KorAP: Find »[drukola/base=actualizator & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 >

24 matches

Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495

dintr-o regiune să știe că intră în raport juridic unii cu alți, și unii, și alții cu obiectele, cu pămînturile, cu proprietățile, iar în caz de criză, există un notar, există un loc unde această virtualitate poate fi actualizată; actualizatorul acestei memorii colective este personajul ei central. Timpul juridic pare să meargă de la periferie la centru (notarul) și de la decizia centrului (notarul) la periferie. Această structură a spațiului care implică o temporalitate centrată se regăsește, la un nivel mai complicat

by MAURICE HALBWACHS [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644

relației de dependență, termenii sintagmei ocupă poziții diferite: • regent, expresie a generalului, termenul care impune celuilalt component din sintagmă un anumit comportament în planul expresiei, într-o relativă corespondență, cu planul semantic; • determinant, expresie a particularizării sferei semantice a regentului, actualizator sintactic al acestuia, termenul care răspunde exigențelor impuse de regent și care devine purtătorul unei funcții sintactice. Sub aspect structural, determinantul nu poate exista în afara regentului. El se realizează, de altfel, în mod frecvent, prin unități lexico-gramaticale lipsite de autonomie

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
Corola-publishinghouse/Science/1883_a_3208

și Gergen, 1986; vezi și Omer și Alon, 1997) și să aflăm astfel mai multe despre identitățile profunde, așa cum s-a putut observa în forma relatărilor în două etape, când identitatea profundă era cea a „căutătorului de adevăr” sau a „actualizatorului de sine”. Așa cum s-a văzut în prima parte a capitolului, nu toate poveștile vieții s-au pretat la fel de ușor la o caracterizare structurală. În multe cazuri, abordarea lumii interioare a povestitorului prin intermediul conținuturilor relatărilor, fie că ne referim la

[Corola-publishinghouse/Science/1883_a_3208]
Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732

atare, actualizarea este o operație proprie discursului și realizării contextelor ce ilustrează axa sintagmatică a limbii. Actualizarea devine astfel, cum arată Eugen Coșeriu, o operație cuprinsă în categoria determinării și constă în dirijarea semnului lingvistic spre obiecte, dirijare realizabilă cu ajutorul actualizatorilor și avînd scopul de a conecta semnificațiile (sau conceptele) virtuale la aceste obiecte. În mod concret, cu ajutorul actualizatorilor se produce situarea în timp sau în spațiu a semnificațiilor sau se realizează cuantificarea lor. Aceștia au rolul cognitiv de a restrînge

[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
astfel, cum arată Eugen Coșeriu, o operație cuprinsă în categoria determinării și constă în dirijarea semnului lingvistic spre obiecte, dirijare realizabilă cu ajutorul actualizatorilor și avînd scopul de a conecta semnificațiile (sau conceptele) virtuale la aceste obiecte. În mod concret, cu ajutorul actualizatorilor se produce situarea în timp sau în spațiu a semnificațiilor sau se realizează cuantificarea lor. Aceștia au rolul cognitiv de a restrînge sfera de aplicare a semnului lingvistic la obiectul sau la obiectele vizate de comunicarea realizată într-un anumit

[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
enunț sau de o sumă de enunțuri, discursul este mediul în care, în manieră explicită sau implicită, se produce actualizarea cuvintelor, încît analiza lui reprezintă, în mod firesc, o analiză a actualizării și a modului în care se realizează. V. actualizator, colocație, context, cronogeneză, discurs, enunț, praxem, referință, topogeneză, vorbire. BALLY 1944; COSERIU 1967; DUBOIS 1973; DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001; DSL 2001; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002; VARO - LINARES 2004. RN ACTUALIZATOR. Mijlocul prin care se realizează actualizarea, trecerea de la limbă la vorbire

[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
analiză a actualizării și a modului în care se realizează. V. actualizator, colocație, context, cronogeneză, discurs, enunț, praxem, referință, topogeneză, vorbire. BALLY 1944; COSERIU 1967; DUBOIS 1973; DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001; DSL 2001; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002; VARO - LINARES 2004. RN ACTUALIZATOR. Mijlocul prin care se realizează actualizarea, trecerea de la limbă la vorbire a unei unități a limbii (a unui semn lingvistic, în principiu), este un actualizator. Acesta este în general un determinant care se asociază conceptului (redat prin semnificația limbii) pentru

[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
DUBOIS 1973; DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001; DSL 2001; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002; VARO - LINARES 2004. RN ACTUALIZATOR. Mijlocul prin care se realizează actualizarea, trecerea de la limbă la vorbire a unei unități a limbii (a unui semn lingvistic, în principiu), este un actualizator. Acesta este în general un determinant care se asociază conceptului (redat prin semnificația limbii) pentru a realiza referința, raportarea la obiecte sau la procese din lumea exterioară. De obicei, actualizatorul, realizînd o legătură gramaticală, se opune semnului lingvistic considerat independent

[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
a limbii (a unui semn lingvistic, în principiu), este un actualizator. Acesta este în general un determinant care se asociază conceptului (redat prin semnificația limbii) pentru a realiza referința, raportarea la obiecte sau la procese din lumea exterioară. De obicei, actualizatorul, realizînd o legătură gramaticală, se opune semnului lingvistic considerat independent, căci într-o sintagmă precum această casă, elementul casă, luat ca atare, se poate raporta la definiția dată de F. de Saussure semnului lingvistic (legătura dintre un concept și o

[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
acustică), dar determinantul această face legătura dintre conceptul "casă" și realitatea materială avută în vedere (casa despre care se discută, referința). În mod similar, adjectivul pronominal mea sau articolul hotărît -a realizează același tip de precizare și sînt, prin urmare, actualizatori (determinanți) de aceeași specie (casa; casa mea). Morfemele de plural, desinențele, pot fi la rîndul lor actualizatori, dacă sînt privite ca adaptări ale formelor limbii pentru a se raporta la realitate. Astfel, -uri, din enunțul se văd focuri pe deal

[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
care se discută, referința). În mod similar, adjectivul pronominal mea sau articolul hotărît -a realizează același tip de precizare și sînt, prin urmare, actualizatori (determinanți) de aceeași specie (casa; casa mea). Morfemele de plural, desinențele, pot fi la rîndul lor actualizatori, dacă sînt privite ca adaptări ale formelor limbii pentru a se raporta la realitate. Astfel, -uri, din enunțul se văd focuri pe deal, actualizează ideea de multiplu în raport cu singularul (se vede foc pe deal), realizînd transferul de la o virtualitate a

[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
deal, actualizează ideea de multiplu în raport cu singularul (se vede foc pe deal), realizînd transferul de la o virtualitate a sistemului limbii (opoziția de număr (ø - -uri) la o realitate a discursului (faptul că se văd mai multe focuri). În cazul verbului, actualizatorii pot avea diferite funcții, astfel încît, de exemplu, procesul conceptual "a merge" este actualizat pe axa timpului prin morfeme temporale, precum sufixele sau verbele auxiliare: -ea-, la imperfect (mergea), vrea-voi, la viitor (va merge). Se poate constata că actualizatorii

[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
actualizatorii pot avea diferite funcții, astfel încît, de exemplu, procesul conceptual "a merge" este actualizat pe axa timpului prin morfeme temporale, precum sufixele sau verbele auxiliare: -ea-, la imperfect (mergea), vrea-voi, la viitor (va merge). Se poate constata că actualizatorii pot fi avuți în vedere doar în interiorul concepțiilor lingvistice dezvoltate în Europa (care pornesc de la realitățile oferite de limbile indo-europene), căci, în perspectiva teoriei lui Leonard Bloomfield - care consideră orice formă flexionară ca alcătuind un lexem independent -, actualizatorii nu sînt

[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
constata că actualizatorii pot fi avuți în vedere doar în interiorul concepțiilor lingvistice dezvoltate în Europa (care pornesc de la realitățile oferite de limbile indo-europene), căci, în perspectiva teoriei lui Leonard Bloomfield - care consideră orice formă flexionară ca alcătuind un lexem independent -, actualizatorii nu sînt identificabili și ei rămîn nerelevanți în cazul metodei de analiză dezvoltate de Noam Chomsky în primele sale lucrări, în care axa sintagmatică este acoperită de structuri de tipul grupurilor nominale și verbale. Fiind elemente esențiale în structura discursivă

[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
ei rămîn nerelevanți în cazul metodei de analiză dezvoltate de Noam Chomsky în primele sale lucrări, în care axa sintagmatică este acoperită de structuri de tipul grupurilor nominale și verbale. Fiind elemente esențiale în structura discursivă în cazul limbilor flexionare, actualizatorii se cer identificați și evaluați atunci cînd se realizează a n a l i z a d i s c u r s u l u i, stabilind rolul fiecăruia și, uneori, colaborarea lor în particularizarea conținutului semnificativ prin aplicarea

[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
de-a treia cronoteză, actualizarea să furnizeze imaginea-timp cu o reprezentare foarte precisă, corespunzînd modului indicativ. Prin urmare, pentru G. Guillaume, modurile sînt etape ale actualizării imaginii-timp cu ajutorul verbului. Praxematica produce o reinterpretare în cadrul acestui model al mișcării gîndirii la actualizatorul imaginii-timp, propunînd ordinea virtual, fluent, precis, deoarece, dacă actualizarea infinitivului este mai rapidă decît a conjunctivului, iar a acestuia mai rapidă decît a indicativului, aceasta nu se poate produce fără anumite etape, atît practice, cît și teoretice. Dacă însă această

[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
Dacă însă această ordine nu este considerată într-o manieră dogmatică, ea poate reprezenta un model sugestiv și, de aceea, pe baza lui, praxematica poate descrie topogeneza ca actualizare a imaginii-spațiu prin trei etape, mărcile principale fiind, de data aceasta, actualizatorii substantivului. V. actualizare, cronoteză, topogeneză. DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001. RN CRONOTEZĂ. Prin cronoteză se înțelege fiecare dintre cele trei operații ale cronogenezei sau actualizării imaginii-timp de către verb. Prima cronoteză corespune modului cvasinormal (infinitiv și participiu), a doua este conjunctivul și

[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704

vaz sau în simțul tactil. Nu focul, ci asemănarea lui, specia lui sensibilă este în ochi, deoarece între ochi și foc nu există nici o asemănare naturală, nici una de specie sau de gen, ci doar una dintre agent și efect, dintre actualizator și actualizat. Așadar, în cazul cunoașterii senzoriale, subiectul cunoscător împărtășește cu obiectul simțit formă accidentala a acestuia, forma care însă este în cunoscător altfel decât în obiect, adică nu în mod natural și material, după cum s-a putut observa din

De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă (2013) [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
ale cunoașterii. Robert Pasnau descrie, într-un studiu, trei modele posibile ale relației dintre specii (sensibile și inteligibile) și puterile cognitive, fie ele senzoriale sau intelective, în filozo fia medievală de factură aristoteliciana. Acestea sunt: mode lul adjectival (A), modelul actualizator (B) și modelul obiect (C). După spusele lui Pasnau, aceste modele pot fi aplicate mai multor doctrine medievale ale cunoașterii, cum ar fi cele propuse de Petrus Aureoli, Johannis Capreoli sau Francisco Suárez, dar și de Toma din Aquino. În

De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă (2013) [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
înțelegerii. Specia este diferită de substanță intelectului, de substanță puterii cognitive, dar când puterea cognitivă este în act, spe cia și puterea sunt una. Din nefericire, în acest loc, Toma din Aquino nu spune ce anume actualizează puterea cognitivă, daca actualizatorul este ceva intrinsec sau ceva extrinsec puterii. Dacă ar fi vorba despre ceva intrinsec ei, așa cum spune modelul adjectival, ar însemna fie că puterea cognitivă are acces direct la obiect a concluzie adevărată pentru un scolastic cum este William Ockham

De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă (2013) [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
nu poate explica rolul speciilor din mediu (species în medio), chestiune pe care o sesizează și o admite și Robert Pasnau. Concluzionând, modelul adjectival nu-i poate fi aplicat lui Toma din Aquino decât forțând textele sale. (B) Conform modelului actualizator, speciile sunt cele care informează puterea cognitivă, făcând-o să intre într-o anumită stare cognitivă. Spre deosebire de modelul adjectival, în acest model speciile sunt mai îndepărtate de puteri le cognitive, fiind așadar diferite, si nu identice, cu pu terile. Relația

De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă (2013) [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780

semnificatul instrumentelor gramaticale ("morfeme"), adică al instrumentelor utilizate în construcțiile gramaticale, fie că e vorba despre forme legate, despre "modificări" sau despre "cuvinte""; de exemplu, e din germ. Tische are semnificatul instrumental "pluralizator", în timp ce la din la table este un "actualizator"; d) semnificatul sintactic, care denumește "semnificatul construcțiilor gramaticale, adică al combinațiilor de lexeme sau de categoreme cu "morfeme""; de exemplu, germ. Tisch-e, privit ca o construcție, are semnificatul sintactic "plural" (categorie din care mai fac parte semnificate precum "singular", "activ

[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
Corola-publishinghouse/Science/100960_a_102252

clusters), așa încât, evoluția ascendentă nu este uniformă și continuă, ci discontinuă, sub aspectele declanșării și propagării în timp și pe sectoare. Din această succintă prezentare a contribuției lui Schumpeter, putem trage concluzia că, departe de a fi fost un simplu actualizator al clasicilor, el este autorul unei noi viziuni asupra proceselor de creștere, dezvoltare și antreprenoriat. Distincția dintre creștere și dezvoltare, accentul pus pe progresul tehnic, respectiv pe inovație, pe credit și pe antreprenor îl distanțează considerabil de aceștia. Valoarea contribuției

Capitalul uman şi dezvoltarea economică Influenţele capitalului uman asupra dezvoltării economice by Mircea ARSENE (2010) [Corola-publishinghouse/Science/100960_a_102252]
Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_948

Scară a Cerului, ca Lungilă și ca Lațilă, identic deci cu Vortexul Sferic Universal, săgentând păsările ca Herakles la lacul Stymfal, adică harponând si fixând din zbor intelecțiunile în evanescența și inefabilul lor. Ca și Herakles, este, prin urmare, un actualizator neostenit, inepuizabil, de coordonate rectilinii și polare. Fiu al Săgetătorului, nepot al Arcașului, se identifică cu constelația zodiacală cu același nume (Săgetătorul zodiacal este reprezentat ca Centaur ținând un arc; i se mai spune Arcitenens), fugind după Capricorn, care-l

CATALOG Sincretismul artelor 1 by Amalia Bartha, Ilinca Busuioc, Ana-Maria Dogaru, Anca-Ioana Toma (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_948]