1,034 matches
-
exclude nimic. Și nu consideră, arogant, nici unul dintre genurile care îl pot atrage pe vreun regizor. De la piesa care dă titlul volumului, continuînd cu Kant sau Principiul vaselor comunicante, trecînd prin absurdul din celelalte patru, autorul se joacă cu un acordeon. îl deschide, amplu, ca în primele scrieri, sau îl închide, îl reduce la forme-pilule esențializate, ca în ultimele. Citind compact volumul, veți auzi și muzica lui lăuntrică, pe a cărui structură se bazează înșiruirea cuvintelor și a personajelor. E muzica
Cine a mai văzut tribunale la Polul Nord? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14701_a_16026]
-
la costum negru și cravată, îndreptîndu-se în pas sportiv spre gară, cu o valiză în mînă și cu fața acoperită de un strat gros de cremă albă; sau pe țiganca bătrînă, cu basma și fustă scurtă, de tergal, cîntînd la acordeon, la intrarea în Palatul Papilor, "Barca pe valuri", și lansînd, la fiecare monedă care cădea lîngă ea, cîte un gutural "Săru'mîna!"... Apropo de țiganca noastră, se pare că vara lui 2002 a fost momentul de vîrf al "manifestărilor artistice
Teatrul unor nopți de vară by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14910_a_16235]
-
de singurătate (Macondo există de fapt în realitate, fiind o mică haltă în drum spre Aracataca), cu plantațiile de bananieri, cu legendele locului, cu acele pasquines - denunțuri anonime -, cu soarele care pârlește trupul localnicilor, cu serenadele cântate la chitară și acordeon, cu duelurile cu final dramatic, rămase adesea nepedepsite în virtutea aplicării unui fel de cod al onoarei, cu iubirile dezvrăjite care aduc bucurii sau distrug destine, cu lipsuri care formează caractere. Când revine de la Aracataca, fără să fi vândut casa, Gabo
Viața lui e un roman by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/14417_a_15742]
-
străduțe înguste-înguste, tot atît de bine culoare meschine din interioarele locuințelor protagoniștilor. Scena devine brusc mult prea mică atunci cînd cei cinci pretendenți intră cîntînd la cîte un instrument muzical, folosit ca ultimă armă de seducție - fluier, chitară, cinel, trombon, acordeon. Formează ad-hoc o mică orchestră, un cvintet ce interpretează o serenadă, o modalitate, alta (a cîta?) de a o cîștiga pe nehotărîta Agafia Tihonovna. Inocentă, seducătoare și chiar îndrăgostită de toți cei cinci bărbați. Dar numai unul îi poate fi
Cvintet de bărbați pentru o fată bătrînă și tare nehotărîtă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13423_a_14748]
-
Norman Manea relatează în recenta lui carte de memorii de la Polirom cum a trebuit să intervină, pe cînd locuia în țară, ca să fie aplicată „soluția extremă” unei familii de țigani, vecină de apartament. Cele patru personaje, „tatăl, mama, fiica și acordeonul”, ultimul, evident, „liderul grupului”, după cum scrie pe același ton discriminator dl Manea, au fost luați pe sus și urcați într-un camion. Dl Manea îi reclamase la Uniunea Scriitorilor și la CC al PCR. Ca să vezi ce instincte rasiste avea
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13481_a_14806]
-
juriu (Alex Șipa & Marius Dumitru) că trupa Young Blood a Facultății de Muzică din Timișoara a etalat programul cel mai coerent. Festivalul propriu-zis a debutat cu trei muzicieni belgieni, ce își edifică piesele într-un regim al subtilității: Tuur Florizoone/acordeon & pian, Vincent Noiret/contrabas și Philippe Laloy/sax sopran & alto, flaut. Substratul melancolic domină majoritatea pieselor, însă protagoniștii nu se sfiesc să recurgă și la elemente inopinate, cu tente ludice: unisoane parșiv dislocate, oglindiri melodice reciproce, imprevizibile succesiuni crescendo/diminuendo
Încă o săptămână de jazz la Sibiu by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/10523_a_11848]
-
NEGRESCU TRIO (România, Ungaria) Pedro Negrescu - contrabas Gabor Cseke - piano Andras Mohay - drums THE CRIMSON PROJEKCT (UȘA) Adrian Belew - ghitara Tony Levin - bass Pat Mastelotto - tobe Markus Reuter - ghitara Tobias Ralph - tobe Julie Slick - bass KIMMO POHJONEN (Finlanda) Kimmo Pohjonen - acordeon, voce Tuomas Norvio - sound design Antti Kuivalainen - light design Duminică 13 iulie JAZZYBIT (România) Teodor Pop - pian, orgă Hammond, sintetizator Mihai Moldoveanu - bass Szabó Csongor-Zsolt - tobe, percuție MIKE STERN / BILL EVANS BAND featuring Dennis Chambers & Tom Kennedy (UȘA) Mike Stern
Festivalul de jazz de la Garana intre 10 si 13 iulie [Corola-blog/BlogPost/94321_a_95613]
-
cale... sau îl prinzi în mînă, Ștergîndu-i praful parfumat de Dumnezeu. Mi-e sufletul din ce în ce mai greu, Trist atîrnînd ca o perdea în geam, Luîndu-mi și lumina ce-o mai am. De-aceea îngerii, pe toți, îi caut, Ademenindu-i la acordeon, la flaut, La muzicuța cu buton, la clavecin, În dimineața-n care mă închin, Îngenunchind, la trupul tău divin De alb...
Nu e flutur viața mea... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/7991_a_9316]
-
brațele unei cruci din același lemn. Iar cheia... Nu semăna cu nici o altă cheie din sutele văzute într-o viață de om. Era ca o minusculă furcă cu două brațe. Dincolo de ușă: grilajul ce se deschidea strângându-se ca un acordeon. Iar înăuntru: mirosul de lemn de nuc amestecat cu cel de vaselină ce impregna cablul de sârmă împletită de care atârna această cușcă elegantă. Pe o plăcuță de aramă țintuită deasupra butoanelor din ebonită verde, un semn nemaivăzut: &, urmat de
Memoria caselor by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/8000_a_9325]
-
strofa tradusă din malaeziană: „Și ce n’était pour leș étoiles / La lune monterait-elle ainsi / Et și ce n’était pas pour țoi / Serais-je venus jusqu’ici”; * singurii care mai cânta prin Paris câte un frehel sau vreo canțoneta la acordeon sunt țiganii români; din cauza faptului că au ajuns să-i agaseze pe francezi se dau spanioli și vorbesc numai cu Òla și cu Muchas gracias; i-am auzit cântând în stația de metrou Tuileries „Hai vino iar în gară noastră
Parisul by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13243_a_14568]
-
dau spanioli și vorbesc numai cu Òla și cu Muchas gracias; i-am auzit cântând în stația de metrou Tuileries „Hai vino iar în gară noastră mică” și „L’été indien”; după ce a executat excelent o Fugă de Bach la acordeon, l-am ascultat pe un țigănuș de 11-12 ani explicandu-i une doamne, într-o franceză onorabilă, principiul acordeonului; * dar i-am auzit și certandu-se în gura mare, cu înjurăturile neaoșe aferente, care să ia traseul Charles de Gaulle-Étoile
Parisul by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13243_a_14568]
-
Tuileries „Hai vino iar în gară noastră mică” și „L’été indien”; după ce a executat excelent o Fugă de Bach la acordeon, l-am ascultat pe un țigănuș de 11-12 ani explicandu-i une doamne, într-o franceză onorabilă, principiul acordeonului; * dar i-am auzit și certandu-se în gura mare, cu înjurăturile neaoșe aferente, care să ia traseul Charles de Gaulle-Étoile și care Bastilia; * orice francez care merge cu metroul mai mult de trei stații scoate din geantă o carte
Parisul by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13243_a_14568]
-
religioase evreiești, în jelania lor ce s-a transformat, pentru mine, într-o obsesie pe care o alung și revine. Ca un bumerang. Corul, cu urme de toalete elegante topite în fel de fel de petice, mica orchestră evreiască - un acordeon, o vioară, un contrabas. Pleacă și vin, flux și reflux al amintirilor, al vinovățiilor. Îl urmăresc pe bătrînul acordeonist și întrezăresc cumva și versiunea lui asupra Holocaustului. Acordeonul se strînge. Viața este ca un pod îngust. Nu-ți fie frică
După Auschwitz by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11657_a_12982]
-
elegante topite în fel de fel de petice, mica orchestră evreiască - un acordeon, o vioară, un contrabas. Pleacă și vin, flux și reflux al amintirilor, al vinovățiilor. Îl urmăresc pe bătrînul acordeonist și întrezăresc cumva și versiunea lui asupra Holocaustului. Acordeonul se strînge. Viața este ca un pod îngust. Nu-ți fie frică să treci peste el" , spune unul din cîntecele interpretate în ivrit. "Mi-e frică de suferință, nu de moarte", spune, în spectacol, Levi. Aș vrea să mă ridic
După Auschwitz by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11657_a_12982]
-
Mihai Măniuțiu. Și trenul morții. Cu vagoane în miniatură ce-i conduc pe copii la moarte, sub ochii mei. Și Marian Râlea. Și Iov. Și Primo Levi. De ce nu s-ar juca, o dată, unul după celălalt? Și muzicanții, muzica și acordeonul lui W.Vilian Gyüri. Și cuștile. Și ghetoul. Și fuga. Fuga de sine. De orori. Și zborul în gol al lui Levi. Și valsul. Cred că mîntuirea va veni", se cîntă în final. Și pantofii. Și fuga mea spre tren
După Auschwitz by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11657_a_12982]
-
oriunde și să dureze oricât, deoarece registrul în care e scris se bazează tocmai pe absența elementului verbal "tare", concentrat, plurisemnificant. O lălăială continuă parcurgem, de pildă, în Rapsodia română: "emy-one-eye se lăuda c-ar fi știut să cânte la acordeon/ zicea că are și o fotografie/ cred că de fapt era invidios pe costică// nu-s muzician cum ar spune o'hara dar/ mi-ar plăcea să fiu/ acum în iunie parcurile sunt pline de filfizoni/ aplecați deasupra chitărilor oricum
Minimalism by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11674_a_12999]
-
armatele SS, devine un băutor Înrăit; În mamă - prin oroarea provocată de chelie și prin amestecul de „scârbă și lăcomie, de frică și febrilitate” cu care mânca Întotdeauna cartofi, amintire a foamei cronice suferite În lagăr; În bunică - prin adorarea acordeonului fiului ei, mort pe front; În bunic - prin completarea În derâdere, cu cantități derizorii, a chitanțierelor pentru mărfare de la fabrica de cereale pe care o administra Înaintea colectivizării. Lupte pe care fiecare le duce cu propriul sine, Într-o tăcere
ALECART, nr. 11 by Herta Muller () [Corola-journal/Science/91729_a_92307]
-
jucam jocul nostrum astral /cum ne-am jucat cu poezia scrisului tău...”. De la etajul al patrulea al spitalului, lumea de dincolo de Isar își duce viața fără să-i pese de ceea ce se întâmplă înlăuntrul lui (Ivan Hajek, rusul, cântă la acordeon în Marienplatz (74), altundeva se aude Für Elise (73). Foarte îndrăgite și bine stăpânite de poet sunt tehnicile cinematografice, fotografice sau picturale, imaginile străzii, ale piețelor sau ale bătrânilor ,,...cum adunau bătrânii banii în batistă /” (sugestivă nu este acțiunea în
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93863_a_95155]
-
calitate (Bell Sound), cupe de șampanie pentru toți spectatorii în pauză (!) și mai ales o orchestră valoroasă, mulți dintre intrumentiști făcînd parte din formația timișoreană ”Virtuozii Banatului”: Ilie și Radu Vincu - viori, Ionicuț Butan - clarinet, Costel Haida - contrabas, Cristi Stanca - acordeon, Kalman Urszui - pian (pe acesta din urmă îl aplaudasem în postură de acordeonist la festivalul de la Zlatna, despre care am scris). Și dacă tot am amintit de festivalul ” Te-aștept pe-același drum - In memoriam Valer Ponoran” de la Zlatna, doi
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93945_a_95237]
-
tenis de masă. - De câțiva ani te-ai implicat într-un proiect de world music, astfel ai început colaborări cu interpreți celebri din alte țări, ce ne poți spune despre aceasta? - După contactul cu domnii Jovan Pavlović cunoscut interpret la acordeon din Norvegia și Inge Danielsen, președintele organizației care se ocupă de taberele muzicale, de seminarii și concerte de world music, am ajuns la o colaborare cu cei mai buni muzicieni din diferite țări. Pe lângă satisfacția personală sunt onorat să stau
Fiinţa mea trăieşte pentru creaţie [Corola-blog/BlogPost/94041_a_95333]
-
sau într-o contopire severă a sufletelor. ca o rugăciune. un amor ca în romanțurile medievale, naive, vechi, destrămate pe jumătate, terminate, ruinate în proză. imposibil de descris, ci doar, nostalgic, de cîntat. de îngînat. de fredonat. de acompaniat cu acordeonul cu o mie și unul de bași sau cu muzicuța cu butoane, spre seară, pe o veranda pustie. Chestia-i că a fost deocamdată ca niciodată! Nedezmințit!!! Ce vă miră? Nu-i de-ajuns?
A fost deocamdată ca niciodată by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12231_a_13556]
-
Scămoșilă. Mai ales că telefonista, muiere zăpăcită și ea, nervoasă de-atîta zbîrnîială-n ureche, se șoptea prin sat că-i mai încurcă și dînsa. Cert e că a plecat doar cu unul! Așa că a venit celălalt în locul lui. Cînta doar la acordeon! Oricum, pentru mine Frații Mihăiescu au rămas cam ca frații Grimm în memorie! * Uitasem să spun că un alt rezultat al extrasului de splină, a fost și acela că, exaltat, Scămoșilă stătea mai mult prin copaci, încercînd, c-o inconștiență
Cu stimã și "extract de splinã" by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12904_a_14229]
-
cu o sticlă în fereastra unui compartiment, făcînd-o țăndări, după care mai mulți bărbați năvăliră înăuntru unul peste altul, obligîndu-i pe intruși să se refugieze pe culoar, îngroziți. Ultimul care se urcă în compartiment pe fereastră era un țigan cu acordeonul, slab, chioșpaliu și fără dinți în gură. Navetiștii beau țuică dintr-o sticlă de-un kil și chiuiau; cîțiva dintre ei jucau șeptic. - Cîntă, mă! urlă unul, și lăutarul umplu imediat burduful acordeonului cu aer. Cîntă-mi «Maria, Maria», că spăl
Pe urmele lui Monciu-Sudinski by Ion Manolescu () [Corola-journal/Imaginative/13772_a_15097]
-
compartiment pe fereastră era un țigan cu acordeonul, slab, chioșpaliu și fără dinți în gură. Navetiștii beau țuică dintr-o sticlă de-un kil și chiuiau; cîțiva dintre ei jucau șeptic. - Cîntă, mă! urlă unul, și lăutarul umplu imediat burduful acordeonului cu aer. Cîntă-mi «Maria, Maria», că spăl briceagu-n tine. De la ce nuntă vii? - De la niște adventiști din Ciocănești. - Zi-l pă-ăla cu emoragia. - Îl zic." (Balanța, București, Cartea Românească, 1985, pp. 42-43) Dacă există o "rețetă" a (construcției) personajelor
Pe urmele lui Monciu-Sudinski by Ion Manolescu () [Corola-journal/Imaginative/13772_a_15097]
-
taică-tu (a! n-ai tată); jeluie-te lui maică-ta (a!, n-ai mamă); că-i fi fiind orfelin, acușica, tălică; iote dom'le ce mazagazdron duios!? Bine-bine, înfiorează-ți Iubita Ideală la mațul subțire al simțirii. Desfundă-ți acordeonul de trei metri și cîntă-i epileptic, aiurea-n tramvai, știi tu, la o margine de rai...
Îngerul mototolit (3) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14871_a_16196]