378 matches
-
În care am ajuns, marfarul a tras pe liniile dinspre niște rampe de descărcare. Se Însera... ― Până aici ne-a fost binele, frate Drâmbă . Hai să ne facem nevăzuți până nu-i târziu! Am sărit din vagon și ne-am aciuat după o stivă de traverse uitate Într-un fundac al triajului. ― Primul tren gata de plecare, cu locomotiva agățată cu fața spre apus, este al nostru. Indiferent de felul trenului. Dacă-i personal, ne urcăm pe vagon - mă sfătuiește Drâmbă
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
-ți descrețesc fruntea puțin, fiindcă de o bucată de vreme s-a cam brăzdat. Și la vârsta ta...” „Mare pezevenghi mai ești. Acesta-i norocul tău”. „Norocul e cum și-l face omul. Și eu am avut grijă să mă aciuez pe lângă un om de treabă... Acum, să nu ți se ridice sfârla de să n-o mai ajungi nici cu prăștina”. ― S-a Întâmplat ceva, Gruia? - l-a Întrebat profesorul, văzându-l absent. ― Am descoperit printre paciente o fată, care
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
de fericire. Necazul nu trebuie chemat, acesta vine singur, se așază uneori pe pragul casei, ca un câine credincios, pe care ai vrea să-l alungi, dar el nu manifestă nici un semn că intenționează să părăsească locul unde s-a aciuat. După scurgerea unui timp relativ scurt, cam un an și ceva, misivele Olgăi, optimiste, exuberante, înflăcărate de plinătatea unei vieți nevisate, se încețoșară. Era vădit faptul că bunele relații dintre soți începuseră să se erodeze. Inei i se părea că
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
m-a atras acea albeață artificială a cărnii sau am fost foarte tentat de corporalitatea ei; mi-am apropiat buzele, o greață m-a lovit brusc, am Înfipt dinții, am... „aaaaa“, un urlet, un răcnet de fiară. Da, fiara se aciuase chiar În brațele mele. Era Luminița D., care a leșinat, săraca. (miezul nopții) Avem de discutat poemul dramatic Cain de Byron. Pentru a mă pune În temă, recitesc din Genesa episodul „Cain și Abel“. Iată-l: 1. Adam s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
e acel tampon pus de natură chiar contra ei pentru a garanta liniștea slătinenilor; la rădăcina abruptă, Înspre partea unde apele Înfuriate bat din când În când pentru a avertiza că aici Oltul devine aproape un mare fluviu, s-au aciuat acei țigani blonzi ce se ocupă cu prelucrarea lemnului moale, de prin jurul apelor. Li se mai spune lingurari; sunt albi, destul de albi și aproape sedentari, dacă aceste bordeie săpate În malul Grădiștii pot fi considerate locuințe. Au cai micuți și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
de! (joi) E un miros atât de puhav În casa asta, că, atunci când nu e A. În cameră, deschid ferestrele larg să intre aerul sănătos de afară; nu știu de ce, dar am observat că, În toate casele mai Înstărite, se aciuează un damf, un miros puturos, ceva rafinat de grețos ce-mi atacă nările cu acizi tari. Jegul mic-burghez se lipește de mobile, de lucruri, de suflarea celor ce locuiesc În asemenea case. Mă lovește direct În stomac mirosul urât al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Îl descusu când și cum a venit în țară, ce-a făcut aici, ce rost și-a găsit. Auzind deslușirile tânărului, se indignă, se scuză și strigă: ― Dar se poate una ca asta? Un poet ardelean să nu se poată aciua în Romînia? Revoltător!... Bietul băiat! Tânărul Herdelea era mișcat de atâta interes, iar Gogu, în cele din urmă, declară patetic: ― Te rog să faci bunătatea și să nu fii amărît! Asta-i una! Iar al doilea să știi că eu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
nu existau poduri, ca de pildă, pe râul Putna, între Tecuci și Focșani și pe Trotuș, între Focșani și Adjud. Comunicațiile în Moldova au continuat să fie agravate de starea de totală nesiguranță a drumurilor. Negustorii nu puteau circula decât aciuați pe lângă vreun convoi militar. Generalul Pavel Kiselev spunea, în cunoscuta dare de seamă asupra administrației ruse în Moldova și Valahia, că ,,panica produsă prin necontenite prădăciuni stagna orice întreprindere de industrie; boierii și, în genere, persoanele cu avere erau nevoiți
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
de nădejde al unei clădiri inutile? Cine o să-i dea de mîncare de-acum? Bietul fost conducător, cu lacrimi în ochi, se gîndea nu numai la mica lui dramă pensionarea forțată, ci și la marea dramă a celor două... animale aciuate pe lîngă teatrul închis. Știți vreo soluție? Eu nu o văd. Iar melodrama relatată, acum constat, nici n-are mesaj, deci lui Mihalkov nu i-ar plăcea. Dar ce, o melodramă trebuie să placă? Rolul ei e să te emoționeze
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
parcă s-ar da cu flit în oraș, așa se înghesuie toți spre oleacă de pădure. (după pauză) Am auzit că un american a plecat dintr-un oraș mare, renunțînd și la post și la jumătate din cîștig ca să se aciueze într-un tîrg vechi, aproape părăsit... Ce mai, avem nevoie de liniște. Și cică tipul, și-a făcut singur o casă acolo, cu mîinile lui. Mina: Aș vrea să avem o casă undeva. Ilie: Crezi că nu m-am gîndit
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
se prezintă gândul dreptății și al restituțiilor necesare în lume. Omul triumfă”. Iată acele memorabile cuvinte ale regelui Lear, revelatoare pentru profunda schimbare și umanizare a omului din el: „Voi, desperați și oropsiți ai sorții, Pe vremea asta unde vă-aciuați Sub lovitura ei necruțătoare, Cu capul gol și costelivi de foame, Și-mbrăcămintea numai găuri toată, Să țineți piept urgiilor furtunii? De voi puțin mi-a mai păsat-nainte! Hai, isprăvește-ți azi, huzurul, rege, Îndură-a nevoiașilor durere, Și
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
să își domine înclinații și veleități nocive, ca brutalitatea, cruzimea, orgoliul exacerbat, arivismul, setea de putere. Parvenit într-o anumită funcție, un ins se comportă ca un satrap, consătenii ajungând să se teamă de el. În jurul micului despot s-a aciuat o clică de profitori, care reprimă orice tendință de respingere a situației existente. Drept exponenți ai „noului” trec niște impostori, tarați moral, activiști de partid „exemplari”, care îi terorizează nu doar pe țărani, ci și pe comuniștii naivi, stăpâniți încă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288929_a_290258]
-
Testul nr. 6 Rezolvă cerințele, cu privire la fragmentul de mai jos: - Încă te uiți la ei, bărbate, zicea mama, și le dai paiéle! Așă-i?... Ha, ha! bine v-au mai făcut, pughibale spurcate ce sunteți! Că nicio lighioaie nu se poate aciua pe lângă casă de răul vostru. Iaca, dacă nu v-am săcelat astăzi, faceți otrocol prin cele mâțe și dați la om ca câinii prin băț. Ăra! d-apoi aveți la știință că vă prea întreceți cu dedeochiul! Acuș iau varga
LIMBA ?I LITERATURA ROM?N? ?N 100 DE TESTE DE EVALUARE PENTRU LICEUP by Pavel TOMA ,Lorena Teodora TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/83870_a_85195]
-
ce scribii și fariseii au atît de multe legi. Acelea ale Fiului Omului sînt șapte, cele ale îngeri- lor sînt trei, iar cele ale lui Dumnezeu se reduc la una.” Să vedem și istoria celuilalt grup iudeu care s-a aciuat în Egipt și de unde a in-fluențat puternic istoria triburilor ivrite. Cînd o parte a lor, de frica asirienilor, se refugiază în această țară pe la anul 580 Vl î.e.n. la dușmanii de moarte - egiptenii - aceștia, din ,,dușmănie” îi lasă să-și
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
Ierusalim și saduceii au început să se teamă de vînzoleala pe care o făceau zeloți prin popor și au încercat să îi stîrpească din Iudeea. Frăția avea ca scop eliberarea Iudeei atît de stăpînii romani, de Neamurile care s-au aciuat printre ivriți cît și pedepsirea teocrației iudaice pentru colaborarea foar-te fructuoasă cu ocupantul. Următorul pas era trecerea prin foc și sabie a întregului neam omenesc și punerea lui sub sabia lui Iahwe. Dar cea mai crîncenă socoată o aveau ei
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
le-a adus în dar supușilor săi din Ierusalim, statuia lui Zeus pe care trebuiau să o cinstească mai mult decît pe Iahwe. Asta însemna pentru ei închinare la idoli și rău ar fi tușit sărmanul Iahwe pe unde se aciuase de ochii înrăiți ai lumii. O altă dovadă nimicitoare asupra născocirilor ivrite este scrisoarea lui Mane-thon, preot egiptean la Heliopolis și mare învățat în timpul regelui macedonean Ptolomeu Filadelful, cel cu pretinsa invitare a rabinilor iudei. În scrisoare, învățatul egiptean îl
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
rii noastre mai multe personalități decât oricare altul” - cum aprecia, undeva, academicianul Alexandru Zub. „Bârladul, acest Weimar, cum îl numește G. Călinescu, merită cunoscut stradă cu stradă... Orice piatră a lui înseamnă i storie”... * În timpul războiului, pe când întreaga țară era aciuată pe pământul vechii Moldove, și orice viață literară încetase, am tipărit, ajutat de Alexandru Vlahuță, care‐și trăia aici întunecatele zile ale refugiului, și de prieten ii: V. Voiculescu, M. Lungeanu, T. Pamfile, M. Lupescu, Victor Ion Popa și alții
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
z apise și răvașe.” Poate dintr‐o astfel de călătorie, regretul lui Iorga „că dealurile bârlădene sunt triste, pentru că vech ile păduri au fost tăiate” : „Dar era măcar pădurea, scrie marele istoric, și în umbra marilor stejari și fagi se aciua o întrea gă lume de poezie vegetală, cu nesfârșite aspecte de sfioasă frumusețe. Securea a dat jos podoaba codrilor, care înfrumusețau și apărau, tot odată, țara, care‐i dădeau răcoare și ploaie, care se luptau cu aprigele călduri ale verilor
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
astăzi, tradiția birocratică, hipercentralizatoare franceză constiuie amprenta esențială a organizării instituționale românești. Tirania Capitalei asupra periferiei (impropriu numită provincie - termen care desemnează un teritoriu cucerit în prealabil și administrat prin reprezentanți), alocarea discreționară a resurselor și infatuarea obraznică a metecilor aciuați la Curte față de ceilalți, simpli cetățeni neînsemnați și meprizabili, reprezintă un efect toxic și distrugător al acestei tradiții. Amplificată de demența "centralismului democratic" al dictaturii comuniste, care ajunsese cu planificarea până dincolo de amețitoare fruntarii ginecologice, această grilă, a șmecherilor "de la
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
de patronul penal al Politehnicii Iași. Odată intrat însă în scara vraiște a blocului (economi, vecinii s-au zgârcit la cei 30 de lei necesari reparării interfonului și a închizătorului aferent - spre ușurarea veselă a câtorva homeleși care s-au aciuat noaptea pe holurile etajelor superioare ale blocului) am simțit că ceva e în neregulă. Era un aer prevestitor de rele, de blesteme și moarte, era frig și întuneric la cote cu mult mai grave decât de obicei. Văzând că în locul
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
care în Evanghelia sa scrie descrie o altă «coborâre», de la Ierusalim la Ierihon, în parabola Samariteanului milostiv, la capitolul al zecelea. Calea evangheliei este această cale ce coboară de la Ierusalim, adică se înstrăinează de acele structuri religioase în care se aciuează mereu păgânismul care nu are nimic în comun cu credința. Gândindu-ne la acuta reflexie a lui Dietrich Bonhoeffer, se poate spune că «rodnicia întru credință» nu se identifică cu rodnicia religioasă. În religio mereu izvorăsc elemente păgâne, precum câștigul
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
a strînge fînul. În urma bătăliei la Kalka din 31 mai 1223 oștile ruso-cumane au fost înfrînte de tătari iar cumanii au migrat în nordul Mării Negre, în Moldova și Valahia dar nu au format o instituție politică unitară ci s-au aciuat printre românii organizați în cneza- te și voievodate. Cumanii erau un trib scitic și deci înrudiți de aproape cu românii chiar dacă istoricii noștri nu pot înghiți asemenea adevăruri. Prezenta lor aici l-a fă-cut pe papa Grigorie lX să răspundă
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
pe la mijlocul mileniului lV î.e.n., au fost și cei care au înălțat construcțiile megalitice din insulele britanice, au fost cei pripășiți în nordul Japoniei(neamul ainu), au fost și străluciții incași legănați de visele timpului, au fost cei care s-au aciuat pe coasta de est, sud-est și sud-vest a Iberiei. Poate că ainu și incașii au plecat ceva mai din sud de pe alte meleaguri dar cu puternice legături cu ținutul carpatic. Poseidonios pomenidu-l pe Homer cu Iliada, amintește de misii care
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
au permis să-și organizeze structuri de apărare împotriva prădătorilor de bunuri dar și de suflete. Iar dacă izvoarele antice nu le-au consemnat asta nu în- seamnă că în jurul Carpaților nu a existat civilizație și pe aceste plaiuri se aciuaseră fel de fel de albinoi turbați cum spune jupînul mincinoșilor, Herodot. Dacă marele Zamolxe a reușit să înduplece neamul geților să renunțe la podoabele și banii din aur, convingîndu-i că este un metal blestemat trimis de draci pentru ispitirea firii
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
alung jegul”, adică să curețe țara de răi și de rele. După părăsirea Geției de către romani era imposibil ca cineva să organizeze o structură socială revendicînd fruntariile gliei străbune. Istoricii spun că după prăpădul roman, pe meleagurile noastre s-au aciuat mai multe seminții tocmai pentru că nu avea cine să-i oprească. Rămîne ca sigură făuri- rea tezaurului de către neamul get și folosirea lui ca obiecte de cult pînă cînd Za-molxe în secolul Vl î.e.n., a interzis folosirea aurului, dovedind încă
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]