87 matches
-
Ia te uită, mi-am găsit și tutore! - Ți-ai cam găsit nașul! Hai, somn! - Merg până la baie și revin. Tu, stai aici! făcu Inu un semn cu mâna, de parcă ar fi ordonat. - Ha! Omul tot om rămâne, răspunse Sharp, aciuindu-se pe pervaz, sub razele lunii. Când se întoarse Inu de la baie, doar ochii i se vedeau scăpărând de după perdea. Sharp mai spuse câteva fraze despre alte lumi și niște cuvinte neînțelese de Inu, apoi, încolăcindu-se, își ascunse capul
ACASĂ, DESPRE ALTE LUMI ŞI NIŞTE CUVINTE NEÎNŢELESE DE INU... de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1591 din 10 mai 2015 by http://confluente.ro/aga_lucia_selenity_1431286076.html [Corola-blog/BlogPost/368011_a_369340]
-
mult. Dacă un consătean păcătuiește și merită să fie pedepsit o pățești și tu nevinovat. Puhoiul de ape umflate lovește pe toți, credincios sau necredincios, păcătos sau bun creștin. Toți trebuie să sufere pentru un singur păcătos care s-a aciuit și trăiește în păcatele sale în apropierea ta. Fi sigur că ai și tu o vină. Cel puțin aceea de a-l lăsa în plata Domnului fără să-i dai un sfat, o îndrumare care l-ar fi făcut mai
CU DUMNEZEU ÎNAINTE. de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1231 din 15 mai 2014 by http://confluente.ro/Emil_wagner_1400166596.html [Corola-blog/BlogPost/350731_a_352060]
-
o taie pe față - idée care, curios, o înfioră mai mult decât prima - și nimeni, dar absolut nimeni nu i-ar fi sărit în ajutor, chiar dacă ar fi avut posibilitatea să observe ce se întâmplă. Însă locul în care se aciuise strategic grupul, era într-un unghi mai dificil de observat - și dacă cineva, prin absurd - ar fi vrut să-i sară în ajutor, ar fi trebuit să traverseze în goană intersecția largă, intens circulată. Revenind la intrarea principală a gării
FILMUL NOPŢII ÎNCĂ NESFÂRŞITE de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 747 din 16 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/Filmul_noptii_inca_nesfarsite_tania_nicolescu_1358366018.html [Corola-blog/BlogPost/359375_a_360704]
-
se petrecuse, în aproape 900 de ani, într-o țară cum este Franța’’, a cărei cultură neîntreruptă se derulează pe aproape un mileniu. În răstimpul acestei mii de ani, în România ,,au fost nenumărate băi de sânge, iar Cultura era aciuită pe lângă Biserică’’ - pentru ca, în continuare, să insiste: Noi nu conștientizăm că apariția lui Eminescu, în Istoria noastră, este o bonificație uriașă care ne-a fost acordată de Divinitate pentru a ne ajuta să ne ridicăm din ignoranța noastră.’’ Concluzia parapsihologului
Epilog deschis EMINESCU – Românul Absolut by http://uzp.org.ro/epilog-deschis-eminescu-romanul-absolut/ [Corola-blog/BlogPost/93779_a_95071]
-
cu părul tuns scurt, alții asiatici cu ochii oblici și cu fețele late, cu nasuri cârne și mici, sau, dimpotrivă, borcănate, însoțiți de mașini, căruțe cu bagaje, trase de cai asudați și plini de praful lungului drum străbătut, s-au aciuit, pe grupuri, în toate satele comunii. In apropierea casei noastre aflată peste apa râului Costești, spre răsărit, în satul Blezeni, era un zăvoi umbrit de un pâlc de anini înalți. Acolo au fost aduși caii de la toate căruțele și chesoane
AMINTIRI DESPRE STAŢIONAREA TEMPORALĂ ATRUPELOR RUSEŞTI, ÎN COMUNA COSTEŞTI-VÂLCEA, ÎN TIMPUL ÎNAINTĂRII LOR SPRE APUS, DUPĂ 23 AUGUST 1944 de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 259 din 16 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Amintiri_despre_stationarea_temporala_atrupelor_rusesti_in_comuna_costesti_valcea_in_timpul_inaintarii_lor_spre_apus_dupa_23_august_1944.html [Corola-blog/BlogPost/348142_a_349471]
-
Atunci a intervenit El și m-a salvat. Aceea a fost salvarea mea. Reporter: Cum s-a întâmplat? Cum v-a găsit Dumnezeu acolo, în coteț, ascuns printre orătănii, să vă scoată din acel culcuș frumos în care v-ați aciuit pentru a consuma alcool? Viorel Bălțatu: El a trimis mesagerii Lui. Am fost invitat la Biserică de un coleg de la aviație, care, paradoxal, înainte mi-era și prieten de pahar. La Biserică mi-am găsit liniștea, și am avut siguranța
VIETI TRANSFORMATE de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Interviu_viorel_baltatu_vieti_transformate.html [Corola-blog/BlogPost/356834_a_358163]
-
cât de teama cailor care pe mine aproape mă paraliza, ori de câte ori îi vedeam sau îi auzeam ... N-am mai pus geană pe geană până s-a luminat de ziuă, când l-am auzit pe bărbatul casei întrebând unde s-au aciuit blestematele alea de nepoate fugite de-acasă, lăsându-și mama îngrijorată tocmai dincolo de calea ferată, acum când nemții ochesc tot ce mișcă?! Ne lămurirăm că omul ne strigase identitatea, îmbiindu-ne să ne facem apariția. După ce ne-am zis numele
CAP.3 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1626 din 14 iunie 2015 by http://confluente.ro/angela_dina_1434260875.html [Corola-blog/BlogPost/360493_a_361822]
-
să nu plece, să se mai plimbe prin parc ori să privească la televizorul din salon, un fel de club al asistaților, gol-goluț la vremea prânzului, căci erau, deja, ceasurile 14! Poate mai vorbesc de una, de alta... Mira se aciui într-un fotoliu așezat mai retras, cu vedere spre parcul sanatoriului. Căzu iar pe gânduri, de data asta, mai detașată de obiectul meditației, doar Marieta, aflată în cauză, dovedise mai multă stăpânire... Carevasăzică, îl cunoscuse pe doctorul Costin abia când
CAPITOLUL 16 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1878 din 21 februarie 2016 by http://confluente.ro/angela_dina_1456038917.html [Corola-blog/BlogPost/370097_a_371426]
-
un roman care vine să întregească un capitol de istorie a acestor etnii, trecut cu vederea de autoritățile comuniste din Țara noastră. Plecând de la crudul adevăr, iată cum a văzut autorul Paștele din anul 1943 într-o șatră de nomazi aciuită lângă Suha Balca, localitate în Transnistria, sărbătorit de o familie, în care el era român și ea evreică și care au fost împreunăți de lăieți, fără să se cunoască și să trăiască după datina țigănească.” (Poet Nicolae Dragoș) * Din câți
SÂMBĂTA PAŞTELUI ÎN TRANSNISTRIA de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2294 din 12 aprilie 2017 by http://confluente.ro/ion_c_gociu_1491973108.html [Corola-blog/BlogPost/359965_a_361294]
-
tăiaseră două vaci și unii ziceau că aduseseră doi saci cu orez. Eu îmi trăgeam nasul într-una și tot nu mă mai săturam de miros. Nu mai auzeam nici “Aleluia”. Mă rugam să termine popa mai repede, căci mă aciuisem lângă cazanul cu orez. Deodată am auzit țipete și așa de mare agitație, că nici când au bombardat nemții și americanii nu s-au zăpăcit oamenii în așa hal. Mă uitam la el și nu mai îndrăzneam să-i pun
GLORIE COPILĂRIEI IV de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Glorie_copilariei_iv_mihaela_arbid_stoica_1335187528.html [Corola-blog/BlogPost/357077_a_358406]
-
răspuns promt. -Ei bine, nenorocitul ăsta, ca să le sperie să nu mai vină la palat, pentru că el dormea în patul lor și făcea niște chefuri de cădea și zugrăveala de pe pereți de atâta dans, a pus un mut, care se aciuise pe lângă el, să facă gălăgie în nopțile când veneau prințesele. Până la ziuă alerga prin pod. Își își punea o blană veche, cu niște coarne, și se arăta și la ferestre, de îi speria și pe argați. Când a făcut popa
GLORIE COPILĂRIEI IV de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Glorie_copilariei_iv_mihaela_arbid_stoica_1335187528.html [Corola-blog/BlogPost/357077_a_358406]
-
sub ghiață și sub zăpadă. Impresionat și speriat chiar de atâta frumusețe sălbatecă, am fost nevoit să mă cobor din trăsură, să simt pământul sub picioare. Astfel, mergând pe jos vreo patru ceasuri am ajuns la sălașul lui Moș Damaschin..., aciuit la vreo sută de metri sub creasta muntelui și care mi-a servit drept hotel. Timp de câteva săptămâni i-am ținut tovărășie lui Moș Damaschin, interesându-mă de necazurile lui și de grijile gospodăriei sale. Aș putea spune că
Uniunea Ziariştilor Profesionişti by http://uzp.org.ro/negustorie-de-petru-nemoianu/ [Corola-blog/BlogPost/93275_a_94567]
-
de numele România. Domnule prim-ministru, acum 13 ani ieșeam prima dată din țară cu destinația Austria, recunosc cu inima puțin strânsă de câte acuze se aduceau românilor: că cerșesc, că fură, că destabilizează organizarea așezărilor pe unde s-au aciuit și câte și mai câte. Am străbătut atunci Ungaria, Austria, Elveția, Franța, Italia și la întoarcere m-am pus pe plâns. Poate vreți să aflați de ce? Și soțul meu a fost curios să afle căci de, se întorcea cu nevasta
Am ieșit din țară și m-am întors plângând. Domnule Cioloș, dacă mai rămâneți, vă cer un singur lucru by https://republica.ro/am-iesit-din-tara-si-m-am-intors-plangand-domnule-ciolos-daca-mai-ramaneti-va-cer-un-singur-lucru [Corola-blog/BlogPost/338633_a_339962]
-
sunt învățați că sunt superiori față de ceilalți din jurul lor, din toată lume, sunt îndoctrinați temeinic cu vitejie arpadiană și o irațională pretenție de Ungarie Mare. Deși de la acea revoluție, pierdută din îngâmfare ungurească prin desconsiderarea vecinilor între care s-au aciuit, au trecut 165 de ani ei nu vor să învețe nimic din mersul omenirii, care le-a spus de două ori NU ambiției de Ungarie Mare, prin supunere și asimilarea vecinilor: Trianon 1921, Paris 1947. Degeaba, nu vor să învețe
ECHINOX CU FANTOME IREDENTISTE de CORNELIU FLOREA în ediţia nr. 1171 din 16 martie 2014 by http://confluente.ro/corneliu_florea_1394956752.html [Corola-blog/BlogPost/353601_a_354930]
-
A fost odată ca-n povești / atunci sau niciodată /din neamuri mari împărătești / un făt frumos Ovidiu. Cu mai mult de un veac înaintea căderii cetății dacice Sarmisegetuza, un poet roman a fost expulzat în sălbăticia Tracică și s-a aciuit în colonia grecească Tomis. Ovidiu, un mare poet al zilelor sale, exaspera forumul Roman cu ascuțișul penei, într-atât încât a fost părăsit ca un maidanez de care nu mai ai nevoie pe plaja celei mai furtunoase mări din Scitia
MELANCOLIE de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1199 din 13 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Emil_wagner_1397398369.html [Corola-blog/BlogPost/347809_a_349138]
-
îl înțelegeau ai săi. În toamna aceea plecase. Avea sufletul ușor. Știa că așa e bine, să-și vadă locurile doar, apoi să se întoarcă sub munte, la familie și la oi. Îl însoțea tovarășul său credincios, un câine ciobănesc, aciuit pe lângă el de mic. Ducea în spinare o traistă în care îndesase un dolman și două azime cât roata carului. Nu uitase nici pe celălalt tovarăș, fluierul, înfipt în brâul negru ce-i strângea mijlocul. Avea portul ungurenesc: ițari albi
CÂINE de ANGELA DINA în ediţia nr. 1542 din 22 martie 2015 by http://confluente.ro/angela_dina_1427011196.html [Corola-blog/BlogPost/353420_a_354749]
-
Strofe > Simpatie > URME DE FLUTURI Autor: Teodor Dume Publicat în: Ediția nr. 1756 din 22 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului dincolo de orice tăcere e-ntuneric și niciun cer umbrele adorm într-un fel anume ca și când nu ar fi existat atingeri aciuit în primul anotimp după naștere îmi desfac singurătățile în șuvițe lungi pe palmele mele goale au mai rămas doar urme de fluturi Referință Bibliografică: urme de fluturi / Teodor Dume : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1756, Anul V, 22 octombrie
URME DE FLUTURI de TEODOR DUME în ediţia nr. 1756 din 22 octombrie 2015 by http://confluente.ro/teodor_dume_1445535908.html [Corola-blog/BlogPost/342974_a_344303]
-
mâinile și te ruga să ai grijă de noi cu siguranță sufletul e în mâinile tale dar tata? de ce nu mă strigă tata? nu am alți părinți și nici prieteni pe aproape am mai îmbătrânit și eu timpul s-a aciuit în crăpătura prispei e doar un semn știu că tata și cu mama au trecut pe aici e târziu ține-mă pe genunchi în seara asta și lasă-mă să o văd pe mama e tot ceea ce vreau nu trebuie
CA ÎNTRE TATĂ ŞI FIU de TEODOR DUME în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 by http://confluente.ro/teodor_dume_1486142713.html [Corola-blog/BlogPost/375476_a_376805]
-
neputință pentru cei de-acasă, deoarece majoritatea sunt pensionari și probabil din această cauză au și rămas ei să-i suporte pe mult prea incompetenții și rău intenționații politicieni de azi, ai căror buni și străbuni au început să se aciuiască în forță pe meleagurile noastre cam de pe la 1900. Și, după ce li s-a dat dreptul de a se „emancipa” nestingheriți prin răsăritul Europei, ...în puterea tancurilor și mitralierelor, iată că-și permit chiar să se mai și considere „de-ai
BĂTRÂNEŢE, HAINE GRELE!... de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 446 din 21 martie 2012 by http://confluente.ro/Batranete_haine_grele_alexandru_si_maricuta_manciuc_toma_1332358250.html [Corola-blog/BlogPost/354677_a_356006]
-
înverzite ori din nopțile cu “lună luniță/ ca o aluniță”, “lună lunișoară/ ca o tămâioară/”, din mirosul frunzelor de nuc ori din freamătul mestecenilor, dar mai ales din codru! „M-aș ascunde în desișul pădurii,/ printre crengi uscate,/ m-aș aciui/ ca o ciută fugărită de glonț/ încolăcindu-mă în juru-mi/ mi-aș acoperi fața cu părul/ m-aș face una cu frunzele,/ una cu viețuitoarele speriate/ una cu lutul reavăn/ cu zăpada căzută/ cu liniștea.../una cu pădurea/”. (Una cu
EDITURA SEMNE 2015// AUTOR DORINA STOICA de DORINA STOICA în ediţia nr. 1953 din 06 mai 2016 by http://confluente.ro/dorina_stoica_1462532298.html [Corola-blog/BlogPost/380496_a_381825]
-
șatră îi spuneau „domnișoara”, o strigau „domnișoară!” și era suficient, așa că se știa cine-i domnișoara. Totuși, că erau mari, că erau mici, lăieților din șatră le era rușine s-o tutuiască. După ceva timp, Bria a observat că românca aciuită la ei nu se închină și nu spune „Tatăl nostru”, că nu face ca ei, așa cum fac toți creștinii! Pe când mergeau amândouă spre un sat, fiecare purtând în spate câte o traistă în care să adune ce-or primi d-ale
MINI FRAGMENT DIN ROMANUL „MAIA” POGROMUL DE LA IAȘI 1941 de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2343 din 31 mai 2017 by http://confluente.ro/ion_c_gociu_1496253683.html [Corola-blog/BlogPost/372291_a_373620]
-
Razgrad (Bulgaria); tatăl lui se numea Nicolae Coci și era albanez de neam (aceste îmrejurări aveau să-i atragă porecla de „arnăutu” sau arbănașu); numele mamei sale era Irina. La puțin timp după nașterea copilului familia trecea Dunărea și se aciuește la București, unde intră în admistrație și ajunge până la dregătoria de vel agă. Lupu trece în Moldova, iar în timpul lui Gaspar Gratiani (1575/1580;1620) ajunge vistiernic. Dibaci în mânuirea și sporirea banului, este prețuit de domn care îl și
Vasile Lupu, întemeitorul bisericii Trei ierarhi, avea un adevărat harem. Domnitorul a decis că dragostea poate fi circumstanţă atenuantă [Corola-website/Journalistic/70620_a_71945]
-
ca vecini pe: căpitanul Mârza și Nicolae Păianu. Încet, încet, acest căpitan, dar mai ales fii săi Constantin și Dumitru, au reușit să strângă de prin vecini și chiar mai de departe, țărani în căutare de lucru, care s-au aciuit aici, statornicindu-se pentru vecie. Ioan, fiul lui Dumitru Drăghicioiu, a dat numele satului de “Drăgicioaia”. El a fost cel care a delimitat vatra satului și și-a organizat curtea și acareturile, deschizându-și și un han la marginea șoselei
Tâmburești, Dolj () [Corola-website/Science/300419_a_301748]
-
vertebrate mai mici; unele sunt omnivore, altele carnivore. Sunt răspândite în Africa (din Africa de Sud până în Maroc și Gibraltar) și Asia (China, Japonia și Indonezia) între cele două tropice. Multe specii preferă pădurile virgine, străbătute de râuri sau mlăștinoase, și se aciuiesc bucuros prin apropierea culturilor omenești, în care pot face mari pagube. Unele specii nu sunt legate de zona păduroasă, întâlnindu-se foarte frecvent în regiuni deșertice sau pe stânci. Cercopitecidele nu sunt legate de existența unei anumite temperaturi, deoarece există
Cercopitecide () [Corola-website/Science/332992_a_334321]
-
ape subterane înalte care doar uneori ajung la suprafață. În Arava există din această cauză mai multă vegetație decât în celealte zone deșertice ale Israelului. Tipici sunt arbuști de pustiu (Atriplex halimus, Haloxylon), din preajma surselor de apă, lângă care se aciuiesc unele animale ca rozătoare de tipul porcilor spinoși Hystrix și al șobolanilor Nesokia cu coada scurtă, șacali, manguste etc. Caracteristice regiunii Arava, asemănător cu peisajul de savană sunt crângurile de acacia, însoțite de planta semiparazită Loranthus acaciae, și de fauna
Arava () [Corola-website/Science/325424_a_326753]