35 matches
-
pasul fără zgomot și sfios, Ca țesătura să nu se destrame ... Se cerne amintirea-n strat pufos, Precum s-ar cerne nevăzute scame. Ci chipul dăltuit în dură stâncă Ne-ndeamnă cu blândețe, hotărât, Să tragem noi o brazdă mai adâncăm - Un neam ce nu se lasă doborât. Adrian Simionescu Referință Bibliografică: Brazdă adâncă de Adrian Simionescu / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 270, Anul I, 27 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 George Nicolae Podișor : Toate
BRAZDĂ ADÂNCĂ DE ADRIAN SIMIONESCU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 270 din 27 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Brazda_adanca_de_adrian_simionescu.html [Corola-blog/BlogPost/354309_a_355638]
-
ci loc de reculegere. Cu forțe proaspete, Ciprian revine în oraș ca să ajute și să fie ajutat. El are nevoie de încadrare printre cei dragi și acest lucru survine în momentul în care, prezența lui este reclamată de ceilalți. Rănile adânce se cicatrizează și familia Protopopescu revine la viață. Trecutul lor nu e învins. El fixează hotărâtor jaloanele viitorului. În final, Adrian își întâlnește fiul și ciclul pare să se repete. Celelalte personaje, extrem de bine conturate, au un rol secundar. Ele
UN ROMAN DE ZILE MARI: „PĂPUŞA DE STICLĂ” DE ION CATRINA de VETURIA ADINA COLCEAG în ediţia nr. 459 din 03 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Veturia_adina_colceag_un_roman_de_zile_veturia_adina_colceag_1333453925.html [Corola-blog/BlogPost/345299_a_346628]
-
străluce; luce; Năluce-n adînc și-nfloare; Calul hohotă), poliptoton (Cu argint viu argintată; Nimeni pe nimeni la nimica nu cheamă), singular particularizat - singular de restrânsă circulație (margină; genună; soarte; neauă; steauă), plural tămâiat de vechime (fîntîne; dumbrave; grădine; misteruri; stînce; văi adînce). Proteza (soluție expresivă tot De din alt timp venind [...]) este mai puțin exploatată de poet, dar nu inexistentă (aridică; alăută). Ignorarea conveniențelor morfologice actuale produce și ea un paradox. În mod normal, eludarea regulilor generează haos. Dar, în cazul poeziei
„CĂTINEL, MOARTE, NUMÁ...” de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 by http://confluente.ro/_catinel_moarte_num_.html [Corola-blog/BlogPost/367129_a_368458]
-
sânt, în general, mai propice la specile acvatice ; este deci probabil că exoplanetele cu adâncimea medie slabă sânt mai adaptate la viață. Cu cât o planetă este mai masivă, cu atâta gravitatea este mai mare și mai puțin bazinele sânt adânce ; sânt deci mai primitoare pentru viață. Tectonica plăcilor, așa că prezența de corpuri mari de apă pe o planetă, trebuie să mențină un nivel constant de dioxid de carbon (CO) în atmosferă. Acest procesus pare să fie frecvent pe planete active
Planetă super-locuibilă () [Corola-website/Science/337074_a_338403]
-
Nici iepurii câmpului să-și asculte / Cântecul solitar al inimii, / Voi, nebune, tinere, fluturatice fete, / Nici una din voi nu știe / Cât e de frumos iubitul meu, / Cât de calde îi sunt brațele / În care mi-am înecat drumurile, / Cât de adânci îi sunt ochii / În care zările mi le-am stins”. Menită a nu se înfăptui pe pământ, ci în cer, nunta devine o însoțire de felul celei din balada Miorița și epitalamurile se preschimbă în bocete. Volumul Moartea în cetate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288508_a_289837]
-
Moldova între adversarii săi politici cei mai înverșunați, între tinerii nehotărâți încă, precum și între aceia cari n-au esperiența lucrurilor. Întrucâtva lucrul este de înțeles. D. Brătianu are un defect, comun românilor, acela al unei tăinuite, dar cu atât mai adânce ambiții. Roșul adevărat nu e ambițios decât după foloasele materiale ale aspirațiunii sale realizate; d-sa nu. Această ambiție cu totul exagerată și în disproporție cu calitățile sale l-au făcut să devie mai bine șef al roșiilor decât al
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
prin aceleași corelații dezinențiale din flexiunea substantivului: • -ă/-e: albă/albe, neagră/negre. Observații: Din cauza structurii fonetice a adjectivului, mai multe adjective cu dezinența de singular -ă nu au la plural dezinența specifică -e, ci dezinența -i: studențească/studențești, adâncă/adânci, lungă/lungi, nouă/noi • -e/-i: pustie/pustii, dulce/dulci, roșie/roșii, veche/vechi • -e/-Ø: amăruie/amărui, gălbuie/gălbui • -Ø/-le: grea/grele. Observații: Primesc dezinența -le, la plural, și adjectivele derivate prin sufixul diminutival -ică: frumușică/frumușele, tinerică
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
în întinderea pustie.” (M. Eminescu) Verbele admit opoziția de număr, în funcție de situația morfologică a subiectului; când acesta este interior propoziției: „Om de pădure sunt și-mi place frunza.” (L. Blaga) „De-atunci în haina morții el și-a-mbrăcat viața, „Îi plac adânce cânturi, ca glasuri de furtună.” (M. Eminescu) Când subiectul este exterior propoziției sau este un infinitiv, verbul rămâne invariabil, în forma de singular: „În genere îmi place a reprezenta pe femeia agresivă.” (M. Eminescu) Un grup de verbe de acest
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
nici plecări. Există numai peronul și așteptarea.” (O. Paler) • „obiectul” căruia i se atribuie sau relevă anumite însușiri, o anumită identitate sau în care își are originea o anumită stare: „De-atunci în haina morții el și-a-mbrăcat viața - Îi plac adânce cânturi, ca glasuri de furtună.” (M. Eminescu) „A fost cândva pământul străveziu / Ca apele de munte-n toate ale sale.” (L. Blaga) „În defintiv, valoarea e incomodă căci concurează, imediat ce se naște, o seamă de false valori și le ridiculizează
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
amenințată în permanență de pierdere, care ajunge la noi doar după ce a traversat catastrofa întâlnirii cu limbajul comun: "toată fapta ce-mi scapă mie din mână, toată ideea ce am voit să pui într-însa, mă întristează, mă mâhnește și adâncează un creț pe fruntea mea, căci o văz nesigură, ideea dintr-însa s-a desfigurat, s-a slăbit, abia licurește și mai că nu mai seamănă cu tipul ei"94. Remarcabilă rămâne insistența de a vedea aici acțiunea forțelor corozive
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
cu privire la sifilis, autorul afirma că boala „Nu atacă numai organismul individului... ci se transmite si asupra urmașilor bolnavului netratat, de-a lungul mai multor generații ș...ț una din cele mai temute flagele, din cauza efectelor sale Îndepărtate si a repercusiunilor adânce pe care o are asupra vitalității familiei și a neamului”82. Conceptualizarea stărilor de sănătate și boală ca fenomene ereditare, așa cum apare În citatul precedent, este o trăsătură dominantă a explicațiilor pe care manualul le oferă pentru anumite afecțiuni specifice
[Corola-publishinghouse/Administrative/1967_a_3292]
-
complex de imaginație precum la Xavier de Maistre: "imensitatea și eternitatea sunt la ordinele mele".24 M. Eminescu este mai aproape de o contemplare aproape religioasă a imensității și varietății "chaosului": Și răsfirați în spațiu îngerii duceau în poale / A luminilor adânce și blânde rugăciuni / Și întinzând în vânturi aripele regale / L-a lumii trepte-albastre le duc și le depun." (Povestea magului ...). El ar putea semna acele tablouri uraniene așa precum Goya își semna tablourile: "Am văzut cu ochii mei". În fond
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
au fărâmă de transfigurare în ele: Nu mult după aceea veni și tată-meu, care auzise de la fată că venisem acasă. El mă strânse în brațele sale. Capul său era mai alb, creții de pe frunte și brazdele din față mai adânce, iată toată schimbarea ce-o băgai de seamă la el. Om bun de suflet așa cum apare în proza La curtea cuconului Vasile Creangă era un bătrân bun și prietinos, vesel și glumeț la petreceri, îngăduitor cu supușii lui și, unde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
plecă pe ușă și prin sat înainte. Nu mult după aceea veni și tată-meu, care auzise de la fată că venisem acasă. El mă strânse în brațele [sale]. Capul său era mai alb, creții de pe frunte și brazdele din fața mai adânce, iată toată schimbarea ce-o băgai de samă la el - destul însă ca ochii să mi se împle de lacrimi. Am stat mult acasă, într-o atonie monotonă și moartă, între grinzile casei găsisem o carte cu scoarțe de piele
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
strigă gloata (minerilor). Moarte soborului mișel, sus Cucavel! care ieșind în față, țipă: ...cu vorba îndrăzneață: - Voi gândiți că numai voi minte întreagă aveți și gură vorbeață?... Intelectualii adică, și noi, prostimea, nu?... Niște mișei învățați din carte Cu cuvinte adânce neînțelese Ce vor s-arunce peste noi o soarte Și supt greu jug să ne apese! Dar nu, noi nu suferim odată Cu capul, noi ceailaltă gloată!...
Caftane și cafteli (reluări) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10199_a_11524]
-
bărbați plini de succes! Cheia! Speranța noastră: cheia! Speranța guvernului! Guvernamentali: Nu există opoziție mai confortabilă pentru dumneavoastră decât cheia! O opoziție care nu va deranjează! O opoziție care vă-avantajează! Cheia! O opoziție confortabilă! Cu care puteti guverna până la adânci bătrânețe! Votați cheia! Dar cu grijă. Atât cât să știe Europa că avem opoziție... Nu uitați: cea mai confortabilă opoziție! Opoziție prin care nu se chimbă nimic!... Semnul magic: Cheia! Motto finale: Îmi spune un amic din opoziție: Ai umor
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
bărbați plini de succes! Cheia! Speranța noastră: cheia! Speranța guvernului! Guvernamentali: Nu există opoziție mai confortabilă pentru dumneavoastră decât cheia! O opoziție care nu va deranjează! O opoziție care vă-avantajează! Cheia! O opoziție confortabilă! Cu care puteti guverna până la adânci bătrânețe! Votați cheia! Dar cu grijă. Atât cât să știe Europa că avem opoziție... Nu uitați: cea mai confortabilă opoziție! Opoziție prin care nu se chimbă nimic!... Semnul magic: Cheia! Motto finale: Îmi spune un amic din opoziție: Ai umor
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
bărbați plini de succes! Cheia! Speranța noastră: cheia! Speranța guvernului! Guvernamentali: Nu există opoziție mai confortabilă pentru dumneavoastră decât cheia! O opoziție care nu va deranjează! O opoziție care vă-avantajează! Cheia! O opoziție confortabilă! Cu care puteti guverna până la adânci bătrânețe! Votați cheia! Dar cu grijă. Atât cât să știe Europa că avem opoziție... Nu uitați: cea mai confortabilă opoziție! Opoziție prin care nu se chimbă nimic!... Semnul magic: Cheia! Motto finale: Îmi spune un amic din opoziție: Ai umor
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
De-aceea desperări la nemplinire. Nimic nu-i cerem noi - și ne dă tot. Sînteți poeți ca grecii, ca persanii, Purtați în gură dreptul, binele, {EminescuOpVIII 54} Noi, noi îl facem acest bun și drept. Nu vorbe mari, nu cântece adânce Cari să espuie ce coprins conține Dreptul și legea, obiceiul, bunul. Romanul nu știe să esprime Ca un elin... dar pune-l să decidă Și va decide drept, fără să știe De ce. Voi cătați adevărul, noi puterea, Cătați să-nvingeți
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ci unul familiarizat în (ideea sa cosmică) lumea sa ideală (Weltanschauung). Pentru o adevărată dezvoltare a artei de reprezintațiune dramatică trebuie să se (întrunească) împreune c-un simț simbolioc cari simte lucrurilor și formelor însemnătatea lor suprasensuală (ubersinnlich) și impresiunile adânce asupra sufletului, o fantazie rodită (befruchtet) de mari esperiințe artistice și inteligință filozofică. Cea din urmă, adică inteligența filozofică, (dă formă formulează) monetiză (munzen) tezaurele pe cari i le aduce nemijlocirea vieței artistice și simțul simbolic și le imprimă timbrul
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
tine însuți te-nchide înăuntrul tău. Adio, dragoste! Nu ești destul de nobil căci, singura bijuterie ce-o porți e umilința.” Zilele trec și disperarea se transformă. Se înmoaie și se schimbă încet în amărăciune. Îmi dau seama că oricît de adînci mi-ar fi rănile, am fost clădit astfel încît ele să se închidă. Sîngerările mele se opresc. Povara de neînlăturat, stînca ce mă strivește, nu dispare ci, se preschimbă straniu într-o imensă cruce. E grosolan cioplită, murdară de pămînt
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
Alecsandri, Ce-nșirînd mărgăritare pe a stelei blondă rază, Acum secolii străbate, o minune luminoasă, Acum râde printre lacrimi când o cântă pe Dridri. Sau visând o umbră dulce cu de-argint aripe albe, Cu doi ochi ca două basme mistice, adânce, dalbe, Cu zâmbirea de vergină, cu glas blând, duios, încet, El îi pune pe-a ei frunte mândru diadem de stele, O așează-n tron de aur să domnească lumi rebele Și iubind-o fără margini, scrie: visul de poet
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
mândru diadem de stele, O așează-n tron de aur să domnească lumi rebele Și iubind-o fără margini, scrie: visul de poet. {EminescuOpI 33} {EminescuOpI 34} {EminescuOpI 35} Sau visând cu doina tristă a voinicului de munte, Visul apelor adânce și a stîncelor cărunte, Visul selbelor bătrâne de pe umerii de deal, El deșteaptă-n sânul nostru dorul țării cei străbune, El revoacă-n dulci icoane a istoriei minune, Vremea lui Ștefan cel mare, zimbrul sombru și regal. ...................................... Iară noi? noi, epigonii
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
a lui maluri gălbii, șese, stuful crește din adânc, Flori, juvaeruri în aer, sclipesc tainice în soare, Unele-albe, nalte, fragezi, ca argintul de ninsoare, Alte roșii ca jeratec, alte-albastre, ochi ce plâng. Și prin tufele de mături, ce cresc verzi, adânce, dese, Păsări îmblînzite-n cuiburi distind penele alese, Ciripind cu ciocu-n soare, gugiulindu-se cu-amor. Înnecat de vecinici visuri, răsărit din sfinte-izvoară, Nilul mișc-a lui legendă și oglinda-i galben-clară Către marea liniștită ce înneacă al lui dor. De-a
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
-i ș-atît de nemișcată, Dar ochi-i ard în friguri și buza-i sângerată, Pe inima sa poartă de-atunci o neagră pată, Iară pe frunte poarta coroană de oțel. De-atunci în haina morții el și-a-mbrăcat vieața, Ii plac adânce cânturi, ca glasuri de furtună; Ades călare pleacă în mândre nopți cu lună, Și când se-ntoarce, ochii lucesc de voie bună, Pîn-ce-un fior de moarte îl prinde dimineața. {EminescuOpI 97} Arald, ce însemnează pe tine negrul port Și fața
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]