176 matches
-
relevă moduri de existență specifice unui anumit mediu social, într-un anume timp, și pentru că îndeplinesc, în textura epică, funcția de liant. În cazul al treilea însă prezintă și interes în sine, precumpănitor. Deosebită prin comportament, Sanda ocupă în virtutea funcției actanțiale un loc central în ansamblul epic, fiind axul întregii construcții. Soție a inginerului Dinu Rareș, ea îl cultivă pe arhitectul Mircea Trestian și în același timp îl frecventează pe ușuraticul Titu Monta. La fel de tandră cu amândoi, nu se dăruie total
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288229_a_289558]
-
cinesemiotică (fenomenul cel mai spectaculos al ecranizării literaturii), bazându-se pe analogia cadrului cu unitățile minimale ale limbii cercetătorii au definit filmul că limbaj. în marele sistem semiologic al filmului sunt incluse subcategorii semiotice majore: enunțarea, instanța narativa și modelul actanțial, având în vedere natură pluricodică a limbajului filmic. O teorie a ecranizării trebuie să aibă un caracter general, să stabilească principii teoretice pertinente și aplicabile tuturor fenomenelor de transmutare cinesemiotică. Ecranizarea reprezintă trecerea de la un tip de rostire ce are
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Adina Durbacă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1357]
-
indică o anumită predispoziție către suprainterpretare. Eseul cuprinde și o serie de precizări substanțiale cu privire la dimensiunea inițiatică a baladei, fenomenologia morții, experiența temporalității, conceperea Mioriței ca răscruce intertextuală (și nu ca simplu evantai de variante dezvoltate în jurul unui text-cadru), structura actanțială a discursului, „pasivitatea” ciobanului, componenta orfică ș.a. În ultimele două decenii P. a realizat și numeroase traduceri, având un rol considerabil în difuzarea și promovarea culturii italiene contemporane în România. SCRIERI: Cum eu..., București, 1974; Vorbindu-vă prin semne, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288855_a_290184]
-
lipsuri..."165. În mitemul jertfei, un loc bine definit îl are și Ladima; condiția de om sacrificat (de ofrandă) nu o acceptăm. Dăm atenție altui fapt: construcția capitolului se sprijină pe o existență dispărută. Ladima se redefinește ca o axă actanțială ce străbate întregul episod din camera Emiliei, care este, în fond, miezul romanului: Acum îl vedeam în fotografia veche, deși murise numai acum trei luni, ca pe o cruce de marmoră, încadrată în ramă de sârmă galbenă. Dar tot nu
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
valoare de prezent etern. Mitemul în discuție câștigă, în acuratețe, prin funcția de simbolizare iconică. Paradoxal, masiva exegeză camilpetresciană nu a remarcat că romanul Patul lui Procust are o structură circulară sau, mai precis, o dublă structură circulară. Schema sa actanțială și auctorială se prezintă sub forma a două cercuri concentrice. Primul (și cel mai larg) pornește de la un dialog între Autor și d-na. T. În paratextul liminar, Camil Petrescu își teoretizează concepția romanescă spre sincera nelămurire a protagonistei, care
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
tipurile predominante sunt: personaje realiste, moderniste, expresioniste, absurde, postmoderniste etc. Funcțiile pe care personajul le îndeplinește în textul narativ determină o altă clasificare: - Protagonistul este plasat în centrul seriei de evenimente, implicat în toate momentele subiectului. Este definit prin funcția actanțială, căreia i se adaugă cel puțin încă o funcție. Ilie Moromete, de exemplu, devine și personaj narator (funcție narativă și de regie) când relatează și comentează călătoria la munte cu Bălosu sau întâmplări din vremea secetei din 1922 (se adaugă
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
și de regie) când relatează și comentează călătoria la munte cu Bălosu sau întâmplări din vremea secetei din 1922 (se adaugă funcția reflexivă și cea actorială). - Personajul reflector (raisonneur) este eroul învestit cu funcție reflexivă, dublată sau nu de funcția actanțială. El formulează judecăți de valoare/cugetări, despre evenimente, situații sau despre celelalte personaje, în discurs asertiv sau apodictic (bătrâna, mama Anei din Moara cu noroc de I. Slavici). - Personajul focalizator (focal character) este „personajul central din al cărui punct de
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
cea de regie, fără a fi implicat în seria de evenimente; este „vocea“ narativă care relatează evenimente auzite de la un alt personaj (de pildă, lița Salomia din Hanu Ancuței). - Personajele obiective (actanții) sunt urmărite în planul evenimențial, având numai funcție actanțială. Sunt, de obicei, personaje secundare, implicate doar la nivelul acțiunii narate sau reprezentate scenic. Clasificarea personajelor poate avea în vedere și criteriul reprezentativității: - Personajul arhetipal este un model originar, un erou exemplar - mitic, legendar, basmic etc. -, cu un grad mare
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
plasândo într un trecut apropiat de momentul narării. 8. O trăsătură esențială a genului epic este prezența în text a instanțelor narative, nara torul și personajele. În fragmentul dat, se remarcă prezența unui narator homodie getic care are și rol actanțial. Alături de acest personaj narator, în text mai apar tovarășii lui de călătorie și călăuza drumeților de la oraș, Ion Onișor. O altă trăsătură distinctivă a ope rei epice este predominanța narațiunii. Acest mod de expunere este dominant în frag mentul reprodus
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
Relația dintre două personaje întrun roman studiat, aparținând lui George Călinescu George Călinescu, Enigma Otiliei (relația dintre Felix și Otilia) INTRODUCERE: Personajele romanului realist În lumea ficțională a romanului, „ființele de hârtie“ (Roland Barthes) au, în primul rând, o funcție actanțială, fiind implicate în seria de evenimente ce alcătuiesc acțiunea operei epice. Prezențe dinamice, caracterizate complex, personajele realiste au destine semnificative, întruchipând ipostaze și relații umane diverse. În romanul Enigma Otiliei de George Călinescu (1938), de pildă, personajul eponim este situat
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
stimulator al propensiunii negatoare a pamfletarului. Am urmărit să conferim o oarecare autonomie fiecărui capitol în parte (susceptibil de a fi dezvoltat într-un studiu singular), fără ca acest lucru să afecteze coerența de ansamblu a cercetării, urmărind constant dinamica schemei actanțiale și, evident, modificările în raportul enunț-enunțare. În sfârșit, trebuie să mărturisim că ne-am apropiat de textul publicistic arghezian cu prudența detectivului nerutinat și neconvertit încă la dogmatism metodologic, alunecând pe firul textului, lăsându-ne seduși de atmosferă, de sclipirea
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
conform teoriei literare, unica șansa de accedere în cetatea valorilor perene ale literaturii. Din acest punct de vedere, pamfletul arghezian și interpretările pe care le-a suscitat au impus legitimarea definitivă a genului. Și pamfletul, și polemica presupun o structură actanțială dialogică, marcată de dinamism participativ (Mariana Ionescu), în care, deși mesajul emițătorului vizează o țintă precisă, reprezentată sau non-reprezentată (ce face obiectul demersului polemic sau pamfletar), adevăratul destinatar este publicul martor, pe a cărui receptare adecvată autorul mizează. Dincolo de spațiul
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
principal) ipostaziază, înainte de toate, subiectul generic surprins în dinamismul intrinsec al comunicării, așa cum îl percepe Ducrot: "De fiecare dată când zicem ceva, imaginăm pe cineva care ar gândi contrariul și la care ne opunem"54. În polemica literară, dinamica schemei actanțiale variază în funcție de orientarea polemistului spre cei doi destinatari ai săi: fie spre public (martor imparțial), pentru a-i relata mobilul polemicii și a-l face, astfel, părtaș la dispută, fie spre preopinent (țintă, mai ales în scrisoarea deschisă), iar atunci
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
unui "tu" intertextualizat, când autorul include în text un dialog imaginar sau reproduce un dialog real), atâta timp cât persoana a doua nu apare marcată deictic în text (cu excepția scrisorii deschise, unde, în timp ce ținta apare ca interlocutor dinamic, participant activ în schema actanțială, prezența lectorului este subînțeleasă). Esența, și nu prezența ei, este identificabilă în structura de adâncime, pentru că numai și numai ei i se datorează însăși existența concretă/pragmatică a textului polemic în ipostaza de discurs tipărit într-o publicație periodică. Atunci când
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
prezența ei, este identificabilă în structura de adâncime, pentru că numai și numai ei i se datorează însăși existența concretă/pragmatică a textului polemic în ipostaza de discurs tipărit într-o publicație periodică. Atunci când polemistului i se substituie pamfletarul, în schema actanțială se produce un dezechilibru, dat fiind că acest Tu (=lector avizat) este susceptibil de a face front comun cu Eu. În termenii lui B. Andrès, situația se prezintă astfel: "Între acest Eu prezent, liber și sincer și acest el îndepărtat
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
nereprimate de furie și revoltă, în care limba devine materie simpatetică, iar textul un act ritualic de magie neagră. În acest din urmă caz, avem de-a face cu pamfletul sterilizat (Călinescu) în care identitatea victimei se disipează, iar schema actanțială a discursului este practic redusă la doar doi actanți: pamfletarul și publicul său (N. Balotă). Prin natura profesiei sale de jurnalist, poetul își asumă (fără îndoială, uneori, cu maximum de subiectivitate) realitatea evenimențială, însă atunci când violența stilistică devine marcă a
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
polemistul adoptă o strategie retorică în care ironia (mai ales în varianta asteismului și a diasirmului) este figura predilectă. Adversitatea sa, deși precis direcționată, e (mai ales în anii din urmă) camuflată strategic printr-un discurs obiectivat, a cărui tripartiție actanțială presupune: un autor care se vrea obiectiv, o țintă aparent învestită cu drepturi egale și tratată în consecință și, nu în ultimul rând, un public în rol de jurat. Privind astfel publicistica polemică, vom încerca să nuanțăm constatarea întemeiată, dar
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
e, indubitabil, formula polemică unde întîlnim cel mai mare grad de tranzitivitate, un discurs marcat de asertivitate, a cărui forță ilocuționară ia naștere din uzul performativelor și verdictivelor. Schimbul direct de argumente punctuale și opinii determină o restructurare a schemei actanțiale, în sensul valorizării egale a actanților principali (enunțiator și enunțiatar, vocea citată) ca poli dinamici, interschimbabili într-un spațiu comunicațional normat, în timp ce publicului, în calitatea sa de terț al discursului, îi este atribuit statutul de martor imparțial a cărui prezență
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
doua singular, e numai o modalitate de punere în scenă a unui discurs cu doi actanți principali: satiristul și publicul. Adversarul e doar o categorie care face obiectul satirei, o voce personificată în discursul ficțional. Imponderabilitatea lui modifică întrucâtva schema actanțială susceptibilă de a deveni bipartită. Uzând de pattern-ul scrisorii, instanța auctorială devine ea însăși personaj în dialogul imaginar, adică un alt rol pe care polemistul găsește de cuviință să-l joace alături de un partener fictiv, care totalizează o sumă
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
articol programatic", "program", sau apare disimulat sub cu totul alte forme, manifestul reprezintă refuzul de a accepta un dat (politic, ideologic, cultural etc.) și, în mod complementar, pretextul colportării unei alternative axiologice cu care autorul/autorii se identifică. În ceea ce privește schema actanțială a enunțării performative (J.L. Austin), enunțul se transformă în denunț, prin uzanța verdictivelor calificative și imperative, iar destinatarii (net diferențiați într-un schimb polemic direct și concret) dobândesc un statut interșanjabil. Dacă, într-o confruntare deschisă și principială, publicului (destinatar
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
arghezian, dimensiunile anecdotei variază, însă, atunci când acaparează întregul text, avem de-a face cu o fabulă autentică, în care morala apare, ambiguizată prin poantă, de obicei, în final 202. Un astfel de text este Dialog 203, în a cărui dinamică actanțială, pamfletarul-narator, diferit de autorul real, își conduce receptorul către o lectură duală, ca și în cazul alegoriei, mizând însă pe imaginarea unei situații comice, de data aceasta la limita verosimilului, în care adversarul sau adversarii devin protagoniștii expunerii. Decodarea intenției
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
polemică și amenințător, cu care se înfruntă direct, într-o luptă imaginară, pe viață și pe moarte. Discursul fictiv, alcătuit eminamente din enunțuri performative, aduce în prim-plan figurile patosului agresiv care mizează pe incitarea la violență extremă. În schema actanțială, cititorului i se rezervă un alt statut: nici de arbitru, ca în schimbul polemic oficial, nici de partener ca în pamfletul polemic sau satiric, ci de privitor anonim, a cărui prezență este doar intuită. De data aceasta, el este plasat în afara
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
Comicologia evidențiază izomorfismul dintre polemic și comic: acesta din urmă "apare deci ca mijloc de apărare și de atac în plan oficializat și clandestin". În cazul din urmă, subversivul politic este domeniul predilect de acțiune. Zăbovind încă puțin la schema actanțială a comicului, observăm că rolul receptorului, în calitatea sa de unic beneficiar și de co-participant totodată la discursul comic, este esențial. Iar construirea unei imagini (situații, personaj etc.) rizibile presupune ceva mai mult decât talent descriptiv sau narativ. E vorba
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
putînd corespunde unei singure fraze mari. A. Julien Greimas, în Sémantique structurale (1966), alcătuiește o gramatică a povestirii, definind actantul drept un element care, în fraza de bază ce rezumă povestirea, îndeplinește o anumită funcție sintactică. El identifică un model actanțial format din șase elemente (subiect, obiect, destinator, destinatar, opozant sau adjuvant), care susține edificiul oricărei povestiri. Axa centrală care controlează valorile din universul povestirii, axa puterii și / sau a cunoașterii, este axa destinator - destinatar. Ea dă naștere valorilor și dorințelor
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
fie înlesnește, fie constituie o piedică în calea comunicării. Ea constă din circumstanțele acțiunii, respectiv modalitățile de a acționa, nefiind reprezentată în mod neapărat de personaje. Această axă este uneori axa cunoașterii, iar alteori axa puterii. Anne Ubersfeld reia schema actanțială a lui A. J. Greimas, permutînd perechea subiect-obiect, făcînd din subiect funcția manipulată de perechea destinator-destinatar, obiectul devenind funcția dintre adjuvant și opozant. Dacă la A. J. Greimas subiectul nu era fabricat în mod conștient de destinatar în funcție de destinator, iar
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]