867 matches
-
permanență la eliberare. Scriitorul polonez Piotr Bednarski a procedat destul de inteligent în selecția personagială ofertată. Dezbaterea clasică de odinioară în critica literară europeană, la ceva timp și după aceea, s-a dovedit sterilă până la urmă, căci personajul, ca entitate sau actant epic, indiferent cum este - static sau în mișcare, trebuie să-și califice identitatea prin trei căi posibile. Una, și cea mai importantă, dacă nu suverană, este „calea regală” a prozatorului. Alta, a personajului însuși. A treia - a celorlalți consorți ori
Anul 5, nr. 3 (11), 2010 by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/83_a_98]
-
Maiakovski - Petia devine portdrapelul prozatorului Bednarski. În finalul romanului, îi apare și numele. Dacă nu cumva a fost invers (truc literar admis). În asemenea situații, romanul poate fi socotit personagial,o modalitate de acumulare a multor fapte credibile în jurul unui actant, de la care se emană ceva sau se ajunge la el pentru ceva. Viziunea de stea o putem invoca în a defini construcția romanului. Pierzându-și părinții, în finalul romanului, personajul Petia găsește înțelegere de locuință la... Sașa. Acesta fusese demobilizat
Anul 5, nr. 3 (11), 2010 by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/83_a_98]
-
în chip exemplar. Genul de cinism rafinat și de întorsătură diplomatică - dar întotdeauna sinceră - a frazei e comun personajului Ion Ghica, vocii analitice a naratorului care dublează majoritatea introspecțiilor și - surpriză - autorului Ghica în carne și oase. La fel cum actantul C. A. Rosetti nu se îndepărtează nici de firea, nici de vorbele omului politic și gazetarului care agita spiritele în presa liberală de la mijlocul veacului al nouăsprezecelea. Convulsiile unor oameni mai complecși decât timpul lor, care-și doresc onest puterea
Dana Dumitriu în posteritate - Jurnal inedit din ianuarie 1985 by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Memoirs/9210_a_10535]
-
aducerea în prim planul conștiinței active (explicite) de formare a enunțului muzical a unor resorturi interne acționând global-intuitiv în formarea discursului muzical, plasarea acestuia desfășurânduse, conform lecturii tradiționale, într-o zonă superficială de configurare, din punctul de vedere al competenței actanților, și anume într-o zonă îngrădită a libertății formative, datorate abstragerii voinței creatoare lucide din contextul fenomenologic și estetic al acestei comunicări (artistice). Odată ce aceste zone de interioritate (înfășurată), virtual active ar fi puse în lucru conștient în mod metodic
Revista MUZICA by Nicolae Brânduș () [Corola-journal/Science/244_a_480]
-
o Logică alta decât cea din Lumea noastră de producători și „consumatori” de artă a sunetului. În consecință, educația muzicală va trebui să se aplice (și vom vedea cum) asupra mentalului, capacității generative de limbaj (definit în logica respectivă) a actanților, iar cele dinainte dezvoltate privind jocul (muzical), match-ul și altele nu au făcut decât să schițeze în principiu ordini la care vom face acces în etape, privind Universurile (de limbaj) în care se poate turna experiența noastră muzicală. Cu toate
Revista MUZICA by Nicolae Brânduș () [Corola-journal/Science/244_a_480]
-
act de voință artistică structurală. Ca un act de implicare superioară a persoanei în formarea limbajului muzical. Din punctul de vedere al acestui model de comportament-general și local - oferit de textul dat (constituit după întregul set de rigori convenite) prestația actanților va îndeplini atât criteriile de adevăr (structural) implicate în gest, cât și urmărind mai ales aspectul estetic al jocului (comunicării), conferind performanței rostul de act de cultură, de superioară ordine a spiritului „făcut sensibil”... Observăm că straturi din ce în ce mai adânci de
Revista MUZICA by Nicolae Brânduș () [Corola-journal/Science/244_a_480]
-
N. Steinhardt sau I.D. SÎrbu) sunt discursuri de tip oratoric, fragmentate din cauza situațiilor rebele de sănătate, cunoscute fie de... criticul interlocutor (ocazional), pentru moment, dar În totalitate, de hârtia așteptândă. Eliberarea prin scris rămâne o terapie folosită de orice profesionist actant și martor, depozitar și “comandant” de lumină pentru cuvintele ascunse În cotloanele memoriei. Oricum, jurnalul de acum este afin cu... autoportretul din 2004 contribuind nu la “anii uceniciei”, ci la „univesitățile vieții”, apropiindu-se spiritului dintr-un Bildungsroman. Octavian Paler
Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Science/76_a_285]
-
niciodată". Ca primă sursă bibliografică utilizată de Emil Iordache va fi Bibliografia literaturii române 1948-1960, tipărită de Biblioteca Academiei Republicii Populare Române, în 1965, sub egida Academiei. Masiva lucrare îl are coordonator pe Tudor Vianu. O tăcere, poate vinovată, din partea actanților practicanți, s-a menținut mult timp după '89, cu puține abateri, în ce privește literatura realist-socialistă impusă ca modalitate estetică de tancurile Armatei Roșii. Astfel, îndreptățit observa Emil Iordache, "după aur, glorie și obsesii remarcăm (cu excepțiile de rigoare) o foarte puțin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
pentru că mulți profesori suferă de un fel de frigiditate estetică și nu pot transmite bucuria lecturii. Am văzut cândva într-un manual de literatură ceva grotesc - poezia Floare albastră de Eminescu, diafana poezie a lui Eminescu, analizată astfel: care sunt actanții? schițați diegeza poemului! stabiliți seriile sinonimice! treceți într-un tabel, pe o coloană, arhaismele și, pe altă coloană, neologismele! etc. Și mă gândeam: ce improprie și alienantă metodă de a trata un asemenea poem au găsit autorii manualului! Dacă aș
Profesia de critic literar by Alex. Ştefănescu () [Corola-journal/Journalistic/9899_a_11224]
-
polițist, de care, deocamdată, Eco nu poate să se desprindă? În general, acesta păstrează primordialitatea actului povestirii, reluînd elementele tradiționale ale eposului originar; se bazează stereotip pe o queste, adică pe o căutare primitivă, convertită În ancheta romanescă. Cineva, un actant detectiv (Însoțit de unul sau doi colaboratori) caută ceva, sau anchetează condițiile concrete (cu toate conexiunile logico-temporale) ce au dus la declanșarea unui anumit eveniment, de cele mai multe ori o crimă sau un rapt. Intriga polițistă nu se suprapune nicidecum structurii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
trăiesc, dar și pe ale celei pe care și-o imaginează fiecare. Prin intermediul celor doi, romanul reliefează existența unui univers etajat, în care intruziunile fiecăruia dintre niveluri în spațiul celuilalt, de cele mai multe ori deliberate, dar și aleatorii se fac prin actanți ai lor, pe care îi proiectează dincolo de limitele spațiului familiar, vizând o finalitate inițiatică. Căutarea unor subiecte captivante pentru o rubrică a unei reviste de succes de către jurnalistul pomenit este intriga romanului, care își plimbă personajele printr-un perimetru vast
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
o bancă de pluș, pe locul ei în interiorul stranei pline de flori de lângă altar - erau și soții Coblin cu ea - și apoi m-am alăturat procesiunii, așa cum repetasem înainte, lângă Lucy Magnus, la capătul covorului alb pe unde veneau principalii actanți: Charlotte și tatăl ei, însoțiți de copii ce împrăștiau petale de trandafir pe covor, doamna Magnus și Unchiul Charlie, și apoi Simon și fratele lui Lucy, Sam, înaintaș în echipa de fotbal Michigan, un om care umbla ca un urs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
totuși marcat de un gest surprinzător. Lameth îi oferă lui Danton o ediție rară din Hamlet, prețioasă moștenire de familie, ca un semn al reconcilierii. Dar, cum orice semn conține un mesaj, cartea ar putea deveni prilej de meditație pentru actanți. Nu întotdeauna, pare a spune Lameth, muzele tac în timpul războiului, cu toate că Danton, pasionat de Shakespeare, recunoaște că nu mai are timp pentru lecturi. Între multiplele semnificații, pe care volumul oferit le ascunde, ar exista și o prefigurare destinală comună. Un
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
lui Procust, considerat un termen dintr-o ecuație care include și Luceafărul. Adept fără rezerve al "vocilor lirice" reliefate de Nicolae Manolescu, într-un eseu deja clasic, exegetul constată o "magistrală" dezvoltare epică a romanului, având ca esență raporturile dintre actanți. Ladima este, pentru el, un personaj ideal, din paradigma lui Hyperion, în vreme ce Fred Vasilescu nu e altceva decât rivalul său terestru, care reușește să se înalțe și fizic, și spiritual, la înălțimea mentorului său. Cătălina ni se înfățișează sub două
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
straturile experienței naționale, în Eminescu."269 Revenind la nucleul euristic al acestui capitol, crochiul-necrolog, schițat de presa bucureșteană, după sinuciderea poetului Ladima, dezvoltă o altă perspectivă arhetipală: "poetul smintit și cumsecade" este o secvență în racourçi a donquijotismului funciar al actantului. Am adus suficiente argumente pe această temă în paginile anterioare. Să reamintim doar că prietenii și colegii lui Camil Petrescu au văzut în donquijotism o principală trăsătură a omului pe care l-au cunoscut, o stare intimă, pe care o
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
-i cei/ Binele te-nvață a-l face/ Ca albina mierea ei". Munca educatorului trebuie dusă fără gând de răsplată. Un pedagog autentic nu-și încheie de altfel misiunea odată cu ieșirea la pensie. El rămâne un observator asiduu și un actant al spațiului social, chiar dacă trebuie să facă apel la alte mijloace. Profesorul Vasile Fetescu a descoperit un mijloc foarte productiv de a rămâne prezent, ca factor modelator, pe calea scrisului. În cărțile publicate de-a lungul ultimului deceniu, el a
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
Concepte și metode În cercetarea imaginarului: dezbaterile Phantasma Cuprins Cuvânt Înainte (Corin Braga) 7 I. Imaginar cultural Anarhetipul și stările alterate de conștiință (Corin Braga) 15 Ficționalizarea (Mihaela Ursa) 73 Metodele calitative În cercetarea imaginilor (Doru Pop) 103 Humboldt, triada actanților ontologici și alteritatea (Cornel Vâlcu) 130 Lux, calm și voluptate - Un excurs de estetică fenomenologică (Horea Poenar) 170 II. Imaginar social Dezintoxicarea creierelor (Ruxandra Cesereanu) 213 Locurile memoriei (Ovidiu Pecican) 249 Rezistența În literatură (Sanda Cordoș) 288 Reconstrucția societății civile
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
atribuite: sex, poziție socială, vârstă etc.), roluri informale (sau ocupaționale: șmecherul de cartier, vampa etc.), tipuri sociale (băiatul de treabă, mincinosul etc.), tipuri sociopsihologice (definite prin interacțiune: activ/pasiv × pozitiv/negativ), rolurile articulate (așa cum transpar ele din manifestările și discursurile actanților). Este necesară și analizarea tacticilor atribuirii/asumării de roluri. - Analiza relațiilor. Aceasta presupune interpretarea modului de interacțiune În interiorul grupurilor: prietenie, intimitate, negociere etc. - Analiza grupurilor. Descrierea modului de funcționare a grupurilor pe mai multe niveluri a) ierarhii, b) „bisericuțe” (aici
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
bază În care se derulează acțiunea 1, analiza de discurs urmărește prezentarea dinamicilor discursive care dau semnificație grupurilor umane. Un alt nivel este acela al prezentării dialogale axat pe interacțiunea dintre personaje sau caracterizări ale personajelor cu care interpretul sau actanții intră În interacțiune. Notele, la rândul lor, pot fi organizate În două forme narative: episoade și repovestiri ale situației, conturând o analiză discursivă și pe acest palier. În această categorie de cercetări intră grupul de analize ale imaginilor și imaginarului
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
a aborda imaginarul, cum sunt, spre exemplu, cele arhetipale sau tematismul. Aerul proaspăt, tubul de oxigen pe care ni-l aduce Doru constă În oferta de metode cu totul noi, ce deschid câmpul larg al unei antropologii literare. Humboldt, triada actanților ontologici și alteritateatc "Humboldt, triada actanților ontologici și alteritatea" Cornel Vâlcutc "Cornel Vâlcu" Exercițiu de lectură Voi Începe cu un citat: Putem examina mai detaliat chestiunea apartenenței stricte a gândirii la limbă. Activitatea subiectivă dă formă unui obiect În gândire
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
exemplu, cele arhetipale sau tematismul. Aerul proaspăt, tubul de oxigen pe care ni-l aduce Doru constă În oferta de metode cu totul noi, ce deschid câmpul larg al unei antropologii literare. Humboldt, triada actanților ontologici și alteritateatc "Humboldt, triada actanților ontologici și alteritatea" Cornel Vâlcutc "Cornel Vâlcu" Exercițiu de lectură Voi Începe cu un citat: Putem examina mai detaliat chestiunea apartenenței stricte a gândirii la limbă. Activitatea subiectivă dă formă unui obiect În gândire. Căci nu există nici măcar un singur
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
foarte teoretic și abstract, Însă Îmbăiat În acel lighean de ciocolată lichidă, glazurat bine, Învelit așadar În fragmente de viață. Sau, dac-ar fi să invoc o altă metaforă: adeseori am avut impresia că, atunci când discută despre Humboldt, despre triada actanților ontologici și alteritate, despre sensul polemic al integralismului și alte teme și concepte grele, Cornel este asemenea unui medic aflat pe o stație orbitală, Într-un laborator spațial, care lucrează Într-un mediu perfect aseptic, unde nu intră nici un microb
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
Arhivelor Securității (CNSAS). În intenția sa inițială, acesta urmărea deconstruirea cercurilor concentrice ale delatorilor În România comunistă și deconspirarea publică a acestora și a membrilor poliției secrete. Obstrucționat de autoritățile care Îl creaseră, dar și de către unii dintre membrii săi (actanți În partide duplicitare și compromise ori corupți de Putere), CNSAS a funcționat defectuos și nu a izbutit să producă efectul râvnit inițial, În ciuda dorinței explicite a altor membri ai săi de a da lucrurile În vileag și de a nu
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
sensul unei discipline care ar fi studiat proprietățile limbilor naturale: nu se punea problema grupurilor nominale, a determinării, a aspectului, a tematizării..., nici măcar a dialectului, a variațiilor, a intonației etc. Se manipulau în special noțiuni precum "paradigmă", "sintagmă', "conotație", "semnificant", "actant"... De fapt, "imperialismul lingvistic" a fost cu precădere un imperialism semiologic, care privilegia noțiuni comune diversității materialelor semiotice (cinematografiei, benzilor desenate, imaginii, teatrului, literaturii scrise...), evitând să pună accentul pe specificitatea limbilor naturale. De aici și situația relativ paradoxală a
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
diferență notabilă între antepunere și folosirea în incidentă: evaluarea negativă pe care incidenta o asociază unui individ este inseparabilă însăși de conținutul unei anumite enunțări în care se produce; incidenta indică faptul că procesul evocat prin enunț se produce în detrimentul actantului asociat adjectivului. Prin urmare, predicatul trebuie să fie marcat în mod negativ. În afara unor situații speciale, nu putem spune: * A fost recompensat, nefericitul de el! Este nevoie de un predicat cu orientare opusă: Este ruinat, amărâtul de el! Din punct
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]