69 matches
-
ar mai fi ceva-ceva, cu firele unei narațiuni de spionaj sau șantaj politic, deși tot cu personaje schematice, previzibile și copiate parcă dintr-un film american de mâna a doua, de la nevasta alcoolică dar superbă de politician corupt la "bulangii" acefali si periculoși. Povestirea se salvează întrucâtva pentru că nu poți scrie cu blândețe despre aiurelile și potlogăriile primilor ani de după revoluție din România, ba chiar "dă bine" să reciclezi câteva dintre clișeele infraliteraturii, doar că rezultatul, spre a fi valabil, are
Viața și non-literatura by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15290_a_16615]
-
ceasul de față, cu criza unei societăți parțial primenite, nescutite de convulsii, plină de impurități. Astfel el ia apărarea intelectualilor, în speță a scriitorilor, victime constante ale unui politicianism semidoct, ale unui arivism pe cît de brutal pe atît de acefal: "în viața popoarelor luptătoare, scriitorii au fost și vor rămîne avangarda care deschide bătaia. Scrisul lor e trîmbița fermecată prin care se propagă aspirațiile unui neam. Ei sînt reprezentanții celei mai avansate credinți și din ținuta lor trebuie să se
Cazul Goga (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12776_a_14101]
-
mică iluzie despre comunism. Talentul literar presupune și o inteligență ieșită din comun: ar fi absurd să i-o refuzăm autorului Setei. Partea proastă este însă că, în asemenea cazuri, cultura, inteligența și talentul devin circumstanțe agravante. între zecile de acefali care umpleau paginile "Săptămînii", între abonații la "Omagiile din ianuarie" și Titus Popovici rămăsese totuși o diferență de substanță și o prăpastie stilistică. Laudele aduse lui Ceaușescu și comunismului erau la el întotdeauna crispate; încerca să construiască ceva mai mult
Doar talentul e de-ajuns? by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/11713_a_13038]
-
relația artei, și a artistului implicit, cu lumea reală și cu mediile de afaceri. Suspiciunea reciprocă, sentimentul frustrant, mărturisit sau nu, că spațiul celuilalt este inaccesibil, că lumea artistului este fundamental revoltată și incurabil pauperă, iar mediile de afaceri funciarmente acefale și obligatoriu insensibile, nu este decît o construcție rudimentară a propagandei comuniste și un produs al mentalității bastarde specifice comunităților asistate. De-a lungul întregii istorii a culturii, inclusiv în momentele ei grele și potrivnice construcțiilor simbolice, actul artistic a
Artă și parteneriat by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16240_a_17565]
-
în accidente fiziologice. În această formă de proprietate a absurdului vegeta tiv, ei descoperă demnitatea certitudinii pentru care viața este o formă de convalescență universală. Vagabondul îi terorizează, ratarea lui îi împiedică să intre în biserici. Această atitudine garantează sănătatea acefală a sufletului, vindecă artroza seninătății (care nu se mai dezvăluie decât sub auspiciile decrepitudinii turistice: absolutul debilitat nu se regenerează decât prin vacanțe). Avem nevoie de o nouă dialectică a greșelii, a păcatului. Atunci orice profeție va deveni inutilă. * Câtă
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
plebei, fiorul demnității sacre, trăsături cu neputință de găsit în regimul republican. Cînd ajunge la republică, Fărcășanu este fără măsură. Nimic nu i se pare mai dăunător în privința degradării firii omenești decît republica. O societate fără monarh este un organism acefal, un vierme plat tîrîndu-se metameric acolo unde îl împinge istoria, căci simbolul regal, încărcătura lui afectivă, acea rădăcina mistică a autorității care face ca un rege să inspire altceva decît un președinte de republică, simbolul acela este liantul adevăratei coeziuni
Rex sacrorum by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6819_a_8144]
-
Moromete trăiește... drama neînțelegerii. Mintea criticului a rămas tot la cărțile simpatic sociologiste în care astfel de dumiriri sau neînțelegri se rezolvau în două sute de pagini. Și mai greu de înțeles e cazul celor care, din oroarea de realismul plat, acefal, nu mai prizează proza de observație. Cădem, atunci, în întunericul unei confuzii.” Fragmentele acestea nu au fost reținute în volum. Ele sînt însă semnificative pentru natura reactivă a prozatorului, care, așa cum am văzut în anii anteriori, nu se ferește să
Să ne cunoaștem trecutul by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/4792_a_6117]
-
piene di minimi comuni denominatori, scelti per accontentare burocrati, invece di esaltare un progetto. L'Europa difficilmente diverrà mai un super-Stato chiuso e standardizzato al proprio interno. Mă non può neppure restare un sistema economicamente integrato, socialmente segmentato e politicamente acefalo. Mantenere lo status quo non è più un'opzione praticabile. Îl sogno europeo non era certo questo. Note 1 Etennie Balibar, Europa paese di frontiere, Pensa Multimedia, Lecce, 2007, pp. 57-59. 2 Giuseppe Alfano, Îl processo federativo dell'Unione Europea
Polis () [Corola-journal/Science/84979_a_85764]
-
altceva să-mi ancorez disperarea. Undeva În vorbele sinistrului meu amfitrion trebuie să apară o fisură, o eroare, o neatenție - nu există crimă perfectă, așa ne Învață toate policier-urile lumii. D’a capo, așadar... Brusc, am tresărit ca scurtcircuitat. Acefal și orb ce sunt: cum de nu mi-am dat seama de la Început? Sigur că exista un detaliu care nu se potrivea În nici un fel cu restul tabloului, era vizibil, sărea În ochi de la o poștă: Kapala! Am țâșnit de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
să-mi dea dreptate. Altfel, ar fi prea simplu, neinteresant și cumva contrar stilului niramian (a se observa, de pildă, că în Miss Pogany, 1930 „cariatida” este substituită de un nud). Mai mult, din punct de vedere formal, aceste modele „acefale”, pictate din spate, par trupește congruente cu o serie de reprezentări feminine din Umanografie. Ciclul se încheie cu o Negresă blondă (cea din marmoră), între coloane, în atelierul din Brâncuși: E = mc2, II , dar care nu e altceva decât un
LECŢIA LUI BRÂNCUŞI de DAN CARAGEA în ediţia nr. 866 din 15 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350408_a_351737]
-
vrut să se atingă de mormânt a întâmpinat-o Stăpâna noastră, Sfântă Născătoare de Dumnezeu, fata către față, împreună cu alte femei și i-a spus: - Pentru că nu ești de-a noastră, să nu intri aici! Ea aparținea ereziei lui Sever, acefalul. Cosmiana se ruga mult, ca să-i dea voie să intre. Sfântă Născătoare de Dumnezeu însă, i-a răspuns zicandu-i: - Crede-ma femeie, că n-ai să intri aici până nu te vei împărtăși cu noi în această credință. Prin
LIVADA DUHOVNICEASCA (16) de ION UNTARU în ediţia nr. 1003 din 29 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365121_a_366450]
-
eternei.Morți.Cred,dar.nu.sunt.convins. Preferi.inexisența,somnul, insensibilitatea,starea.de.nesimțire.totală,sub.aspect.psihic,unei.vieți.socialle.Nu.pe mine.mă.jignești,te înjosești fără a ști chiar pe tine, devii un obiect.neînsuflețit,o.ființă acefală, neanimată, letargică, îmi este milă de asemenea.oameni.care se sinucid virtual prin tăcere, am mai avut două-trei experiențe,aș spune tragice, unii mor înainte de a muri. Vei fi veșnică precum.statuile din.Insula.Paștelui.Te.pedepsești.pentru.nimic,o
MESAJE DE DINCOLO de BORIS MEHR în ediţia nr. 1422 din 22 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372049_a_373378]
-
sau a gândi că binele comun este rezultantă a intereselor individuale satisfăcute au fost cu totul vagi și marginale. Mereu ceva a fost mai important decât indivizii: cel mai adesea rasa, neamul, religia, clasa. Mereu indivizii au fost tratați drept „acefali” (mai ales femeile, minoritățile etnice și rasiale) sau măcar drept „iraționali” (țăranii, lucrătorii cu o educație mai scăzută). Toți aceștia aveau nevoie de alt „cap” decât al lor ca să le judece propriul bine, propriile interese. Modernizarea neliberalătc "Modernizarea neliberală" Maria
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
sever Își cunoaște propriile interese și discerne pentru sine, universalismul, care acreditează faptul că orice ființă umană, indiferent de sex, rasă, etnie, religie, clasă, este, deopotrivă, ființă rațională și scop În sine, cu alte cuvinte, nu poate fi discriminată drept „acefală” sau „irațională”, Încât să aleagă alții pentru ea fără consimțământul ei. Aceste „bunuri publice”, valori ale modernității democratice, sunt, În lumea căreia dorim să i ne alăturăm, forme de raționare și comportamente normale, aproape banale. Aceasta a și permis Vestului
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
marii moșierii și funcționarii aristocrați, fuseseră dați la o parte și Înlocuiți de țărani cu proprietăți mici și mijlocii, meșteșugari, comercianți privați și tot felul de lucrători nomazi și sub-proletari. Confruntați cu o societate rurală tumultoasă, nestatornică și „fără cap” (acefală), care era greu de controlat și avea puține avantaje politice, bolșevicii, asemenea adepților silviculturii științifice, au decis să Își restructureze mediul pe baza câtorva obiective simple. În locul a ceea ce moșteniseră, au creat un nou peisaj, format din mari ferme de
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
Capitole, alături de papa Vigilius s-a aflat nepotul său, Rusticus, care, la început a fost de acord cu Vigilius, însă ulterior a fost excomunicat de papă din cauza atitudinii lui diferite față de hotărârile împăratului Iustinian. Rusticus a scris un Tratat contra Acefalilor (Contra Acephalos disputatio), adică împotriva unui curent monofizit. Opera lui Rusticus este un studiu interesant al controversei celor Trei Capitole și condamnă atitudinea lui Iustinian, confirmând concluziile conciliului de la Calcedon (PL 67, 1167-1254). La fel ca Facundus din Hermiane, contemporanul
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
să treacă la o politică filocalcedoniană deschisă. Edictul a fost acceptat însă de Petru Mongo care a trebuit, ca atare, să facă față opoziției călugărilor egipteni care nu au mai recunoscut autoritatea sa, dând astfel naștere așa-numitei grupări a Acefalilor (pentru că nu se considera dependentă de nici un patriarhat) care urma să aibă cel mai prestigios purtăror de cuvânt în Sever de Antiohia. În timpul domniei lui Anastasius (491-518), a continuat însă efortul de a impune Henotikon-ul astfel încât doi patriarhi de Constantinopol
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
intitulat Doctrina Sfinților Părinți privitoare la întruparea Cuvântului (Doctrina Patrum de incarnatione Verbi), sub numele de Eulogiu din Alexandria. Cercetări recente, mai cu seamă ale lui M. Richard, au confirmat că îi pot fi atribuite lui Ioan 17 Capitole contra acefalilor și o scriere Contra aftartodocetiștilor, ca și două scurte extrase referitoare la Ioan 8, 44 și 10, 18, transmise printr-un manuscris catenar exegetic despre evanghelia lui Ioan și luate probabil dintr-o omilie sau dintr-un tratat contra iudeilor
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
lui ne informează Fotie care cunoștea o culegere în trei volume, dar descrie numai două din ele (Biblioteca, cod. 228-229). Codexul 228 conținea numeroase scrisori; Fotie face un amplu rezumat al epistolei către un anume Zenovie din Emesa din gruparea Acefalilor în care Efrem aborda, între altele, problema Trisagion-ului (cam prin 470, patriarhul monofizit de Antiohia Petru Fulon adăugase formulei „Sfânt, sfânt, sfânt” din liturghie clauzùla „care a fost răstignit pentru noi”, care orienta adjectivul Sanctus către Fiu, cu intenție monofizită
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
florilegiu patristic, Leontie citează și respinge numeroase texte ale acestuia. Rezolvarea (Epilysis) silogismelor propuse de Sever are forma unui dialog (însă cei doi interlocutori n-au individualitate; e vorba de un expedient pentru prezentarea argumentelor și a contraargumentelor) între un „acefal” (cf. aici, p. ???; de fapt, un monofizit severian) și un ortodox. Un scurt prolog ne avertizează că scrierea reprezintă o aprofundare a unor teme tratate deja în trilogia precedentă, în urma cererii pe care i-au făcut-o autorului câțiva credincioși
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Capitole, alături de papa Vigilius s-a aflat nepotul său, Rusticus, care la început a fost de acord cu Vigilius, însă ulterior a fost excomunicat de papă din cauza atitudinii lui diferite față de hotărîrile împăratului Iustinian. Rusticus a scris un Tratat contra acefalilor (Contra Acephalos disputatio), reprezentanți ai unui curent monofizit. Opera lui Rusticus este un studiu interesant al controversei celor Trei Capitole și condamnă atitudinea lui Iustinian, confirmînd concluziile conciliului de la Calcedon (PL 67, 1167-1254). La fel ca Facundus de Hermiane, contemporanul
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
I avea să treacă la o politică filocalcedoniană deschisă. Edictul a fost acceptat însă de Petru Mongo, care a trebuit să facă față opoziției călugărilor egipteni care nu i-au mai recunoscut autoritatea, dînd astfel naștere așa-numitei grupări a acefalilor (pentru că nu se considera dependentă de nici un patriarhat), ce urma să aibă cel mai prestigios purtător de cuvînt în Sever de Antiohia. în timpul domniei lui Anastasius (491-518) a continuat efortul de a impune Henotikon-ul, astfel încît doi patriarhi de Constantinopol
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
intitulat Doctrina Sfinților Părinți privitoare la întruparea Cuvîntului (Doctrina Patrum de incarnatione Verbi), sub numele de Eulogiu din Alexandria. Cercetări recente, mai cu seamă ale lui M. Richard, au confirmat că îi pot fi atribuite lui Ioan 17 Capitole contra acefalilor și o scriere Contra aftartodocetiștilor, precum și două scurte extrase referitoare la Ioan 8,44 și 10,18, transmise într-un manuscris catenar exegetic despre Evanghelia lui Ioan, ce făceau probabil parte dintr-o omilie sau dintr-un tratat contra iudeilor
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
lui ne informează Fotie, care cunoștea o culegere în trei volume, dar descrie numai două din ele (Biblioteca, cod. 228-229). Codexul 228 conținea numeroase scrisori; Fotie face un amplu rezumat al epistolei către un anume Zenovie din Emesa, din gruparea acefalilor, în care Efrem aborda, între altele, problema Trisaghion-ului (prin 470, patriarhul monofizit de Antiohia, Petru Fulon, adăugase formulei „Sfînt, sfînt, sfînt” din liturghie completarea „care a fost răstignit pentru noi”, ce orienta adjectivul Sanctus către Fiu, cu intenție monofizită), afirmînd
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Leonțiu citează și respinge numeroase texte ale acestuia din urmă. Rezolvarea (Epilysis) silogismelor propuse de Sever are forma unui dialog (însă cei doi interlocutori nu au individualitate; e vorba de un expedient pentru prezentarea argumentelor și a contraargumentelor) între un „acefal” (cf. p. 000; de fapt, un monofizit severian) și un ortodox. Un scurt prolog afirmă că scrierea reprezintă o aprofundare a unor teme tratate în trilogia precedentă, la solicitarea cîtorva credincioși ortodocși care cred că adversarii utilizează acum argumente noi
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]