2 matches
-
ale televiziunii, dar ale cinematografului da, fiindcă acesta e bătrân, bolnav și onorat. În vremea când era un veritabil instrument de transmitere, gravura nu era socotită o artă nobilă. Ea a devenit oficial astfel la mijlocul secolului al XIX-lea ("societatea acvafortiștilor" fiind creată în 1862), la momentul când fotografia o amputa de funcția ei principală, reproducerea imaginilor pictate. Democratizarea fotografică a influențat înmulțirea muzeelor naționale de pictură, iar când fluidul video a invadat ecranele, în deceniul 1970, fotografia a fost la
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
a latul Italia, ajungând în Spania, apoi la Paris, în țările de Jos, și chiar la Londra (asemeni artiștilor veacului său), Meaume se va întoarce mereu la terasa lui de la Roma, unde era prețuit ca discipol al pictorului Carracci pentru atitudinile trupului. Acvafortistul Meaume are șansa postumă de a fi analizat și descifrat de un exeget-narator, ce nu pregetă să ne dea inclusiv portretul artistului la bătrânețe: "pe o terasă, la Roma, în asfințit, în a treia pătrime a zilei, în lumina de
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]