată de dublarea pronominală a complementului direct sau indirect (exprimat printr-un substantiv sau un pronume cu formă accentuată: Pe Dan îl caut; îl văd pe el; Mie îmi place; Mi-a zis mie... etc.). Teoriile lingvistice actuale explică fenomenul prin categorii sintactico-pragmatice mai largi (tematizare, dislocare, emfatizare contrastantă, întărire). Tendința dublării se regăsește în grade diferite în alte
"Pleonasmul legiuit" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14495_a_15820]
-
de a trăi în mitologie, așa cum visează dl. Geoană, trăiește în mizerie morală. E șocant să observi cum presa preia dintr-o confruntare de-o maximă gravitate elementul pitoresc, uitând cu totul de esența lucrurilor. A vorbi despre susținătorii deconspirării accelerate a securiștilor torționari ca de-o "tabără dizidentă" din CNSAS înseamnă pură ticăloșie, din moment ce ei constituie majoritatea (șase oameni din unsprezece!) "Dizidenți", adică dezertori de la misia asumată, sunt "onișorii", pentru că ei au virat de la "linia oficială" a CNSAS-ului! Dacă
În N.A.T.O. se intră pe ușa din spate a Olimpului by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14587_a_15912]
-
noștri, Coșbuc, adăpat și el la înțelepciunea indiană, cu "o luptă-i viața"!) Dar pulsul pe care Rushdie vrea să-l salveze dintr-o posibilă bruscă uitare (posibilă bruscă și finală pace) e chiar vârful, tensiunea Americii: ritm tot mai accelerat, cu dezlănțuirile sale politice, sexiste, ucigașe, înnebunind gânduri și dorințe, explodând energii, hărțuind, spulberând. Nu fără ironie sunt radiografiați idolii și demonii acestei lumi (Ellen DeGeneres, Christina Aguilera, D'Angelo... apare chiar și Bill Clinton și povestea lui cu "Muunica
Pentru lumile care dispar... by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14634_a_15959]
-
Pavel Șușară Un veac de scepticism Vreme de un secol, adică de la începutul lui XX și pînă astăzi, arta s-a hrănit aproape exclusiv din revolte, din frustrări și din nenumăratele complexe ale unei existențe colective cu o tot mai accentuată conștiință a propriei precarități. Intrată în disoluție prin oboseală simbolică, dar și din pricina unor cataclisme sociale cum istoria n-a mai cunoscut pînă atunci - e suficient să amintim aici primul și cel de-al doilea război mondial, holocaustul, gulagul și
Între mãrturisire și experiment by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14660_a_15985]
-
civilizației umane. Drumul spre piatră continuă în cer", spune autorul (vezi p. 282). Ca la Patapievici, atunci cînd se cîștigă ceva în plan material, se pierde altceva în plan spiritual, rezultatul, verificabil în evoluția/involuția noastră post-comunistă, fiind tot mai accentuata degradare a condiției umane. Implicit, o asemenea carte este o pledoarie, în spirit conservator, pentru prezervarea valorilor tradiționale și un atac la adresa globalismului, a corectitudinii politice și a mercantilismului frenetic, specifice epocii actuale. În subsidiar, apare drama omului care nu
Călare pe două lumi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14083_a_15408]
-
ea surprinde un specific pragmatic, utilitarist al lumii anglo-saxone, în care profunzimile spiritualității, subtilitățile speculative, "gratuitățile" creației apar incontestabil mai rar decît în Europa sau în Asia. Captiv al mediului proxim și al momentului de față, bunul american manifestă o accentuată indiferență față de restul lumii (natural, cu excepția unor zone "fierbinți", către care-l orientează interesele geopolitice). În pofta sa de senzațional (un substitut al unui anume izolaționism ca și al aculturației), americanii "se dau în vînt după fantasmagorii a la Dracula
Românii din Lumea Nouă (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14086_a_15411]
-
folosit de Panait Istrati într-o scrisoare adresată lui Romain Rolland, la apariția povestirii Nicolae Țiganu în "L'Humanité": "Eu am vrut în toate actele mele perfecțiunea cât mai mult posibilă, totul sau nimic! " și, în continuarea ideii de perfecțiune, accentuată câteva rânduri mai jos: "În limba română sunt sclavul cuvântului cizelat și al virgulei, care nu trebuie să lipsească de la locul ei chiar când nu amenință viața unui om. Voiesc același lucru și-n limba franceză și dacă nu există
Despre pseudonime by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14224_a_15549]
-
cazul lui pare, afereză (pierdere a unui segment inițial) pentru zice. Apocopa e mai normală, pentru că, așa cum observa Sextil Pușcariu, "energia și precizia articulării scade, în limba română, la sfîrșitul cuvîntului" (Limba română, II, Rostirea); silaba sau silabele de după cea accentuată sînt mai ușor de omis în pronunțarea rapidă. în cazul lui zice că, trebuie luată în considerație frecvența considerabilă cu care formula se repetă în narațiunile oral-populare, marcînd reproducerea dialogului și reliefînd unele secvențe (chiar de mai multe ori în interiorul
Între "parcă" și "cre'că" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15049_a_16374]
-
ne sînt acum complet necunoscute. Ceacșiri, fermenea, giubea, taclit, biniș, contoș, tătarcă - iată doar cîteva nume ale unor pise vestimentare, absolut obligatorii în ținuta boierească pe care Țările Române o păstrează pînă tîrziu, către mijlocul secolului al XIX-lea, în ciuda accentuatei europenizări. Dicționarele glosează astfel de termeni ca arhaisme și oferă o explicație mult prea sumară ca cititorul dornic să înțeleagă și sensul să aibă o reprezentare vizuală cît de cît adecvată. Iar farmecul retrograd ce se desprinde din astfel de
De la Stambul la Paris by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15066_a_16391]
-
limba română a Facultății de Litere (București) și anume Angela Bidu-Vrănceanu, Cristina Călărașu, Liliana Ionescu-Ruxăndoiu, Mihaela Mancaș, Gabriela Pană Dindelegan - a rămas același și s-a dovedit a fi format o echipă; aceasta explică omogenitatea în - totuși! - diversitatea atît de accentuată a diferitelor articole. Acest dicționar novator prin scopurile propuse și, mai ales, prin ducerea lor la bun sfîrșit n-a avut nici tradiție și nici predecesori. Ceea ce s-a mai scris în domeniu a fost extrem de redus și cu prea
La o reeditare by Florica Dimitrescu () [Corola-journal/Journalistic/15062_a_16387]
-
și prin dezlănțuiri expresioniste, Ilie Boca urmărește marile trasee pe care lumea însăși s-a născut și, mai apoi, și-a consolidat existența. De la semne heraldice la forme vagi, de la figuri feminine vag neolitice, cu siluete marcate de steatopigie și accentuate puternic cu atributele fertilității și pînă la impresionantele portrete-efigie, pe care și Florin Mitroi le-a analizat cu un interes inepuizabil, și de aici înapoi la lumea zoologiei, repertoriul de semne și de forme al lui Boca tinde să se
Un pictor homeric: Ilie Boca by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15117_a_16442]