8,266 matches
-
e doar o încarnare temporară a unei stafii. Vestea bună este că orice țăran medieval știa să facă respirație artificială. Finalul îți dă informații lămuritoare despre ciuma neagră. Nu înțelegi de ce, pentru că prezența ei în lungmetraj e infinitezimală. Păcat de actrița Lena Heady, că are potențial și nu merită ca highlight-ul rolului ei să fie o masturbare pe lângă o centură de castitate. Care, oricum, nu pare prea greu de înlăturat când e nevoie. Cuvântul "aiurea" pare inventat pentru a defini această
Istoria se repetă... by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11306_a_12631]
-
Daniel Morar, zice blând-ardelenește: -,Îmi trebuie douăzeci de procurori deștepți..." -Și nouă, aprobă Haralampy. Pauză publicitară. Și ce-am mai văzut la televizor ? -Un recital de excepție al violonistului Nigel Kennedy, în cadrul Festivalului și Concursului Internațional ,George Enescu"; -pe marea actriță Mariana Mihuț într-un dialog exemplar moderat de Eugenia Vodă în cadrul emisiunii ,Profesioniștii"; -filmul italian ,O viață fragilă" (Național Tv), care ne-a întors - dar am făcut-o cu plăcere - la filmele psiho-sociale lipsite de cruzimi și violențe; -pe domnul Emil
Nepremiantul nostru președinte by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11311_a_12636]
-
că di căprio nu a fost niciodata favoritul meu că bărbat, dar ca actor nu am ce să îi reproșez. Așa că unii dintre noi putem lăsa deoparte povestea, daca nu ne-a plăcut și admira artă. Kate Winslet e printre actrițele mele preferate. Recomand Heavenly Creatures în regia lui Peter Jackson (fucked up în the head director) și Life of David Gale în regia lui Alan Parker cu un alt super actor, Kevin Spacey. Leo m-a cucerit cu rolul din
11 ans après by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82768_a_84093]
-
ever after? No....Roșe s-ar fi transformat în April iar Jack în Frank. Roșe aș April și-ar fi dorit să fie acrita iar Jack aș Frank să trăiască în Paris, dar Roșe aș April eșuează în a afi actrița iar Jack aș Frank eșuează în a fi nonconformist. Roșe aș April și-ar fi dorit să scape de monotonie și viața fără speranță, iar Jack aș Frank...Jack s-ar fi complăcut în monotonie și viața fără speranță. Roșe
11 ans après by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82768_a_84093]
-
și am reținut doar motivarea inițială: “We are moving to Paris” :-D.... tocmai de aceea, m-a surpins și mai mult... am înțeles că DiCaprio a dorit special să lucreze cu Winslet la acest film, considerând-o cea mai bună actriță contemporană... eu zic că are destul de multă dreptate... am văzut-o și în the Reader...și chiar joacă al naibii de bine...foarte real și în același timp derutant de expresiv... și are o duritate a zâmbetului care pe mine mă uimește
11 ans après by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82768_a_84093]
-
bine...foarte real și în același timp derutant de expresiv... și are o duritate a zâmbetului care pe mine mă uimește tot timpul când o văd jucând...mi se pare că nu are nimic din cosmeticizarea pe care o au actrițele care sunt și frumoase, dar fără a interpreta așa de bine un rol... De văzut: Cu ocazia asta îmi permit să recomand și un film - Seven pounds.... în care Will Smith m-a surprins de-a dreptul.... (el a început
11 ans après by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82768_a_84093]
-
Dragoș Bucurenci [youtube=http://youtube.com/watch?v=tIVBlo4ugls] via Popistașu Bună secvență de film, măi lipsea de la sfârșitul ei TIRE ȚOI parcă intenționat absența. O actriță care vroia să iși joace rolul, un rol care deja fusese jucat pe scena vieții actorului
On s’embrasse? by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82916_a_84241]
-
urât despre asta. Femeile care ne trimit cadouri, care ne-așteaptă cu luminile stinse în mașină parcata la colțul străzii, care ne plătesc consumația, care ne întrețin, ne savurează și apoi ne roagă să le uităm. Femeile care seamănă cu actrița noastră preferată. Femeile urâte care știu cum să facă un barbat să se simtă dorit. Femeile care întorc capul după alte femei, care pun mâna pe fundul bărbaților, care intră singure în sex-shop-uri și care l-ar face să roșească
Elogiu femeilor adevărate by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82849_a_84174]
-
însemnat o catastrofă, pentru că filmul se sprijină de la un capăt la altul pe ea (formula e aceea a unui îndelung flash-back al eroinei, dar nu unul subiectiv, ci unul "obiectivizat" auctorial). Regizorul a mizat, inspirat, pe Ioana Flora, o tînără actriță de substanță, care, în tot ce face, trece rampa, cu o autenticitate specială. După rolul din Marfa și Banii, de o cu totul altă factură, Ioana Flora demonstrează, acum, cu cîtă precizie e capabilă să abordeze și alte registre; are
B 67 SXS by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14680_a_16005]
-
abordeze și alte registre; are, în Turnul din Pisa, și aer de copil euforic, și aer de "divă" senzuală, și aer de amărîtă, refugiată în pușcărie ca într-un azil protector, și aer de om chinuit, îndărătul liniștii aparente... O actriță interesantă și o posibilă carieră. Parafrazînd o replică celebră, cine e această Ioana Flora? E fiica poetului Ioan Flora, născută și crescută în Iugoslavia, pînă la 18 ani; a făcut școala în limba sîrbă; a studiat actoria la București, la
B 67 SXS by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14680_a_16005]
-
de corespondenți, mai ales cei din Moldova. Redactorii de cultură se complac în această postură umilă, scriu știri care încearcă să transforme un spectacol de teatru într-o poveste a penibilului, a actorilor care cad pe scenă, a bîlbîielilor, a actrițelor dezbrăcate. Scriu, atunci cînd prind un loc în ediția a doua, despre lansări de cărți ale prietenilor, totul pentru a mai putea adăuga o știre la acord și a nu fi dați afară. Nu e timp de eroism, de onestitate
Felicia Mihali - romanele scrise în România by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14818_a_16143]
-
aproape pentru nimic. Continuă să mă nedumirească aberația aceasta. - Ca actor mai ai vreun proiect, vreo propunere? - Ar fi ceva ce-mi doresc foarte tare să se împlinească: Scaunele de Eugen Ionesco, în regia lui Silviu Purcărete. Parteneră ar fi actrița Ana Ciontea. Și soția mea. - Poți să repeți acum, în final, celebra bîlbă dintr-un spectacol de la Piatra Neamț, nesemnificativ cu totul, cu rememorarea căreia s-au încheiat, într-un hohot de rîs, multe seri petrecute, cîndva, împreună? - Spectacolul se numea
Am fost vindecat de blazare - interviu cu Paul Chiribuță by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14855_a_16180]
-
este... Ion Caramitru, spectacolul marcînd revenirea lui pe scenă după zece ani de dorită absență. Nu vreau să intru în detalii acum. O voi face la timpul cuvenit. Am avut sentimentul însă că asist la declarația de iubire pe care actrița o face propriei sale profesiuni: patetică, răvășită, atinsă și neatinsă de urîtul vieții, purtîndu-și demn frustrările unui creator din lagărul comunist, stropind cu lacrimi de rîs sau de plîns trădările bărbatului iubit și sosit acum, după ani, să-și răscumpere
Forță și senzualitate by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14881_a_16206]
-
întîmplă totul? Într-o morgă, acolo unde, EA cosmetizează fețe de bărbați și de femei înainte ca bulgării de pămînt să se prăvale peste trupurile lor. De ce o respect atît de mult pe Mariana Mihuț? Pentru că este, într-adevăr, o actriță mare. Banal, nu? Pentru că este un profesionist, pînă în vîrful unghiilor, capricios, vulnerabil, deschis la tot ce înseamnă teatru de calitate, la valoare, pentru că în templul din sufletul ei există altare ridicate pentru oamenii de teatru - modele, repere, pentru că fidelitatea
Forță și senzualitate by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14881_a_16206]
-
și angrenează energii. Simți că acolo se petrece ceva, dar se întîmplă ceva și în tine, spectatorul. Simți că pe actor l-a costat replica, dar și pe tine, cel din sală, surîsul ei, interpretarea, accentul. Doar prin cîteva excepții actrița și de film în mod ciudat totuși, Mariana Mihuț este o formidabilă actriță de teatru, preocupată aproape exclusiv de angrenarea ei în figura istorică a Bulandrei, de misterul și ce-ul personajelor sale, de împlinirea lor sub amprenta ei. Nu
Forță și senzualitate by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14881_a_16206]
-
și în tine, spectatorul. Simți că pe actor l-a costat replica, dar și pe tine, cel din sală, surîsul ei, interpretarea, accentul. Doar prin cîteva excepții actrița și de film în mod ciudat totuși, Mariana Mihuț este o formidabilă actriță de teatru, preocupată aproape exclusiv de angrenarea ei în figura istorică a Bulandrei, de misterul și ce-ul personajelor sale, de împlinirea lor sub amprenta ei. Nu are nici cel mai mic interes pentru vedetismul ieftin, obținut facil, nu înclină
Forță și senzualitate by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14881_a_16206]
-
rol ce i-a adus o nominalizare la Oscar și, conform previziunilor regizorului Frank Darabont, "l-a transformat într-un cunoscut al cinefililor" (vezi și interpretările sale din "Planetă maimuțelor"sau "Cât Smi dai ca să te împușc?"). În rolul Cassandrei, actrița Kelly Hu - născută în Honolulu din părinți chinezi, Miss Adolescență în Hawaii, deținătoare a centurei negre de karate și cunoscută spectatorilor români din serialele TV "Marțial Law", "Sunset Beach" sau "Nash Bridges". Regia este semnată de Chuck Russell, din a
Trei filme de vacanță by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/14883_a_16208]
-
diverse drepturi; la Avignon, toată lumea e egală. Cannes-ul cultivă diferența, Avignon-ul cultivă fraternitatea (cuvîntul revine, văd, a treia oară). La Avignon, într-un teatru minuscul ("Nu avem WC", scrie pe ușă), fata care vinde bilete la intrare e și actriță. La Cannes, ultima starletă știe să își țină hangul. La Avignon, un actor foarte iubit în Franța, cu o carieră întinsă pe cîteva decenii, Michel Bouquet, circulă liber, privit și privind în jur cu o blîndă familiaritate, situație inimaginabilă la
Teatrul unor nopți de vară by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14910_a_16235]
-
de lesne de aplicat statuilor altora. în fine... A rezultat un text limpede, cu lovituri de teatru bine drămuite, cu evoluții oscilând abil între previzibil și surpriză. Toate apropierile care se pot face între rolurile interpretate și propriul destin al actrițelor din echipa de "senioare" sunt valabile până la un punct: în piesă, artistele britanice nu mai joacă și locuiesc acum la un cămin-azil de bătrâni special; interpretele lor din România joacă, dar Casa Artiștilor este încă o promisiune. Reiese însă limpede
Gloria de după glorie by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/14956_a_16281]
-
joacă, dar Casa Artiștilor este încă o promisiune. Reiese însă limpede că, în confruntarea cu vârsta - acceptarea sau respingerea ei - sistemul, afilierile politice, valuta în care ai fost plătit sunt doar elemente formale. Condițiile exterioare contează, însă și casa unde actrițele britanice își trăiesc așteptarea din anticamera morții le oferă o ambianță confortabilă. Toaletele țin de eleganța vremurilor trecute. Rămân problemele universale: boala, gloria însoțită de uitarea aferentă, diferențele între fostele vedete și fostele "purtătoare de tavă", capriciile, eșecurile cu bărbații
Gloria de după glorie by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/14956_a_16281]
-
marcate de condiția de vedetă și mi se pare că ține de performanță felul cum ambele joacă jocul. Pentru personajul interpretat de Raluca Zamfirescu, jocul secund devine o a doua natură și Sarita Myrtle se cufundă cu voluptate în nebunie, actrița izbutind de minune să sugereze că este și nu este nebună, că slăbiciunea ei de minte este o formă prin care dobândește puterea asupra celorlalți. La vârsta asta a avea putere înseamnă a ți se da atenție. Simetric, delirul normalității
Gloria de după glorie by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/14956_a_16281]
-
înfiptă cu picioarele pe pământ, veșnic nemulțumită și știind să transmită starea de culpă, ea își construiește toate intervențiile pregătind spectacolul celei de pe urmă apariții în fața oamenilor, fie ei colegi sau spectatori. Dincolo de procedeele comice, există, de astă-dată, în jocul actriței un fior superior, dat de dialogul cu vocea neauzită de noi, de familiaritatea cu limanul nevăzut. Rodica Popescu Bitănescu, identificându-se cu eterna țață a tuturor culiselor din lume, dozează obsesia egoistă și interesul pentru ceilalți, într-o formulă comică
Gloria de după glorie by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/14956_a_16281]
-
sosire, după ce au avut un incident pe parcurs. Un penibil film cu o penibilă Sophia Loren de la sfîrșitul anilor '70 am putut vedea chiar la TVR 1 într-o vineri după-masă. Nici pentru siestă nu era sănătos. Altceva cu marea actriță n-a putut găsi Televiziunea Națională? Merită să spunem și ce nu am văzut la t.v., deși ar fi meritat. De pildă, protestele dlui Năstase de la videoconferința cu prefecțeii contra sondajului CURS care făcea din dl Geoană cel mai
Ce nu vedem pe micul ecran by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/14986_a_16311]
-
dea în judecată pe cel care și-a băgat nasul în dormitorul ei și cu asta gata! Cînd, caz de o mie de ori mai grav, CVT l-a acuzat pe președintele statului, Emil Constantinescu, de relații adultere cu o actriță, mințind sfruntat, nu s-a mai făcut atîta vîlvă în presă. O întîmplare cum e asta, cu un nimeni care a spionat o vedetă de televiziune, cu cît i se dă mai multă atenție, cu atît va deveni mai periculoasă
Bucureștiul tăiat de tren by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15309_a_16634]
-
Eugenia Vodă A mai trecut o ediție a Oscarurilor. A 74-a. Ea va rămîne în istorie nu atît ca ediția marelui cîștigător, O minte strălucită (cel mai bun film, plus cel mai bun regizor, scenariu adaptare, actriță în rol secundar), cît ca ediția "cu un nou sediu" (o sală cu un aer ușor retro) și cu "triumful actorilor de culoare", de ambe sexe (Halle Berry și Denzel Washington), fapt fără precedent în istoria Oscarurilor. Marele public din
Fenomenul "Amélie" și fenomene colaterale by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/15379_a_16704]