1,152 matches
-
a destinului omului în universul tot mai tehnicizat de după cel de-al Doilea Război Mondial. Deși nu sînt foarte noi, aceste eseuri (scrise între 1949 și sfîrșitul anilor '80) își păstrează intactă actualitatea și se adaugă acelor încercări de a acomoda dezvoltarea tehnologică fără precedent din anii din urmă cu valorile fundamentale ale spiritului care îi preocupă de ceva vreme pe teologii creștini (catolici, în primul rînd, dar și ortodocși, chiar români, de ultimă generație). Mutatis mutandis, cartea lui Alexandru Șafran
Lecția de toleranță by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11224_a_12549]
-
a pricopsit? Dincolo de orice pariu și orice precumpănire eram convins că aveam în față un hibrid, un neamț hîtru, deopotrivă spiritual și reticent, pe cît de introvertit uneori, pe atît de extravertit alteori. Poate că din acest motiv ne-am acomodat fără mare străduință. Poate că tocmai datorită insolitei lui individualități am putut lesne comunica, împărtășindu-ne dezinvolt gîndurile, proiectele, afirmîndu-ne totuși continent neliniștile, într-un dialog în care schimbam cu nonșalanță dominanta cu tonica, fără a ne propune neapărat rezolvarea
Un neamț hîtru by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11349_a_12674]
-
facem: îl ținem la nesfârșit. Mânia e mult mai potrivită atunci când ți se face o nedreptate, atunci când ești tratat incorect sau, pur și simplu, atunci când așteptările tale nu sunt împlinite. Dar rolul ei nu este să-ți îngăduie să te acomodezi cu situația, ci să te ajute să schimbi ceva în favoarea ta. De aceea, când nu poți schimba mare lucru, mânia e o pierdere inutilă de energie. În cultura noastră proliferează, însă, aceasta struțo-cămilă: mânia plângăcioasa. O întâlnim la tot pasul
Valea Plângerii by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82716_a_84041]
-
energie de oamenii locului fiindcă, pe de o parte, e implicat în fenomenul Eminescu, pe de alta, era un cântăreț al spațiului maghiar - al pustei și al istoriilor ei. Expresivitatea lui de limbă germană nu era jignitoare pentru nimeni; dimpotrivă, acomoda etniile. Dacă mai punem la socoteală polonezii (pe care i-a elogiat în poeme memorabile - s-a scris că între înaintașii lui s-ar număra polonezi), dacă mai luăm în considerare fascinația americană (sau ratarea americană), putem spune că era
Bicentenar Nikolaus Lenau: O profunzime nouă by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/14885_a_16210]
-
primează! Iar la cît de ușor poți rămîne pe drumuri în Capitală și oriunde în România, ce mai înseamnă o tragedie în plus. Nenorociții aceștia care n-au bani și nici pile la Primărie merită să dispară. Nu s-a acomodat la economia de piață în cumplita ei variantă dîmbovițeană? Cerul patriei și gurile de canal îi pot adăposti în spiritul ospitalității și omeniei noastre recunoscute. Dar dacă în discuție intră vreo casă de casă ridicată în inima tîrgului, vilă, blocșor
Prioritățile edililor Capitalei by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15439_a_16764]
-
și de la Viena la Budapesta, era perfect sincronizată. Despre ea vorbesc Momentele și, în bună măsură, teatrul caragialian. Mahalagii din Noaptea merg (totuși!) la Grădina Union, unul din locurile cele mai șic ale Capitalei, iar toaletele Ziței și Vetei sînt acomodate cu gustul general. Dacă ar fi scris, la Berlin, Titircă, Sotirescu et. co., un fel de urmare a Scrisorii pierdute, Caragiale ar fi făcut din politicieni liberali de provincie senatori, deputați și miniștri, colegi cu Maiorescu, Brătianu și Carp. E
Caragiale după Caragiale by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15530_a_16855]
-
pentru cauza nobilă ce vrea s-o slujească - apărarea lui Mircea Eliade. Pentru indivizii - indiferent de ce nivel cultural afișează - care zâmbesc a râde, vorba cronicarului, cartea semnată de medicul român canadian rămâne o lecție splendidă de ceea ce Înseamnă profesionalism științific, acomodat cu acribia citatului și a trimiterii la surse demne de luat În seamă, ca la judecata de apoi. În fond, toată cartea se arată a fi o dezbatere pertinentă, cu oferte de arhivă și cu argumente de logică perturbatoare În
Din Canada, spre Mircea Eliade. In: Editura Destine Literare by Alexandru Cetățeanu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_320]
-
Nazneen. Cei doi bărbați rămaseră cu ochii la ea, așa încît continuă să vorbească spre farfurie: Vreau să spun că am putea trăi din puțin. Simțea cum îi arde ceafa. Chanu umplu tăcerea cu rîsul lui. - Nevasta mea abia se acomodează. - Tuși și își potrivi scaunul. - Există acum perspectiva să fiu avansat, iar lucrurile încep să meargă bine pentru mine. Dacă se confirmă treaba cu avansarea, atunci multe vor fi posibile. - Și eu m-am gîndit tot timpul că o să plec
O cină cu doctorul Azad by Ondine Cristina Dascalita () [Corola-journal/Journalistic/10358_a_11683]
-
corelație cu modelele culturale și spirituale dominante este în mod evident mai profitabilă decât viziunea diacritică, centralizată cu ajutorul căreia operează istoriile literare tradiționale. De aceea, metoda lui Cornel Ungureanu nu este o excentricitate terminologică, ci o necesitate epistemologică, menită să acomodeze disciplina cu trendul lumii contemporane (dubla și aparent contradictoria tendință de globalizare și regionalizare) și cu diversitatea formelor și mijloacelor de exprimare specifice postmodernismului. După primul volum al geografiei sale literare, dedicat Munteniei, Cornel Ungureanu sare direct la volumul al
Cartografia literaturii române by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10487_a_11812]
-
100 milioane de euro. Din acești bani, jumătate îi vom utiliza pentru dezvoltarea zonei cargo, iar cealaltă jumătate pentru construcția unui nou terminal de pasageri, care va avea o suprafață de circa 20.000 de metri pătrați și care va acomoda tot traficul regiunii Moldova și parte din cel al Republicii Moldova și Ucrainei. Aceste obiective vor fi realizate în zona Aroneanu-Holboca și vor fi la punctul de conexiune al aerogării cu centrul intermodal de transport, autostrada și șoseaua de centură. Toate
Au început lucrările la noul terminal de pasageri al Aeroportului Internaţional Iaşi [Corola-blog/BlogPost/94637_a_95929]
-
mă încearcă. E ca o patrie la frontiera căreia am ajuns, am viză pentru acest tărâm, întind pașaportul, trec, zăresc prima așezare unde am să poposesc, fumul iese subțire pe hornuri, nu e nici noapte, nici zi, încep să mă acomodez cu locul, apoi mă înapoiez de unde am plecat și iar revin și tot așa... Balansul acesta al meu uriaș, insuportabil ce înseamnă? Mă legăn amețitor între stări, de la trufașa încredere oarbă în invulnerabilitatea trupului meu precar, în eternitatea lui și
Fragmente din năstrușnica istorie a lumii de către gabriel chifu trăită și tot de el povestită () [Corola-journal/Imaginative/7502_a_8827]
-
Marina Constantinescu Sînt matinală. Adică, mă trezesc devreme dar nu-mi place să sar din pat. Îmi place să stau, să mă uit pe geam, să mă pierd în valurile gîndurilor și imaginilor din mine. Să mă acomodez ușurel cu ziua, cu mine, cu ceilalți. Îmi place să asist cum zgomotele cele mai diverse acaparează strada, curtea, pe mine. Cum nemișcarea se transformă în mișcare, în activitate. Îmi place să mă predau ultima. De ceva vreme, ani, treaba
Saddam Bussein by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13284_a_14609]
-
au contribuit la sfârșitul său prematur". Un vers al său: "Anul în care mori e cel mai bun". Și o reflecție amară care se regăsește sub semnătura sa: "Cei prea sensibili ies traumatizați din peisajele cu care nu se pot acomoda. Ideea că omul este o ființă adaptabilă e valabilă, dar câtă mutilare de aici!" l De citit și textul sarcastic scris cu furioasă vervă de Magda Ursache despre o carte stupefiantă, Memoria ca zestre, a Ninei Cassian. La urma urmei
Despre exercițiu by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/12017_a_13342]
-
făcut. Cu alte cuvinte, am avut ghinion. O resemnare mioritică pe care, culmea, scriitorul o găsește demnă de dispreț. De aceea oscilează în blamul comunismului de fiecare dată când vine vorba de literatură. Atâta timp cât, de bine de rău, oamenii se "acomodau" și se "supraviețuia", ce mai conta teroarea, sărăcia, umilința: "Am... trăit, totuși!". Importante erau reînnodarea tradiției și criteriul estetic și, de vreme ce glorioasa-i carieră a fost posibilă în numele lor, comunismul poate fi tratat distant și cu îngăduință. Nu megalomanie, ci
Breban. Nicolae Breban by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12042_a_13367]
-
Timișoara la }iuriș, din aeroport în aeroport, se consumă o întreagă aventură, caragialiană și în esență, și în detalii, care amintește, destul de evident, de cartea lui George Mikes, How to Be an Alien. Titlul, de altfel, e grăitor: cum mă acomodez eu pe planeta lor. Între pronunția alintătoare, dulceagă, }iuriș și chinurile zadarnice (și exagerate, se înțelege...) ale "transbordării", e cale ca pe vremuri de la Schönbrunn în }ara Românească... Între ei și noi, deosebirile nu sînt puține, începînd cu constatarea că
Subgenul "înalt" al biograficului by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12096_a_13421]
-
luni, cînd am sosit la Paris, am lucrat ca portar de noapte la un mare imobil din Avenue Montaigne. Acolo am continuat să scriu romanul început în România: Dimineața unui miracol. într-o noapte, colegul Pierre, văzînd că nu sînt acomodat cu serviciul și scriu mereu ceva într-un caiet, m-a întrebat de ce mă aflu acolo pentru că n-ar fi locul meu... în puține cuvinte, i-am explicat, apoi a zis: "Cum? Ai lăsat totul: casă, familie, prieteni, cărți pentru
Cine sînteți, Bujor Nedelcovici? by Serelena Ghiețanu () [Corola-journal/Journalistic/12074_a_13399]
-
creadă cu tărie în șansele sale. Discursul mălăieț, lipsa de imaginație și de vigoare au indus un fel de resemnare din care e greu de crezut că vom ieși prea curând. În afară de asta, mulți români au constatat că se pot acomoda oricărei situații și că în materie de mici aranjamente, de furtișaguri, leneveală și delăsare pesedeii sunt parteneri ideali. Structura demografică dezastruoasă, sărăcia și lipsa de cultură și-au dat, în fine, mâna pentru a mai amâna încă o dată împlinirea speranțelor
Gangsterii, în viață și în filme by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12227_a_13552]
-
anatomist al imaginarului. L-am numit, într-un articol din anii '70, Ťdetractor amabil al inefabiluluiť, neînțelegînd că frigiditatea sa analitică nu-i decît o aparență și că, de fapt, el se opunea impresionismului post-călinescian. La seminarii, încerca să ne acomodeze cu un limbaj substanțial raționalist și cu lumea tare a ideilor. Modelul său pedagogic și literar era Tudor Vianu.(...) în intimitate, abandona morga publică, exhibînd ingenuități copilărești și disponibilitate pentru bîrfa flecară. Păstra însă politețea, aproape ceremonioasă, și în cea
Un "cronicar" al Echinoxului (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12373_a_13698]
-
se repară prin adâncimea planului. În majoritatea cadrelor, acțiunea se petrece pe două planuri, cel prim plus fundalul, așa că lungimea unui cadru nu mai e doar o regulă în vânt, ci o necesitate, pentru ca spectatorul să aibă vreme să se acomodeze și să prindă ambele acțiuni. Mai mult, Cristi Puiu introduce o altă inovație prin omisiune: filmul nu are plan/contraplan (aici regizorul român e de acord cu Godard, care urăște și el această succesiune de cadre, banalizată la extrem de interviurile
Extaz și agonie by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11546_a_12871]
-
din spectacolul/ nemuririi tale, și pace zbuciumul gânditor,/ și tărie parfumului unei roze descinse în asfințit. Aș oferi și eu o tărie, dar nu "rozei descinse", ci mie însumi ca să rezist la sintagme siropoase de acest tip. Aceeași poetă e acomodată și prozodiei clasice și ne dă o rimă nemuritoare: Un tunet în urechi/descrește-n mers planete./ Se umflă umbra-mi caldă/ în spasme violente. Deci tunetul descrește planete pînă cînd ego-ul liric se umflă de spasme. Umflarea umbrei mi
Veleitarii by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/11691_a_13016]
-
cred și te înțeleg! Și eu am simțit la început o cădere, un vertij. Așa eram și eu cînd am venit: mă revoltam din orișice, îmi venea să-i trag în țeapă pe toți, însă pînă la urmă m-am acomodat, am înghițit prea multe ca acum să mă mai revolt. Nu mai reclam nimic, sînt mulțumită cu starea de nonbeligeranță, cu armistițiul pe care l-am parafat cu societatea israeliană, cu cei din jurul meu! Nu deranjez, stau cuminte în colțul
Supraviețuirea ca profesie by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12888_a_14213]
-
întregi. Obiecțiile pe care cenzorii le aduc operelor literare suferă transformări în funcție de evoluțiile din viața politică. La începutul perioadei realitatea literară românească nu diferă cu nimic de proletcultismul pur și dur cultivat în anii ’50. Scriitorii par a se fi acomodat perfect cu acest mod de a se face literatură, în versuri și proză sînt celebrate momentul 23 august 1944, succesele obținute în cooperativizarea agriculturii, entuziasmul muncitorilor pentru reorganizarea fabricilor după naționalizarea, lupta împotriva dușmanilor de clasă. Greșelile scriitorilor țin mai
Foiletoniști de partid și de stat by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13055_a_14380]
-
primelor decenii lumea de toate zilele, provincială de preferință, cu tihnitul ei trai, cumva anistoric, trecută pe mâna stângă, este mediul de preferință al discursului poetic stoician... Modelul ar fi bunica, cea care se așează în fotoliu: "ea s-a acomodat cu poemele fără rimă și cu noul/ stil de viață al pietonilor grăbiți bunica auzise/ în luna decembrie și povestea cu bomba atomică/ nu-i pasă că toate din lume cad pradă revizuirilor/ de câte ori deschidem televizorul nostru cel sfânt/ bunica
Ultimul spectacol by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/9237_a_10562]
-
numele său străzii pe care-și avea domiciliul Mateiu Caragiale. Azi aceasta împrumută numele logofătului Luca Stroici, probabil din motive de orgoliu național. * "18 mai. Drum la Bărcănești; j'ai dégrossi un travail. Dar ce ipochimen acest Gogu Ionescu! Se acomodează cu toate bădărăniile, care totuși nu-l prind. De ce ar dori cineva să-și lepede clasa pentru a consona cu omul de rând? Ça va mal - piere boierul român; piere boieria adevărată, cu măreție conservatoare, lovită mortal acum douăzeci de
Index la ultimele însemnîri ale lui Mateiu Caragiale by Ion Iovan () [Corola-journal/Imaginative/9997_a_11322]
-
dirijat de Ionel Perlea și Nunta în Fundul Moldovei de Paul Constantinescu, dirijat de George Georgescu. De data aceasta, în condițiile date, cronicile subliniază efortul dirijorului Constantin Silveștri de a salva situația: Ce păcat că acest spectacol a trebuit să se acomodeze cu localul Teatrului Regina Maria așa de neîncăpător și de nepotrivit pentru opera și mai ales pentru balet. Atât volumul orchestrei cât și mișcarea pe scena s-au resimțit de lipsă de spațiu. Tot ce se putea face în asemenea
PAUL CONSTANTINESCU, CONSTANTIN SILVESTRI ȘI GEORGE ENESCU. CONEXIUNI BIOGRAFICE ȘI MUZICALE by Sanda Hîrlav Maistorovici () [Corola-journal/Science/83180_a_84505]