35 matches
-
bărbați plini de succes! Cheia! Speranța noastră: cheia! Speranța guvernului! Guvernamentali: Nu există opoziție mai confortabilă pentru dumneavoastră decât cheia! O opoziție care nu va deranjează! O opoziție care vă-avantajează! Cheia! O opoziție confortabilă! Cu care puteti guverna până la adânci bătrânețe! Votați cheia! Dar cu grijă. Atât cât să știe Europa că avem opoziție... Nu uitați: cea mai confortabilă opoziție! Opoziție prin care nu se chimbă nimic!... Semnul magic: Cheia! Motto finale: Îmi spune un amic din opoziție: Ai umor
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
bărbați plini de succes! Cheia! Speranța noastră: cheia! Speranța guvernului! Guvernamentali: Nu există opoziție mai confortabilă pentru dumneavoastră decât cheia! O opoziție care nu va deranjează! O opoziție care vă-avantajează! Cheia! O opoziție confortabilă! Cu care puteti guverna până la adânci bătrânețe! Votați cheia! Dar cu grijă. Atât cât să știe Europa că avem opoziție... Nu uitați: cea mai confortabilă opoziție! Opoziție prin care nu se chimbă nimic!... Semnul magic: Cheia! Motto finale: Îmi spune un amic din opoziție: Ai umor
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
o coroniță de platină. Care a venit și a preschimbat luna în argint și focul în aur. Încât făcliile ce au ajuns până la ea s-au metamorfozat într-o cale spiralată de aur. Și la castelul scos din cleștarul apelor adânce și albastre ale mării locuia o preafrumoasă prințesă. Pe această prințesă o văzu în vis un prinț, tânăr și frumos ca și ea. Cei doi se potriveau de minune, și prințul pe loc se îndrăgosti de ea. Porni la drum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
bărbați plini de succes! Cheia! Speranța noastră: cheia! Speranța guvernului! Guvernamentali: Nu există opoziție mai confortabilă pentru dumneavoastră decât cheia! O opoziție care nu va deranjează! O opoziție care vă-avantajează! Cheia! O opoziție confortabilă! Cu care puteti guverna până la adânci bătrânețe! Votați cheia! Dar cu grijă. Atât cât să știe Europa că avem opoziție... Nu uitați: cea mai confortabilă opoziție! Opoziție prin care nu se chimbă nimic!... Semnul magic: Cheia! Motto finale: Îmi spune un amic din opoziție: Ai umor
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
strigă gloata (minerilor). Moarte soborului mișel, sus Cucavel! care ieșind în față, țipă: ...cu vorba îndrăzneață: - Voi gândiți că numai voi minte întreagă aveți și gură vorbeață?... Intelectualii adică, și noi, prostimea, nu?... Niște mișei învățați din carte Cu cuvinte adânce neînțelese Ce vor s-arunce peste noi o soarte Și supt greu jug să ne apese! Dar nu, noi nu suferim odată Cu capul, noi ceailaltă gloată!...
Caftane și cafteli (reluări) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10199_a_11524]
-
străluce; luce; Năluce-n adînc și-nfloare; Calul hohotă), poliptoton (Cu argint viu argintată; Nimeni pe nimeni la nimica nu cheamă), singular particularizat - singular de restrânsă circulație (margină; genună; soarte; neauă; steauă), plural tămâiat de vechime (fîntîne; dumbrave; grădine; misteruri; stînce; văi adînce). Proteza (soluție expresivă tot De din alt timp venind [...]) este mai puțin exploatată de poet, dar nu inexistentă (aridică; alăută). Ignorarea conveniențelor morfologice actuale produce și ea un paradox. În mod normal, eludarea regulilor generează haos. Dar, în cazul poeziei
„CĂTINEL, MOARTE, NUMÁ...” de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367129_a_368458]
-
pasul fără zgomot și sfios, Ca țesătura să nu se destrame ... Se cerne amintirea-n strat pufos, Precum s-ar cerne nevăzute scame. Ci chipul dăltuit în dură stâncă Ne-ndeamnă cu blândețe, hotărât, Să tragem noi o brazdă mai adâncăm - Un neam ce nu se lasă doborât. Adrian Simionescu Referință Bibliografică: Brazdă adâncă de Adrian Simionescu / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 270, Anul I, 27 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 George Nicolae Podișor : Toate
BRAZDĂ ADÂNCĂ DE ADRIAN SIMIONESCU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 270 din 27 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354309_a_355638]
-
ci loc de reculegere. Cu forțe proaspete, Ciprian revine în oraș ca să ajute și să fie ajutat. El are nevoie de încadrare printre cei dragi și acest lucru survine în momentul în care, prezența lui este reclamată de ceilalți. Rănile adânce se cicatrizează și familia Protopopescu revine la viață. Trecutul lor nu e învins. El fixează hotărâtor jaloanele viitorului. În final, Adrian își întâlnește fiul și ciclul pare să se repete. Celelalte personaje, extrem de bine conturate, au un rol secundar. Ele
UN ROMAN DE ZILE MARI: „PĂPUŞA DE STICLĂ” DE ION CATRINA de VETURIA ADINA COLCEAG în ediţia nr. 459 din 03 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345299_a_346628]
-
Moldova între adversarii săi politici cei mai înverșunați, între tinerii nehotărâți încă, precum și între aceia cari n-au esperiența lucrurilor. Întrucâtva lucrul este de înțeles. D. Brătianu are un defect, comun românilor, acela al unei tăinuite, dar cu atât mai adânce ambiții. Roșul adevărat nu e ambițios decât după foloasele materiale ale aspirațiunii sale realizate; d-sa nu. Această ambiție cu totul exagerată și în disproporție cu calitățile sale l-au făcut să devie mai bine șef al roșiilor decât al
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
complex de imaginație precum la Xavier de Maistre: "imensitatea și eternitatea sunt la ordinele mele".24 M. Eminescu este mai aproape de o contemplare aproape religioasă a imensității și varietății "chaosului": Și răsfirați în spațiu îngerii duceau în poale / A luminilor adânce și blânde rugăciuni / Și întinzând în vânturi aripele regale / L-a lumii trepte-albastre le duc și le depun." (Povestea magului ...). El ar putea semna acele tablouri uraniene așa precum Goya își semna tablourile: "Am văzut cu ochii mei". În fond
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
De-aceea desperări la nemplinire. Nimic nu-i cerem noi - și ne dă tot. Sînteți poeți ca grecii, ca persanii, Purtați în gură dreptul, binele, {EminescuOpVIII 54} Noi, noi îl facem acest bun și drept. Nu vorbe mari, nu cântece adânce Cari să espuie ce coprins conține Dreptul și legea, obiceiul, bunul. Romanul nu știe să esprime Ca un elin... dar pune-l să decidă Și va decide drept, fără să știe De ce. Voi cătați adevărul, noi puterea, Cătați să-nvingeți
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ci unul familiarizat în (ideea sa cosmică) lumea sa ideală (Weltanschauung). Pentru o adevărată dezvoltare a artei de reprezintațiune dramatică trebuie să se (întrunească) împreune c-un simț simbolioc cari simte lucrurilor și formelor însemnătatea lor suprasensuală (ubersinnlich) și impresiunile adânce asupra sufletului, o fantazie rodită (befruchtet) de mari esperiințe artistice și inteligință filozofică. Cea din urmă, adică inteligența filozofică, (dă formă formulează) monetiză (munzen) tezaurele pe cari i le aduce nemijlocirea vieței artistice și simțul simbolic și le imprimă timbrul
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
cu privire la sifilis, autorul afirma că boala „Nu atacă numai organismul individului... ci se transmite si asupra urmașilor bolnavului netratat, de-a lungul mai multor generații ș...ț una din cele mai temute flagele, din cauza efectelor sale Îndepărtate si a repercusiunilor adânce pe care o are asupra vitalității familiei și a neamului”82. Conceptualizarea stărilor de sănătate și boală ca fenomene ereditare, așa cum apare În citatul precedent, este o trăsătură dominantă a explicațiilor pe care manualul le oferă pentru anumite afecțiuni specifice
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
Nici iepurii câmpului să-și asculte / Cântecul solitar al inimii, / Voi, nebune, tinere, fluturatice fete, / Nici una din voi nu știe / Cât e de frumos iubitul meu, / Cât de calde îi sunt brațele / În care mi-am înecat drumurile, / Cât de adânci îi sunt ochii / În care zările mi le-am stins”. Menită a nu se înfăptui pe pământ, ci în cer, nunta devine o însoțire de felul celei din balada Miorița și epitalamurile se preschimbă în bocete. Volumul Moartea în cetate
ODEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288508_a_289837]
-
Alecsandri, Ce-nșirînd mărgăritare pe a stelei blondă rază, Acum secolii străbate, o minune luminoasă, Acum râde printre lacrimi când o cântă pe Dridri. Sau visând o umbră dulce cu de-argint aripe albe, Cu doi ochi ca două basme mistice, adânce, dalbe, Cu zâmbirea de vergină, cu glas blând, duios, încet, El îi pune pe-a ei frunte mândru diadem de stele, O așează-n tron de aur să domnească lumi rebele Și iubind-o fără margini, scrie: visul de poet
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
mândru diadem de stele, O așează-n tron de aur să domnească lumi rebele Și iubind-o fără margini, scrie: visul de poet. {EminescuOpI 33} {EminescuOpI 34} {EminescuOpI 35} Sau visând cu doina tristă a voinicului de munte, Visul apelor adânce și a stîncelor cărunte, Visul selbelor bătrâne de pe umerii de deal, El deșteaptă-n sânul nostru dorul țării cei străbune, El revoacă-n dulci icoane a istoriei minune, Vremea lui Ștefan cel mare, zimbrul sombru și regal. ...................................... Iară noi? noi, epigonii
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
a lui maluri gălbii, șese, stuful crește din adânc, Flori, juvaeruri în aer, sclipesc tainice în soare, Unele-albe, nalte, fragezi, ca argintul de ninsoare, Alte roșii ca jeratec, alte-albastre, ochi ce plâng. Și prin tufele de mături, ce cresc verzi, adânce, dese, Păsări îmblînzite-n cuiburi distind penele alese, Ciripind cu ciocu-n soare, gugiulindu-se cu-amor. Înnecat de vecinici visuri, răsărit din sfinte-izvoară, Nilul mișc-a lui legendă și oglinda-i galben-clară Către marea liniștită ce înneacă al lui dor. De-a
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
-i ș-atît de nemișcată, Dar ochi-i ard în friguri și buza-i sângerată, Pe inima sa poartă de-atunci o neagră pată, Iară pe frunte poarta coroană de oțel. De-atunci în haina morții el și-a-mbrăcat vieața, Ii plac adânce cânturi, ca glasuri de furtună; Ades călare pleacă în mândre nopți cu lună, Și când se-ntoarce, ochii lucesc de voie bună, Pîn-ce-un fior de moarte îl prinde dimineața. {EminescuOpI 97} Arald, ce însemnează pe tine negrul port Și fața
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
plecă pe ușă și prin sat înainte. Nu mult după aceea veni și tată-meu, care auzise de la fată că venisem acasă. El mă strânse în brațele [sale]. Capul său era mai alb, creții de pe frunte și brazdele din fața mai adânce, iată toată schimbarea ce-o băgai de samă la el - destul însă ca ochii să mi se împle de lacrimi. Am stat mult acasă, într-o atonie monotonă și moartă, între grinzile casei găsisem o carte cu scoarțe de piele
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
a lui maluri gălbui, șese, stuful crește din adânc; Flori, giuvaeruri în aer, sclipesc tainice în soare, Unele-albe, nalte, fragezi, ca argintul de ninsoare, Alte roșii ca jăratic, alte-albastre, ochi ce plâng. Și prin tufele de mături, ce cresc verzi, adânce, dese, Păsări, îmblînzite-n cuiburi, distind penele alese, Ciripind cu ciocu-n soare, gugiulindu-se cu-amor; Înnecat în vecinici visuri, răsărit din sfinte-isvoară, Nilul mișc-a lui legendă și oglinda-i galben-clară Cătră marea liniștită, ce înneacă a lui dor. {EminescuOpIV 113
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
-mbrac sunetele-i dalbe cu a undelor zâmbire, Cu-ale stelelor icoane, cu a cerului azur; Să înnalț munții Greciei, scânteind muiați de soare, Cu dumbrave prăvălite peste coaste râzătoare Și cu stânci încremenite printre nouri de purpur. Peste văile adânce repezite-n regioane Nourate, stau ținute templele multicoloane, Parcă munții-n braț de piatră le ridică și le-arat- Zeilor din ceriuri. Vulturi peste văi înnegurate, Grei atârnă cu întinse aripi și priviri țintate Supra lumei ce sub dânșii stă adânc
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Pe pereții suri de piatră umbra lor fantastic-lungă. Armia doarme pe pajiști ridicate și sub stânci. {EminescuOpIV 138} Sub o stâncă lângă focul ce pereții îi afumă, Cesaru-i culcat pe paie, singur, cu-a lui grije numa; Sub el văile adânce pline de neguri și somn. El privea la focuri roșii și la stânci de umbră pline; Ca un clopot clar albastru și stropit cu mii lumine Cerul lumea o cuprinde cu sinistru-i mândru Domn. Amorțit el mișcă limba lui
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
pe-a cerului câmpie Și cugetul lui sboară în lumi fără hotar. Și gând cu gând se-mbină în lungă reverie Și buzele-i se mișcă c-un zâmbet blând, amar Și sufletul îl împlu dorinți nemărginite Ca marea de adânce cu valur-le uimite. {EminescuOpIV 158} Ce sufletu-i dorește se-ntreabă și nu știe, Se uită-n stele, -n lună, ce ca un vis de-argint Cu fața ei cea blondă lungi nourii sfâșie Și visuri lungi gândirea i-o
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
o stea din cer coboară O stea, vultur de aur, cu-aripele de foc, Pe ea șezând călare, în infinit el sboară, Stelele sclipeau sfinte și-n cale-i făceau loc. Și răsfirați în spațiu îngeri duceau în poale A lumilor adânce și blânde rugăciuni Și întinzînd în vânturi aripele regale L-a lumii trepte-albastre le duc și le depun. Pe magul cel puternic ei îl salută-n cale, El trece dus de steaua ce sboară ca un gând Și când veni
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
străluci Amoru-adînc și drag. Dar vai! când intră-n salele Mărețe, nalte, reci, Pe-un sarcofag întins, văzu Copila ce-a iubit. Ca ceara palidă era Și, moale, părul blond Sta resfirat amestecat Cu aurul vergin. Și preoți tainic murmurau Adânce rugăciuni, Și clopote se auziau Vuind încet și lin. "Atît de mult am suferit Dureri, mărirea gre Și astfel toate s-a sfârșit Și-ntreb: de ce? de ce? Ea auzise cumcă el Murise-n bătălii Și de durere ea s-a
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]