213 matches
-
anumite elemente populare pentru a teroriza parlamentari și burghezi și trebuie să plece din capitală la 13 octombrie pentru a se refugia în Țările-de-Jos, spaniole. Pe 21, Ludovic al XIV-lea și Ana de Austria intră în Paris întîmpinați cu aclamații. Mazarin, care se îndepărtase a doua oară pentru a facilita liniștea spiritelor, se întoarce și el pe 3 februarie 1653. Ultimele tulburări din provincie (Guyenne, Provence) sînt reprimate în lunile următoare. Revenirea la ordine. În ciuda cîtorva "adunări ilicite" de nobili
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
-lea și al V-lea. De fapt, ea a existat încă de la început și, probabil, este cea mai veche, cunoscută sub denumirea de psalmodia aleluiatică, execuția constând între alternanța dintre solist, care propunea versetele, și adunarea credincioșilor, care răspundea cu aclamația aleluia. Dar adevărata inovație a avut loc în ambientele monastice, pentru care rugăciunea și cântul din cadrul ei erau aspecte normative. Au fost elaborate îndeosebi răspunsurile (responsa) care trebuiau încredințate poporului, consolidându-se astfel practica responsorială. Vechiul cânt responsorial al psalmilor
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
față de liturgie, ocupându-se de punctualizarea și organizarea rituală a acesteia, inclusiv sub aspect muzical. Lecturile biblice și rugăciunile proclamate în mod public, continuau să fie propuse sub forma cantilației, comunitatea participând în mod activ la celebrare cu refrene și aclamații responsoriale simple. În mod progresiv însă, rolul muzical al adunării de credincioși în cadrul liturgiei devine tot mai limitat, în favoarea profesionalismului muzical. Distanța spațială a credincioșilor de centrul acțiunii liturgice (altarul) a fost primul semn vizibil al distanței sale muzicale. Femeile
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
pe baza votului universal, se precizau drepturile democratice recunoscute, modul de reprezentare a Basarabiei în parlamentul și guvernul statului român ș.a. Declarația se încheia cu cuvintele: „Trăiască unirea Basarabiei cu România de-a pururea și totdeauna !” Rezultatul votului, anunțat cu aclamații, a fost adus la cunoștința primului-ministru Al. Marghiloman, care a intrat în sală și a rostit o scurtă alocuțiune, precizând că, în numele poporului român și a Regelui, cu mândrie lua act de Declarația de Unire și, în numele guvernului român, declara
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
N. Iorga, președintele Adunării Deputaților sublinia măreția evenimentului, atunci când „Basarabia și Bucovina, țările smulse vechii Moldove, și acele mândre părți ardelene, bănățene, crișane și maramureșene... au proclamat pe rând reintrarea lor în România deplină”. Într-o atmosferă entuziastă, prin îndelungi aclamații, Parlamentul a adoptat cele trei proiecte. Raportorul proiectului de lege pentru Basarabia, Vasile Stroescu, ridicându-și ochii spre cer, declara: „Să dea Dumnezeu ca această unire să fie într-un ceas bun, cu noroc și pentru totdeauna”. Ceea ce săvârșiseră românii
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
fi niciodată total, ceea ce conduce la ideea unei puteri care recurge la o formă pozitivă de integrare În sistemul dominant: retorica adeziunii, a solidarității, a unității (a se citi „uniformizării”). Partidul avea nevoie de consens, de convingeri, de adeziuni, de aclamații. Discursul Bisericii a oferit motivații serioase pentru manifestarea adeziunilor. Faptul că Biserica a dat atît de mult de lucru Securității, faptul că instituțiile BOR au Îngreuiat atît de mult munca informatorilor, faptul că patriarhul și colaboratorii săi s-au jucat
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
și liderii lui. Românii, în duplicitatea lor "protectoare", nu au crezut niciodată că ceea ce văd la televizor și în societate, inclusiv în 1989, este adevărul, iar regimul ceaușist și cel de după el niciodată nu și-a făcut iluzii că acele aclamații și manifestări de iubire erau adevărate. Un fel de joc dogmatic de-a șoarecele și pisica între societate și stat. Duplicitatea în gândire și în acțiune este o "temă" a Orientului, pe care masa intelectuală din Occident nu a înțeles
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
a Președintelui, care i se adresa Împărătesei. Sclipirile cristalului și scânteierea argintului masiv îi uimeau pe oaspeți... La desert, Președintele s-a sculat în picioare, și-a ridicat paharul și a declarat: - Prezența Majestății Voastre printre noi a pecetluit, în aclamațiile unui popor întreg, legăturile care unesc cele două țări într-o armonioasă activitate și într-o încredere reciprocă în destinele lor. Alianța dintre un puternic imperiu și o republică laborioasă... Consolidată printr-o fidelitate încercată... Ca reprezentant al întregii națiuni
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
în slavă să.” (t.n.) Prin fonetismul sau, „slavă” sugerează întrucâtva conținutul semantic. Acesta nu vedem însă cum ar putea fi comunicat altfel decât printr-o notă, mai ales având în vedere că termenul „slavă” este foarte mult folosit în aclamațiile liturgice. Latinizanții preferă sinonimul „mărire”, nesugestiv și riscând să conoteze doar strălucirea și faima exterioară. Semnificații de bază: existent, dinamic, copleșitor. 3.1.3.4. ’Ql misetattQr: „Tu esti Dumnezeu și nu am știut” (SC, Blaj); „Tu esti Dumnezeu, dar
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
IQso¤s Christós (Fp 11,17 etc. - foarte multe ocurente); - șérchouț kýrie IQso¤ (Ap 22,20): șVino,ț Doamne Isuse! Varianta aramaica a acestui nume, Mar"na, va fi fost prezentă în liturgia Bisericii primare, deoarece o găsim într-o aclamație din finalul Epistolei întâi către Corinteni: Marana tha!, „Vino, Doamne!” (1Cor 16,22). 3.2.2.1.3. tò ónoma: „Numele”. În Vechiul Testament, h"ššem / tò ónoma este rezultatul aceleiași interdicții de vocabular statornicite în iudaismul postexilic că și în
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
se presupune că posedați competențe în astfel de probleme, un membru propune ca dumneavoastră să fiți rugat să concepeți o constituție pe care o veți prezenta la o întîlnire ulterioară, pentru a fi analizată de către membri. Propunerea este acceptată prin aclamații. Acceptînd sarcina, dumneavoastră veți spune probabil: Cred că înțeleg scopurile pe care le împărtășim, însă nu sînt sigur cum să procedăm în luarea deciziilor. De exemplu, dorim un statut care încredințează autoritatea de a lua deciziile importante cîtorva dintre cei
Despre democraţie by Robert A. Dahl [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
sale îl reprezintă comunicarea pe care a făcut-o în fața Societății Fizico-Medicale din Wurzburg la 23 ianuarie 1896, când efectuează, în timpul ședinței, radiografia mâinii profesorului de anatomie, von Koelliker. Acesta propune ca noile raze să poarte numele descoperitorului și în aclamațiile generale ale oamenilor de știință care formau auditoriul, le denumește raze Roentgen. Lucrarea lui Roentgen a fost tiparită în Anglia la 23 ianuarie 1896, în revista Nature și la 14 februarie în revista Science, iar în Franța la 8 februarie
Începuturi... by Mihaela Bulai () [Corola-publishinghouse/Science/1204_a_2050]
-
transilvăneni ai lui Maniu și bucovineni. Șeful neoficial al "Blocului" era Iorga. Din păcate, eterogenul "Bloc" e lipsit de coeziune. Vaida-Voievod și-a prezentat guvernul la Palat, la 1 decembrie 1919. În zilele următoare, profesorul Iorga a fost ales prin aclamații Purtător de Cuvînt al Primei Adunări a României Mari. Inițial, naționaliștii transilvăneni ai lui Maniu și liberalii l-ar fi preferat ca purtător de cuvînt pe politicianul ardelean Goldiș; dar entuziasmul deputaților țărăniști l-au dus pe Iorga în fotoliul
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]