1,910 matches
-
Dragoș Bucurenci CTP semnează azi un pamflet cam acru la adresa Elenei Băsescu, pe care, la adăpostul stilului indirect, o face agramata, fata lu’ tata și-i reproșează că nu știe să umble pe tocuri la prezentările de modă. A, îi zice și “păsărica”, da nu poți să te superi
Pamflet gastric by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82884_a_84209]
-
în București (iarnă nu se poate circula cu bicicleta...am incercat din răsputeri!)este o alternativă la autobuz....regie-universitate...adică ar trebui să fie mai ieftin că 2 abonamente reduse! adică mai ieftin de 50 lei! Un punct forțe cu acre pot fi atrași studenții pt folosirea ar fi tocmai folosirea de noapte..care nu este acoperită! Cu prietenie, Cătălina Să ne ridicăm deasupra orașului!!!! N-are nimeni nimic cu proiectul vostru, cu cele 100 de biciclete, cu un “prim pas
Cicloteque. Ridică-te deasupra oraşului! by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82834_a_84159]
-
Telefil Ce mai află omul de la știrile t.v.? De pildă că un senator a mîncat la bufetul Senatului o savarină acră și altul a constatat că tacîmurile sînt murdare. Rezultatul: conducerea Senatului a dispus închiderea bucătăriei de la Sala Omnia. Ca să vezi! În loc să-i oblige pe administratori să spele vasele și tacîmurile și să nu mai pună în vînzare prăjituri expirate, onor
Coadă de tip nou by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/14758_a_16083]
-
vînătoare ai parlamentului/ legea care permite dreptul/ de-a admira pantofii mafioților/ a fost amînată/ pînă la următorul bal mascat" (Cadril). Sau: "pînă cînd pînă cînd întreabă/ pipăindu-și oasele pictate cu discursuri" (Întrebare inutilă). Sau: "ultimul chefliu părăsește bodega acră/ tapetată cu anacronice afișe electorale// în timp ce maimuțe miliardare/ descarcă din mașini cadouri scumpe/ înfășurate-n staniolul justiției republicane// sub fereastra șomerului înghețată/ un cîine comunitar roade un os/ azvîrlit de preotul reconvertit la creștinism" (Crăciun 2001). Pescarii se întorc nu
Un poet antioficial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14926_a_16251]
-
și Cioran! Apoi, pe la 30 de ani, ai noștri tineri virează spre afaceri și politică. Atunci, înfipți adînc în zădărnicie, Cioran nu-i mai interesează." O observație corectă despre un caz special de priză la publicul adolescentin și un ton acru de "dascăl" cu tema "toate-s vechi și nouă toate". Poate părea ciudat că analizez o opinie desprinsă dintr-o bucată literară, că fac proces de intenție unde nu trebuie. Dar una dintre caracteristicile lui Gârbea este că face proză
Doi scriitori față cu anii 2000 by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15534_a_16859]
-
fi spus imediat că o asemnea compunere "nu corespunde titlului". Orașul din România anului 2003: oameni obosiți, nervoși, urît îmbrăcați. Șoferii care se înjură între ei, ca și atunci, pietonii care umblă ca drogați, dînd unii peste alții, vînzătoare la fel de acre, funcționari la fel de adormiți și de indolenți, scrisori care fac tot trei zile între două orașe aflate la 50 de kilometri distanță, șosele cu gropi la fel de mari, dar mai multe. Fumezi praf, în oraș, imediat ce nu mai plouă, mașinile te stropesc
Utopie neagră by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14089_a_15414]
-
lume exclusiv obiectuală, o lume moartă ce nu se poate decît înregistra mecanic pe sine, sugerînd o conștiință care tinde și ea spre reificare ("nu ești decît un biet obiect inoperant" - Scrin), aidoma unei oglinzi: "flacoane cu otravă albastră/ bere acră/ o felie de pîine cu unt// mic dejun în iarbă/ fursecuri/ totul fără miros/ nările îngerului dorm pe o mireasmă/ putredă (...) în spațiul degradat al obsesiei/ nu mă aștept la nimic bun" (Intermezzo). Sau: "dumineci brînzoase/ arabescuri compact camuflate/ în
Antipoezia pură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14166_a_15491]
-
un scriitor de valoare o carte cu o dedicație ieșită din tiparul amabilității convenționale. A doua poate părea nițel deplasată, dar nu e: sun la telefon pe cineva, și îmi răspunde o voce politicoasă, dar cam rece, de nu chiar acră. După care, când mă recomand, vocea se schimbă complet, tonul devine cald și apropiat. N-am încotro: mă bucur, în sinea mea. Poate de aceea și râd atât de des la telefon, spre uimirea celor din jur. Normal că aceștia
Daniel Cristea-Enache by Ioana Scoruș () [Corola-journal/Journalistic/14225_a_15550]
-
dar vocea lui, vag guturală, în ciuda unei indeniabile, inconfundabile muzicalități, mă făcu să tresar. L-am privit atunci atent, vreun dubiu nu mai era cu putință, intrusul în sărăcăcioasa-i ținută, îmi semăna întru totul. Am făcut, pe semne, mutra acră a celui care, urcând în tramvai pentru cincisprezece stații, nu găsește loc liber - este chiar posibil să fi dat un pas îndărăt: veți recunoaște că nu e lucru de toate zilele să te afli acostat de dublul tău, nu mai
În competiție cu dublul meu by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13394_a_14719]
-
Episodul este relatat de Serafim Saka într-un fragment de roman memorialistic publicat în revista SUD-EST (nr. 1/ 2003). De ce nu avea poetul cămașă? Pentru că o dăruise, într-un moment de tandrețe, taximetristei care îl adusese de la gară, o rusoaică acră, insensibilă la frumusețea gestului (ea îi făcuse doar un semn de consimțire cu capul, permițându-i să-i lase cămașa în portbagaj). l Și mai era ceva. Nichita Stănescu avea pantalonii (albi) murdari la genunchi, din cauză că la gară, anticipându-l
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13858_a_15183]
-
-vă de cea mai recentă experiență radicală prin care am trecut, revoluția din 1989. Ce puțin a durat miracolul unității și ce repede am intrat în faza lui „fiecare pentru sine și toți împotriva tuturor" Aici, la capitolele dezbinare, invidie acră și ură față de celălalt ne-am dovedit maeștri. Iar singurele capitole cu adevărat reușite de solidaritate au fost unele ce-ar fi putut să lipsească: solidaritatea în jurul criminalilor și-a monștrilor ideologici care-au desfigurat un întreg popor. O comunitate
Cu mîinile curate by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13890_a_15215]
-
solidă justificare pentru opinia proprie, la care n-o să renunțe vreodată, chiar dacă, prin absurd, ați înceta să vă mai amuzați scriind versuri, făcând fie omagiul sărmăluței, fie trecând în revistă produsele și subprodusele unei piețe libere aglomerate până la refuz: "Varză acră și cartofi/ cizme rupte și pantofi/ lenjerie, haine vechi, polițiști perechi-perechi,/ cafea boabe și piper,/ epoleți de ofițer,/ căști, lămpașe de miner,/ cerșetori, afaceriști/ portrete de comuniști/ găini, rațe, carne, piei,/ scroafe care au purcei,/ broaște, scoabe și cercei/ țigănci
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13994_a_15319]
-
lipsit de farmec, susținut de dragoni, drapele și spirale multicolore. Nu mai știu nici ce, nici cum mîncam. Dormeam în dormitoare dezinfectate în permanență cu un produs a cărui formulă chimică n-o cunosc, dar foarte eficient, judecînd după mirosul acru pe care-l răspîndea și pe care și astăzi aș putea să-l recunosc fără să mă înșel, Ťmadlenăť fără farmec a unui socialism cum nu se poate mai real." (p. 135). Remarcăm și unele intrări de poetică - genuri, ficțiuni
BARDADRAC,un pic din toate by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10359_a_11684]
-
meci pierdut, o carieră de cronicar sportiv refuzată parcă fără motiv, la ce bun, let the sleeping dogs lie, iubiri și parcuri, redacții, redactori. Și tender is the night, cu renunțările ei neexplicate, cu epilogul amărui, nu, în nici un caz acru, cînd foste cunoștințe, lîngă care ai trăit, îți spun, din timp în timp, că te citesc. Și tu taci, îmbătrînind fără soluții, taci lîngă ele. Ei, și mingea lovită cu bocancul ajunge-n pasa lui Camil, pe care un copil
Lângă Mântuleasa by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10429_a_11754]
-
sinelui îl împiedică, după toate probabilitățile, pe autor a se lansa în nume propriu, îndemnîndu-l la un deghizament. Fără complexe, bardul ne înfățișează un "proscris" provincial, în figura căruia, evident, se răsfrînge simpatetic: "Proscrisul urbei părăsește ultimul/ bodega cocoașa fumului acru// îmbrăcat în negru întotdeauna/ în negru și întotdeauna nebărbierit// bătrînul pășește încet/ cu bastonul lovește ritmic caldarîmul/ trezind praful perdelelor ofilite// nimeni nu știe unde înnoptează// este artist ratat? un părăsit de viață?/ timpul s-a poticnit în rinichii săi
Un clasic al poeziei noastre actuale by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Journalistic/10452_a_11777]
-
Ne-ndulcim în prefăcanie Voci uitate în butoaie cu smoală Glasuri muiate în var, cât timp a durat să ne vedem în locul strâmt dintre moarte și naștere, să ne împotrivim și să o luăm de la capăt? Scuturând pomul de poamele acre vocile de dincolo vor răspunde din plin Valurile vor crește peste capetele noastre și vom renaște din prefăcătorie și veche-adormire când tremurul și delirul ne vor căuta în urechi îndemnându-ne cu iluzii să nu mai întârziem în Împărățiile de
Poezii by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/3898_a_5223]
-
de harul specific al claselor de jos, de a vedea totul grotesc și îndoliat, și asta într-un târg izraelit, cu mari flori de balegă pe caldarâm, singurele, adevăratele creiere ale metabolismului proștilor și suficienților Târg cu bordeluri și bodegi acre unde bei ca să uiți, unde nu poți lega o vorbă cu nimeni, cu nimeni, din pricina zgomotului asurzitor al morilor de oase, într-o mahala mirosind a lavandă turcită, bârfitoare, crăcănată, credulă, hâtră și bocitoare, sarcastică, peticită, cu cai mascați, liliachie
Suspect by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/5254_a_6579]
-
îmi mistuiți arhivele târzii îmi cântăriți și calul alb și coama îmi cântăriți și sufletul și rana (17 mai 2008) Ritual (peisaj pustiu) insecte verzi borțoase de instincte crâmpei de ceață spânzurat de dinte vărzări clădind cărnoase piramide pe postamente acre și lichide așa ești zi antumă somnoroasă în mușchiul nord întunecat din rasă pe topoganul zdrențuit și mic - zi lăbărțată-n miercuri și nimic (19 iulie 2008) Ritual (altar) m-am tupilat în altar ca o șopârlă cu ochi de
Simple ritualuri by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Imaginative/7197_a_8522]
-
că tu te ții bine, ești în plină formă. Doar nu sunt nebun s-o contrazic. E adevărat, cu femeile încă mă mai descurc... Dar cu literatura? N-am mai scris, în ultimii ani, decât articole de critică literară, cele mai multe acre și răutăcioase. Am avut și o rubrică pe care o tot mutam din revistă în revistă - Les frappes chirurgicales. Editorul meu nu vrea să mi le publice în volum, n-are chef să-și ridice întreg Parisul literar în cap
Camionul bulgar by Dumitru Țepeneag () [Corola-journal/Imaginative/7549_a_8874]
-
să apară un bărbat obosit și aproape bătrân cu o carte subțire sub braț și puțină cenușă pe reverul sacoului. îi scoteai cu degetele tale bondoace de copil răsfățat pământul din gură. Era pământul galben al ceaușimei cu duhoarea lui acră de hoit. Totul a devenit pe urmă confuz. îmi amintesc de exemplu de scena aceea când tatăl tău (un bărbat încă tânăr, încă foarte vivace) și tatăl meu (căruia îi crescuse niște iarbă pe piept sub pământ) își dădeau mâna
Poezie by Octavian Soviany () [Corola-journal/Imaginative/8328_a_9653]
-
căderii imperiului roman. S-a prăbușit pur și simplu pentru că a îmbătrânit. Aud că și cerul e pasionat de ceea ce-i nou. Când o stea obosește să fie stea, explodează și devine o Nova. Calea-Laptelui se plictisește de laptele ei acru și începe să se scurgă dracul știe unde.
Isaac Bashevis-Singer: Șoșa by Anton Celaru () [Corola-journal/Journalistic/13270_a_14595]
-
de serviciu? Nu se potrivește descrierii din romanul lui Roth: "față osoasă inexpresivă". Oricâte tatuaje i-ar pune și oricât i-ar poci mâinile, cu greu îți vine a crede... La care se adaugă faptul că Roth e un romancier acru și acut, pe când regizorul Robert Benton vede lumea într-un fel mai afabil și îngăduitor. Roth aruncă săgeți în toate părțile, iar în film supraviețuiește doar una: cea care țintește corectitudinea politică, în general un concept relativ plictisitor și oprimant
Proaspetele delicatese by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12076_a_13401]
-
Gedankenlyrik (poezie de concepție): "moartea ca semn de carte între clipe și timp". O anume solemnitate a altei vîrste poetice își face loc într-un text scris, de fapt, spre proslăvirea usturător-jucăușă a "magnificului nicolae". O literatură ca un rîs acru, prozaică în felul din La Lilieci, un cimitir vesel, de familie, a scris Cristian Popescu. Formula e circulară, ca traseul tramvaiului douășase, amenințînd să se epuizeze prin repetiție. Dar nu se întîmplă așa. Un nume foarte purtat, niște vieți banale
Frîna de mînă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12259_a_13584]
-
ideile primite" cele mai fanteziste combinații. Iubitor de Anton Pann și de Arghezi în egală măsură, P. Georgescu își imaginează o inscripție pe călimară: "Dacă nema putirința, ce mai chichirez gîlceavă?", iar I. D. Sîrbu dă viață, cu aceeași "vervă acră", unei insolite meditații blagiene: Există inteligențe ce consumă doar mărgăritare; produc totuși numai căcăreze". Ar putea rosti și el, într-un glas cu Paul Georgescu, parafraza la celebrele vorbe finale ale lui Nero: "Ce pamfletar pierde România în mine!". Și
Octombrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/12405_a_13730]
-
praful din staniol!" Această atitudine este anticipată atât de Andrei, precaut la modul ofensiv ("a părut mai preocupat să descrie o stare pe care, dacă și alții ar pricepe-o, ne-ar taxa de distruși cu o ironie mai puțin acră."), cât și de Dragoș, autoironic ("ce mă-sa caut eu pe blog, unde toată lumea pare că vorbește ca să se afle în treabă? Pesemne că și eu fac același lucru."). Aceasta nu înseamnă însă că insatisfacția lecturii acestei autoficțiuni narcotice ar
Câte un joint, joint. joint ... by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12442_a_13767]