53 matches
-
avocații când veneau în birou să le semnez oficiile...Ei nu știau ,de fapt, ca puneau paie pe foc, când își spuneau părerea și în fața altora........ Și au găsit modalitatea prin care să-mi facă rău...La instanța s-a aciuiat o grefiera ,pila a primarului municipiului, o habarnista aroganță și fără scrupule...tânără și nerușinata...Numai în ședința mea putea fi planificată... Iar ședința mea de penal a fost... masacrata...Nu consemna nimic în caietul grefierului,scria aiurea în încheierile
CUM TE TREZESTI CU... BUBE-N CAP ...IN STATUL NOSTRU DE DREPT de SOFIA RADUINEA în ediţia nr. 1178 din 23 martie 2014 by http://confluente.ro/Sofia_raduinea_1395557035.html [Corola-blog/BlogPost/353500_a_354829]
-
mergi și să nu-i scapi din ochi, mai cu seamă pe cei care s-au ocupat de mesele noastre. În timpul acesta noi ne întoarcem pe plajă, să vedem dacă nu cumva vreunul din drogații ăia, care pe timpul nopții se aciuiază pe plajă nu au ajutat-o ei, totuși. La dracu! Fata aia nu a intrat în pământ și nu cred că a plecat cu propriile picioare după doza ce i-am administrat-o, numai dacă cumva nu a băut-o
PETRECERE NEFASTĂ(2-CONTINUARE) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2015 din 07 iulie 2016 by http://confluente.ro/maria_giurgiu_1467919520.html [Corola-blog/BlogPost/368508_a_369837]
-
satisfacții... * ...Trei seri la rând a venit alinătorul de dureri! De fiecare dată, Leu era legat în spatele pivniței, ca să nu se mai producă larmă. Era săturat de mâncare și stătea cuminte, fiind dezlegat numai după plecarea lui Bebe. Cuțu se aciuia în buruienele din șanț, așteptându-și cu răbdare stăpânul. În fiecare zi, nea Dumitru păzea vacile Tomiții și la întoarcere cu ele, cu burțile pline, își primea cota din șteofâlc pentru care, după ce se ștergea la gură, încheia cu un
PARTEA A PATRA de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2325 din 13 mai 2017 by http://confluente.ro/ion_c_gociu_1494681135.html [Corola-blog/BlogPost/372061_a_373390]
-
se întorc acasă obosiți, convinși că nu au nimerit locul, dar cu speranța că la anul, de Sf. Gheorghe, să fie mai norocoși la acest promițător ” joc” al banilor. * Dragu, de fel de prin partea de sud a Olteniei, se aciuiase împreună cu o ceată de voinici, prin pădurile Cotoșmanu. Era un bărbat frumos, de statură potrivită, bine legat, cu un păr lung, lăsat plete peste umerii lați și cu niște palme mari, bătucite de muncă. Avea o putere colosală. Vorba aia
HAIDUCII de ILIE FÎRTAT în ediţia nr. 2302 din 20 aprilie 2017 by http://confluente.ro/ilie_firtat_1492664881.html [Corola-blog/BlogPost/369497_a_370826]
-
Grădea. * Dragu, prin felul său de a fii, zdrobise multe inimi prin Oltenia. Multe fete, văduve sau femei măritate și l-ar fi dorit pe Dragu ca iubit. Dar dintre toate, una singură, Ilinca, muierea unui boier grec ce se aciuiase prin zonă i-a pus inima pe jar. Dar soarta a fost crudă cu această dragoste. Ilinca se îmbolnăvește și moare. Dragu, după această cruntă lovitură, hotărăște să pună capăt haiduciei și să se întoarcă pe plaiurile natale. Ușor de
HAIDUCII de ILIE FÎRTAT în ediţia nr. 2302 din 20 aprilie 2017 by http://confluente.ro/ilie_firtat_1492664881.html [Corola-blog/BlogPost/369497_a_370826]
-
a produs o vânzoleală: ca la o comandă neauzită, aceștia au rupt rândurile și au luat-o la fugă spre parcelă. Brusc, m-am aflat în urma lor, alături de alte profesoare, de directorul școlii și de agronom. Lângă mine s-a aciuiat o fetiță pe care nu o observasem până atunci și care nu se lipise de ceata ce o luase la picior puțin mai devreme. Înaltă, bine făcută, cu ochi albaștri, față de păpușă și păr șaten ondulat, aceasta tremura din tot
DANIELA (PRIMA PARTE) de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 578 din 31 iulie 2012 by http://confluente.ro/Daniela_prima_parte_corina_diamanta_lupu_1343735093.html [Corola-blog/BlogPost/358738_a_360067]
-
lumina și cu aceeași intensitate ura întunericul. Se culca în apusul soarelui ca să scape de imaginile ungherelor pline de întuneric ale bordeiului. În Piscul Bordeielor erau săpate trei bordeie. În ele își duceau viața trei familii de țigani ce se aciuiaseră într-o primăvară ploioasă pe aceste meleaguri. Nu se știa de unde veneau. Vorbiseră cu moș Lămbiță să-i lase să-și construiască bordeiele acolo la poalele dealului, sub pădure. Pentru asta se înțeleseseră să-i facă un număr de zile
MOLEARCA de ILIE FÎRTAT în ediţia nr. 2253 din 02 martie 2017 by http://confluente.ro/ilie_firtat_1488436199.html [Corola-blog/BlogPost/369496_a_370825]
-
pe el și Gore Fetelea. - Bă, dacă ie așa cum spui tu, atuncea de ce dracu’ n-îi fi ajuns șî tu pân’ Comitetu’ Central, sau barim ceva șăf pă la regiune? Nici la raion n-ai fost în stare să te aciuiez’, cum au făcut-o alțî măi proști ca tine! - îl judeca la rândul lui Rancotă. Gheorghe Iacobescu, zis Bicosu, care se dăduse cu partidul, primind chiar și o slujbă importantă - era ditamai președintele Cooperației de Consum pe comună -, îi lua
MĂRIAN FRÂNTU ŞI DETA de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1595 din 14 mai 2015 by http://confluente.ro/marian_patrascu_1431618923.html [Corola-blog/BlogPost/360506_a_361835]
-
Doar țâncii adormiți prin cărucioare, De biberonul lor de griș cu lapte, Zâmbesc ușor când vântul cu o boare, Îi mângâie ca mamele cu șoapte. Se trece ziua caldă spre amiază, Frunzișul țese umbre pe alei, Pe băncile pustii se aciuiază Adolescenții, sub ploi de funigei. Și plec, făcându-i loc intimității, Lăsându-i să se-ntreacă-n sărutări. Mă duc să spun ”bon soir!” singurătății, Căutând răspuns la propriile-ntrebări. *** Referință Bibliografică: Parcul / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
PARCUL de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 2019 din 11 iulie 2016 by http://confluente.ro/ovidiu_oana_parau_1468208712.html [Corola-blog/BlogPost/350638_a_351967]
-
din RO, Neamul Românesc, așteaptă Dezastrul. Toate minoritățile sunt primejduite! Un german din RO e privit ca un german din RO de un german din UE! Un rom din RO e privit ca un rom din RO de un rom aciuiat în UE! Un maghiar din RO e privit ca un maghiar din RO de un maghiar din UE! (Cum România politică și intelectuală și-a declarat dezinteresul față de Monarhie, Reprimarea bolșevismului și Basarabia, deci și față de Ardeal, tocmai prin această
POSTROMÂNISMUL (2) – NECHEZOLII DE AMBE SPEŢE ŞI POSTACUL INTELECTUAL PUBLIC de CAMELIAN PROPINAŢIU în ediţia nr. 605 din 27 august 2012 by http://confluente.ro/Camelian_propinatiu_postromanismul_camelian_propinatiu_1346056658.html [Corola-blog/BlogPost/355287_a_356616]
-
pe el și Gore Fetelea. - Bă, dacă ie așa cum spui tu, atuncea de ce dracu’ n-îi fi ajuns șî tu pân’ Comitetu’ Central, sau barim ceva șăf pă la regiune? Nici la raion n-ai fost în stare să te aciuiez’, cum au făcut-o alțî măi proști ca tine! - îl judeca la rândul lui Rancotă. Gheorghe Iacobescu, zis Bicosu, care se dăduse cu partidul, primind chiar și o slujbă importantă - era ditamai președintele Coope¬rației de Consum pe comună -, îi
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (X) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2124 din 24 octombrie 2016 by http://confluente.ro/marian_patrascu_1477326880.html [Corola-blog/BlogPost/366417_a_367746]
-
șantier. După ce servesc masa au suficient timp să se tolănească pe câte un petec de iarbă. Își merită odihna. Nu trudesc ei, din greu, dar muncesc cu seriozitate, alfel, trecerea timpului ar fi îngrozitor de lentă. Lângă grupul lor s-a aciuiat un tânăr inginer constructor, stagiar sau cu stagiul abia terimat. Brigadierii îi tolerează prezența. Numai că, inginerul are chef de vorbă, simte nevoia să-și dea importanță, să-și etaleze cunoștințele în materie de norme de muncă. Albert este iritat
XXVI. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2174 din 13 decembrie 2016 by http://confluente.ro/adrian_litu_1481632921.html [Corola-blog/BlogPost/365385_a_366714]
-
și lumina lampadarului din apropiere prelungea umbrele copacilor până în colțul unde își făcuseră adăpost cei doi. Câinele ciulii urechile la auzul pașilor care se apropiau. Un bărbat venea spre de ghenă aruncând punga cu gunoi în pubelă. -Iarăși v-ați aciuiat pe aci !? Mama voastră de derbedei! Nu îi răspunse nimeni. Doar Patrocle mârâii, umbra omului dispăru, iar pașii afundați în zăpadă se îndepărtară până nu se mai auziră. -Lasă-l în pace! Culcă-te lângă mine să ne încălzim. Câinele se
VISUL ALB, DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 403 din 07 februarie 2012 by http://confluente.ro/Visul_alb_de_alflorin_tene_al_florin_tene_1328604026.html [Corola-blog/BlogPost/346704_a_348033]
-
multe oi. Tata ne-a părăsit murind după câțiva ani. Eu am avut trei copii, dintre care azi doar unul mai este în viață. Nevasta mea a murit în timpul unei ploi. - Cum așa? - Eram amândoi cu oile și ne-am aciuiat sub un copac scorburos, însă un trăsnet a trimis-o pe lumea cealaltă. Băieții au murit unul la 20 și altul la 30 de ani răpuși de o boală de plămâni, iar eu am rămas cu fiul meu Ion. - Nu
COMOARA DIN BULZ DE CONSTANTIN GEANTĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1342 din 03 septembrie 2014 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1409719075.html [Corola-blog/BlogPost/352192_a_353521]
-
Doar țâncii adormiți prin cărucioare, De biberonul lor de griș cu lapte, Zâmbesc ușor când vântul cu o boare, Îi mângâie ca mamele cu șoapte. Se trece ziua caldă spre amiază, Frunzișul țese umbre pe alei, Pe băncile pustii se aciuiază Adolescenți, sub ploi de funigei. Și plec, făcându-i loc intimității, Lăsându-i să se-ntreacă-n sărutări. Mă duc să spun ”bon soir!” singurătății, Căutând răspuns la propriile-ntrebări. *** Referință Bibliografică: Parcul / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
PARCUL de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1637 din 25 iunie 2015 by http://confluente.ro/ovidiu_oana_parau_1435207658.html [Corola-blog/BlogPost/352955_a_354284]
-
rog să-i transmiți că am găsit explicația cum de știa țiganul (sic!) de pe Calea Victoriei, colț cu Griviței - „că c-ar fi inginer la avioane” În Canada. Iată răspunsul la dilema lui - este simplu: unchiul „nașparliului” În cauză s-a aciuiat la Montreal și are ziar, numit și... PȚ, la care colaborezi cu succes și ai scris ce ai scris. Te invit să găsești singurică de unde vine acronimul PȚ, asa cum eu am găsit de unde venea... PAS-ul. Nu-ți va
Editura Destine Literare by Alexandru Cetățeanu () [Corola-journal/Journalistic/84_a_152]
-
dacă prinzi unul, îi dai foc cu benzină sau îl jupoi de viu și îi dai drumul și ăsta fuge în colonie, și îi sperie pe toți și fug. Dar ce-ai făcut? Îi gonești dintr-un loc și se aciuiază în altul, or noi, dom' șef, trebuie să-i stârpim, nu să-i gonim..." " Da, gândii, iată un om cu conștiința lărgită. Nu gonirea, ci stîrpirea!" Am uitat să spun că în timpul povestirii famenul avea un tic bizar. Făcea din
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
din letargia pacifică înspre frontul nou deschis; odată dobândită, de condiția de luptător, ca și de cea de damnat, nu e deloc ușor de scăpat. Ce s-ar întâmpla dacă, în jurul unui Pământ în curs de încălzire galopantă, s-ar aciuia cumva un inel de meteoriți refrigeratori veniți de aiurea și în stare să absoarbă excedentul termic ce ne amenință? Dacă, să zicem, un nabab galactic al frigorificului ar face un gest de larghețe cu precizie astronomică ireproșabilă? Cuprinși de-o
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
de ele, pe care mi leam smuls cu greu ca să înaintez cât de cât.” (p.96) Scrie pe stradă, își citește pe stradă cu voce tare articolul care nu-și primește nicicum finalul așteptat. Camera în care reușește să se aciuieze și așa cu mare greutate, este neprimitoare, sordidă, improprie scrisului. Uneori scrie în cimitir, alteori pe câte o bancă, în stradă. Citește cu voce tare, sub ochii intoleranți ai câte unui polițist. Inspirația este capricioasă, se pogoară când o aștepți
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
de tactică pentru a câștiga bunăvoința oamenilor care sunt sceptici, rezervați, reținuți deși se chircesc de dorul acut al iubirii. Mai ales cei tineri, când nu dă peste ei norocul iubirii, sau când cad în ghinionul pierderii celui iubit, se aciuiază unii pe lângă alții de spaima singurătății. Uneori se întâmplă să se unească singurătăți care nu se izbăvesc ci se îneacă în viciu. Să împărtășești același viciu este începutul pieirii în doi. Luana și Andi, înecați în aburii alcoolului, împărțindu-și
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
de mine, ci de locul În care-mi duc zilele de motan de streașină. Am amânat pe altă dată să discut mediul cu totul anapoda din punct de vedere info-energetic pe care Îl oferă betoanele blocului În care m’am aciuiat, căci ea Își ciulise urechiușele și boticul adulmecând ceea ce În casa mea Înlocuia mireasma bradului: adică ceea ce iese pe eșapamentele prietenilor mei bipezi, dar care nu și folosesc amintitele două picioare, ci un motor care deocamdată nu Întrebuințează o energie
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
formule de Încheiere ale „Meridianului“ de astăzi. 24. Mă cheamă Moti. IX Ce să faci cu 9 vieți? Doar puțină ordine. Sau orientare. Și am un simț de orientare cu totul deosebit, pentru că-mi iubesc locul În care m’am aciuiat; și fac drumuri lungi pentru a mă Întoarce dacă vreun rău mă Îndepărtează. E drept, tot așa și părăsesc un loc dacă ceva nu mi-e pe plac. E dreptul meu, democratic, iar dovada supremă e ultima plecare a pisicii
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
cum pretindea medicul. Ce nu știe Cristi e că l’am considerat tot un loc, căci sărac În energie era atunci, adică pe placul meu. Cine are nevoie de „căldura de pisică“, bună la fel de fel de metehne, trebuie doar să aciuieze o pisică necăjită și s’o convingă - o face singură! - să se covrigească pe locul dureros. Va atribui rezultatul unui miracol pe care nici chiar Hercule de la Băi nu-l poate Înfăptui; dar e doar o chestiune de ecologie. Închei
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
de seceriș se unifica și omogeniza cu galbenul ucigător al astrului solar, într-o magmă unică, atotcuprinzătoare, acoperind planeta întreagă. Unde să te refugiezi? Unde să te ascunzi? Nu era nicio tufă, niciun boschet, nici măcar o groapă unde să te aciuiezi și să-ți rezemi capul înfierbântat. Până la urmă, bordeiul a fost făcut. Am pus popii și corzile laterale, iar, din loc în loc, scânduri, șipci, lețuri și tulpini de floarea-soarelui. Peste acestea am așezat un strat gros de paie de grâu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
sordide în care locuiesc foștii săi visători ne indică o oarecare legătură de rudenie. În Nopți albe, roman scris în 1848, deci cu 16 ani înaintea Însemnărilor, subterana este descrisă în coordonatele ei principale : „În general, el (visătorul - n.n.) se aciuiază undeva, într‑un ungher izolat, de parcă s‑ar ascunde acolo și de lumina zilei, iar o dată instalat astfel, e tot așa de nedezlipit de bîrlogul său ca și un melc sau semănînd cel puțin în această privință cu acel interesant
[Corola-publishinghouse/Science/2014_a_3339]