100 matches
-
tot respectul - au un aer ușor învechit, fără a fi totuși ieșite din uz. E sigur că au fost foarte folosite multă vreme; în lumea personajelor lui Caragiale, invocarea respectului e omniprezentă: în primul rînd în corespondența oficială - ,Cu respect adaog spre cunoștința dv.", ,cu respect stăruesc", ,cu respect raportez urgent" (Telegrame); ,cu cel mai profund respect viu dar a vă ruga" (Urgent) - dar și în aceea mai puțin formală - ,Al d-tale, cu tot respectul" (Aprilie). Rică Venturiano întrebuințează formulele
,,Respect maxim", ,,super respect" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11281_a_12606]
-
portului levantin dintre cele două războaie; orașul vechi, lipsit de orice legătură cu noile cartiere stereotipe de blocuri. Patina provinciei se resimțea și aici, ca și inerția, însă marea te putea face să uiți de ele”. Sau, dimpotrivă, am putea adăogi, era în măsură a le aprofunda vizionar... Semnificativ, confortul scriitorului de stirpe meridională se exprimă uneori, ca la nenea Iancu cel paradigmatic, prin gestul de-a întoarce spatele sublimului natural ori arheologiei, în beneficiul șuetei de cafenea, boemei care e
Amintirile unui meridional by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13547_a_14872]
-
toate impresiunile ce ea produce asupra imaginațiunii și asupra simțimintelor omenești atît prin împărtășirea omului la înseși acțiunile ei, cît și prin descrieri literare, prin imitațiuni armonice sau prin reprezentări plastice ale scenelor de vînătoare". Ceea ce mi-aș îngădui să adaog, cu privire la descrierile literare, este că actul cinegetic în sine, la practicanții lui autentici, se îmbrățișează strîns cu literatura, că este concomitent faptă și poem, că emoțiile vînătorului sînt, în esență, emoții epice... Am spus "practicanții autentici" pentru a-i exclude
Epistolă către Odobescu (IV) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/8031_a_9356]
-
din Institut și să facă Împreună cu D-ta o excursie de vreo 6 săptămâni spre sudul Alpilor, poate până la Venezia, Padua sau Florența. Are mijloacele bănești pentru aceasta... Așadar, fii fără grijă, redobândeste-ti acea filozofie impersonala ce o aveai totdeauna, adaoge-i ceva veselie și petrecere În excursiunea prin frumoasă Italie, si la Întoarcere mai Încalzeste-ne mintea și inima cu o rază din geniul D-tale poetic, care pentru noi este și va rămâne cea mai Înaltă incorporare a inteligenței române
Eminescu și Leopardi, mucenici ai neamului lor. In: Editura Destine Literare by Ioan Barbu () [Corola-journal/Journalistic/75_a_298]
-
cu o mare datorie de recunoștință față de Inochentie Micu, întemeietorul Școalelor. Cât este de mare datoria aceasta, au spus-o - așa cum știau s-o spună - toți luceferii culturii și literaturii românești. Ar fi prea cutezător din parte-mi să mai adaog ceva. Făclia aprinsă la Blaj acum 200 de ani n-a mai putut fi stinsă de atunci -, și nici nu se va stinge vreodată. Episcopul Inochentie Micu n-a trecut-o numai în mâinile vrednicului său urmaș, Petru Pavel Aron
Mircea Eliade despre Școlile Blajului by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/9597_a_10922]
-
le-a dat naștere. Îngăduiți, deci, Monseniore, unui scriitor născut din mamă olteancă și tată moldovean, să-și revendice și această tradiție fundată de Episcopul Inochentie Micu, la Blaj, acum două sute de ani. Nu cred că e nevoie să mai adaog ceva." Sub forma acestei epistole - Pecetea Blajului - este un veritabil poem în proză. Accentele de odă sunt prezente în introducere prin sublinierea omagiului de recunoștință pe care-l datorează cultura română lui Inochentie Micu, întemeietorul Blajului și inițiatorul vestitelor școli
Mircea Eliade despre Școlile Blajului by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/9597_a_10922]
-
claselor populare"; "Să înțelegem că, precum nu e om fără poporul din care face parte, astfel nu e omenirea din care facem parte. închinându-ne omenirii, nu scădem neamul nostru, ci prin însuși prinosul pe care i-l aducem ne adăogim la ceea ce înainte de această eră în omenire." În fine, se cuvine un cuvânt de mulțumire editorilor acad. Eugen Simion și Tiberiu Avramescu, care ne-au făcut acest dar de preț.
O importantă descoperire by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/6622_a_7947]
-
pe care festivitatea de la Academie 6 a avut grija să o pună în lumină și în oarecare măsură și vitrinele întunecoase de pe sălile bibliotecii, atât de elocvente, dar din nefericire atât de vitreg situate. Pentru că n-am avut fericirea să adaog, la timpul cuvenit, aplauzelor sălii și pe ale mele, îngăduiți-mi să o fac, deși întârziate, cu aceeași bucurie, astăzi, și să vă urez nu numai o sănătate înfloritoare și ani mulți și generoși, dar și toate succesele la care
Noi completări la biografia lui Perpessicius by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5365_a_6690]
-
ca să mai facă încă vreo cinci până la zece bucăți pentru cărțile noi de citire. Când te apuci d[umnea]ta de lucru, dispune să mi se trimită o colecție din ultima ediție, ca să revăd și eu materialul și, eventual, să adaog ceva care să amelioreze. În ediția trecută au apărut bucăți de versuri ale mele (mi se pare două) cu iscălitura lui G. Topîrceanu. Sunt versuri pe care le-am făcut odinioară pentru copiii mei. Când se va întoarce d[omnul
Scrisori de la Mihail Sadoveanu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/3880_a_5205]
-
apărut bucăți de versuri ale mele (mi se pare două) cu iscălitura lui G. Topîrceanu. Sunt versuri pe care le-am făcut odinioară pentru copiii mei. Când se va întoarce d[omnul] Topîrceanu, îi vorbesc despre propunerea dșumițtale de a adăogi încă un colaborator. Eu n-am nimic de obiectat. Ești convins dșumneațta că ne este indispensabil? Sunt de acord să schimbăm editura. Vreau să particip și eu la discutarea noului contract. E necesară atenție înainte de a alege editorul nou. Cu
Scrisori de la Mihail Sadoveanu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/3880_a_5205]
-
de polemica ce va urma. (Încă nu primise răspunsul și scrisoarea mea). Va să zică așa stăm! Cal de bătaie! Îmi pare rău că astfel de păreri are despre mine. Dar iată că am lungit-o mult prea lung. Dragă prietene Achiței, adaog numai atât: fiindcă prin dumneata am intrat în „familia” Luceafărului (am fost așa de naiv să mă cred intrat), după ce am spus-o redacției prin scrisoarea alăturată, țin ca și prin dșumneațta să-i spun Luceafărului bun rămas. N-am
Întregiri la biografia lui Liviu Rusu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4547_a_5872]
-
de aristocrați, de a gândi în felul nostru, de a observa și mai ales de a cerceta trecutul. În aceasta este o mare consolare, dar trebuie să adaog că acest lucru e posibil, desigur, într-un oraș mare, și mai adaog, într-un oraș vechi, unde există clădiri admirabile, unde sunt muzee cu obiecte minunate, care poartă amprenta oamenilor mari. Să vezi cum francezii de seamă respectă antichitatea. Renan, Anatole France și alții fac călătorii în căutarea hranei sufletești, deoarece cultura
Leon Donici – contribuții biografice by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/3558_a_4883]
-
foarte mare influență, îndemnînd la manifestații concrete care exprimă ambiția regenerării națiunii; Am spus că disprețul pe care-1 au românii din România pentru țara lor în general și pentru viața politică a țării lor în special este o crimă și adaog, una din acele mari crime care duc uneori la dispariția unui popor". Unul din locurile care atrag atenția maestrului este Teatrul Național din București, unde prea multe piese sînt reprezentate în limba franceză. El lansează un apel în numărul din
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
și adeseori la discreția adversarilor lor, lipsiți apoi de o justiție care, amovibilă fiind, e departe de-a prezenta garanțiile unei puteri judecătorești de sine stătătoare, corolar indispensabil al regimului constituțional, alegătorii, corpuri-corpuri, sânt supuși arbitrariului de partid. Daca vom adăogi pe lângă aceste inconveniente și pe lângă masa de funcționari de care dispunea deja până acum guvernul și pe cei creați în anii din urmă prin concentrarea în mînile sale a impozitului băuturilor, a monopolului tutunurilor, a administrației drumurilor de fier, fără
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
d. Callimach-Catargiu destinat pentru legațiunea română din Londra. Câți cunosc pe d. Callimach-Catargiu vor regreta cu viociune plecarea sa din Paris, unde calitățile sale au fost pe deplin apreciate și unde petrecerea sa va lăsa cele mai simpatice aduceri-aminte. Putem adăogi că urmașul său va întîmpina între noi aceeași primire prevenitoare. Alegerea d-lui Rosetti, a unuia dintre oamenii politici cei mai considerabili ai României, e în sine însăși o dovadă de deferență, pentru care guvernul francez va fi fără îndoială
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
creatoriu, pentru că aicea vorba ca atare zugrăvește deja impresiunea ei (subiectivă), și vorbitorul nu are decât a o reproduce clar și cu înțeles. Ba încă din contra: omul în vorbirea acestor espresiuni cari imitează sunetele nearticulate nu are de-a adăogi de la sine decât foarte puțin, căci în cazul de față limba a luat asupră-și întreaga acțiune a zugrăvirei. Va să zică nici aicea nu poate fi încă vorba despre o activitate artistică în sensul propriu al cuvântului. Pentru că limba pe această
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
de viață și lumei acelor figuri. {EminescuOpXIV 346} Un costum neantic la figurile de mai sus le-ar rumpe deodată din iluziunea acelui timp anumit, și spectatorul ar trebui să se orienteze înlăturînd mai întîi acea contradicțiune. Pe lângă aceasta mai adăogim idealitatea acelui costum însuși, care, reducîndu-se la amândouă spețiile de haine, a acelor îmbrăcate și a celor flotante, ceea ce favorizează așa de mult mișcarea liberă a corpului încît toate atitudinele și gesturile condiționate de afectul și patosul sufletului se reflectă
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
activitatea artistului cearcă reproducerea unui întreg care nu poate fi chemat în viață decât prin conlucrarea celorlalți artiști singulari. În toate artele celelalte artistul este creatorul unui întreg de sine stătător și esistent pentru sine, care nu trebuie să fie adăogit și complectat într-un întreg prin conlucrarea sincronistică a altora. Artistul dramatic crează acuma-ntr-adevăr un inel de-sine-stătători, care însă trebuie să fie potrivit în legătura lui cu alte inele pentru a-și împlini destinațiunea sa. Aicea zace pericolul pentru esersarea
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
noțiunea lor. Spontaneitatea cugetărei noastre cere însă ca această varietate să fie petrecută, recepută și combinată pentru a putea deveni o cunoștință. Această operație eu o numesc sinteză. Pricep însă sub sinteză în accepția cea mai generală operația de-a adăogi diferite reprezentații laolaltă și a (concepe) resuma diversitatea lor într-o cunoștință. O asemenea sinteză e pură când cele diverse din ea nu sânt empirice, ci date apriori (precum în spațiu și timp). Înaintea oricărei analize a reprezentațiilor noastre acestea
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
ci numai cu predicatul lui, cu care fusese unit în mod sintetic, și anume atuncea numai când predicatul întîi și cel de-al doilea se pun în același timp. Daca zic "un om neînvățat nu-i învățat", atunci trebuie să adaog condiția "în aceeași vreme", căci acela care-ntr-o vreme e neînvățat poate prea bine să fie cu vremea foarte învățat. De voi zice însă: Nici un neînvățat nu-i învățat", atunci principiul e analitic, pentru că nota sau atribuția neînvățăturii face
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
pentru siguranța și a statului, și a regelui. Dintr-asta se mai poate scoate încă o învățătură: ca toate măsurile cele aspre principele să pună pe alții să le execute, afaceri de grație însă să le păstreze pentru sine. Mai adaog apoi că un principe trebuie să întîmpine pe cei mari cu respect, fără de-a excita însă ura poporului. Multora li se va părea că ideile acestea stau în contrazicere cu exemplul împăraților romani, dintre cari mulți au guvernat minunat
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
azi că vine din... Țară și că trece în Ardeal. Numele propriu de "Țară" se dă dar Valahiei lui Mircea I, pe când dumnealor [î]l atribuie sentimentalismului de ocazie al unui călător. Iara noi - nu fie cu bănat - am mai adăogi o vorbă, fără a ne preocupa mult de căutătura de dispreț. Nu cu utopii comunarde, nu urmând pe fanariotul C. A. Rosetti, care-a corupt această țară și-a făcut din vicleșug, din tâlhăria patronată a amicilor săi politici, din
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
fieștecăruia că cei ce rânduesc nu vor avea nicio plată de la Dumnezeu și diiata lor pre urmă să va strica și rudele ce vor rămânea făr’ de moștenire și făr’ de voia lor vor moșteni averile lor și afurisaniile ce adaog pentru că sânt făr’ de cale vor cădea asupra lor”. Pasibili de sancțiune sunt și redactorii („Vericarele din preoți va fi chemat să scrie diiata cuiva cu pizmă asupra rudelor lui”), transformați câteodată (căci unii erau duhovnicii văduvelor) în consilieri („apoi
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Popa începu să mormăiască și să răscolească filele unsuroase ale cărții. Deodată se întoarse cătră primar, care stătea pe scaun la căpătâiul călătorului: —Ai văzut calul? —L-am văzut. Bun cal! Bun cal, da! zise popa. Apoi, după o tăcere, adăogi: Dacă moare? Cine, părinte? Popa făcu semn spre străin. Dă, eu știu ce-i de făcut? îngână primarele. Popa împroșcă iar, vânturând filele unsuroase: — Dacă moare, cu ce-l îngropăm? Calul! vorbi luminat primarele. De bună-samă, calul! răspunse popa. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
târziu, doctorul tresări. Doi oameni veneau pe drum, încet, vorbind. Ce dracu! nu mai ajungem la Hârlău... mormăi tovarășul meu. Oameni buni, mult mai avem până la Hârlău? Unul din cei doi răspunse: Tot mai este o leacă... Și al doilea adăogi: Nu mai este așa de mult... —Cam cât? — Ia, ca la două ceasuri, mai mult nu este... — Cu căruța ori cu piciorul?... Apoi tot una-i, răspunse zâmbind unul din oameni, că nu-i așa de departe... Doctorul mă privi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]