242 matches
-
impresionantă de la sfârșitul cărții sale demonstrează erudiția autoarei pe teren teologic: Berdiaev, Lossky, alături de "Biblia" feminismului modern, Al doilea sex, al Simonei de Beauvoir. Feminismul profesat de Mihaela Miroiu se sprijină pe baza clasică a teoriilor Andreei Dworkin (autoarea celebrului adagiu "o fată are nevoie de un bărbat precum un pește de o bicicletă"). De asemenea, are afinități mai clare cu feminismul academic francez, poate ceva mai creditabil și mai puțin politizat gen Helene Cixous sau Luce Irigaray. Exegeza biblică în
Despre femei și morală by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14994_a_16319]
-
cifru de lectură care solicită scormonirea după mituri și patimi religioase, nu mă aventurez pe acest tărîm pentru că am convigerea că explicitul nu poate da imponderabilității de conținut și de stil o materialitate. Aș putea pune ca motto comentariului critic adagiul: enigmele nu sunt făcute să fie dezlegate. Sensul e însă restrîns la acest gen de scrieri. La încheierea însemnărilor de lectură reiese, sper, că romanul Povestea Marelui Brigand e o apariție editorială de excepție. Mă simt îndemnat după avalanșa de
Șalul, pălăria de paie, pasărea cu penaj colorat by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/15520_a_16845]
-
metaforică de la "lup de stepă" și "stepă financiară". A ieșit un hibrid reușit, cu gene puternice, provenite din meditație și satiră pritocită la un pahar de țuică. După cum spune autorul, "Toate lucrurile importante încep prin a fi figuri de stil". Adagiul apare într-un text despre migrația materiei cenușii sub forma unui stol romantic de creiere zburătoare, contemplat de franțuzul Alphonse și de Narator, într-un dialog pastișat după cunoscutul model maieutic platonician. Autorul tratează în spirit postmodern, cu ironie și
Iași by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15149_a_16474]
-
apropierea dintre cele două țări în ultima vreme au atenuat în plan politic cel puțin cîteva din atitudinile critice față de politica actuală a Kremlinului, mai cu seamă în materie de respectarea drepturilor omului. Nu puțini și-au reamintit un vechi adagiu potrivit căruia prea strînsa amiciție dintre cele două mari țări nu ar fi de prea bun augur... Oricum pe piața cărților de specialitate, în Germania cel puțin, abundă scrierile politice care analizează critic și polemic actualul context internațional, ascensiunea Americii
Tîrgul de Carte de la Frankfurt by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13425_a_14750]
-
angaja pe un drum fără a ști unde duce, faptul de a comite gesturi sau acte fără a le cîntări consecințele, faptul de a sacrifica ziua de mîine în favoarea zilei de azi... Maxima omului politic adevărat ar trebui să fie adagiul latin: "Quid-quid ages, prudenter agas et respice finem" (tot ce faci, fă cu prudență și gîndește-te la urmări). Și spunînd "omul politic", îl separ cu hotărîre de politician; acesta din urmă este mînat de interese personale, pe cînd primul încearcă
Ștefan Cazimir: "Sîntem prea convinși pentru a fi și convingători" by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/10521_a_11846]
-
exact ceea ce fac și eu, la o distanță de treizeci de ani: plăcere și provocare deopotrivă. Și îndată, cuprins de exaltarea momentului, îl "citez" pe Kantor, dirijând ca și el, în faimosul său happening, marea și muzica. "Viața imită arta", adagiu a cărui confirmare am primit-o pe țărmul Mării Nordului. Dar fericirea constă tocmai în a improviza într-un cadru prestabilit, având totodată convingerea că nu va mai exista o "a doua oară". Când ne întoarcem la Holstebro, actorii se agită
George Banu – Cei patruzeci de ani de viață ai lui Odin și parabola nisipului by Delia Voicu () [Corola-journal/Journalistic/12163_a_13488]
-
asiatici și marginalii britanici. Motivațiile ciocnirilor au fost și rămân tulburi: un amestec de rasism combinat cu frustrarea socială: invazia în masă a indienilor, pakistanezilor, indonezienilor și-a altor asiatici a creat enorme probleme pe piața muncii. Or, un binecunoscut adagiu al capitalismului ajuns la apogeu spune că ,un război adevărat e o sărbătoare a pieții..." Aveți cumva vreo îndoială că ne aflăm în timpul unui nou război? Comentatorii s-au grăbit să-l boteze ,Al Patrulea Război Mondial", după cel Rece
Asimilarea Europei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11449_a_12774]
-
Zairei (multiplicată prin poveștile întretăiate ale antecesorilor și descendenților, pe de o parte, iar, pe de alta, cea restrînsă, aluzivă, despre scriitoarea-personaj alternează contrapunctic cu o alta, despre mama care îi deapănă basme și istorioare fetiței. Acestea două și nelipsitul adagiu Zi, mami, mai departe amintesc și ele de arhetip. Iar pentru a înlătura eventualele dubii, comentariile din context întăresc impresia, iar mama-povestitoare, noua Șeherazadă, își spune la un moment dat: cînd nu o să mai povestesc, o să pier. Abundă așadar ocaziile
În Italia - Creație literară pentru inițiați? by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/11570_a_12895]
-
aceea de dialog cu ziariștii: moda lansată de Becali sau Vadim, care convoacă presa când și cum le năzare, a fost preluată și de Năstase, aflat în evidentă cădere de imagine, dar și în penurie de idei. Convins că vechiul adagiu conform căruia "nu e important ce se vorbește, important e să se vorbească despre tine" funcționează în politică și aduce voturi, Năstase turuie vrute și nevrute, doar-doar îl bagă cineva în seamă. Că pentru impozantul lider PSD arestarea lui Omar Hayssam are
Ciupitura, avantajul, tunul by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11782_a_13107]
-
în mass-media, și o teorie a seducției bazată pe principiul plăcerii (mai cu seamă intelectuale, dar avînd certe valențe erotice) întregesc oferta de teme și prilejuri de cunoaștere și reflecție oferite de acest volum a cărui lectură respectă un vechi adagiu latin: cel al îmbinării plăcutului cu utilul. Sombart îi mai adaugă acestui coktail și ingredientele provenite din incursiunile cognitive în teritoriile pînă nu de mult tabuizate, ale erotismului și sexualității. Femeia este viitorul bărbatului nu are nimic de-a face
Nicolaus Sombart și supremația femeii by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13014_a_14339]
-
o lume întreagă, iar rațiunea o vedeam ca pe vîrful de iceberg al unui dar ascuns. Greșelile-mi minuscule creșteau sub lupa oarecum geloasă a acelei rațiuni și mă sileau să aștept o minune care să le împăturească iar în adagiul lor embrionic (abia mult mai tîrziu greșelile-mi, leneșe, aveau să stea cu șoldurile împăcate). Nu mai eram atît de mic încît să nu fi învățat să vreau să uit. Cînd, în fine, fui sigur că toate nopțile mele îmi
Heimatograma by Călin-Andrei Mihăilescu () [Corola-journal/Imaginative/11461_a_12786]
-
pe care le-am îngrămădit într-o valiză. Autodafé magnific, demn de execuțiile Inchiziției. De dimineața pînă seara au ars în curtea școlii șase mii de exemplare. Priveam perplex cum sînt aneantizate atîtea pagini de înțelepciune". îți vine să repeți adagiul că viața întrece orice imaginație... Viața literară se retranșează și ea în bună măsură pe vechile poziții, se baricadează în conformism, comoditate, ipocrizie. în chip simbolic, poarta redacției Vieții Românești e ferecată la ora 12: "Funcționarele Asociației au zi scurtă
Jurnalul unui incompatibil by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10557_a_11882]
-
vede în el încarnarea bunului-simț țărănesc însuși. Dar personajul e „Pîcală” încărunțit, un fel de Socrate costumat în sătean moldovean care, jucînd umilitatea, se încrîncenează să răstoarne înțelepciuni milenare printr-o dialectică proprie, numai a lui. El reușește să spulbere adagiul, vechi cît lumea, care afirmă că „unde-s doi, puterea crește”, făcînd cu viclenie pe prostul și dovedind că după unirea Principatelor, propovăduită de boieri, talpa țării o va duce încă mai greu. Orgoliul inteligenței individuale conștiente de sine se
Moș Ion Creangă Coțcariul by Mihai Vornicu () [Corola-journal/Journalistic/2815_a_4140]
-
El vrea să fie sigur de propriul viitor. Și aici și pe tărîmul celălalt. Îndoielii, care e un iad, el îi preferă iadul cel adevărat, indubitabil. Însă, prin asta, Faust încetează să mai cugete, deci să mai fie. Anulînd celebrul adagiu al lui Descartes, Faust își neagă chiar esența sa umană. Pactul său cu Mefisto este, și în acest sens, echivalent cu o sinucidere. Faust vrea certitudinea că va avea tot ce-și dorește chiar și după ce a avut ce și-
Faust, cavalerul și struțocămila by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/17343_a_18668]
-
tratează cu solemnitate înfiorata despre Cultura și literatura străromâna. (Calificativul protocronist figurează expres în manual: În raport cu spiritualitatea occidentală, cei doi autori amintiți au o poziție protocronică, confirmînd perenitatea momentului străromân în planul universalității. (Sic!)"). Ilustrînd de la cap la coadă venerabilul adagiu Finiș coronat opus, cartea nu pare să fi beneficiat de oficiile unei minți lucide, conștiente că un instrument didactic se cade să aibă obiective precise și strategii pe măsură. De altfel, majoritatea autorilor români de manuale nu dau semne că
"...Nici tobe, nici trompete..." by Monica Spiridon () [Corola-journal/Journalistic/18097_a_19422]
-
iluziile lui. De aceea, naratorul acesta - fictiv an prima instanță, ambiguu mai pe urmă, mărturisit autobiografic an sfârșit - nu are nimic comun cu naratorul romantic, și el la persoana ăntăi. an romantism, omul s-a vrut angelic (sic!). Potrivit cunoscutului adagiu pascalian, qui fait l'ange, fait la bête, romanticul, după ce a ăncercat să fie măcar luciferic, adică angelic cu semn schimbat, l-a produs, prin reacție, pe abjectul, pe amaratul, pe an starele de orice om modern". Nici macar cinismul nu
Cioran pe fată si pe verso (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17463_a_18788]
-
funcționar de pe la visterie. Întrebat de ce se repede cu atâta violență pe bugetul Ministerului Culturii, filozoful de la Finanțe (nu-i dau numele, pentru că nu merită tipărit într-o revistă culturală!) n-a găsit altceva mai bun decât să invoce un trist adagiu latin: "Inter armă silent musae". În traducerea să, din gravă meditație a lui Cicero nu rămâne decât un ghiveci lingvistic oribil, o cacofonie sonoră demnă de-o țară a troglodiților. Care război, domnule ministru?, îmi venea să-l întreb, văzându
Muza burtilor ambulante by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17565_a_18890]
-
a evenimentului editorial atît de profesionist înscenat, o precizare tot se mai cuvine făcută: cine crede că este vorba doar de o "singura" cronică a acestui veac a se înșeală. Günter Grass face parte din categoria acelor scriitori care atestă adagiul "ut pictură poesis". El a studiat gravura în tinerețe, a practicat-o apoi constant, iar în ultimii ani s-a consacrat și acuarelei, redescoperind forță de expresie a culorilor. De altfel, o expoziție organizată la Forumul de Artă Modernă din
Günter Grass si "Secolul său" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/17616_a_18941]
-
personală, nemaiîntâlnită - Nimic nu durează mai puțin decât ceea ce continuă... K. despre valori. Dacă valorile cavalerești vor mai reveni vreodată. K. dă din cap și mă asigură: "Nu, în locul lor nu vor mai rămâne decât flori și păsări". Precum și acest adagiu: "Prea puțin noroc pentru atâți amatori!"
Somonii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15831_a_17156]
-
însușirea de bază a ființei umane: a gândi, a judeca, a te pune în raport cu alții și... dacă nu vom fi socotiți pedanți... ființă în stare de a fi captată de cerul de deasupra capetelor noastre precum și de conștiința din noi. Adagiul clasic, pomenit în atâtea împrejurări. Literatura majoră, ca o modalitate de cunoaștere sui-generis, poate fi, de aceea, nu de puține ori, un chin, un supliciu, nu prea diferit de acela produs de vreo lucrare științifică, vreun tratat de zoologie, botanică
Supliciul lecturii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15862_a_17187]
-
Constantin Țoiu Adagiul dreptului roman Nimeni nu este judecător în propria-i cauză, valabil din punctul de vedere juridic, în cazul unui proces concret între două sau mai multe părți, intră în contradicție cu morala, creștină în primul rând, care dimpotrivă îi lasă
Nemo judex in re suaNemo judex in re sua by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15731_a_17056]
-
individului în orice manifestare... Bazele dreptului actual, în fine, în Europa, vor fi puse de acel avocat Loysel Antoine, 1536-1617, discipolul venerabilului Cujas, autorul vestitelor Instituții cutumiare în care regulile de drept importante sunt înfățișate sub formă de maxime și adagii, precum Accesorium cedit principali - ce este accesoriu, cedează în fața a ceea ce este principal. Plus celelalte adăugate cu vremea: Non fatetur qui errat - nu-i martor cel ce se înșeală: Nemo auditur propriam turpitudinem allegans - nimeni nu este audiat când își
Nemo judex in re suaNemo judex in re sua by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15731_a_17056]
-
pe baza ideologiilor ,,Luminilor". Fericirea, spunea cu înțelepciune precoce, la cei nouă ani, fiul Patriziei, este ,,un pelerinaj făcut la locul fericirii". Însă unul complice și critic totodată, înglobînd evenimente reale, literatură, prietenie, boală, totul într-o variantă ,,light" a adagiului stoic ,,vivre c'est apprendre à mourir, într-o Dolce agonia.
La umbra multiculturalismului în floare by Simona Brînzaru () [Corola-journal/Journalistic/15718_a_17043]
-
fost și este mult supraevaluat. Îmi mențin punctul de vedere cu mîhnire, deoarece omul, așa cum l-am cunoscut cu toții, a fost fascinant, inclusiv prin amenitate și generozitate, veritabil izvor al unei poezii existențiale, în așa grad încît i se potrivește adagiul rostit în legătură cu Oscar Wilde, că și-a pus geniul în viață și numai talentul în operă. Resentimentul sau ranchiuna nu au ce căuta, așadar, în preajma sa. Nici alunecările sale propagandistice n-au fost majore. Izolînd însă poetul de om (Novalis
Gheorghe Grigurcu - "Viața mea la Târgu-Jiu? Neantul mobilat cu o bibliotecă..." by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16257_a_17582]
-
dau desigur de gândit oricui. Se știe că și Elisabeta întîia a Angliei observa că trădătorul care reușește, ajunge erou în cele din urmă și că, în general, învinșii, (oricît de respectabili ar fi) sunt sacrificați de istorie, - de unde și adagiul latin Vai de învinși! Să fie aceasta una din explicațiile acțiunilor disperate și duse până la capăt, orice ar fi, ale așa-zișilor teroriști, știind că numai izbînda totală i-ar scăpa de pedeapsă?... S-ar putea. În orice caz, în
Pata de cerneală by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16376_a_17701]