201 matches
-
nr. 2297 din 15 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului În vârful Golgotei e pe Crucea însemnată. Întunericul îl zviduie părelnic de căldura zilei îndurate. Răcori amare îi înfioară trupul dezgolit de ceia ce l-au pironit. Doar buza mai păstrează acreala ștersăturii silite cu oțet... De-o parte și alta străjuiesc cei doi, tovarăși doar de... chin. Culmea-i prăfoasă și cu ea îngheață laolaltă firea, deci și el. Sângele-i dus... În urmă-i doar apă e lăsată. Numai din
ÎNVIEREA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2297 din 15 aprilie 2017 by http://confluente.ro/angela_dina_1492279737.html [Corola-blog/BlogPost/354233_a_355562]
-
o grăbi, căci trasul De creangă e la fel ca bumernagul: Lovește înapoi obrazul, ochii, rangul... O mână ridicând săltându-ți pasul Poți lua fructul cel copt trecând prin gangul Unei livezi: cel crud îți strâmbă nasul Și gura de acreală ca în ceasul Când gata-i să te strângă ștreangul... Ce încă înainte e de vreme Nu te grăbi s-aduni, căci strepezește, Și sufletul, ce strâns precum un ghem e De amărât, mai mult ți-l amărește. Din versuri
SERIA A PATRA de ROMEO TARHON în ediţia nr. 2281 din 30 martie 2017 by http://confluente.ro/romeo_tarhon_1490876686.html [Corola-blog/BlogPost/342889_a_344218]
-
doba corinde vechi precum le erau costumele-sumane, căciuli astrahan, cârpe după cap, poale zadii, sumane, păntălăni priceși căbaturi .Ingrediente pentru Parada Târgului și a Bucatelor au fost coșeruțe și străicuțe cu nuci mere clisa sărată prai zacusca unsoare pita împăturata acreala dar și corinde vechi rostite de aproape nonagenarul Baci Pirchița Ciocăneaua Criști Zmău Casian adevărați corindători care preț de câteva ceasuri în prezența primarului și a viceprimarului a trecătorilor au facut sa s deschidă Cerurile!Să ningă peste creștetul lor
CORINDATUL CU BANDA ÎN MACEA DIN PUSTA ARADULUI de FLORICA RANTA CÂNDEA în ediţia nr. 2182 din 21 decembrie 2016 by http://confluente.ro/florica_ranta_candea_1482295601.html [Corola-blog/BlogPost/368709_a_370038]
-
oare ?! - n.m.) și nu intri în pușcărie, ca în anii ΄50, pentru o anonimă defăimătoare a unui mîrlan”. Da, are dreptate amicul meu. Astăzi mîrlanul, care altădată scria denunțuri cu creionul chimic pe hîrtie de maculator, a ajuns internaut. Însă acreala și mizeria animalică sunt aceleași, chiar dacă acum nu mai pîrăște pe „dușmanii de clasă” că fac „agitație prooccidentală” și „activitate contrarevoluționară”. Astăzi mîrlanul e rafinat, te ia cu argumente îmbilibistrocite, semidocte și sfertodocte. Scrie, de exemplu, Adrian Cioflâncă despre o
MÎRLANUL DE PE INTERNET (II) de RADU PĂRPĂUŢĂ în ediţia nr. 372 din 07 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Mirlanul_de_pe_internet_ii_.html [Corola-blog/BlogPost/348218_a_349547]
-
Majoritatea nu făcuseră decât să discute pe marginea celor întâmplate. Fie că îl îndemnaseră să nu dea creioanele, fie ca îl îndemnaseră să le dea, pentru a nu intra la belele, toți îl priveau pe Mihai al doi-lea cu acreală. Le părea rău că Albert alesese cu seninătate “o bătaie bună” după cum se exprimase. Dar iată-l în mijlocul lor, radiind parcă de bucuria revederii. A avut timp să le explice că fusese exmatriculat trei zile, că în acest timp, după cum
VIII. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2042 din 03 august 2016 by http://confluente.ro/adrian_litu_1470228426.html [Corola-blog/BlogPost/365165_a_366494]
-
spiritul lui, ca să lumineze. Cuvântul frumos înflorește într-o simultaneitate de miresme. Cuvântul ales este o onomatopee a frumosului. Cu cuvântul creștin trebuie să avem o legătură, nu superficială ci spirituală. Cuvântul ca să rodească plăcut mirositor trebuie lucrat, nu cu acreală, ci cu acrivie. Frumusețea și boieria înțelepciunii o dă cuvântul ca mărturisire. Creștinul ortodox-mărturisitor este purtătorul de cuvânt al Logosului. Logosul-Cuvântul dumnezeiesc este Actul de naștere-facere al Creației. Cuvântul ales, cu toate rubedeniile sale ortodoxe, a pus temelia Culturii creștine
LIMBA NOASTRĂ-I LIMBĂ SFÂNTĂ de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 973 din 30 august 2013 by http://confluente.ro/Gheorghe_constantin_nistoroiu_gheorghe_constantin_nistoroiu_1377844053.html [Corola-blog/BlogPost/359999_a_361328]
-
spun la finish. Până la urmă din ce trăsături e construit antimodelul meu? Una dintre ele este miza pe rău. Răutatea nu-mi place. Maliția, da: dovadă de inteligență fiind, de luciditate zâmbitoare, e binevenită. O altă trăsătură a antimodelului e acreala. Între răutate și acreală, răutatea e răul cel mai mic, e, până la urmă, preferabilă. Probabil că lucrul care mi s-a părut întotdeauna cel mai urât e nedreptatea, cea făcută conștient, unui om viu sau unuia dintre cei asupra cărora
INTERVIU CU D-NA IOANA PARVULESCU de ANGELA BACIU în ediţia nr. 58 din 27 februarie 2011 by http://confluente.ro/Interviu_cu_d_na_ioana_parvulescu.html [Corola-blog/BlogPost/372663_a_373992]
-
urmă din ce trăsături e construit antimodelul meu? Una dintre ele este miza pe rău. Răutatea nu-mi place. Maliția, da: dovadă de inteligență fiind, de luciditate zâmbitoare, e binevenită. O altă trăsătură a antimodelului e acreala. Între răutate și acreală, răutatea e răul cel mai mic, e, până la urmă, preferabilă. Probabil că lucrul care mi s-a părut întotdeauna cel mai urât e nedreptatea, cea făcută conștient, unui om viu sau unuia dintre cei asupra cărora zarurile timpului ne-au
INTERVIU CU D-NA IOANA PARVULESCU de ANGELA BACIU în ediţia nr. 58 din 27 februarie 2011 by http://confluente.ro/Interviu_cu_d_na_ioana_parvulescu.html [Corola-blog/BlogPost/372663_a_373992]
-
dată fruntașilor. Acum hai să zicem că nu e loc și basta. Ziua mea neagră. Grăbiți-vă la piață că v-așteaptă clasa muncitoare cu buzunarele pline cu sute. Cu-sute, ați înțeles? Așa să știți. După ce își rostește cu acreală replica, Halviță părăsește scena cu coada între picioare. TÂNĂRA SUBOFIȚER: Nici la gară nu ți-ar fi mers, Halviță. Tot la dubă ajungeai. HALVIȚĂ: S-au firitisit și țăranii dom'le. Asta e. Dar până mă-ntorc eu le slăbește
COANA MARE SE MĂRITĂ, 4 de ION UNTARU în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Coana_mare_se_marita_4.html [Corola-blog/BlogPost/364581_a_365910]
-
atace. Și cu tot alaiul poposeam în cele din urmă pe muchea Fâcâienii ori mai sus unde erau parcele imense binecuvântate de Dumnezeu care abundau de zmeură, mure imense și zemoase, frăguțe, măceșe, porumbe, merișoare și fructe de cătină cu acreala cărora ne strepezeam dinții. Dacă s-ar fi nimerit vreun urs prin acele rugării precis că ar fi întins-o de frică fiind alarmat de teama vandalilor care se apropiau. Rare ori părinții noștri mai conveneau din timp cu pădurarul
CINEGETICA de CONSTANTIN ŞTEFAN ŞELARU în ediţia nr. 1480 din 19 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/constantin_stefan_selaru_1421668220.html [Corola-blog/BlogPost/376888_a_378217]
-
boy-ul îmbrăcat în uniforma hotelului, însoțit de un comisionar care ținea în mână o valiză și o geantă de voiaj. Le recunoscu. David nu glumea. Se prăbuși pe fotoliu cu aripile tăiate. O ardea coșul pieptului și tuși înghițindu-și acreala care i se urcase pe gât. Trebuia să iasă din această colivie, să se așeze într-o braserie sau într-o cafenea, să se ascundă printre oameni, să bea un alcool tare, să se înfierbânteze, să aspire pe nări mirosurile
ANTENTATUL de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Magdalena_bratescu_chipul_magdalena_bratescu_1389181665.html [Corola-blog/BlogPost/363812_a_365141]
-
stat o zi legat de salcâm! Treceau oameni de la câmp și îl rugau pe nea Gică să dezlege băiatul, a venit mama lui, nimic! Doar milițianul a fost salvatorul! Am mâncat strugurii aceia acri de mă dureau obrajii de atâta acreală, uneori aveau gust sărat, se amestecau cu lacrimile și cu mucii... Mult timp am îndurat umilința, cearta părinților, glumele celorlați, a fost mai greu decât a suportat Winnetou în tabăra comanșilor, când a fost legat de stâlp! Spre sfârșitul verii
NEA GICĂ de VASILE DUMITRU în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 by http://confluente.ro/vasile_dumitru_1412014559.html [Corola-blog/BlogPost/341082_a_342411]
-
Învățătorului nostru. De la acest moment încolo, în noaptea vrăjită de mișcarea tainică a stelelor, murmurul lor cosmic indescifrabil și scilpirea translucidă și clară de vedeai conturul umbrei pământului trecând de “stâlpii” cerului către zenit, “bâjbâiala” procesiunii gloatei capătă sensuri noi, acreala, sila și deznădejdea sunt înlocuite cu lumina chipului, seninătatea și bucuria privirii, speranțele renasc pentru că undeva aproape, la Bethleem s-a născut Mântuitorul Lumii noastre, întregul cortegiu devine însuflețit, o nădejde se aprinde în fiecare, procesiunea se îndreaptă nerăbdătoare spre
CRĂCIUN LA CERES ÎN CALIFORNIA! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 177 din 26 iunie 2011 by http://confluente.ro/Craciun_la_ceres_in_california_.html [Corola-blog/BlogPost/367252_a_368581]
-
marea. În liniștea din jur, voi striga la Dumnezeu, Îl voi întreba: De ce? De ce acum? De ce eu?”; ,,Conduc un Matiz. (...) Matizul este masca mea”; ,,...trăiesc la granița dintre două lumi.”; ,, Unde ne pierdem naivitatea, puritatea, candoarea, semnul copilăriei? Când apar acreala, intoleranța - glasul bătrâneții?”; ,, Neîncrederea este un handicap uriaș, pe care nu pot să-l duc în spate. Iubesc oamenii - așa cum sunt, iubesc fărâma de OM, chiar din neom, pentru că nu pot să cred în răul absolut, după cum cred că binele
Cristina Mihaela BARBU sau… TAINA tainelor tăinuite în Poveste by http://uzp.org.ro/cristina-mihaela-barbu-sau-taina-tainelor-tainuite-in-poveste/ [Corola-blog/BlogPost/93938_a_95230]
-
un pat lugubru de spital, ori poate că vom cunoaște cu adevărat pământul, din chiar interiorul lui? Dar oare n-ar trebui să fim mai îngăduitori? Oare nu ar trebui să-i înțelegem, să le înțelegem incapacitățile, să le ignorăm acreala? Un conflict perpetuu între generații, între cei trecuți de vârsta himerelor și cei care cred că nu vor ajunge niciodată în amurgul vieții, că boala, bătrânețea și moartea nu-i poate atinge. Perisabilitatea educației noastre își spune cuvântul în fața înțelepciunii
BĂTRÂNEŢE de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 577 din 30 iulie 2012 by http://confluente.ro/Batranete_cristea_aurora_1343678690.html [Corola-blog/BlogPost/348418_a_349747]
-
peste împietrirea omului și peste nebunia hăitașilor, ruga surdă a nefericitului ajunse acolo sus, unde toate sunt cu dreptate cântărite... Zorii luminară un tablou ca de pe altă lume: aria omului împrejmuită de țăranii încă toropiți de băutură, somn rău și acreală, snopii părăsiți în mijlocul ariei, copăcelul pârlit și omul... nicăieri! Când unul dintre hăitași dădu glas speriat că și-au pierdut prada, zbură dinspre grâne spre înaltul cerului un șoim strălucitor. Sau, cel puțin, așa li se păru sătenilor înspăimântați de
ŞOIMUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1310 din 02 august 2014 by http://confluente.ro/angela_dina_1407004320.html [Corola-blog/BlogPost/376494_a_377823]
-
pocnește din bici. Pentru orice eventualitate, a scos din cămara cu răspunsuri vechi, supa înăcrită cu „latina e o limbă moartă, care nu servește la nimic în era noastră vecină cu starwars”. Cu ultimul SW, aș îndrăzni să adaug. La acreala asta, aceeași parte insignifiantă a mediului academic va începe să scornească, pentru a câta oară, argumente nou-nouțe despre utilitatea studierii latinei în școală. O să mai treacă două săptămâni și totul se va uita. În forma decisă de minister. De-a
Ministerul care ne scoate limba. Limba latină by https://republica.ro/ministerul-care-ne-scoate-limba-limba-latina [Corola-blog/BlogPost/338317_a_339646]
-
lume care (din fericire) nu funcționează după regulile lui. Fie că este un mesaj anonim, sau o faptă al cărei autor nu se identifică pe sine, în spatele anonimei stă un sentiment, o atitudine, care-l otrăvește pe autorul ei prin acreala pe care i-o secretă în inimă. De regulă, acțiunea anonimă nici nu rezolvă problema vizată (în cazul că este reală), și nici nu descarcă inima autorului de povara de vinovăție, care îi urmează în chip firesc. Astfel că, în loc să
CE FEL DE ANONIM ESTI? de GELU ARCADIE MURARIU în ediţia nr. 38 din 07 februarie 2011 by http://confluente.ro/Ce_fel_de_anonim_esti_.html [Corola-blog/BlogPost/344906_a_346235]
-
multe de spus despre semi-ironia sau self-sarcasmul pe jumătate ascunse, pe jumătate lăsate la vedere, (umor întotdeauna tonifiant sau moralizator), despre viciile comportamentale care nu au scăpat simțului său fin de observație: beția, duhul de ceartă al unora dintre noi, acreala unui bătrân parcă supărat că încă mai trăiește (bătrânețea este întotdeauna legată de neputință!), simbioza vârstei a treia cu prietenia unui animal de companie (câine, pisică) pentru a fi petrecută mai ușor, sau pentru a suplini lipsa unei îngrijiri adevcate
UMBRA UNEI FRUNZE de ION UNTARU în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 by http://confluente.ro/Umbra_unei_frunze.html [Corola-blog/BlogPost/364459_a_365788]
-
spre mine. Întorc capul să văd dacă nu cumva era cineva în spate. Nu era. Se uita chiar la mine. Cu scârbă. - Așteptați, e ocupată. Tonul nu vi-l pot descrie, pentru că pur și simplu nu am cuvinte să descriu acreala supremă, combinată cu ură. Sau poate era doar ură, nu-mi dau seama exact. Ies din birou și aștept să iasă persoana cu care vorbea șefa. Când să iasă aia, intră alta. Mai aștept. În cele din urmă, șefa rămâne
Coșmar birocratic românesc by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20137_a_21462]
-
pe lume decât să încerce să-și corecteze vreun defect, delațiunile ordinare, spălatul rufelor în public, turnătoriile, jignirile, mâncărurile care băltesc de grăsime, înjurăturile de mamă, mamaie și tot neamul, lăudăroșenia, mai ales aia dusă până la sufocarea audienței, râsul strident, acreala, încrâncenarea, câinii maidanezi organizați în haite agresive, subalternii pupincuriști, ura care devine scop existențial, demagogia, prăjiturile foarte dulci, gunoaiele aruncate pe jos, egoismul, oamenii care nu duc niciodată vreun proiect la capăt, lenea, prostia agresivă, insistența, tupeul, hipermarketurile, fiindcă mă
Ce nu-mi place sau chiar mă enervează by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20961_a_22286]
-
Simona Tache Există oameni a căror acreală te izbește de la 100 km. Oameni cărora nu le place nimic și de nimeni, oameni pe care ceilalți oameni îi sufocă, pe care lucrurile din jur îi sufocă, pe care însuși faptul că există îi sufocă și îi umple de
Despre oamenii acri by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20378_a_21703]
-
faptul că există îi sufocă și îi umple de o mare greață, care, desigur, îi sufocă, la rândul ei. Oameni care nu pot să răspundă unui zâmbet mai mult decât c-o grimasă, care nu trăiesc decât ca să-și reverse acreala asupra celorlalți, care nu au încredere în nimeni și în nimic, care nu dau doi bani pe nimeni și pe nimic și pe care lumina soarelui îi deranjează la fel de tare ca și căderea nopții. Oameni care n-ar zâmbi unui
Despre oamenii acri by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20378_a_21703]
-
prin forța împrejurărilor, oameni din ăștia suficient de bine încât să-i pot recunoaște ușor. Azi, am mers în lift cu o femeie din categoria asta. I-am dat “bună ziua” și i-am zâmbit și mi-a răspuns cu o acreală care m-a cutremurat. Mai demult, am văzut un om d-ăsta (mare personalitate culturală, altfel) primind un cadou. Un cadou simplu, dat cu drag, un obiect artizanal de la Muzeul Țăranului, ceva de genul ăsta. Omul a primit cadoul, a
Despre oamenii acri by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20378_a_21703]
-
din anturajul lui, i-a întins obiectul și i-a spus, cu voce aricioasă: “Ia ăsta, te rog, nu mai suport obiectele, mă sufocă obiectele”. Nici măcar nu a avut răbdare să rămână singur cu obiectul. Era urgent să-și manifeste acreala, trebuia să și-o deverseze urgent, în momentul ăla și acolo, altfel murea sufocat. Mi s-a făcut silă și frică atunci. Și, în continuare, mi-e silă și frică de oamenii de genul ăsta și încerc să mă feresc
Despre oamenii acri by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20378_a_21703]