23 matches
-
frații lui Mihajlo, dar acesta pierise cu doi ani În urmă, când achingiii năvăliseră pe Valea Moravei, ucigând și dând foc tuturor satelor. Puțini săteni scăpaseră atunci, fugind În pădure. Soțul Jovankăi Încercase să lupte, dar fusese doborât de un achingiu din goana calului. Mihajlo Învățase să nu aibă Încredere În nimeni. Mai ales În oamenii care vin de departe și sunt mult prea curioși. - Dar Într-o seară, continuă bătrânul Djordjic, am fost atacați de spahii. Atacul a fost semnalat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
tabere diferite. - Simplu. Să te previn. - Să mă previi? Am cucerit o țară Întreagă, l-am bătut pe Ștefan la Valea Albă, În două săptămâni sunt la Buda și Într-o lună la Viena, iar tu vii aici, travestit În achingiu, ca să mă previi? - Te-ai gândit, Mahomed, că nu stăpânești nici Timpul și nici legile invizibile ale lumii? Te-ai gândit că aici, În pădurea asta fără nume, s-ar putea să fii Înfrânt? - Înfrânt? ridică tonul sultanul, disprețuitor. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
moartea. Nu simțea energia răului. Dimpotrivă. O putere imensă se apropia vertiginos. Nu. Alexandru nu putea muri. De el se apropia lumina. - Alexandru se târăște spre calul lui. - Spada? - La el. - Nu e rănit. Vrea ceva. - Scotocește lângă șa. Un achingiu se repede asupra lui. Ridică iataganul. Lovește. Alexandru se Întoarce pe spate și blochează lovitura. Are În mâna stângă un buzdugan și cu dreapta a ridicat spada. - Doamne-ajută... a găsit buzduganul... - Rupe iataganul achingiului. Se ridică Într-un genunchi Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
Vrea ceva. - Scotocește lângă șa. Un achingiu se repede asupra lui. Ridică iataganul. Lovește. Alexandru se Întoarce pe spate și blochează lovitura. Are În mâna stângă un buzdugan și cu dreapta a ridicat spada. - Doamne-ajută... a găsit buzduganul... - Rupe iataganul achingiului. Se ridică Într-un genunchi Îi și repede buzduganul În frunte... Turcul e zdrobit. Alți doi se aruncă spre el. - Blochează cu spada... șopti Oană. - Blochează atacul cu spada și lovește cu buzduganul. Îi doboară unul după altul... Revine Între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
ajunge. Alexandru are tot mai puține șanse... Sunt acolo sute de achingii. - Urmărește-l pe Alexandru. Descrie-mi gesturile și efectele. - Până acum e atacat doar din față. Dar alți akingii vin din spate. Lovește de sus cu sabia. Un achingiu parează cu iataganul și se rotește, Îl atacă pe Alexandru jos, lateral... Alexandru blochează cu buzduganul, face un pas la stânga, lovește cu spada, nimerește În platoșă, rotește brațul stâng... - Așa, copile... - Izbește cu buzduganul... din capul achingiului nu mai ramâne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
cu sabia. Un achingiu parează cu iataganul și se rotește, Îl atacă pe Alexandru jos, lateral... Alexandru blochează cu buzduganul, face un pas la stânga, lovește cu spada, nimerește În platoșă, rotește brațul stâng... - Așa, copile... - Izbește cu buzduganul... din capul achingiului nu mai ramâne nimic... creieri Împrăștiați pe jos... - Are copilul ăsta o forță În brațe... absolut inexplicabilă... - Poate de la pictură... Încercă să glumească Erina. - Da... așa spunea și el... - Un grup de câteva zeci de spahii Îi taie drumul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
mongol. Amir!! Amir, nu muri acum!!! Mongolul gemu ușor și deschise ochii. Sub el, balta de sânge se lățea. Achingiii Îl smulseră pe Alexandru. - Stați! se auzi o poruncă În limba turcă. Îl cunosc pe acest războinic! E Amir Baian! Achingiul care vorbise se apropie de muribund. - Da... spuse, parcă cu regret. E el. Nu Înțeleg ce se Întâmplă aici... Lăsați prizonierul lângă rănit. Sunt ultimele clipe de viață. Achingii Îl lăsară pe Alexandru să revină lângă trupul mongolului. Învățaseră, de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
Întâmpla cu acea pădure. Prevestirile sihastrului se adevereau. - Mai repede! porunci șeful grupului. Luminăția sa așteaptă prizonierul! Alexandru Își dădu seama că nimeni nu-și imagina că știe limba turcă. Așadar, Mahomed Îl aștepta. De aceea fusese lăsat În viață. Achingiul mai spuse ceva, dar cuvintele se auzeau din ce În ce mai greu. Vuietul furtunii acoperea totul, iar puterea vântului speria caii, care refuzau să mai Înainteze. Vântul bătea exact din fața turcilor, ajutând În schimb cavalerii Ordinului scutului și spadei În șarja lor nebună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
asupra spahiilor. Care nu se pot mișca din cauza vântului. Și un călăreț. - Iarăși?... - Iarăși. Un călăreț cu doi cai. Se apropie repede, la galop mare. Caii sunt Încărcați de arme. - De unde știi? - Lucesc În soare. E Îmbrăcat În uniformă de achingiu. Nu. Căpitan de achingii. Tu m-ai Învățat să deosebesc uniformele. Neagră, fireturi albe, turban alb. - Da... dar n-are nici un sens... spuneai că achingii s-au oprit, că Apărătorii șarjează, că nimeni nu poate ataca pe vântul ăsta... - Nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
vântului... poate am uitat să-ți spun un detaliu. - Detaliu? - E singurul călăreț care galopează pe furtuna asta. Toți s-au oprit și au culcat caii. Nici ienicerii nu pot avansa, se agață de ierburi să rămână pe loc. - Un achingiu? - Încerci să fii atent? La ce te gândeai? - Mă gândeam că nimic nu se leagă cu ce simt eu acum. Erina deveni atentă. Oană era Încă bolnav, dar simțurile sale nu se alteraseră. Avea În continuare darul previziunii, ca și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
Își desface turbanul... o mătase lungă, albă se ridică și zboară pe aripile vântului... - Ce frumos ai spus... - Mă rog, poate va fi cândva fi un titlu de carte. Părul Îi cade pe umeri... lung... castaniu... Își scoate tunica de achingiu... rămâne În cămașă albă... - Renunță la Însemnele puterii Semilunei? Ești sigură? - Da! Trage frâul... calul se cabrează, ridică picioarele din față... călărețul se uită spre dreapta, unde e trupul lui Amir... spre stânga, unde e dus Alexandru... ezită... pornește spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
spatele lipit de pământ, fără să vadă nimic, apoi dădu la o parte cadavrul care căzuse peste el, se propti Într-un cot și deschise ochii. Sulița care ar fi trebuit să-l străpungă era lângă el, ruptă În două. Achingiul care voise să-l ucidă zăcea inert la pământ. Ceilalți achingii care formaseră escorta erau și ei pe jos. Nici unul nu respira. Nici o picătură de sânge nu indica vreo luptă. Pași repezi și gâfâiți se auziră deodată. Se Întoarse. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
tabere diferite. - Simplu. Să te previn. - Să mă previi? Am cucerit o țară Întreagă, l-am bătut pe Ștefan la Valea Albă, În două săptămâni sunt la Buda și Într-o lună la Viena, iar tu vii aici, travestit În achingiu, ca să mă previi? - Te-ai gândit, Mahomed, că nu stăpânești nici Timpul și nici legile invizibile ale lumii? Te-ai gândit că aici, În pădurea asta fără nume, s-ar putea să fii Înfrânt? - Înfrânt? ridică tonul sultanul, disprețuitor. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
moartea. Nu simțea energia răului. Dimpotrivă. O putere imensă se apropia vertiginos. Nu. Alexandru nu putea muri. De el se apropia lumina. - Alexandru se târăște spre calul lui. - Spada? - La el. - Nu e rănit. Vrea ceva. - Scotocește lângă șa. Un achingiu se repede asupra lui. Ridică iataganul. Lovește. Alexandru se Întoarce pe spate și blochează lovitura. Are În mâna stângă un buzdugan și cu dreapta a ridicat spada. - Doamne-ajută... a găsit buzduganul... - Rupe iataganul achingiului. Se ridică Într-un genunchi Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Vrea ceva. - Scotocește lângă șa. Un achingiu se repede asupra lui. Ridică iataganul. Lovește. Alexandru se Întoarce pe spate și blochează lovitura. Are În mâna stângă un buzdugan și cu dreapta a ridicat spada. - Doamne-ajută... a găsit buzduganul... - Rupe iataganul achingiului. Se ridică Într-un genunchi Îi și repede buzduganul În frunte... Turcul e zdrobit. Alți doi se aruncă spre el. - Blochează cu spada... șopti Oană. - Blochează atacul cu spada și lovește cu buzduganul. Îi doboară unul după altul... Revine Între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
ajunge. Alexandru are tot mai puține șanse... Sunt acolo sute de achingii. - Urmărește-l pe Alexandru. Descrie-mi gesturile și efectele. - Până acum e atacat doar din față. Dar alți akingii vin din spate. Lovește de sus cu sabia. Un achingiu parează cu iataganul și se rotește, Îl atacă pe Alexandru jos, lateral... Alexandru blochează cu buzduganul, face un pas la stânga, lovește cu spada, nimerește În platoșă, rotește brațul stâng... - Așa, copile... - Izbește cu buzduganul... din capul achingiului nu mai ramâne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
cu sabia. Un achingiu parează cu iataganul și se rotește, Îl atacă pe Alexandru jos, lateral... Alexandru blochează cu buzduganul, face un pas la stânga, lovește cu spada, nimerește În platoșă, rotește brațul stâng... - Așa, copile... - Izbește cu buzduganul... din capul achingiului nu mai ramâne nimic... creieri Împrăștiați pe jos... - Are copilul ăsta o forță În brațe... absolut inexplicabilă... - Poate de la pictură... Încercă să glumească Erina. - Da... așa spunea și el... - Un grup de câteva zeci de spahii Îi taie drumul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
mongol. Amir!! Amir, nu muri acum!!! Mongolul gemu ușor și deschise ochii. Sub el, balta de sânge se lățea. Achingiii Îl smulseră pe Alexandru. - Stați! se auzi o poruncă În limba turcă. Îl cunosc pe acest războinic! E Amir Baian! Achingiul care vorbise se apropie de muribund. - Da... spuse, parcă cu regret. E el. Nu Înțeleg ce se Întâmplă aici... Lăsați prizonierul lângă rănit. Sunt ultimele clipe de viață. Achingii Îl lăsară pe Alexandru să revină lângă trupul mongolului. Învățaseră, de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Întâmpla cu acea pădure. Prevestirile sihastrului se adevereau. - Mai repede! porunci șeful grupului. Luminăția sa așteaptă prizonierul! Alexandru Își dădu seama că nimeni nu-și imagina că știe limba turcă. Așadar, Mahomed Îl aștepta. De aceea fusese lăsat În viață. Achingiul mai spuse ceva, dar cuvintele se auzeau din ce În ce mai greu. Vuietul furtunii acoperea totul, iar puterea vântului speria caii, care refuzau să mai Înainteze. Vântul bătea exact din fața turcilor, ajutând În schimb cavalerii Ordinului scutului și spadei În șarja lor nebună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
asupra spahiilor. Care nu se pot mișca din cauza vântului. Și un călăreț. - Iarăși?... - Iarăși. Un călăreț cu doi cai. Se apropie repede, la galop mare. Caii sunt Încărcați de arme. - De unde știi? - Lucesc În soare. E Îmbrăcat În uniformă de achingiu. Nu. Căpitan de achingii. Tu m-ai Învățat să deosebesc uniformele. Neagră, fireturi albe, turban alb. - Da... dar n-are nici un sens... spuneai că achingii s-au oprit, că Apărătorii șarjează, că nimeni nu poate ataca pe vântul ăsta... - Nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
vântului... poate am uitat să-ți spun un detaliu. - Detaliu? - E singurul călăreț care galopează pe furtuna asta. Toți s-au oprit și au culcat caii. Nici ienicerii nu pot avansa, se agață de ierburi să rămână pe loc. - Un achingiu? - Încerci să fii atent? La ce te gândeai? - Mă gândeam că nimic nu se leagă cu ce simt eu acum. Erina deveni atentă. Oană era Încă bolnav, dar simțurile sale nu se alteraseră. Avea În continuare darul previziunii, ca și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Își desface turbanul... o mătase lungă, albă se ridică și zboară pe aripile vântului... - Ce frumos ai spus... - Mă rog, poate va fi cândva fi un titlu de carte. Părul Îi cade pe umeri... lung... castaniu... Își scoate tunica de achingiu... rămâne În cămașă albă... - Renunță la Însemnele puterii Semilunei? Ești sigură? - Da! Trage frâul... calul se cabrează, ridică picioarele din față... călărețul se uită spre dreapta, unde e trupul lui Amir... spre stânga, unde e dus Alexandru... ezită... pornește spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
spatele lipit de pământ, fără să vadă nimic, apoi dădu la o parte cadavrul care căzuse peste el, se propti Într-un cot și deschise ochii. Sulița care ar fi trebuit să-l străpungă era lângă el, ruptă În două. Achingiul care voise să-l ucidă zăcea inert la pământ. Ceilalți achingii care formaseră escorta erau și ei pe jos. Nici unul nu respira. Nici o picătură de sânge nu indica vreo luptă. Pași repezi și gâfâiți se auziră deodată. Se Întoarse. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]