19,073 matches
-
s-au ocupat de Festival. Organizarea a fost corectă și nu-i cred întru totul pe cei care s-au plîns de ea. Aici se pune și întrebarea cum s-a reflectat în presă și în mass-media Festivalul. I-am acreditat pe toți ziariștii doritori să participe. Chiar le-am mărturisit unora că mi se pare normal să fie cel puțin tot atîția ,martori" din partea presei cîți scriitori. Nu pur și simplu de dragul imaginii, dar și pentru că Festivalul trebuie să fie
"Zile și Nopți de Literatură": un bilanț moral by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/11267_a_12592]
-
la punct), într-o avalanșă de corespondențe care par a îneca peisajele, tîrînd în torentul lor tumultuos elementele lor sfărîmate. Dezlănțuirea sa e bonom-atroce. Departe de-a fi un visător, un complexat al sensibilității, Nicolae Magnificul ține morțiș a-și acredita postura de macho, ,tare" nu doar în ordinea vivacității duhului poeticesc ci și în cea fizică: ,am jucat box și m-am întrecut în lupte greco-romane/ pînă am ajuns suplu elastic scînteie electrică/ și la trup și la duh/ la
Lirism visceralizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11276_a_12601]
-
Cvartetului de coarde ,Stradivari"; nu numai datorită faptului că trei dintre muzicienii formației sunt originari din România, că un muzician cum este Mariana Sârbu, prima violină a cvartetului, este o artistă a cărei faimă de virtuoz al expresiei violonistice era acreditată încă din perioada anilor de studiu petrecuți la Conservatorul bucureștean, că formația deține un excepțional set de instrumente italiene de epocă. Am fost atras în importantă măsură de alegerea judicioasă a programului, anume, lucrări ale romanticului secol XIX, creații majore
Un florilegiu al evenimentelor muzicale by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/11308_a_12633]
-
nimeni care să strâmbe din nas. Am văzut bodyguarzi bruscând mitocănește oameni dispuși să plătească standarde dâmbovițene la prețuri de Ibiza și nici măcar o sprânceană nu s-a ridicat în semn de protest. Organizatorii de evenimente din România par să acrediteze ideea că, acolo unde Dumnezeu este DJ, civilizația devine un moft. La un mega-eveniment, în lipsa unor brățări pentru participanți, organizatorii au instituit regulă “râdem, glumim, dar nu părăsim incinta”. Incinta adăpostea cam 5,000 de oameni și o duzină de
Igrasia noii Ibize a Europei by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83078_a_84403]
-
cel al conducătorului vietnamez), singuri mor și soldații pe cîmpul de bătaie, tot așa cum singuri se întorc și răniții dintr-un război pe care nu l-au înțeles - fără onoruri, fără drapel, fără recunoștință. Și totuși una dintre ideile constante acreditate de această peliculă, peliculă lipsită de gafe majore, dar și de o forță ieșită din comun, se referă la loialitatea dintre oameni - comandantul față de soldații săi, aceștia din urmă unii față de ceilalați. în altă ordine de idei să amintim și
Dramele și comediile zilelor noastre by Miruna Barbu () [Corola-journal/Journalistic/14702_a_16027]
-
fost elev al Catedrei udineze, Luca Bernardis, a întreprins o originală comparație între Jurnalul lui Mircea Eliade și volumul Dragostea nu moare a celebrei Maitreyi (Dagupta): povestea relației lor de dragoste reflectată literar în Maitreyi și realitatea pe care o acreditează, după ani și ani, veritabila eroină a romanului. în Italia, ca și în România, va trebui să se țină seama de existența unui grup de tineri cercetători care constituie școala de românistică din Udine. Ei au numele mai sus menționate
Studii românești la Udine by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14735_a_16060]
-
adus de spate, cu mîini aeriene, în veșnice dansuri retorice, cu priviri vizionare și cu buzele mereu întredeschise pentru a elibera, după caz, fie surîsuri imponderabile și angelice, fie mușcături benigne și fraze vituperante, scriitor din neputința de a se acredita ca apostol și poet paradoxal, pregătit mereu să-și mîntuie răzvrătirea în elan apologetic și senzualitatea în substanță liturgică și în spasm profetic, tentat de lume, dar sedus mereu de istoria sacralizată și de viitorul paradiziac, oare cum putea el
Sculptorul și Poetul by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14806_a_16131]
-
O altă premieră, de astă dată în privința dezmințirilor, descoperim în NAȚIONAL. Ziarul a publicat mai multe zile la rînd infirmarea unor știri referitoare la neautorizarea a cinci universități particulare. Cronicarul nu se îndoiește că aceste universități și fundații particulare sînt acreditate, dar își pune întrebarea, citind lunga listă a instituțiilor particulare de învățămînt superior în urma cărei ploi au apărut universitarii care predau la ele? La "stat", universitarii străbat mai multe trepte înainte de a ajunge profesori. La "particulari" aceștia devin automat profesori
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14889_a_16214]
-
aceleiași rețete pînă la abolirea oricărei urme de bun-simț. Într-un asemenea acultural context, Moulin Rouge este, indiferent de "calificativul" pe care i-l acordăm, indiferent de atitudinea noastră de acceptare ori de respingere, un film ieșit din tiparul comercial acreditat oficial: lipsesc exploziile, sîngele apare în prea puține cadre și nu se revarsă în efluvii ce împînzesc ecranul, genurile policier și sf nu sînt amintite nici măcar în glumă, acțiunea poate fi rezumată în trei cuvinte, iar suspense-ul pare a nu
SENTIMENTE VS. COMERȚ by Miruna Barbu () [Corola-journal/Journalistic/15278_a_16603]
-
Luminița Marcu Am văzut săptămîna trecută mult aplaudatul film A Beautiful Mind. Nu vreau să fac aprecieri de specialist pentru că nu sînt așa ceva. Mai mult, nici nu prea mi se întîmplă să mă lovesc în păreri cu cei acreditați în acest sens. Am vrut de pildă să scriu ceva după ce am văzut In The Mood for Love, cîștigătorul topului realizat de criticii de film anul trecut. M-am abținut, am zis că n-are rost, că o să-mi treacă
Inutilitate și schizofrenie by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15301_a_16626]
-
a construit imaginea Orientului, legenda și diferitele ei interpretări sînt atent urmărite de Eugen Ciurtin care aduce în discuție o mai veche contribuție românească la această temă, cea a istoricului Constantin Marinescu, ale cărui ipoteze privind etimologia numelui Părintelui Ioan acreditează originile etiopiene ale legendei. Impresionează felul în care autorul reușește să ofere, pe parcursul unui studiu care cu tot cu substanțialele note de subsol nu depășește șaptesprezece pagini, o cantitate uimitor de mare de informații, dar și o lectură proprie a legendei, tentantă
Studii de istorie a religiilor by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15390_a_16715]
-
și al limbajului, pictorița care a rezistat cu atîta fermitate în fața efectelor din pictura lui Vasile Grigore se lasă acum sedusă, dar nu prin vreo influență directă, ci printr-o cercetare pe cont propriu, de arhitecturile cromatice din categoria celor acreditate de Teodor Moraru și de spiritul analitic, de lectura sub microscop, pe care Florin Ciubotaru le-a impus în pictura noastră de astăzi. Afină spiritual cu cei doi, prin aspirațiile de constructor și prin vocația analitică, Mirela Dimcea se individualizează
O revoluție de catifea by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15434_a_16759]
-
Micodin, ea a deschis Galeria Sabina & Jean Negulescu, galerie orientată exclusiv spre arta contemporană sau, mai exact spus, spre acele personalități ale artei contemporane a căror prezență publică este încă sub nivelul lor valoric sau care urmează acum să-și acrediteze un statut conform cu indiscutabila lor înzestrare. Expozițiile organizate pînă în acest moment, Florin Niculiu, Paula Ribariu, Sabina & Jean Negulescu și Adrian Chira, trimit implicit către intențiile galeriei și indică fără dubii spațiul valoric pe care acesta încearcă să-l acrediteze
Discursul despre sine by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15543_a_16868]
-
acrediteze un statut conform cu indiscutabila lor înzestrare. Expozițiile organizate pînă în acest moment, Florin Niculiu, Paula Ribariu, Sabina & Jean Negulescu și Adrian Chira, trimit implicit către intențiile galeriei și indică fără dubii spațiul valoric pe care acesta încearcă să-l acrediteze. Cea mai recentă dintre manifestările organizate aici, expoziția de pictură a Ioanei Panaitescu, are și ea multe puncte comune cu acțiunile precedente, mai ales acelea care privesc vigoarea și coerența lăuntrică a exprimării, dar și un caracter care o individualizează
Discursul despre sine by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15543_a_16868]
-
istoria ideilor (mai grav, chiar soluțiilor) comuniste. Printr-o sofisticată operațiune de „orbire", similară celei din perioada interbelică, admirabil deconspirată în celebra cartea a lui Stephen Koch, Sfîrșitul inocenței (vezi traducerea românească a Luanei Stoica la Editura Albatros, 1997) se acreditează ideea că adevăratul vinovat pentru marile tragedii care au marcat istoria secolului al XX-lea este... liberalismul. Metodele prin care se ajunge la inducerea unei astfel de idei sînt complexe și vizează o rescriere trunchiată a istoriei cu plasarea cel
Ochelarii de cal ai istoriei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14372_a_15697]
-
nici măcar scuza evitării cacofoniei: "Aveți nu numai 45 de ani de la prima expoziție, ci și aproape tot atâția ca și profesor la Facultatea de Arte" (ziuadevest.ro, arhiva); "a lucra în Canada ca și student străin" (alocanada.com); "numai medicul acreditat de casa de asigurari ca și medic de familie" (medfam.ro); "aceste măsuri ar avea ca și efect... " (lga.ro). Sînt autori sau traducători care au interiorizat structura și o aplică cu maximă consecvență. într-un site web cu texte
Obsesiile cacofoniei by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14466_a_15791]
-
abolesc de la sine și creează premisele unui alt mod de existență senzorială și simbolică. Datele constitutive ale unui obiect, acelea care privesc direct materialitatea sa și ansamblul de tehnici care îl fac posibil, și realitatea lui simbolică, aceea care îi acreditează necesitatea și îl justifică în absolut, nu mai sunt secvențe diferite ale unui proces inaparent, ci componente simultane și egal îndreptățite. Tabloul ca structură premeditată și imaginea ca vehicul al unui mesaj și al unei trăiri încorporate sunt perceptibile în
Radiografii la minut by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14148_a_15473]
-
autoritățile culturale burdușita ladă de zestre a muzicii românești, o creație care în chip de domnișoară poate avea vrednici pețitori oriunde și oricând? De două decenii, de când pribegesc prin lume, nu m-am ciocnit de nici un proiect coerent, capabil să acrediteze această creație peste mări și țări. Muzicienii noștri sunt simpli turiști rătăciți pe meridianele piețelor de muzică, vrând să cucerească solitari (nicidecum solidari) ceea ce alții dobândesc prin desanturi colective ori prin repetate raiduri minuțios pregătite. Mai mult: citesc deunăzi într-
Soția prietenului meu by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/14233_a_15558]
-
într-un medalion de argint, să o joci ușor/ în podul palmei" (32). Arta se dovedește astfel a fi un drum spre mîntuire, după cum mîntuirea e substratul artei. Homo religiosus se asociază bucuros cu poeta artifex, în încercarea de-a acredita imaginea unui Dumnezeu estet. Adrian Popescu: Umbria, Ed. Vinea, 2000, 238 pag., preț nemenționat.
Despre un Dumnezeu estet by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15000_a_16325]
-
manifestare a cruzimii iar aceasta e, după cum afirmă Nietzsche, "una din cele mai vechi desfătări ale umanității (...) pentru că procură cea mai înaltă voluptate a sentimentului puterii". Solitarul ultragiat care e poetul în discuție apare crud în gesticulația d-sale ce acreditează absurdul asezonîndu-l cu sarcasme. E o violență derivată a singurătății ce-și divulgă slăbiciunea în chip paradoxal, ducînd la acea "bufonerie sîngeroasă" indicată de Baudelaire: "o disperare ca toate celelalte/ la urma urmelor/ ombilicul e doar prima cicatrice/ un fel
O lacrimă a lucidității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15023_a_16348]
-
așteptată? Ni se pare că da! Oricum e limpede că, pentru a se menține în formă, critica trebuie să ventileze fără încetare climatul literar înclinat spre stagnare și torpoare, printr-o doză de imprevizibil, de dezacord cu ceea ce s-a acreditat, de "îndrăzneală". Constantin Călin se miră (e drept că în 1983, însă data îi sporește meritul) de împrejurarea că n-a întîlnit nici o "anchetă"sau "masă rotundă"despre "curajul criticului". Întrebîndu-se dacă ar fi nepoliticos să socotim că un astfel
O specie "demodată"? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15069_a_16394]
-
din sfera științei, e păgubitoare ca orice parti-pris și nu ne poate trezi cu adevărat interesul. De altfel, întregul capitol introductiv, Aspects d'un mythe (Aspecte ale unui mit), care parafrazează titlul unui cunoscut studiu al lui Eliade, urmărește să acrediteze ideea, reluată con brio în capitolul X și în acela, final, care trage Concluzia, că Eliade, Cioran și Ionesco și-au făurit, fiecare în felul lui, dar toți trei de conivență, un trecut mitic în stare să-l facă uitat
Istoria ca proces politic by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15164_a_16489]
-
și al limbajului, pictorița, care a rezistat cu atîta fermitate în fața efectelor din pictura lui Vasile Grigore, se lasă acum sedusă, dar nu prin vreo influență directă, ci printr-o cercetare pe cont propriu, de arhitecturile cromatice din categoria celor acreditate de Teodor Moraru și de spiritul analitic, de lectura sub microscop, pe care Florin Ciubotaru le-a impus în pictura noastră de astăzi. Afină spiritual cu cei doi, prin aspirațiile de constructor și prin vocația analitică, Mirela Dimcea se individualizează
Tineri artiști în actualitate by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13477_a_14802]
-
de început de secol XXI: bogat dar/și nefericit, o figură antropologică sleită, pe cale de extincție. La adăpostul ficțiunii și totodată mult mai credibil astfel, romancierul francez anunță cu exasperare moartea lui homo occidentalus. Cu exasperare, pentru că ține să se acrediteze drept un luptător pînă la capăt. Dacă Foucault conchidea cu moartea omului, în 1966, la capătul unui strălucit exercițiu retoric, pe urmele lui Nietzsche, Houellebecq sugerează că nu e totul pierdut și că, desigur, dacă vrem să evităm moartea speciei
Scandalosul Michel Houellebecq by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13496_a_14821]
-
poate susține prin considerarea unui element comun care este nostalgia „paradisului pierdut”. Iar mentalitatea avangardistă, atît de abrupt inovatoare, dramatic despărțită de practicile trecutului, jinduiește în fond după o genealogie, după o integrare, fie și foarte lejeră, care s-o acrediteze în lumea culturii (din simțămîntul obscur că în sfera acesteia generația spontanee nu e cu putință). „Cel dintîi lucru la care aspiră un curent nou ce luptă împotriva tradiției, nota Blaga, este de a-și crea o tradiție”. Consfințindu-și
Între două stări-limită by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13489_a_14814]