29 matches
-
de foc curând ai să DEVII DE VII la mine iar cu frunza pe jumătate frântă A DOR ADORmite-mi vor sta întoarcerile spre tine, copac opac... DIN TREI SALTURI încleștate umbre-n cor prelung de raze regresive cad slabe adăstări... soarele în ultimele-i faze se regenerează-n vag adânc de mări. bici de foc în apă. neștiută stare dintr-un mare haos într-un naos mic - ies la suprafață ondine. și... mirare încep să danseze pe un val cosmic
NECUNOSCUTE... CUNOSCUTE (POEME) de BOGDAN NICOLAE GROZA în ediţia nr. 1454 din 24 decembrie 2014 by http://confluente.ro/bogdan_nicolae_groza_1419428355.html [Corola-blog/BlogPost/368996_a_370325]
-
valoare formulate în limbaj plastic, dar bine cumpănit, expresiv și memorabil. Exegetul nu plonjează de oriunde și oricum în vastitatea povestirilor marelui brăilean și bravului apărător al spiritului Limbii Române, ci își prelungește ,,încălzirea’’, captându-i, concomitent, bunăvoința cititorului prin adăstarea în tărâmul celor 50 de interviuri acordate de Fănuș Neagu în viața sa exemplară de Scriitor și Om al Cetății, al celor o mie de pagini (tablete, confesiuni, dialoguri, jurnal, evocări), privite ca un capitol complex, comprimând, ca într-un
DAN LUPESCU despre… FĂNUŞ NEAGU – Povestirile magice , de Viorel COMAN by http://uzp.org.ro/dan-lupescu-despre-fanus-neagu-povestirile-magice-de-viorel-coman/ [Corola-blog/BlogPost/94141_a_95433]
-
un drum predestinat, destinic. La capătul ei, poarta din fier forjat, curtea generos dimensionată, grădina cu straturi insulare verzi, care amintesc de parcurile japoneze, sculpturi și creații plastice plasate prin colțuri discrete, întrerup firul gândurilor lumești, invitând la reflecție și adăstare. Spațiu aerisit, baie de lumină, liniște absolută; pe scurt: altă lume! Amfitrionii mă întâmpină cu brațele deschise, cu zâmbet plăcut și cuvinte calde. Mă simt ca acasă, ajunsă la liman, după un drum cu emoții. Aici e deci insula poetului
ITHACA de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1588 din 07 mai 2015 by http://confluente.ro/gabriela_calutiu_sonnenberg_1430973795.html [Corola-blog/BlogPost/369594_a_370923]
-
lucreze ca ... miner: „Mă văzui urcând pieptiș dealul Barburei, un sătuc mititel, la o azvârlitură de băț de Deva, cu ortacii după mine, sau eu după ei, nu mai știam, cert este că eram miner de trei zile. Pentru mine, adăstarea în acel loc devenise o terapie de șoc, metodă care se aplica la bolnavi în ultimul stadiu, adică le provoca o zguduială puternică, să vadă dacă rezistă; dacă da, era bine, dacă nu ... Dumnezeu să-l ierte!” Am parcurs pe
LA CUMPĂNA DINTRE „DRAGA” DE VIATA ŞI LUMEA DE „DINCOLO”: EL DESCONOCIDO! de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 571 din 24 iulie 2012 by http://confluente.ro/Georgeta_resteman_la_cumpana_dintre_georgeta_resteman_1343135310.html [Corola-blog/BlogPost/355112_a_356441]
-
Și strânge în juru-i plăpânde tulpini. Măreție și rugă ridicată din spini, Frământări lăcrimânde, gânduri pustii, Căutări și refugii printre pași pelerini, Comoară ce urcă spre zări argintii! Mângâiere și cântec pentru ceasuri târzii, Pâine și vin răstignite în ziduri, Adăstarea din urmă pentru când ai să vii Să-ți odihnești rătăcirea din gânduri. Rug de nestins și altar ridicat să te-nchini, Poartă deschisă către alte zidiri, Fântână și oază pentru cei mulți și străini, Cetate și scut pentru rele
ZIDIRE ÎN MARGINI DE CER de COSTICĂ NECHITA în ediţia nr. 1870 din 13 februarie 2016 by http://confluente.ro/costica_nechita_1455357642.html [Corola-blog/BlogPost/342648_a_343977]
-
un drum predestinat, destinic. La capătul ei, poarta din fier forjat, curtea generos dimensionată, grădina cu straturi insulare verzi, care amintesc de parcurile japoneze, sculpturi și creații plastice plasate prin colțuri discrete, întrerup firul gândurilor lumești, invitând la reflecție și adăstare. Spațiu aerisit, baie de lumină, liniște absolută; pe scurt: altă lume! Amfitrionii mă întâmpină cu brațele deschise, cu zâmbet plăcut și cuvinte calde. Mă simt ca acasă, ajunsă la liman, după un drum cu emoții. Aici e deci insula poetului
Uniunea Ziariştilor Profesionişti by http://uzp.org.ro/germain-droogenbroodt-ithaca/ [Corola-blog/BlogPost/94265_a_95557]
-
unde să se adune tot ceea ce dărnicia românească, în bani, cărți și obiecte, va contribui voluntar pentru biserica de la Sfântul Munte, română cu hramul Întâmpinarea Domnului. Cred că cu modul acesta scopul se va atinge cu mai multă înlesnire. În adăstarea rezultatului propunerei ce luai curagiul a face, profit de ocazie, domnule redactor, a ruga Cerul să lumineze presa română ca să fie tot un focar luminător pentru scumpa noastră țară; iar d-voastră primiți binecuvântările duhovnicești. de la smeritul în Hristos Arhimandritul
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
când adversitatea înconjurătoare pare să somnoleze, sau măcar să se mențină în limite previzibile, voluptățile locuirii devin explorabile și luxul vulnerabilității poate fi gustat cum se cuvine. Acasă este chiar locul acestor intime experimente. Există însă și firi care deprind arta adăstării în mijlocul neospitalității atât de bine încât parvin la un fel de serenitate de dincolo de tihnă, la o supremă conductibilitate a violenței stihiilor, asemeni paratrăsnetului în furtună. Locuirea e o lance a vulnerabilității cu vârf de metal călit. Pentru această țandără
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
După opt secole de la violul Pekinului de către Ginghis Han, băieții ăștia au început să priceapă virtuțile zidurilor și frontierelor. Dovada că transgresiunea vlăguiește spiritual. Luă atunci cuvântul Luc: − Mă-ntreb de ce grecii adoptă un ton elegiac când e vorba de adăstare, ca și cum ar fi o privare indirectă și de Iliada, și de Odiseea. Îi revendică oare trecutul lor de migratori? Același le inspiră oroare: "N-o să găsești noi țări, n-o să descoperi noi țărmuri. Orașul te va urmări. Vei lâncezi pe
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
în miere. − Găsesc normal ca Leopardi să sune chinezește, încercă Luc să destindă atmosfera: i se trage de la spaghetele aduse de Marco Polo din Cathay... − Totul e cum te raportezi la agonie: nu fuga afară din ea, ci desfătarea în adăstare desface strânsoarea panicii. Mitului salvării, care cam suferă de paranoia caracteristică asediaților, îi prefer agonia constructivă a Babelului, metastazarea lui în spațiu. Iar dacă verticala e interzisă, ne rămâne atunci orizontala. Nu credeți că orașul lui Cavafi ar deveni mai
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
o muzicalitate accentuată, rezultat al unei anume colocvialități oraculare. Totul funcționează ritualic pe schema unei simbolice călătorii dantești, fie că este vorba de o rătăcire în pădurile-labirint pline de cuiburi de buhe, de intrări în camere-limburi sau de treceri și adăstări prin cele mai diverse spații (camera, strada, orașul, câmpul): „Urcam dimineața prin pădure și aerul scârțâia/ sub pașii mei,/ ca zăpada în februarie./ Mă împresurau o respirație nemaiîncercată,/ o rupere de țesuturi, un scâncet, o negură deasă;/ era cum te-
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287024_a_288353]
-
văii. Dangătul prelung de clopot răsunând de veacuri zbura din pisc în pisc sau aluneca pe afund de vale...Era clipa rugii de seară. Măria sa Vodă călca gânditor spre locul de taină al întâlnirii cu Dumnezeu... După umblet prelung și adăstare cuviincioasă în fața icoanelor, am pornit cu pas ușor spre casă...Abia târziu, când spuza stelelor înnobilează înaltul bolții a venit și somnul binefăcător...Un vis a pornit a mă purta pe aripile lui vrăjite...Iată-mă-s sub arc de
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
firile blânde, naive, primesc În preajma lor un animal rătăcitor care vine de nu se știe unde și-și caută, dacă nu un stăpân - o, nu, năpăstuita ființă nu Îndrăznește a visa la un stăpân calm și protector! -, cel puțin o adăstare, un minut de repaos și de „Înțelegere”, În forma ei cea mai simplă, cea a contemplării. „Prostia”, pe care nu puțini oameni inteligenți, unii „foarte inteligenți”, o consideră a fi un păcat capital - al omului și al spiritului. 9 „Neînțelegerea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
contemplat și am continuat să visez la tot ceea ce mi s-a întâmplat frumos în anul ce trecuse, la această gradată creștere de audiență și de recunoaștere care nu poate să nu te surprindă și să na nu fie necesară adăstarea în jurul luminilor interioare pe care le-a generat. M-am gândit imediat că momentul trebuie consemnat și în scris, înregistrat cu toate vibrațiile pe care le-a adus poetului, cu toate emoțiile și deschiderea să. În toate zilele în care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
își proiecta spaimele pe peretele boltit al chiliei,/ și pe urmă arunca o călimară pe chipul strîmbat/ al fricii lui" (winter tale). Pînă aci avem stratul similirealist, înfiorat de-o ironic-sentimentală subordonare auctorială, al poeziei lui M. Ivănescu. Însă în pofida adăstării prelungi în zona concretului, a prozaismelor frizînd antipoezia, a biografismului la care face apel ca la o ancoră în vîrtejul trăirilor interioare, poetul nu rămîne la stadiul acestei pasivități ce se autoreflectă. Trece doar printr-însa ca prin-tr-un Purgatoriu. Aspirația
Jocul de-a impersonalizarea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10432_a_11757]
-
sau Nădlac, aduc nenorocirea: gropi neastupate cu anii, prăfăraie ca după explozia katiușelor, case părăginite, oameni ce nu par să fi cunoscut cam de multișor rușinea săpunului și-a dezodorizantului. Adică un imobilism de stepă ce face puțin agreabilă orice adăstare în acel spațiu. Sunt realități care la București nu par să preocupe pe nimeni. Lupta oarbă pentru putere, obsesia de a înșfăca rafinăriile, spațiile comerciale, afacerile bănoase (nu în ultimul rând, traficul cu droguri și arme) nu lasă timp și
Convalescența cu damf de paralizie by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12769_a_14094]
-
rând. Că Ion Mureșan nu intră, de facto, în categoriile obișnuite ale mânuitorilor de cuvinte, poeți sau nu, este limpede, iar lucrul acesta a fost deseori subliniat de comentatori. Dar aș adăuga: subtilitatea nu de aici îi vine; nu din adăstarea asupra formelor, a figurilor, nu din jonglerii lexicale ori stilistice (iar poezia română nu de măscărici duce lipsă, nici de prestidigitatori). Este o luciditate fertilă în poezia aceasta: o concentrare a atenției articulată, cu trecerea anilor, în profesiune de credință
Cu cărțile la vedere by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3443_a_4768]
-
revolut: "mereu ați crezut că nu aș veni dintre voi/ îmi sîngeră în ochi lumina-acestui timp/ de aceea îi am dureros aplecați înăuntru/ asemenea femeii ce-așteaptă/ s-aducă pe lume un prunc" (ibidem). în planul poeticii, o similară, înfiorată adăstare a verbului ce va să vină: "busuiocu-și culcă după culmi cununa/ luminîndu-i umbra rugătoare-n sus/ luciul lunii luntrii lunecînd/ tulbură cuvîntul care nu s-a spus" (U 49). în locul unei personalizări, al gestului de curentă restrîngere la sine, autorul
Poeți din Nord by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9917_a_11242]
-
ce i-o purtăm, avem impresia că și d-sa e, în bună măsură, un ,fin diletant". Fiu al unei celebrități literare, a început să publice mai susținut într-un tîrziu, după o mult prelungită tinerețe și chiar maturitate de adăstare cărturărească. ,Sterilității" căreia îi datorăm o densitate a frazei amar-suculente (id est cu glande active de ironie și sarcasm), un scrupul tradițional al cuvîntului, aerul că dispune mereu de un subtext plin de surprize (o ,temă" implicită în ceea ce concede
Un matein între mateini by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11141_a_12466]
-
îngeri, îi veghează, de oriunde, chiar și din neștiut, pe oamenii rătăcitori în viață: "Le căzuse de pe mantii varul,// Din aure aurul/ Și ne mai purtau încă de grijă// Sub cerul închis/ De-acum se vor trece-n lumină" (Jertfă). Adăstarea omului în lume are un rost precis doar atâta vreme cât sufletul este plin de puteri și latențe, de o vastă puritate. Acesta e miezul conversațiilor poetice cu personaje fabuloase, întrupări, în fond, ale unor lumi lăuntrice cu disponibilități infinite. Atunci când acest
Poezia retro by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/7690_a_9015]
-
avînd rolul unor fabuloase expieri. Remontat, bardul visează un trecut contrafactual, exprimîndu-și dorința ca „filmul acesta să fie cu scene în reluare”, să se întoarcă în zilele pe care le-a pierdut „din nesăbuință”, aspirînd spre o tihnă contemplativă, în adăstarea unui înger aducător al cîtorva „picături care vindecă”. Inadaptarea se vindecă prin ingenuitatea ce-a generat-o. Urma acesteia rămîne totuși înscrisă în pasta unor metafore înfăptuite cu o grijă orgolioasă și concomitent sfioasă de către artizanul care se delimitează de
Aventura inadaptării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4971_a_6296]
-
și antologată aici:” Actorul se simte cu adevărat acasă la el numai cînd nu este el Însuși” ( p.275). Ar mai fi foarte multe de spus despre această teză de doctorat curajoasă, elaborată, documentată, scrisă cu talent eseistic. Dar o adăstare Îndelungă asupra subiectului ne ar readuce În situația curioasă a lui Al.Odobescu, cel care vrînd să scrie o simplă prefață, s-a trezit, furat de subiect, cu ditamai cartea. Deși lectura tezei a fost captivantă, Încercăm să nu devenim
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
la un moment „dat“ prezent, și asta nu putem să uităm decât dacă pierdem memoria faptului că fiecare dintre noi s-a născut ca sămânță și n-a devenit organism și judecător interior al vieții decât după multă trecere, vremuire, adăstare. Fără această oboseală și muncă de orbecăire a trecutului, nu știm cum de suntem „azi“ prezenți în prezent; și ne trezim brusc că descoperim prezentul altfel decât este el, ajuns până la el; ne trezim cu el ca ceva „gata“ pus
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
tagma sărmanilor, am așteptat cu istovire și începutul celei de a treia săptămâni a întemnițării noastre sub pământ și sub spaima de negru potop, ceasuri care, prin strecurătoarea răbdării noastre cu mare scumpătate s-au mai strecurat și sătui de adăstare nu mai speram să mai ieșim la viața de dinainte, când parcă am simțit în trupul muntelui și parcă în ființa noastră un freamăt necunoscut, ca atunci când căldura soarelui și mustul fermecat al primăverii dezmorțesc trunchiurile pomilor din livadă, zorind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
și antologată aici:” Actorul se simte cu adevărat acasă la el numai cînd nu este el Însuși” ( p.275). Ar mai fi foarte multe de spus despre această teză de doctorat curajoasă, elaborată, documentată, scrisă cu talent eseistic. Dar o adăstare Îndelungă asupra subiectului ne-ar readuce În situația curioasă a lui Al.Odobescu, cel care vrînd să scrie o simplă prefață, s-a trezit, furat de subiect, cu ditamai cartea. Deși lectura tezei a fost captivantă, Încerc să nu devin
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]