62 matches
-
acum cîțiva ani) întrebați de sănătate. Ceea ce poate însemna că se simt bine-merci. * În numărul trecut al revistei, un cititor ne întreba de ce nu se face o selecție atunci cînd, la televiziune, sînt chemați să modereze emisiuni persoane agramate și aculturale. Răsfoind zilele trecute programe t.v. editate de cotidiane, Cronicarul a descoperit (fără surprindere) că redactorii din presa scrisă nu sînt neapărat mai citiți decît cei din mass-media. Cînd indică, de pildă, actorii și (doar uneori) pe regizorul filmelor de pe
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13333_a_14658]
-
nu am ținut cont de ea, asumându-mi, împreună cu domnul profesor Alexandru Balaci, care conducea atunci Viața Românească, publicarea numărului (topit ulterior de cenzură) în care erați prezent printr-o traducere și două texte personale. În ciuda faptului că erau niște aculturali, cei care se aflau la ministerul pe care după o jumătate de an l-ați preluat dumneavoastră s-au mulțumit să ne suprime - pe ascuns - un singur număr, în locul căruia am tipărit altul. Acum, Uniunea Scriitorilor - prin comitetul său director
[Corola-publishinghouse/Administrative/1914_a_3239]
-
considerații abstracte. Să nu uităm alt aspect: Adela este spirituală, adoptă o gândire specific feminină, realistă. Apreciază fără menajamente portretul lui Schopenhauer, aflat în camera bărbatului, ironizează poezia, de altfel, dezastruoasă, a lui Carol Scrob. Persiflarea nu recomandă neapărat un acultural. Să mai amintim o singură scenă, grăitoare pentru ilustrarea spiritului vioi al Adelei. E vorba de "scena" mesei și a conversației de la maica arhondară, unde dl Dimitriu (alias Calistrat Hogaș) e într-o debordantă vervă. Naratorul e zgârcit în notații
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
doar un Vot) l-am dus până la capăt. Uneori umblam fără căpătâi prin aula veche a Parlamentului și mă întrebam ce caut acolo; ești în documentare, mă consolam, se va temina într-o zi. Patru ani într-o lume surdă, aculturală, cu interese ascunse ori disimulate, o lume străină mie. Parțial pierdusem contactul cu literatura, l-am întreținut sporadic, altfel aș fi murit. Am citit însă cărți paralele cu beletristica: sociologie, antropologie, etnologie, doctrine politice, istorie. Cu asta m-am rotunjit
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
de un altul, căutând un autor, o serie, o anumită linie editorială. Iar un procent însemnat din acest public era reprezentat de tineri: elevi, liceeni, studenți, profesori debutanți, toate categoriile posibile de tineri, câtuși de puțin indiferenți, disprețuitori față de carte, aculturali, așa cum ni-i prezintă sondajele sociologice și analizele analiștilor improvizați. După cum generația vârstnică e departe de a fi „expirată“, cum a fost expediată de câțiva comentatori iresponsabili, nici generația tânără nu poate fi etichetată, la fel de iresponsabil, ca o turmă decerebrată
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]
-
de fapt, literatura. Exercițiul spiritului, în sensul cel mai larg al termenului. Fără îndoială că sistemul este responsabil. Atât cei care, la adăpostul unor teorii pedagogice și civice absolut dubioase, croiesc programe și manuale care reduc tineretul la o condiție aculturală, apoi profesorii, care nu se ridică nici măcar la înălțimea a ceea ce li s-a predat în facultate, cât și statul, care pur și simplu nu investește nimic în educație. Eu n-aș exonera, totuși, părinții și elevii înșiși de răspundere
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Cum explici sărăcia în care se zbate scriitorul român, neplătit de stat, de edituri, de reviste și care perseverează cu o voință nefirească? E, cumva, literatura, un viciu nepedepsit? Ce pedeapsă merită acest viciu? Sărăcia scriitorului este consecința unui stat acultural. Mă tem, însă, că această constatare banală, de altfel e departe de a fi suficientă pentru a declanșa o posibilă și necesară terapie. Ce sfaturi ai da unui tânăr care se îndreaptă spre profesiunea/ pasiunea de critic literar? Să se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
lumii tehno-științei devine cel al Universității, ca aceasta din urmă să-și conceapă și să-și desfășoare de acum înainte activitatea "științifică" de cercetare și de învățare ca implicând expulzarea deliberată și sistematică în afara ei a oricărei culturi. Universitatea galileană, aculturală, microcosmică (și chiar, din punct de vedere al culturii, microscopică) nu a fost instaurată dintr-o dată, ci este rezultatul unui proces îndelungat ale cărui faze le accentuează și le reflectă pe cele ale introducerii în Occident a noului principiu care
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
aparatul jos. — Nu știu, am răspuns. În afară de Arcada Ariadnei, nu mai reușiserăm să ducem la bun sfârșit nici una dintre aventurile arheologice pe care le plănuiserăm. Nu fuseserăm nici măcar să vedem colosul de piatră din carieră. În schimb, ne păstraserăm rutina aculturală a micului dejun, plajei, tavernei și barului vreme de aproape trei săptămâni - Dacă mai văd vreo oală de lut veche, o să omor pe cineva - și peste șase zile aveam să străbatem apele spre continent pentru a lua avionul către casă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
sensul inițial implică lecturi și logici opuse. Partea română atribuie fiecare semn al prezenței și al culturii unei populații așezate într-un spațiu dacic anterior și posterior cuceririi romane, în timp ce punctul de vedere maghiar leagă aceleași semne de popoarele invadatoare aculturale. Miracolul descoperirii decisive nu s-a produs, iar scenariile concepute pornind de la o reprezentare a popoarelor-etnii ocrotite rămîn sub semnul pledoariei. ÎN NUMELE LIMBII Confruntarea argumentelor lingvistice se epuizează în dezbateri interminabile, știința contribuind la înmulțirea stimulantă a ipotezelor. Căile reflecției
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
al „vecinătății” la români, maghiari, dar chiar și la sași, la jocul influențelor reciproce țesute în și prin practicile istorice ale instituției, constatăm mai degrabă osmoză și creativitate decât „ciocnire” între civilizații. Un fapt rămâne însă sigur, și anume importanța aculturală a „vecinătății” în societatea românească. Lumea medievală a fost una a solidarităților, și nu a unei solidarități. Omul medieval era prins într-o vastă rețea de solidarități, ce mergeau de la comunitatea rurală, ca să nu ne referim neapărat la clanurile de
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
neeligibile pentru aceste poziții ceremoniale În situații normale (fetița-preot, fetița-dascăl). Obiectul ritului nu este un om mort, ci o păpușă, ceea ce pare a arunca manifestarea În zona jocurilor de copii. Caracterul inversat al ceremoniei funerare este evident și din locul acultural ales pentru Înmormântare: ape, zone cu mărăcini sau lanurile de „bucate”. Mai mult, Îngroparea este urmată de un alt act ritual - dezgroparea - efectuat, În lumea rânduită a adulților, În forme strict reglementate ceremonial sau În situații excepționale, Încărcate de conotații
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]