53 matches
-
naturii la altul, pe ritmuri care izbîndesc, în caricatură, sonoritățile instrumentale visate de Macedonski: ,Pe-acoperișurile roșii, deștepți orchestrele stridente - alarma ftizicelor goarne și tusea tobelor gripate - în ritmul cărora, pe stradă, trec nesfârșite reghimente, ce smulg aplauze compacte și aclamări halucinate." Cele patru anotimpuri nu diferă mult, suferind de-aceeași sufocare călîie, fără urmări. Dedicate, pe rînd, lui Adrian Maniu, Camil Ressu, Iser și Goga, strofele din primăvară pînă-n iarnă se-nșiră la fel de la-ndemînă, potrivind niște îndrăzneli bine ticluite pe
Facilități by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7860_a_9185]
-
agitați, în schimb cei ai lui Athletico preferă să stea la terase și din când în când mai scandează un cântec de galerie. Se cântă frumos, cu ritm și cu patos. Din când în când se mai dă tonul la aclamarea unui jucător. Surprinzător, cei mai iubiți jucători, nu sunt vedete Falcao sau Lorente. Se scandează numele tuturor, dar cei de la Bilbao par mult mai atașați de echipă. Nu fac diferențe. Cel mai iubit jucător de la Bilbao pare Ituralde, al cărui
REPORTAJ: Fiesta spaniolă în Centrul Vechi. Bascii au invadat Bucureştiul - GALERIE FOTO () [Corola-journal/Journalistic/76025_a_77350]
-
caracter de Ev Mediu, iar jocul interferențelor literare complică imixtiunea planurilor temporale. Din nou, Atena lui Ștefan Zicher apare ca un spațiu al îngrădirii libertăților cetățenești, care prezintă destule analogii cu România comunistă. Pentru a lua un singur exemplu, scena aclamării Aglaiei, adevărată mamă din Atena, conștientă de datoria tuturor femeilor de a aduce pe lume copii spre a se îngriji de viitorul patriei trimite, parcă, în subtext, la decretul de încurajare a natalității din 1967. Dintre toate episoadele piesei care
Mit și actualitate by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/5535_a_6860]
-
ce trăiește drept. Și nu cred că părtinirea dumitale provine din simpla dorință de a te Îmbogăți estorcând bani În virtutea funcțiilor dumitale. Nu. Ar fi așa dacă ai avea un suflet venal, ori viciat de pofte nesățioase, ori doritor de aclamări publice. Dacă ar fi așa, atunci ar fi suficienți puțini bani ca să poți fi cumpărat, atât cât ți-ar trebui ca să-ți plătești datoriile și prostituatele. Dar În dumneata există un abis cu mult mai adânc. - Despre ce vorbești? - Suntem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
cărui ironie s-a teoretizat foarte mult. Însuși Bryce Echenique sublinia, citându-l pe Luis Racionero, ca ironia este o caracteristică „a civilizațiilor antice care au trecut prin multe, au văzut prăbușindu-se imperii, au asistat la căderea tiranilor, la aclamarea impostorilor. Toate acestea le-au impregnat o urmă de scepticism, de anticipare caustică a necunoscutului.”[6]. Această afirmație a lui Bryce Echenique se potrivește ca o mănușă scriitorului român-israelian (sau vice-versa), Dorel Schor. O altă anecdota nostimă, inclusă de romancierul
DOREL SCHOR SAU ITINERARIILE ABSURDULUI de DIEGO VADILLO LÓPEZ în ediţia nr. 437 din 12 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354526_a_355855]
-
a ridicat la rangul de REGAT. În aceeași zi din calendar, trei mari evenimente din istoria noastră: DINASTIA, NEATÂRNAREA, REGALITATEA. „La 10 Mai 1866, spunea regele Carol I, intram în București, chemat de voința unanimă a unui popor, care cu aclamări de bucurie, punea în mâinile mele speranțele și viitorul său, căruia eu îi aduceam o inimă curată și plină de credință, o voință tare și hotărâtă de a-mi închina viața, fericirei și propășirei lui”. Un rege străin, dar mai
ZO ZI IMPORTANTA IN ISTORIA ROMÂNIEI de ION C. HIRU în ediţia nr. 491 din 05 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/357917_a_359246]
-
Biografia acestui ilustru om este presărată cu momente dramatice și chiar spectaculoase, așa cum reiese din cele scrise de Vlad Pohilă care i-a alcătuit-o. Vasta, prodigioasa și originala activitate a lui Andrei Vartic generează opinii și atitudini împărțite - de la aclamare până la huiduială, de la admirație - la agresivitate, de la extaz - la reticențe etc. Unii probabil nici nu sunt capabili să sesizeze - nu ca să cuprindă - omnizența acestui om de aleasă simțire artistică și intelectuală în peisajul spiritual de la noi și dincolo de hotarele Basarabiei
IN MEMORIAM (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 523 din 06 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358193_a_359522]
-
de vorbărie plină de paralelisme paradoxale, de tonuri difuze, de incisivități fără conciziune, de acuarelări ale vieții în nuanțe artificiale. În emisiunile Iulianei Marciuc viața este oglindită în adevărul, forța și biruința vieții. Emisiunile Iulianei Marciuc nu sunt tapetate cu aclamări fariseiste cu ochi injectați de egocentrism, cu principii autoritare și inculte ori cu aberații pronunțate ca axiome ce nu trebuie demonstrate și care afirmă toate prostiile de pe lume ca fiind teoremele lui Dumnezeu. Multe inepții, iar și iar se rulează
IULIANA MARCIUC, OANA GEORGESCU „DESTINE CA-N FILME”, O CARTE ELEVATĂ ŞI ATRACTIVĂ de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381813_a_383142]
-
câtă vreme e conectat la două surse: expozeurile atrăgătoare și publicul atras. A vorbit maestrul Alexandru Jula, a vorbit autoarea cărții, Oana Georgescu și prezentatorul Octavian Ursulescu. Fiecare apariție a lui Octavian Ursulescu, cel care niciodată nu se risipește în aclamări neinspirate, ci desnoadă fir de mătase dintr-un cocon de profunde abilități ale conversației de prezentare și vaste cunoașteri a lumii scenei, țesând la fiecare prezentare a unuia dintre multiplele tipuri de eveniment, un covor de fraze subtile, coerente, pur
ALEXANDRU JULA, ULTIMUL ROMANTIC , O NOUĂ CARTE SCRISĂ DE OANA GEORGESCU de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1060 din 25 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347248_a_348577]
-
și în sunet de corn, strigați în fața Regelui YHWH.” ’Pl ga: Äl YHWH u-Mélek ga: Äl ‘al kol ’elohm (Ps 95/94,3): „Mare Dumnezeu este YHWH și împărat mare peste toți zeii.” (t.n.) Alți psalmi constituie o aclamare individuală a stăpânirii lui YHWH: ’arÄmimek" ElÄhay hammélek wa-’a>"rak"h šimek" le-‘Äl"m w"-‘e: (Ps 145/144,1): „Te voi preamari Dumnezeule, Împărate, și voi binecuvânta Numele tău în veci de veci.” (t.n.) ori una
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
bărbia în piept. Unde s-a mai pomenit ca un conducător și magistrat să-și de semneze din timpul vieții urmașul? Iar Tiberius, imediat după adopție, s a și grăbit să ia titlul de Caesar. Acum, așteaptă pro babil ca aclamarea soldaților să-i dea dreptul să se numească Imperator. Bate nervos din picior. Asta nu se va întâmpla! Nu cât trăiește și respiră el. Se urnește din loc cu pași mărunți. Preocuparea i se citește pe chip. Încetul cu încetul
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
în trei ani, sau din trei în trei săptămâni. Anevoie le mai poate ține cineva socoteala. Izbucnesc, ca de obicei, conflicte armate între Garda Republicană și poliție, între aviație și guvern, între greviști și armată. O manifestație comunistă începe prin aclamarea Președintelui Republicii și sfârșește prin urale pentru Soviete și revoluția mondială. Și pretutindeni se puteau citi semnele descompunerii: corupția politicienilor, abuzurile conducătorilor, dezmățul în administrație, ruina economică și financiară a țării, degradarea presei, sterilitatea culturii. Lumea nu mai știa pe
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
comicul acestui personaj. Și ceea ce e mai interesant e că discursul lui, atât de criticat, e comic printr-o suită de contradicții expuse printr-o mare varietate de stări afective. Vorbind despre industria sublimă, care însă „lipsește cu desăvârșire”, despre aclamarea muncii, care însă „nu se face deloc în țara noastră”, despre lipsa totală a negustorilor români la Iași, unde „cu toate acestea” nici un falit nu e român, Cațavencu adoptă diferite măști, simulări care devin comice. Poziția lui „criticistă” se transformă
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
mai mică umbră de îndoială. Glasul său ajungea până departe, la pedestrași și la purtătorii de sandale. Toți icniră, ca și cum ar fi tras aer în piept pentru ultima dată. Dar acel gâfâit nu conținea nici un dram de bucurie sau de aclamare. Era mai mult ca un fior. Toshimitsu închise ochii și ridică tonul aproape ca și cum i-ar fi certat. Oare și el încerca să-și facă singur curaj? — Nici o zi nu va fi mai strălucitoare decât cea de azi. Ne vom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
lucru cu care mai pot francezii să scoată altora ochii, de la rușinea tțțț‑ah, tțțț‑ah, din 1940, când Hitler și‑a dansat aici giga victoriei. Chick vede la France pourrie În Sartre, În ostilitatea față de Statele Unite, tțțț‑ah, În aclamarea stalinismului și În filozofia și teoria lingvisticii. Tțțț‑ah, hermeneuții - el Îi numește hormoneuții - sunt, după el, mici sandvișuri, hăpăite de muzicanți În pauză. Dar trebuie să recunoașteți că nicăieri nu mai puteți savura o mâncare ca asta. Priviți‑o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
poporului" (Ibidem, p. 78). Ziua de 1 decembrie 1918 marca aici doar un moment din evoluția ascendentă a procesului unificator. Triumful unirii era finalmente localizat spațial, nu și temporal, prin enumerarea celor 10 provincii stăpânite de regele României și prin aclamarea faptului că "România din țară mică a devenit una mare și puternică și face parte din puterile mari ale Europei" (Ibidem, p. 76). 257 "Când s-a alcătuit România aceasta unificată, cărțile de istorie scrise în vechiul Regat, nu știu
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
creștin la structura militară. Punctul de plecare al discuției îi este oferit de episodul petrecut în acea vreme la Lambesi (în Africa) unde era cantonată Legio III Augusta, în timpul unui donativum oferit de Caracalla (211-217) și Geta, poate cu prilejul aclamării lor ca împărați în anul 211. Acest donativum era distribuit soldaților care se prezentau să-l primească încununați cu lauri, după cum era practica pentru asemenea ceremonii legate de cultul imperial. Cu acest prilej, laudă comportamentul unui soldat creștin care, singur
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
reprezentanții clerului înalt, 60 de hidalgos și reprezentanții orașelor. Cele trei stări participau în mod egal la lucrări și deliberări, unele separat, pe camere, altele în ședințe comune. Natura și valoarea hotărârilor erau consimțite în comun (alegeri și aclamații). Prin aclamarea noului rege, de pildă, membri Cortèsurilor declarau și transferau celui ales dreptul de a se numi rege. Determinarea schimbării regulilor de succesiune la tron a fost precedată mai întâi de insurecție, care se află la baza noului regim constituțional și
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
început într-o monarhie în care Adunările poporului (arengo, contio) ce alegeau dogele vor deveni formale, Veneția va fi expusă conducerii unei elite, de unde se degaja o autoritate colectivă sau unipersonală (podestas). Rolul mulțimii, in-capabilă de inițiativă, se limita la aclamarea (laudatio) noului doge prin formule consacrate ("Vivat talis dux", "Si, si, si", "Fiat"). Puterea care s-a opus dogelui a fost aristocrația Veneției: un patriciat bogat, consilieri necesari ai dogelui, care conduceau Adunarea populară și îl și alegeau, de fapt
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
ale reprezentării orașelor are loc la alegerea lui Constantin Brâncoveanu (1688), la care au participat "omnibus boieronibus maioribus minoribusque, militum ducibus, mercatoribus"652. Negustorilor li se poate atribui, însă, doar rolul pe care poporul strâns la Mitropolie îl avea în aclamarea domnului (laudatio). Tendința consultării reprezentanților orașelor în probleme importante, mai ales care priveau viața economică a țării, s-a menținut și în Moldova secolelor XVII-XVIII. Informațiile documentare sunt chiar mai frecvente. La sfârșitul anului 1671, delegația stărilor trimisă la Poartă
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
rațiuni. La 1595 Adunarea stărilor de la Iași pentru înscăunarea lui Ieremia Movilă, a fost convocată în prezența lui Jan Zamoyski și a oastei polone 670. În actul electiv se păstrează încă etapele ritualului: desemnarea și alegerea (nominatio et electio), apoi aclamarea celui ales (laudatio), în care stările privilegiate dețin rolul principal. Este o realitate existentă la înscăunările domnitorilor Constantin Șerban (1654) și Constantin Brâncoveanu (1688)671. Din ultimele decenii ale secolului al XVI-lea până în deceniul șase al celui de al
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
intervenirea rușilor în afacerile României. Principele Carol a refuzat de-a intra în vederile ce voiau să-i dicteze; a cruțat țării sale durerea și rușinea de-a vedea ordinea restabilită de baionetele rusești în folosul câtorva ambițioși. ........................................................................................................................... Bucurîndu-se de aclamările cari izbucneau în calea sa și ascultând mulțămirile meritate pe cari i le exprima bărbăteasca elocință a d-lui C. A. Rosetti, principele Carol a putut compara situațiunea actuală cu aceea în care era acum trei ani. Atunci, prizonier al
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
benedictine. În 590, la moartea papei Pelagius II, Roma se găsea într-o situație tragică, răvășită atît de inundațiile Tibrului, cît și de o epidemie de ciumă, amenințată, în plus, de noi invadatori longobarzii arieni. Atunci, Grigore, ales papă prin aclamare, acceptă să-și asume funcția de pontif pentru a salva orașul. El reorganizează Lateranul, din care exclude laicii, și reformează cîntul liturgic, care va deveni cîntul gregorian. Infirmîndu-i patriarhului de Constantinopol dreptul de a-și însuși titlul de "ecumenic" și
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
Directorul, Petre Duță, care nu era membru de partid, m-a rugat să pregătesc serbarea. I-am spus că îl voi dezamăgi. De ce?, a întrebat mirat. Pentru că nu va fi în program vreun subiect de adulare, de laudă sau de aclamare a partidului și statului comunist, ci numai producții spirituale ale neamului nostru. Va trebui să prezint cu anticipație punctele programului, așa că nu putem să participăm, decât în urma aprobării. În acest caz nu mă angajez. Totuși am acceptat un singur punct
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
votare, vestea dublei alegeri se răspândise în oraș. Iată ce se scria într-o corespundență din ziua următoare: „Să trăiască prințul Alexandru Cuza era eri strigătul scos de mii de voci.” Ziarul „Dâmbovița” relata: „În seara alegerii domnitorului, îndată după aclamare, poporul a plecat cu muzicile militare, masalele și flori prin tot orașul; case iluminate străluceau din toate părțile și toate ulițele răsunau de strigătele entuziaste: Ura! Ura! Ura!; Trăiască Principatele Unite! Trăiască prințul Cuza! Trăiască Adunarea!” Iată ce consemnează ziarul
DIALOGURI ISTORICE by Anton Laura Mădălina, Ichim Simona Gabriela, Teodorescu Ada, Chirilă Oana, Ciobanu Mădălina, Mircia Mianda Carmen, Ciobanu Denisa () [Corola-publishinghouse/Science/91751_a_93228]