63 matches
-
publicul. Acesta a compus nouă simfonii, unele avînd un conținut programatic marcat de înalte concepții ideale și etice. Simfonia lui Beethoven, ca de altfel întreaga sa creație, îndreaptă interesul pentru melodie stârnit de creația lui W.A. Mozart către armonie (acordică), polifonie și formă - într-un cuvânt, construcție muzicală; în schimb, melodica sa este una „pauperă” (Liviu Dănceanu). Comparația celor doi autori merge mai departe, punându-se în discuție o tipologie a „melodiștilor” și una a „componiștilor” - prima se bazează pe
Simfonie () [Corola-website/Science/311549_a_312878]
-
fragmente din aceste suite sunt monodice, căci linia melodică, fiind atât de expresivă, se dispensează de armonie („Allemanda” din Partita a II-a), iar arpegiile și pasajele de virtuozitate în mișcare rapidă ne dau impresia de polifonie sau de succesiuni acordice (Preludiul din Partita a III-a). Aceleași probleme pun Suitele pentru violoncel solo (1720), în care valorifică posibilitățile tehnice și expresive ale instrumentului. A scris pentru violoncel, instrument folosit și în orchestră, dar a compus și pentru "viola da gamba
Johann Sebastian Bach () [Corola-website/Science/297666_a_298995]
-
1590 includ toccate ale unor compozitori precum Girolamo Diruta, Adriano Banchieri, Claudio Merulo, Andrea și Giovanni Gabrieli, Luzzasco Luzzaschi și alții. Acestea era compoziții pentru claviatură în care o mână, apoi cealaltă, interpretează pasaje virtuoze în cascadă contra unui acompaniament acordic al celeilalte mâini. Unul dintre compozitorii care lucrau în Veneția în această perioadă, Hans Leo Hassler, a adus forma cu el la revenirea sa în Germania. În Germania forma a avut parte de cea mai importantă dezvoltare, culminând cu lucrările
Toccată () [Corola-website/Science/329988_a_331317]
-
lucrările lui Johann Sebastian Bach aproape o sută de ani mai târziu. Toccata barocă, începând cu Girolamo Frescobaldi, a crescut în durată, intensitate și virtuozitate față de forma renascentistă. Adesea include pasaje rapide și arpegii ce alternează cu părți fugale și acordice. Uneori toccatele sunt fără tempo și aproape întotdeauna are un caracter de improvizație. Alți compozitori din perioada lui Bach care au compus toccate sunt Johann Pachelbel, Michelangelo Rossi, Johann Jakob Froberger, Jan Pieterszoon Sweelinck, Alessandro Scarlatti și Dieterich Buxtehude. Toccatele
Toccată () [Corola-website/Science/329988_a_331317]
-
Un peu plus mouvmenté), având ca avantaj atragerea atenției și creșterea interesului ascultătorului. Refrenul (măsurile 217-232) revine pentru ultima oară, expunând tema a1 aproape identic cu prima sa apariție. Tema este încredințată orchestrei, iar harpa o însoțește, realizând o variațiune acordică pe armonii complementare, și apogiaturi cu rol coloristic și dinamizator, menite să dea un caracter vesel întregului discurs muzical. La reperul 6 începe Coda- secțiune ce reprezintă o încununare a tot ceea ce s-a petrecut pe parcursul celor două Dansuri. Prima
Dans profan (Claude Debussy) () [Corola-website/Science/335532_a_336861]
-
discurs muzical. La reperul 6 începe Coda- secțiune ce reprezintă o încununare a tot ceea ce s-a petrecut pe parcursul celor două Dansuri. Prima storfă este construită pe elemente din tema a1 augmentate ritmic, expuse de orchestră, în timp ce harpa are mers acordic, constituind o variațiune ritmică a temei orchestrei. În strofa a doua(măsura 154) orchestra cântă o pedală de re, în timp ce harpa desfășoară arpegii largi pe acordul de re minor cu sunete adăugate. Aceste arpegii sunt greu de realizat cu precizie
Dans profan (Claude Debussy) () [Corola-website/Science/335532_a_336861]
-
coincide, doar înălțimile diferă), însă uneori și polifonică (cazul celebrei formații americane Beach Boys, dar și a românilor Sideral sau Phoenix). Forma muzicală este de cele mai multe ori simplă, strofică, permițând însă intervenția unor momente instrumentale de amploare. Sub aspect armonic (acordic), rock-ul psihedelic se arată foarte bogat, atât ca varietate stilistică, cât și prin inventivitatea de care se dă dovadă. Se practică improvizația în concerte (dar și în studio, cu toate că mai rar), mulți interpreți fiind instrumentiști virtuozi sau cântăreți înzestrați
Rock psihedelic () [Corola-website/Science/310400_a_311729]
-
a lui Mozart există un pasaj în care apar consecutiv patru acorduri de trei sunete, care conțin toate cele 12 sunete ale gamei cromatice. Dezvoltarea dodecafonismului aduce o contribuție semnificativă pe linia atonalismului, tehnică prin care se evită relațiile armonice (acordice) specifice tonalității sau sistemelor modale. ul este o etapă evoluată a atonalismului, care constă în folosirea celor 12 sunete ale gamei cromatice - gama dodecafonică - încadrate într-un sistem având ca element ordonator seria, de unde și numele de "muzică serială". Seria
Dodecafonism () [Corola-website/Science/310138_a_311467]
-
abnegația opusă aroganței (de cele mai multe ori inculte) și atitudinii excesiv subiective. Evident, în citirea textului, interpretul trebuie să țină seama de principiile de notație și de gradul de libertate permisă, specifice epocii compozitorului respectiv; așa cum și în armonie, anumite structuri acordice creatoare, într-o vreme, de puternice tensiuni s-au tocit față de evoluția sensibilității și a percepției disonanței; sau rupturi melodice cu totul impresionante ale unor epoci, par astăzi lin conduse față de contururile frânte, contorsionate, ale unor lucrări mai noi. Articulația
Interpretul ?i textul. C?teva nota?ii by Constantin Ionescu-Vovu () [Corola-journal/Science/84193_a_85518]
-
vor defini, din acel moment, idealul sonor al compozitorului francez. Asimilând noile concepte ale culturii și filosofiei orientale, Debussy este creatorul unei noțiuni inovatoare a timpului muzical. Astfel, discursul expozitiv, non-dezvoltător, structurile repetitive ale tratării motivice, multiplele paralelisme intervalice și acordice, mișcarea giratorie sugerată de evoluția ostinato a aceleiași structuri melodico ritmice expusă în tempo rapid, precum și statismul pedalelor sonore și ritmice difuzează o pregnantă impresie de stagnare, de suspendare (Mouvement, Le vent dans la plaine, Des pas sur la neige
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
ce apar afirmate în dinamica puternică de ff, o veritabilă sugestie sonoră a spiritului impetuos și înflăcărat al muzicii spaniole. În circumstanța de discurs oferită de măsura 38, marcarea accentuată a timpul întâi în asociere cu densitatea sonoră a ipostazei acordice potențează vigoarea dansului evocat. Interesant de remarcat este opțiunea acumulării masive a unui nivel dinamic considerabil, apelându-se în exclusivitate la spațiul restrâns a patru măsuri (măsurile 38 - 41), aspect care, în plan conceptual, reflectă atitudinea pasională și înflăcărarea nestăpânită
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
rezonanță pe parcursul figurației arpegiale din măsurile 126, și respectiv, 133. Coda operează o recapitulare a celor două materiale tematice, reeditate în juxtapunere sau suprapunere, variind spațiul armonic al expunerii acestora (mi major - tema secundă; sol# minor - tema întâi în ipostază acordică). Atmosfera optimistă și plină de vitalitate, la care contribuie în mod crucial tonalitatea de mi major a finalului, alături de fermitatea cadenței (măsurile 147 - 157) conturează acel tablou consacrat al naturii de „după furtună”, în care regăsim strălucirea scânteietoare a soarelui
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
principală a celor trei sunete , se naște din rezonanța armonicelor acordului inițial de cvintă perfectă , pentru ca ulterior, motivul armonic al planului superior să ne reveleze „oglindirea” acestei teme. Utilizarea unor elemente de limbaj la nivelul superior al discursului, precum evoluția acordică sau diminuarea ritmică, induce acea fascinație resimțită la vederea ondulațiilor concentrice desenate pe suprafața apei, „tulburată” de „picăturile” temei principale . În pofida simplității derivației descriptive ce o conține titlul, corespondențele sonore concepute ca sugestii ale acelui efect hipnotic, creat de jocul
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
titlul, corespondențele sonore concepute ca sugestii ale acelui efect hipnotic, creat de jocul cercurilor ce se îndepărtează la nesfârșit pe suprafața acvatică, predispune la o profundă investigație în sfera subconștientului. Efectul de rezonanță va fi întreținut de fluiditatea interpretării evoluției acordice din planul superior al discursului, a cărui linie contrapunctică superioară necesită a fi subliniată expresiv, în timp ce execuția cu un atac legato va determina obținerea unor sonorități cu reale calități vocale. Sunetele aparținând configurației tematice vor beneficia de o tensionare distinctă
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
asimetrice se încadrează, cel mai frecvent, în spațiul redus al unui ambitus de cvartă, ca simbol al purificării, al esențializării. Sfera armonică asociază variate culori diatonice cu scara în tonuri, precum și succinte momente pentatonice, toate expuse într-o concepție prioritar acordică. Aceasta, la rândul său, este construită din multiplele planuri contrapunctice ale motivelor suprapuse, operând frecvente intersectări sau juxtapuneri într-o libertate desăvârșită. Dimensiunea agogică se bazează cu predominanță pe menținerea nivelului inițial de tempo (Andantino molto - Tempo rubato, cu o
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
nuanță de mister și viziunii conceptuale. Frecventele intervenții de ritenuto, precum circumstanța oferită de măsura 15, manifestă o funcție esențială în procesul delimitării articulațiilor sintactice ce aparțin nivelului micro-formal, asigurând astfel fluența tranziției dintre variatele episoade intermediare ale secțiunilor. Țesătura acordică expusă „în oglindă”, asociată impresiei translucide a pentatonismului creează puternice asocieri vizuale, sugerând reflexele în apă sau mișcările circulare ale undelor ce se îndepărtează spre orizontul malurilor. Figurațiile repetitive din episodul quasi cadenza necesită evitarea neutralizării imaginii sonore printr-o
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
abundentă a apogiaturilor duble poate crea reale dificultăți în realizarea acestei calități interpretative. Claritatea și transparența țesăturii derivă din concepția de spațiere a acordurilor de si major și fa# minor, care vin să puncteze simplitatea melodică a liniei superioare. Țesătura acordică aglomerată a episodului central solicită o utilizare riguroasă a pedalei de rezonanță, în scopul de a evita mixarea improprie a multiplelor agregate armonice. Astfel, în măsura 31, efectul acesteia se va schimba odată cu fiecare timp, pentru ca ulterior (măsurile 32 - 34
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
plan dinamic monocrom, în care un rol esențial în producerea variației îl îndeplinește conceperea diferențiată a atacurilor (tenuto, legato, portato). În plan interpretativ, discursul primului episod al secțiunii mediane (măsurile 30 - 45) necesită sublinierea liniei melodice superioare descrisă de traseul acordic, în pofida discontinuității produse de frecventele inserții ale motivului arpegiilor descendente. Profilul ritmico-melodic al unui nou motiv tematic (măsura 64) supus secvențării, precum și avansării progresive la nivelul registrelor claviaturii conduce la o amplificare dinamică și tensională semnificativă. Aceasta își află finalizarea
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
interpretarea acesteia cu un atac legato (atribuit în mod singular acestei voci), contrastul rezultând cu evidență în momentul redării execuției portato indicată vocilor externe. Modalitatea de utilizare a pedalei de rezonanță va avea în vedere, cu prioritate, evitarea mixării blocurilor acordice înlănțuite în plan orizontal, intenționându-se în mod exclusiv combinarea „verticală” a diferitelor suprapuneri de structuri armonice (diatonic și cromatic). În cea de-a patra măsură, pedala de rezonanță va urmări menținerea armoniei de cu septimă mare, care se prelungește
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
-lea, din acel moment fiind necesară marcarea cu efecte diferențiate a înlănțuirii cadențiale. Aceasta din urmă avansează spre acordul dominantei (fa major), propunând astfel o finalizare tradițională celei dintâi afirmații tematice (măsurile 1 5). De asemenea, în cazul ultimei înlănțuiri acordice se impune evidențierea interpretativă a desenului melodic ce se conturează la sopranul acesteia. Ritmul monoton al staccate induce o stare meditativă, trezindu-ne proiectați în misterioasa atmosferă a edificiului antic și transformându-ne în martorii dansului „inițiatic” al celor trei
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
II. La nivel conceptual, atmosfera violentă a părții secunde se traduce ca un moment de eliberare fizică și psihică ce se impune cu necesitate datorită tensiunii acumulate pe parcursul mișcării giratorii a ostinato-ului introductiv. Fragmentul abundă în structuri intervalice sau acordice tratate autonom datorită succedării lor în lanțuri mixturale, fapt ce aparține acelui nou concept de „armonie melodică” intens promovată de scriitura debussyistă (mixturile acordice din plan superior se suprapun celor intervalice ale cvintelor perfecte din registrul grav). Finalul secțiunii mediane
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
datorită tensiunii acumulate pe parcursul mișcării giratorii a ostinato-ului introductiv. Fragmentul abundă în structuri intervalice sau acordice tratate autonom datorită succedării lor în lanțuri mixturale, fapt ce aparține acelui nou concept de „armonie melodică” intens promovată de scriitura debussyistă (mixturile acordice din plan superior se suprapun celor intervalice ale cvintelor perfecte din registrul grav). Finalul secțiunii mediane afirmă o nouă ipostază a motivului tematic principal reeditat în spațiul altor două scări pentatonice (sol# la - si - do# mi și mi - fa - sol
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
de si major, tempo-ul lent, asociat unui ritm languros de habaneră va difuza un farmec spaniol inedit decorului napolitan deja familiar. Acest aer andaluz misterios îl recunoaștem în frecvența notelor repetate și apogiaturile ornamentale ale acestora, în configurația predominant acordică cu armonizarea pe verticală a melodiei, precum și în modalitatea de atac indicată - portato. Toate aceste aspecte relevă vădite corespondențe cu tehnica de chitară și spiritul inconfundabil al muzicii spaniole. Urmând o anumită regie prestabilită a „evenimentelor”, noul material tematic apare
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
f - cresc. - ff strident). Adevărate sugestii onomatopeice se dezlănțuie odată cu apariția figurației scalar ascensionale în tonuri, repetată cu insistență și marcată, prin același ritm dublu punctat, de puternice acorduri de septimă, amplificând disonanța prin plasarea secundei mari în vârful dispunerii acordice. Aglomerarea semnificativă a discursului pregătește apariția motivului tematic secund, moment ce corespunde cu atingerea primului punct culminant al preludiului o violentă izbucnire de „fanfară” care copleșește auzul prin încărcătura sonoră. Densitatea scriiturii (acorduri masive de 8 sunete alternate cu figurații
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
afirmația motivului tematic. Acest fapt este permis, în același timp, și de sfera armonică a articulației motivice, respectiv scara hexatonală fa - sol - la - si - do# re# . Secțiunea de Aur a preludiului, corespondentă celui de-al treilea moment tensional, readuce expresia acordică a materialului tematic secund, proiectată într-o ipostază transpusă re# major și având o configurație modificată a aspectului de discurs. Frecventa plasare a secundei mari în vârful dispunerii acordice, precum și a figurației în registrul extrem acut al claviaturii potențează stridența
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]