11 matches
-
acestei specii; spre sfârșitul existenței sale, el pare să fie contemporan cu "H. sapiens fossilis" și "H. sapiens sapiens". bolta craniană lungă și joasă, torus occipital accentuat, frunte foarte fugindă (teșită), torus supraorbital foarte gros, depresiune supraorbitală, asociat cu utilaj acheulean tipic (numeroase bifaciale);
Homo erectus () [Corola-website/Science/302126_a_303455]
-
tipologice (nu "de facto") de "Homo" este încă dezbătută. "Omul modern din punct de vedere anatomic" își are originea în Africa aproximativ 250.000 de ani în urmă. Tendința la mărirea volumului cranian și elaborarea de unelte de piatră (tehnologia acheuleană) care au avut loc între aproximativ 400.000 de ani în urmă și a doua perioadă interglaciare în Pleistocenului Mijlociu (aproximativ 250.000 de ani în urmă) oferă dovezi în favoarea unei tranziții de la "Homo erectus" la "Homo sapiens". [Citare ] Conform
Originea africană recentă a oamenilor moderni () [Corola-website/Science/321837_a_323166]
-
Homo erectus", tipul hominid. Paleoliticul românesc inferior (circa 700.000 - 120.000) este caracterizat prin apariția a două unelte rupestre distincte: bi-facialul toporul din piatră ("chopping tools"; at first, the "Abbevillian", later "Clactonian" type), and the stone chip (at first, "Acheulean", later the "Levalloisian" type). Aceste unelte au fost atribuite lui "Pithecantropus erectus" speciilor hominid. De o importanță majoră este descoperirea unui număr de vetre de foc. Aceasta este prima dovada a abilității hominidului de a stăpâni focul pe teritoriul ce
Paleolitic () [Corola-website/Science/302420_a_303749]
-
"Articol principal: Arta paleoliticului" Cea mai veche dintre figurinele descoperite până acum a fost executată cândva între 500.000 și 300.000 î.e.n., în timpul perioadei Acheuleană medie. Descoperită în Maroc, este lungă de aproximativ 6 centimetri. Evidențele găsite sugerează că această piesă de artă străveche a fost adusă la o formă foarte asemănătoare cu cea finală de către procese naturale geologice, inclusiv procese de eroziune, necesitând intervenții
Artă preistorică () [Corola-website/Science/300018_a_301347]
-
o trecere în revistă, vezi Gowlett 1996, 2008). Ceea ce merită subliniat este că nici tehnologia, atât cât este ea accesibilă arheologiei, nici talia efectivă a acestor hominide, nu sugerează practicarea eficientă a vânătorii animalelor mari. „Fosilele directoare” olduvaiene și bifacialele acheuleene nu reprezentau în mod cert proiectile. Nu avem niciun motiv solid să presupunem capturi de dimensiuni impresionante și este foarte probabil ca primele hominide, bipede de talie mică, să fi fost încă și mai ineficiente, ca vânători, decât cimpanzeii. În privința
Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Mircea Anghelinu, Loredana Niţă () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_645]
-
lasă în urmă un volum uriaș de reziduuri: studiile experimentale arată că un învățăcel neexperimentat în debitajul litic lasă în urmă nu mai puțin de 3 kg de așchii și resturi de debitaj, pentru realizarea unei singure replici de bifacială acheuleană (Shea 2006: 213). Devine ușor de imaginat efectul cumulat al acestui proces de învățare, mai ales dacă ne gândim la complexitatea mult crescută a tehnologiei Levallois sau laminare. Observația este singură capabilă să tulbure confortul clasicelor tabele tipologice, care se
Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Mircea Anghelinu, Loredana Niţă () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_645]
-
800.000 B.P. Studiile au dovedit clar faptul că piesa a fost prelucrată, pentru a semăna cu o siluetă feminină (Al. Marshack, 1997; Fr. d'Errico, A. Nowell, 2000). Cea de a doua statuetă, din cuarțit, provine dintr-un nivel acheulean, nedisturbat, care a fost datat, pe baza tipologiei litice, între 300.000 și 500.000 B.C. Forma sa este naturală, ca și inciziile, care separă „brațele” de tors, sau picioarele. Celelalte incizii au fost realizate artificial, prin percuție, cu scopul
Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Monica Mărgărit () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_647]
-
și 500.000 ani se evidențiază alte preocupări ale lui Homo erectus, dar și ale Anteneandertalienilor, printre care, domesticirea și utilizarea intenționată, aproape permanentă a focului, constituie cea mai mare realizare a omului preistoric. Aceștia sunt creatorii primei culturi arheologice (Acheuleanul), care s-au răspândit peste tot în lumea veche. Probabil că din această perioadă datează obiectele nonutilitare, asupra cărora s-a constatat intervenția omului: o lamă de os, de vârstă acheuleană, de la Pech-de-l’Aze, Franța, decorată cu șiruri de striuri
Prelegeri academice by VASILE CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92370]
-
a omului preistoric. Aceștia sunt creatorii primei culturi arheologice (Acheuleanul), care s-au răspândit peste tot în lumea veche. Probabil că din această perioadă datează obiectele nonutilitare, asupra cărora s-a constatat intervenția omului: o lamă de os, de vârstă acheuleană, de la Pech-de-l’Aze, Franța, decorată cu șiruri de striuri oblice, dispuse în zig-zag; o plachetă de la Quneitra, Israel, de aceeași vârstă, avea incizii curbe (G. Davidescu, V. Chirica, M. Cucolea, 2005). - Între 500.000 și 200.000 de ani se
Prelegeri academice by VASILE CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92370]
-
Marshak a tras concluzia că aceste desene constituie un "sistem", căci ele prezintă o succesiune și exprimă o intenționalitate. Această structură este deja atestată în desenele gravate pe un os exhumat la Pech de l'Aze (Dordogne) și aparținând nivelului acheulean (cea ~ 135000), adică cu cel puțin 100000 de ani înaintea meandrelor paleoliticului superior, în plus, meandrele sunt trasate împrejurul desenelor de animale și deasupra lor, indicând un anumit ritual ("act individual de participație", cum îl denumește A. Marshak). Este dificil
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
glaciațiunii Würm, care, la rândul ei, a Început spre 70 000 Î.Hr. Paleoliticul mijlociu a fost caracterizat, cel puțin plecând de la un anumit moment, de locuirea În peșteri (trogloditism), din rațiuni de securitate. Aici, se disting fazele cronologico-culturale tabunian, acheulean superior și târziu, jabrudian sau amudian și musteriano-lavalloisian. Viața omului În peșteri sau grote este documentată, printre altele, de instrumentele de piatră (dălți, răzători, găuri În lame, așchii etc.), de resturile de animale vânate (elefanți, rinoceri, cerbi, gazele etc.) și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]